1. Satu Mare Judeţul Satu Mare este situat în partea de Nord-Vest a ţării în bazinul inferior al Someşului, este delimitat la nord de frontiera României cu Ungaria, la Vest de frontiera cu Ungaria, la Sud se învecinează cu judeţul Bihor, la Sud-Est cu judeţul Sălaj, iar la Est cu judeţul Maramureş

3. Populaţia urbană deţine o pondere de 44,6%, peste 70% din aceasta fiind concentrată în munici-piul Satu Mare. Structura pe naţionalităţi, conform recensământului din 2002 se prezintă astfel: 58,8% români, 35,2% maghiari, 1,0% germani, 3,7% rromi şi 0,3% alte naţionalităţi. Din punct de vedere al structurii confesi-onale, datele aceluiaşi recensământ arată că 50,6% din populaţia judeţului este de religie ortodoxă, 18,0% romano‑catolică, 17,9% reformată, 8,0% greco‑catolică, iar 4,7% de alte religii.

4. POPULAŢIA 72,04 63,68 67,72 2000 - 2002 71,87 63,83 67,71 1999 - 2001 71,69 63,26 67,31 1998 - 2000 70,88 61,40 65,83 1995 - 1997 71,24 63,12 66,97 1990 - 199 Feminin Masculin Ambele sexe Judeţul Satu Mare

6. În apropierea comunelor Pir, Domăneşti, Medieşu Aurit, Apa, Vetiş etc. S-au descoperit urme ale culturii Otomani din perioada bronzului şi începutul Hallstatului, marcată printr-o evoluţie relativ lungă, cu mai multe faze, care dovedeşte că triburile acestei culturi practicau agricultura şi creşteau vie, locuiau în aşezări stabile, unele chiar de lungă durată. Confecţionarea şi folosirea armelor de bronz (săbii, topoare de luptă, scuturi) de tip ’tracic’ confirmă existenţa unei metalurgii primitive a bronzului. Un punct de reper al istoriei acestei regiuni este reprezentat de daci, care au trăit aici aproape 1000 de ani creând o remarcabilă civilizaţie a cărui model, este aşezarea Medieşu-Aurit unde se găsesc rămăşiţele a 13 cuptoare de olărit care au fost scoase la lumină, reprezentând cel mai mare tezaur arheologic de acest fel din ţară. Urme ale unor aşezări dacice s-au descoperit în jurul oraşelor Sau Mare şi Carei. Lângă Medieşu Aurit (punctul ’Suculeu’) s-a scos la iveală una din cele mai mari aşezări a dacilor liberi din nord-vestul ţării.

7. Teatru de Nord La sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul secolului al X-lea, regiunea a făcut parte din Voievodatul lui Menumorut care a avut cetatea de scaun la Satu-Mare (Castrum Zotmar), cucerită de unguri după lupte crâncene care au durat trei zile, după cum menţionează Cronicarul Anomin în Gesta Hungarorum. În decursul istoriei, alături de populaţia românească autohtonă s-au stabilit, în diverse perioade, unele elemente etnice autohtone (maghiari, germani etc.) În anii construcţiei socialiste, odată cu creşterea numerică a populaţiei din judeţ, s-au produs schimbări substanţiale în structura ei de clasă şi profesională prin sporirea ponderii clasei muncitoare, determinată de procesul mereu crescând al industrializării. În acelaşi timp se modifică necontenit raportul dintre populaţia urbană şi cea rurală, în favoarea primei categorii. Noul climat de viaţă şi de muncă a deschis calea unei armonioase colaborări între români şi naţionalităţile conlocuitoare care convieţuiesc pe aceste meleaguri

8. Situându-se la intersecţia unor importante drumuri comerciale şi având bogate resurse naturale, atestat în scrierile istorice din anul 1181, judeţul Satu-Mare, a avut o istorie tumultoasă. Cetăţile de la Satu Mare, Ardud, Medieşu-Aurit, Carei, etc., ale căror ruine rezistă până astăzi şi bisericile romane de la Acas (secolul al XIII-lea) şi bisericile gotice de la Ardud, Eriu-Sancrai, Beltiug, ş.a., atestă continuitatea existenţială a locuitorilor acestei zone. După bătălia de la Mohacs (1526), judeţul Satu Mare a fost revendicat atât de principii austrieci cât şi de principii transilvăneni. În vara anului 1601 Mihai Viteazul şi-a stabilit tabăra la Moftin pentru 20 de zile pregătindu-se pentru pentru bătălia de la Gurăslău, ultima sa victorie. Peste mai bine de o suta de ani, in 1711, armata prinţului Francisc Rakoczi al II-lea s-a predat trupelor austriece la Moftin.