dwfve r4tgbver

1. COEFICIENTUL DE INTELIGENTÃ (IQ) SI MÃSURAREA LUI
Fãrã îndoialã cã majoritatea oamenilor moderni doresc sã stiecâtmai mult despre personalitatea si
inteligenta lor,despre capacitãtilesi complexelelor.Multã vreme s-a crezut cã testele pentru mãsurarea
inteligentei pot fi fãcute numai în prezenta unui personal calificat.Firesc esteînsã ca fiecareindivid sã aibã
posibilitatea sã-si calculezecu destulã exactitate propriul coeficientde inteligentã. În acestscop, acestprogram
propune un set de teste pe carefiecaredintre dumneavoastrã lepoate parcurgesi rezolva asezatcomod în fata
calculatorului.Singura conditieimpusã esteîntelegerea si respectarea indicatiilorpecarele veti citi în continuare.
Înaintede a trece la indicatiilepropriu-zise,este bine sã cunoasteti ce este, de fapt, coeficientul de
inteligentã (IQ) si ceînsemnãtate are el. Bineînteles, utilizatorul acestui programnu devine un expert în teste de
inteligentã,asa cum utilizatorul unui termometru pentru mãsurarea febrei nu devine medic. Acest programeste
numai un instrument pentru mãsurarea inteligentei,la îndemâna tuturor. Primele teste de inteligentã au fost
fãcute în ultimul deceniu al secolului trecut,la scurttimp dupã ce Psihologia s -aconstituitca stiintãdesine
stãtãtoare,copilul a doi pãrinti foartediferiti:Filozofia carepunea primele probleme si Fiziologiacareîncerca sã
punã la dispozitiemetode de rezolvarea acestor probleme. Astfel, primii psihologi credeau cã existã o strânsã
legãturã între capacitãtileintelectualediferitesi vitezele diferiteale impulsului nervos prin nervi.De aceea, se
mãsura durata de declansarea 14114k106o reflexului rotulian,adicã timpul caretrecea între momentul de lovirea
tendonului rotulian cu un ciocan decauciuc si momentul de reactie - estensia gambei. Au fost mãsurãtori si
experimente lipsitedesucces,pentru cã nu s-au putut stabili diferenteclaresi semnificativeîntre reflexul rotulian
al oamenilor inteligenti si cel al înapoiatilor mintali deexemplu.
Nici cântãrirea ori sectionarea creierului provenitde la oameni diferiti nu au scos la ivealã diferente
semnificative.În aceste conditii,psihologul francezBineta lansatideea cã functiilesi capacitãtilelegatede psihicul
uman pot fi mãsuratecu ajutorul unor teste.
Binet a dezvoltat prima lui "scalã"la Parisîn 1904 când ministruI francezal învãtãmântului a hotãrâtsã
dezvolte un sistemde învãtãmânt si educatiepentru copiii înapoiati mintal.El a conceput o seriede treizeci de
întrebãri caremãsurau capacitatea dea întelege, rationa si gândi logic.Întrebãrileerau de asa naturã cã rezolvãrile
lor nu necesitau un bagaj de cunostinte. Un exemplu: copilul primea o foaiede hârtiesi un creion.Pe foaia de
hârtieera desenat un cerc deschis,iar copilului i se spunea cã acea liniecurbã estegardul unei grãdini în careel si-
a pierdut mingea si portiunea deschisã estepoarta grãdinii. Apoi i secerea sã deseneze cum ar porni el în cãutarea
mingei. Erau acceptate ca fiind corecte toate solutiilecaredesemnau o cãutaresistematicã. Gradul dedificultateal
întrebãrilor lui Binetera foarte variat.Urmãrind sã leaseze în serii de întrebãri caresã seîncheie cu cele mai grele,
Binet lua ca mãsurã a gradului dedificultateprocentul de copii devârste diferitecare au dat solutii corecte.Acest
mod de lucru l-a condus la notiunea de vârstã mintalã,Binetcreând nivele de testare. El a inclus în nivelul detrei
ani toate acele teste care erau dezvoltate în mod normal de copii detrei ani,în nivelul depatru ani tes tele
rezolvate de copii depatru ani s.a.m.d. Aceastã scalãdãdea posibilitatea dea stabili vârsta mintalãa copiilor care

2. erau supusi testelor.De exemplu, unui copil deopt ani carerezolva cu bine testele de nivel de opt ani si jumãtate
din testele de nivel de nouã ani,i se atribuia vârsta mintalã deopt ani si jumãtate.
Primii psihologi careau utilizattestele lui Binet defineau inteligenta ca fiind diferenta între vârsta biologicã
si cea mintalã.Aceastã definities-a devedit a fi inexactã si oarecumgrosierã.Astfel, un copil dezece ani care
rezolva testele pânã la nivelul deopt ani era consideratînapoiatmintal cu doi ani,iar unul desaseani carerezolva
testele pânã la nivelul denouã ani era consideratsuperdotat,cu trei ani înaintea vârstei lui.Existau însã cel putin
douã argumente împotriva acestui mod de a diagnosticaînapoierea mintalãori opusul ei:Când un copil de doi ani
reuseste sã rezolve testele adecvate nivelului devârstã patru ani,sepoate spune cã acest copil es tefoarte
inteligent. Dar numai un copil din 50.000 reusesteacestlucru,ceea ce face ca testul sã devinã nesemnificativ.Pe
de altã partese întâmplã adesea ca la vârsta de paisprezece-cincisprezeceani copiii sã demonstreze o vârstã
mintalã cu un an sau doi mai mare sau mai micã decât cea biologicã.
De aceea, acestmod de a mãsura inteligenta prin diferenta între vârsta mintalã si cea biologicãs -a dovedit
defectuos. Ceea ce rãmâne cu adevãratconstanteste raportul între vârsta mintalã si cea biologicã si nu diferenta
dintre ele. Valoarea acestui raportînmultitã cu 100 pentru a elimina zecimalelesenumeste coeficientde
inteligentã si senoteazã cu IQ (intelligencequotient). Conform acestei definitii,un copil desaseani cu o vârstã
mintalã de opt ani va avea un IQ egal cu 133, iar un copil dedoisprezece ani cu aceeasi vârstã mintalãdeopt ani va
avea un IQ egal cu 67. Notiunea de coeficientde inteligentã IQ a câstigatrepede popularitatesi a devenit cel mai
cunoscutconcept psihologic laprofesori,psihiatri,lucrãtori din domeniul asistentei socialesi la toti cei careau,
într-un fel sau altul,de-a face cu psihologia.
Ce însemnãtate are coeficientul de inteligentã în sfera socialului? Câti oameni au un IQ egal cu 140 s i câti au
IQ-ul egal cu 80?
S-a calculatcã 50%din populatieareun IQ cuprins între 90 si 110,25% are un IQ sub 90 si 25% un IQ peste
110 (Prin definitie,valoarea 100 a IQ corespunde unui IQ mediu). Grupa situatã deasupra mediei seîmparte, la
rândul ei,astfel: aproximativ 16%au un IQ cuprins între110 si 120,7% peste 130 dintre caremai putin de 0,5% au
un IQ peste 140. Tot statistic vorbind,copiii careiau un examen de admitere în licee(dupã sistemul englez) au un
IQ de cel putin 115, studentii au cel putin 125,iar un student eminent are un IQ de cel putin 135.
În ceea ce priveste grupa situatã sub medie, tabloul este asemãnãtor,în sensul cã 16%au un IQ între 80 si
90, 7% între 70 si 80 si restul sub aceastã valoare.Bineînteles ca aceastã simetrieperfectã este un pic idealizatã.
Existã de exemplu boli careinfluenteazã negativ inteligenta si sporesc astfel numãrul oamenilor cu un IQ foarte
scãzut.Aceste aspecte au fost neglijatela întocmirea statisticii demai sus.

3. Oamenii cu un IQ mai mic de 70 suntîncadrati,dupã unele manualede specialitate,în categoria debili
mintali.Se vorbeste despre debilitatemintalã,categoriela careIQ este cuprins între70 si 50,despre imbecilitatela
IQ între 50 si 25 si despreidiotiela IQ sub 25.Debilul poate învãta sã facã anumite treburi simpleori munci fizice,
imbecilul trãiestedeobicei sub supraveghere, dar realizeazã careîi suntnevoilepersonalesi sesizeazã pericolele
pe carele evitã, în timp ce idiotul nu poate nici mãcar atât.Este de subliniatfaptul cã acesttip de diagnosticenu
este stabilitpebaza testelor de inteligentã, ci existã nenumãrate si complexe criterii.În nici un caznu avem voiesã
punem semnul egal între debilitatemintalã si o lipsã a inteligentei.Ca argument stã faptul cã testele de inteligentã
fãcute cu pacientii unei clinici depsihiatrieau depistatpacienti cu IQ peste 125.
Ne asteptãm ca rezultatele testelor de inteligentã efectuate cu grupuri de persoane de profes ii diferitesã fie
diferite în functie de caracterul profesiei respective.S-au efectuat multe astfel de teste, iar cu valorilemedii aleIQ
s-a alcãtuitun tabel pentru persoaneapartinând la 8 categorii diferite.Aceste valori apar atâtpentru pãrinti câ tsi
pentru copii,cu mentiunea cã nu este vorba despre copiii pãrintilor respectivi,ci despregrupede copii ai cãror
pãrinti apartin categoriei testate.
Coeficientul de inteligentã în valoaremedie pentru opt grupe diferite(dupã un tabel de Cyril Burt si conditiile
socio-profesionaledin Marea Britanie):
1. Înaltefunctii în administratiesi licentiati 153
2. Functii în administratie,angajati în functii deconducere 132
3. Muncitori specialisti cu înaltã calificare,tehnicieni 117
4. Muncitori specialisti,meseriasi 109
5. Muncitori calificati 98
6. Muncitori necalificati 87
7. Muncitori cu ziua 82

4. 8. Lucrãtori cu handicap fizic 57
Ne vom ocupa aici doar cu valorilepentru pãrinti.Desprefaptul cã IQ-ul copiilor estesistematic diferitdecel
al pãrintilor,nu vom discuta aici.
Este clar ca IQ-ul scadeîn valoareodatã cu statutul socio-profesional.Repetãm, este vorba de valorilemedii
aleIQ, obtinute în urma testãrii a numeroase grupuri si,evident, existã exceptii ori diferente mari,dacã ne referim
la indivizi în parte. Un mãturãtor de stradã foarteinteligent va avea cu sigurantã un IQ mai mare decât un avocat
deosebit de prost,asa cum un vagabond poate avea un IQ mult mai mare decât un medic. Relatia între inteligentã
si statutul social existã,dar nu este nici pedeparte o relatiematematicã. De aceea, poate fi o gresealã sã apreciezi
inteligenta cuiva dupã munca pe careacela o face, desi cel mai adesea existã relatia desprecaream vorbit. Si aici,
exceptiileîntãresc regula.
Cam atât despre inteligentã si ceea ce înseamnã ea în plan profesional si social.Ar mai fi de discutatpe scurt
despre un întreg cortegiu de probleme pe carenotiunea de IQ,ca unitate de mãsurã a inteligentei, leridicã.Am
aminti aici problema constantei.Astabili în cefel IQ-ul unei persoane rãmâneconstant de-a lungul vietii este de
fapt o problemã foarte complexã.Ceea ce se poate face este testarea persoanei la fiecarecâtiva ani si compararea
valorilor obtinutepentru IQ. Bineînteles, existã nenumãrati factori careinfluenteazã si îngreuneazã acestproces.
Se folosestenotiunea de factor de corelare.Acest factor de corelareare valoarea 1 când IQ-ul obtinutîn urma
testãrii la un interval oarecaredetimp este acelasi si valoarea scadecãtreO când nu existã suprapunereîntre
valorileIQ.De exemplu, factorul de corelareeste aproapeO când se comparã IQ-ul unui copil depatru ani cu IQ-ul
aceluiasi copil devenitadult.De aceea, nu se pot face previziuni asupraIQ-ului unei persoanepe baza unor teste
efectuate sub vârsta de saseani.De asemeni trebuie avut în vedere cã acestfactor de corelarescadetot mai mult
în valoarecând valorileIQ comparatesuntrezultate în urma testãrii la intervalemari detimp.
Sã acceptãm totusi cã IQ-ul rãmane,în anumite conditii binestabilite,relativ constant.Inteligenta în sine,
privitã prin prisma consecintei salecelemai directe- capacitatea spiritualã,descrieîntr-o reprezentare graficã
variatii cu vârsta.
De la nastere pânã în al 12-lea an de viatã curba îregistreazã o crestere rapidã,apoi cresterea este ceva mai
lentã înregistrând un maxim în jurul vârstei de15 ani.Ea rãmâne doar câtiva ani la acestnivel,dupã careîncepe sã
scadã.La persoane mai putin inteligente, cu un lQ sub 80, procesul de scãdereîncepe mai devreme si este mai
rapid,în timp ce la persoanecu IQ mare, peste 120,cresterea este mai îndelungatã iar procesul descãderemai
întârziatsi multmai lent.
Am încercataici o prezentare foarte pe scurta ceea ce semnificã testele de inteligentã, inteligenta cu natura
ei si modul de mãsurare.Despre o serieîntreagã de factori si fenomene legate de subiectul nostru nu am putut

5. aminti în aceastã scurtã prefatã.Poate cã în 20 de ani vom sti mult mai multe despre natura inteligentei si vom
avea la îndemânã alte instrumente de mãsurarea ei. Pânã atunci însã trebuie sã ne multumim cu actualul mod de
mãsurare,cu ajutorul testelor de inteligentã.
În cele ce urmeazã ne putem ocupa de chestiunea succesului în viata dezi cu zi. Este binecunoscutcã
succesul nu depinde numai de inteligentã ci si deo serie de alti factori ca:rezistentã,noroc, relatii,obrãznicie,
agresivitatesi multealtele. Pe de altã parte ar fi o gresealã sã ne imaginãmcã nu existã nici o legãturã între
rezultatele testelor de inteligentã si succesul în viata socialã.Am amintitmai sus cã exis tã o dependentã directã
între inteligentã si pozitia în sfera socialã.Alte studii s-au ocupatderelatia dintreIQ si mãrimea veniturilor
financiare;aceste studii dând la ivealã o proportionalitatedirectã între inteligentã si succes (la fel de bine sepoate
considera cã mediiledin careprovinemajoritatea oamenilor cu venituri mari suntmedii carefavorizeazã categoric
dezvoltarea capacitãtii deinteligentã).Aceste argumentatii sunt foarte clar limitateîn mod natural,iar cifreleceau
servitîn astfel de studii suntsi eleutilizateîntre anumite limite. Ne referim la faptul cã existã categorii cu IQ mare -
ca de exemplu profesorii si medicii - alecãror servicii nu suntcorespunzãtor rãsplãtitede cãtre societate. O
reprezentare graficã a relatiei IQ - venituri ar plasaacestecategorii în vârful unei curbe, în punctul IQ mare -
venituri medii pânã la mici (conformsistemului social englez).Aceste exceptii ca si altele,ca de exemplu
cercetãtorii din industriesau anumitegrupe de functionari din administratie,depind de conditii istoricesi nu
contrazic corelatia stabilitã denoi între succesul sau insuccesul în viatã si IQ.Aceastã corelatieestecel mai bine
evidentiatã în scoli,universitãti sau în armatã,deci în perioada de formare. Din aceastã cauzã nu se pot face
pronosticuri privind viata socialã în functiede rezultatele unor date de inteligentã.AfirmatiileIQ mic = lipsa
succesului ca si JQ mare= succes în viatã nu coincid întotdeauna cu realitatea.
Existã un cazcelebru al unui individ cu inteligentã redusã,cu un IQ putin sub 70, care a fost eliberatdintr-un
sanatoriu la rugãmintilesotiei lui.Acesta a devenit curând un om de afaceri desucces,cu o vilã superbã pe malul
mãrii si mai multemasini.Toti copiii lui au mers la universitate.În acestcaz,un rol primordial l-au avutnorocul,
faptul ca era un estrovertit si alteproprietãti alecaracterului sãu.Si,nefiind un cazsingular,constituieo dovadã în
plus pentru faptul cã nu se pot facepreviziuni despresuccesul în viatã pe baza IQ.
Unul dintre cele mai des folositeargumente împotriva testelor de inteligentã se referã la efectul pe care
exercitiilesi antrenamentul l-ar avea asupra rezultatului testãrii.Ar fi desigur nedrept si neconcludent sã
comparãmdupã rezultatele testelor de inteligentã IQ-ul a doi copii dintrecareunul a fostintensiv antrenat sã
rezolve astfel de teste, în vreme ce celãlaltnu a vãzut niciodatã un test. Pentru ca o asemenea comparatiesã fie
permisã,trebuie mai întâi sã dovedim cã antrenamentele nu au nici un efect asupra rezultatelor testelor si,
implicit,asupravalorii IQ.Majoritatea copiilor obtin rezultatemai bune si IQ-uri mai mari la a doua sau a treia
testare, chiar dacã nu este vorba despre acelasi gen de teste. IQ-ul poate creste în astfel de cazuri,cu 5 pânã la 8
puncte. Acest lucru este probabil explicabil printr-o seriedefactori cum ar fi:copiii seobisnuiesc cu ideea de test,
capãtã oarecareexperientã, teama si emotia - firesti în cazul în carecopiii suntconfruntati cu ceva nou - dispar si
copiii capãtã o oarecareusurintã în exercitiul abordãrii testelor.Cu toate acestea, "avantajul"cãpãtatdupã
rezolvarea a trei teste - dacã sepoate vorbi despre un avantaj - este minor. Antrenamentul ar putea într-adevãr sã
îmbunãtãteascã usor rezultatele testului de inteligentã,totusi nu este o regulã sigurã.Totul depinde de felul
antrenamentului si existã cazuri în care,un antrenament prostfãcutînrãutãteste IQ-ul.Constituiecu sigurantã ca
avantaj un oarecareexercitiu în rezolvarea unor astfel de teste. Argumentul cã antrenamentul areefect asupra

6. mãrimii IQ este asadar un adevãr.Acest inconvenient poate fi însã înlãturattestând copii,elevi,studenti si alti
candidati mai multde o singurã datã.În mod special,elevii caresepregãtesc pentru un examen de admitere
trebuiesc familiarizati cu atmosfera de testare. Dacã acesteconditii suntîndeplinite,nu existã motive de îngrijorare
cu privirela modificarea semnificativã a IQ-ului datoratã antrenamentului.
Un altaspectse referã la motivatia,precum si la gradul deemotivitate al candidatilor.Estelesne de vãzut cã
rezultatele copiilor insuficientmotivati sau foarteemotivi nu sunt o mãsurã a capacitãtilor lor reale.Existã foarte
multã literaturã despecialitate caretrateazã despre efectele insuficientei motivãri sau despreteama copiiloraflati
în situatia dea da examene.
Un grad mic de motivare a copilului nu are, probabil,o influentã hotãrâtoareasupra rezultatului testului.Nu
ne referim aici la cazul în caremotivatia este atât de micã încât sã ducã la renuntare. Acesta este un cazfoarte rar
si aproapeîntotdeauna este vorba despre o reactie patologicã.Într-un astfel de caznici nu se pune problema luãrii
în consideratiea rezultatelor testului.
Un grad mare de teamã poate avea de asemenea efecte nefericite asupra prestatiei copiilor testati.Acesta
ar putea constitui un argument puternic împotriva utilizãrii testelor,dacã nu ar exista metode si cãi pecareaceastã
teamã sã poatã fi redusã.Multe depind de felul în careeste abordattestul, dacã persoana caretesteazã copilul îi
este strainã sau cunoscutã.Aici sevede rolul benefic al calculatorului.
Cel mai important rol în testarea IQ pare însã a-l juca repetitia.Teama este la paroxismla începutul primului
test. Apoi, în scurttimp, se poate vorbi despre o oarecareobisnuintã.Dupã trei testãri,foarte putini copii mai
dovedesc un grad atâtde mare de teamã încâtsã lefie influentatã negativ prestatia.Deci cheia cãtre mãsurãtori
corecte si concludentealeIQ sunttestele repetate si familiarizarea copiilor cu atmosfera de examen. În sprijinul
acestei categorii vin mai multe argumente. Absolvirea unui singur testpoate esua din mai multe motive obiective:
dureri de cap,supãrareori nelinistedin cauzeexterioare, o digestie proastã,obosealã sau,pur si simplu,vârful
creionului serupeîntr-una. Existã nenumãrati factori care,separatsau împreunã, pot influenta negativ capacitatea
candidatului ducând la înrãutãtirea rezultatelor testãrii.Atunci când un candidateste testat de mai multe ori,este
mai mult decât imposibil ca o constelatienefericitã sã-l influenteze de fiecaredatã. De asemeni, media rezultatelor
mai multor teste este mult mai concludentã decât rezultatul unei singuretestãri.În cazul în care,pe baza
rezultatelor unor astfel de teste, trebuie luatehotãrâri de mare însemnãtate în viata candidatului - cumeste cazul
examenelor de admitere - nu trebuie niciodatã luatîn considerarerezultatul unui singur test.
Problema capacitãtii si prestatiei momentane este tratatã în continuare,dacã ne gândim cã IQ-ul unui copil
nu permite o prognozã câtde cât corectã în privinta IQ-ului în anii urmãtori.Ne-am ocupatpe largde aceastã
problemã si am constatatcã,în timp ce prestatiiledeteste aleadultilor sepreteazã la prognoze, IQ-ul unui copil nu
poate oferi suficienteinformatii despreevolutia ulterioarã a inteligentei acestuia.Estetotusi de netãgãduit cã
repetarea anualã a testelor, atâtînaintea examenelor de admitere cât si ulterior,este calea careoferã informatiile
necesare plasãrii elevului peo anumitã treaptã.

7. Experienta de pânã acum aratã cã - din punctul de vedere al examinatorilor - nu este de doritsã aibã grupe
mixte de candidati.Grupemixte de candidati înseamnã grupeformate din persoanecare deja au rezolvat înainte
teste, dar si persoanecarenu au vãzut încã astfel de teste. Grupa idealã esteaceea unitarã,în care ori nici o
persoanã nu a rezolvatteste, ori toate persoaneletestate sunt deja familiarizatecu testele.
Ne vom ocupa în continuarecu un altargument împotriva IQ. Este poate contraargumentul carecântãreste
cel mai greu, adus în discutieadesea atâtde cãtre psihologi câtsi decãtre oameni de rând. Mãsura IQ implicã
faptul cã avem de-a face cu o singurã capacitatea creierului uman,numitã genetic inteligentã,capacitatede care
depinde succesul mai maresau mai mic în rezolvarea unui anumitnumãr de probleme si întrebãri ce se adr eseazã
intelectului.Aceastã premisã nu este mai mult decât atât. Asa încâtar fi perfect posibil ca rezolvarea cu succes a
unui set de probleme si întrebãri sã fiedatoratã unei serii întregi de capacitãti intelectualespecifice.Dacã aceasta
ar fi adevãrat, IQ-ul ar trebui privitca fiind o medie obtinutã din medierea rezultatelor caracteristiceacestor
capacitãti intelectualespecifice.În acestcazIQ-ul ar avea toate avantajelesi dezavantajelespecificeunui rezultat
mediu. Se cunosc diferitecãi depunere în evidentã a acestor capacitãti intelectualesingulare.Le-am numi aici pe
cele douã mai importante. Este vorba pe de o parte de continutul diferital problemelor incluseîn aceste teste si
despre modul de investigarea diferitelor functiuni psihice implicate.Una si aceeasi problemã - întrebare poate fi
formulatã în cuvinte, cu numere sau cu figuri.Succesul unui anumitcandidatîn rezolvarea unei probleme poate
depinde în mare mãsurã de forma în careproblema îi este formulatã sprerezolvare. Se observã urmãtoarele trei
întrebãri:
1. Negrul este pentru alb ceea ce înalteste pentru: (a) scund, (b) verde, (c) sus,(d) departe.
2. 14 este pentru 7 ceea ce 30 este pentru: (a) 15, (b) 13, (c) 20, (d) 11.
3. < este pentru > ceea ce [ este pentru: (a) ], (b) <, (c) >, (d) [.
Presupunerea noastrã s-a dovedita fi corectã: reactiileunui omtestat depind în mare mãsurã de
prezentarea problemei: cuvinte, figuri sau numere. Din aceastã cauzã,aparecomplet îndreptãtitã ideea de a
mãsura separat:inteligenta verbalã,usurinta dea calcula,usurinta dea vedea în spatiu,precum si alti factori de
inteligentã.
Existã deasemenea diferente referitoare la functiunilepsihicecarenu au nimic de-a facecu materialul.
Astfel, persoaneletestate pot primi ca temã: descoperirea unei relatii existentesi evitarea relatiilor alternative,ca
în exemplul de mai sus.Alt tip de temã constã în compararea unui numãr de cuvinte, figuri,numere în scopul de a
descoperi asemãnãri si deosebiri.Sau ar putea fi vorba despre serii decuvinte, de numere ori de figuri ce trebuiesc

8. privitesi apoi reprodusedin memorie. Acestea sunt doar câteva dintrenumeroasele posibilitãti carear permite
împãrtirea materialului temelor si al functiunilor.
Pentru majoritatea scopurilor practicecumar fi alegerea meseriei sau alegerea personalului indicatsã
lucreze într-o întreprindere, numai mãsurarea unui IQ total nu este suficientã ci seimpune si mãsurarea exactã a
capacitãtilorsingulare.Dacã,de exemplu, John si Paul doresc un sfatcu privirela directiadestudiu pe care sã o
aleagã,nu ne este suficientsã stimca John areun IQ total de 135, în timp ce Paul areun IQ total de 128.
Mãsurarea IQ ne ajutã multcu informatia cã la unul din testele caresolicitã aptitudiniledevorbire,Paul a realizat
un IQ de 150, în timp ce John a atins numai 115;sau cã la testele care solicitau capacitatea degândirecu material
numeric sau ilustrat,proportia IQ-urilora fostexactinvers.Adãugând aceste informatii este mult mai usor de luat
o decizieatunci când trebuie sã optezi între studiul fizicii si cel al limbilormoderne. Astãzi acest lucru este mai bine
cunoscutsi acceptatdecât în urmã cu 10 ani,de exemplu. Totusi testele pentru mãsurarea capacitãtilorsingulare
specificenu sunt suficientfolosite,în parte datoritã pozitiei conservatoarea profesorilor careau crescutcu testele
de inteligentã de stil vechi;pe de alta parte,dezvoltarea acestor noi instrumente de mãsura teste foarte scumpã si
necesitã muncã si timp de cercetare.
Foarte des am auzit punându-seîntrebarea dacã inteligenta semosteneste sau este un rezultat al influentei
mediului.Aceastã problemã este cunoscutã sub numele de controversã factor genetic - mediu. Înaintede a încheia
aceastã expunere despre coeficientul de inteligentã,se cuvinesã spunem câteva cuvinte si despreaceastã
problemã.
În mod normal,copiii ajungla un IQ asemãnãtor cu cel al pãrintilor.Sepoate spunechiar cã celemai exacte
prognoze despre viitorul IQ al copiilor sedau pe baza IQ-ului pãrintilor.Aceastã concluzienu ne ajutã prea mult în
controversa sus-mentionatã,asemãnarea de IQ-uri putându-sedatora atât geneticii câtsi mediului.Copilul poate
semãna - în ceea ce priveste coeficientul de inteligentã - pãrintilorlui si datoritãmostenirii genetice, dar si datoritã
faptului cã mediul în caretrãieste si crestecopilul estecreat de pãrinti pe baza inteligentei lor.Dar studii pe
gemeni si experimente cu animaleau pus în evidentã o pondere mai mare a factorului genetic.
INTERPRETAREA IQ:
- peste 140 - inteligentã deosebit de ridicatã
- între 130 si 140 - inteligentã foarte ridicatã

9. - între 110 si 130 - inteligentã ridicatã
- între 90 si 110 - inteligentã medie
- între 80 si 90 - inteligentã scazutã
- între 70 si 80 - inteligentã foarte scazutã
- între 50 si 70 - debilitatemintalã
- între 25 si 50 - imbecilitate
- sub 25 - idiotie
REPARTIZAREA POPULATIEI DUPÃ IQ:
- 2% - IQ peste 140
- 7% - IQ cuprins între 130 si 140
- 16% - IQ cuprins între110 si 130
- 50% - IQ cuprins între90 si 110
- 16% - IQ cuprins între80 si 90

10. - 7% - IQ cuprins între 70 si 80
- 1% - IQ cuprins între 50 si 70
- 0,5% - IQ cuprins între 25 si 50
- 0,5% - IQ sub 25
Bineînteles, aceste date sunt numai orientative. Diagnosticedetipul: debilitatemintalã,imbecilitatesi
idiotienu se stabilesc definitiv numai pebaza testelor de inteligentã, ci existã nenumãrate si complexecriterii.În
nici un caznu avem voie sã punem semnul egal între debilitatemintalã si o lipsãa inteligentei orientându-ne
numai dupã rezultatele testelor IQ. Ca argument stã faptul cã testele de inteligentã fãcute cu pacientii unei clinici
de psihiatrieau depistatpacienti cu IQ peste 125.
CUM SE UTILIZEAZÃ PROGRAMUL ?
Pentru a se întelege câtmai usor modul în care trebuie folositprogramul,vom parcurgepasii necesari
pentru fiecarescop pe care si-l propuneutilizatorul,astfel:
1. EFECTUAREA UNUI TEST NOU, PENTRU PRIMA DATÃ:
- Se va accesa OPERARE - SET NOU
- În panoul afisatseva insera numele persoanei testate si seva bifa butonul corespunzãtor testului ales (0
este corespunzãtor testului exemplu, 1-8 testelelor de bazã).
- Se actioneazã butonul ACCEPT.

11. - Apare panoul cu 40 butoane, corespunzãtoareîntrebãrilor carevor urma.
- Dupã actionarea butonului START, va începe cronometrarea testului.Din acestmoment, utilizatorul are
acces la întrebãriletestului prin actionarea succesivã a butoanelor 1 - 40. De la cazla caz,rãspunsurilesepot da fie
prin bifarea cu mouse-ul a unei figuri sau pozitii din panoul afisatîn dreapta,fie prin scrierea acestora în una sau
douã ferestre alãturate.Oricum,trebuie studiateindicatiilecareînsotesc întrebãrile.Fiecareîntrebare la cares-a
rãspuns va fi indicatã prin culoarea mai deschisãa butonului careo reprezintã. Scurgerea timpului poate fi
apreciatã conformumplerii jojei din partea inferioarã a panoului din stânga.
- Dacã utilizatorul doresteîntreruperea testului (a terminat testul, sau au intervenit alte cauze), obtine
aceasta prin accesarea butonului STOP si confirmarea cu DA din panoul carecere confirmarea optiunii.
- Dacã utilizatorul nu întrerupe testul prin propria sa dorintã, oricumacesta seîntrerupe dupã scurgerea
timpului alocattestãrii.
- Dupã întreruperea testului,se va afisa panoul cu rezultateleobtinute. Dacã s -a realizatunul dintretestele
de bazã,din acest panou se poate comanda salvarea testului prin actionarea butonului SALVARE. Dacã optiunile
privind accesul la solutii prevãd aceasta,totdin acest panou,dupã salvare,sepot accesa solutiileprin actionarea
butonului SOLUTII. ATENTIE! Dacã a existatun test salvatanterior,carepurta acelasi nume,utilizatorul va fi
atentionat asupra acestui faptsi va fi îndrumatcãtre o utilizarecorectã a evidentei.
- Primind accesul la solutii,utilizatorul poateactiona din nou butoanele 1 - 40, accesând astfel întrebãrilesi
comparând rãspunsuriledatecu rezultatele corecte. Accesul alternativ la întrebãri sau solutii sepoate efectua cu
butonul SOLUTII - ÎNTREBÃRI. Iesirea din aceastã sectiunesepoate realiza cu butonul IESIRE.
2. EFECTUAREA UNUI TEST NOU, ÎN COMPLETAREA SERIEI CELOR 8(OPT) TESTE:
- Se va accesa OPERARE - DESCHIDERE SET.
- În fereastra de dialogcareva aparese va cãuta salvarea precedentã (care poartã numele utilizatorului),se
va bifa si seva actiona butonul DESCHIDERE, sau seva efectua dublu click cu mouse-ul pe denumirea filei
respective.

12. - Se va afisa panoul carecontinerezultatele precedente. Butoanele închisela culoarecorespund testelor
deja efectuate si,prin actionarea acestora,sepotvizualiza rezultateleobti nute pentru fiecare.În ultima fereastrã
de jos a panoului sepoate vedea media rezultatelor obtinute. Butoanele de culoaredeschisãcorespund testelor
nerezolvate. Utilizatorul poatealege numãrul urmãtorului test pe care îl va rezolva,prin actionarea unuia dintre
aceste butoane, apoi a butonului TEST NOU.
- În rest, testarea se desfãsoarã conformdescrierii din capitolul precedent.
3. EFECTUAREA UNUI TEST DE EXERCITIU (PRACTICÃ):
Exersarea cu acesttest (numerotat cu 0) este foarte importantã pentru utilizatorul începãtor,carefoloseste
mai rar calculatorul sau carenu a vãzut niciodatã cumaratã un test pentru evaluareIQ (sau ceva similar).
- Se va accesa OPERARE - SET NOU
- În panoul afisatseva insera numele persoanei testate si seva bifa butonul O (zero), corespunzãtor testului
pus la dispozitiautilizatorilor pentru practicã.
- Se actioneazã butonul ACCEPT.
- Se va proceda în continuareconform instructiunilordin capitoleleprecedente. Spre deosebire de testele
de bazã,dupã efectuarea testului exemplu nu se permite accesul la salvare,ci directla solutii (dacã prin optiuni s -a
prevãzut astfel).
4. ACCESUL LA SOLUTIILE TESTELOR:
În mod normal,aceastã sectiuneeste protejatã prin parolã si estedisponibilãnumai administratorului de
program, careîsi poate exprima optiunileîn functie de modul în care si -a organizatactivitatea (deexemplu,
psihologul sau psiho-pedagogul careutilizeazã programul pentru stabilirea IQ al diversilorsubiecti).În conditiileîn
careprogramul este utilizatindividual,accesul laaceastã sectiuneeste liber,contându-sepe seriozitatea si
obiectivitatea cu careutilizatorul privesteimportanta respectãrii conditiilorrecomandate.

13. - Astfel, dacã administratorul deprogram doreste ca persoanei testate sã i se permitã sau sã i seinterzicã
accesul la solutii dupã finalizarea fiecãrui testefectuat, va bifa în panou pozitia 'Acces la SOLUTII test dupã
rezolvare' - 'PERMIS', respectiv 'INTERZIS'.
- Dacã administratorul deprogramdoreste sã studieze rãspunsuriledate la testarede o anumitã persoanã
(accesul la aceastã optiunepoate fi necesar în cazde contestatii,pentru evaluãri dupã altecriterii sau din diverse
alte motive), va bifa în panou pozitia 'Acces GLOBAL la SOLUTII' - 'PERMIS pentru testele REZOLVATE'. Dupã
actionarea butonului ACCEPT, pozitia 'Operare - Acces la solutiiletestelor rezolvate' din MENU-ul principal seva
activa,astfel încâtutilizatorul o poate accesa oricând,poatealege testul pe caredoreste sã -l studiezesi va primi
imediataccesul integral la acesta.Esteimportant de retinut cã administratorul deprogramNU POATE MODIFICA
RÃSPUNSURILE, ci poate numai sã studieze modul în carepersoana testatã a rãspuns la întrebãri.
- Dacã administratorul deprogramdoreste sã studieze rãspunsurilecorecte la toate testele, fãrã o legãturã
cu o anumitã persoanã testatã,va bifa în panou pozitia 'Acces GLOBAL la SOLUTII' - 'PERMIS pentru TOATE testele'.
Dupã actionarea butonului ACCEPT, pozitia 'Operare - Acces la solutiiletuturor testelor' din MENU-ul principal se
va activa,astfel încâtutilizatorul o poateapela oricând,primind acces imediatsi nelimitatla solutiiletuturor
testelor.
Aflat în sectiunea de acces la solutii (2 si 3),utilizatorul arela dispozitiebutoanele:'STÂNGA-DREAPTA' - cu
carepoate schimba testul studiat, 'ÎNTREBÃRI-SOLUTII' - cu carepoate alterna afisarea întrebãrilor cu cea a
solutiilor si 'IESIRE' - cu ajutorul cãruia poatepãrãsi sectiunea.
În conditii normalededesfãsurarea testãrilor,accesul lasolutiiletestelor rezolvate sau aletuturor testelor
este interzis persoanelor testate. Prin urmare, dacã administratorul deprograma folositacesteoptiuni si,în
vederea testãrii unei persoane, doreste sã opereze anularea lor mai directdecâtfolosind calea greoaiedescrisã
mai sus (tastarea parolei,deschiderea panoului deoptiuni si bifarea butoanelor),arela dispozitiepozitia din MENU
'Optiuni - Anularea accesului la solutii'.Prin apelarea acestei comenzi,pozitiile'Operare - Acces la solutiiletestelor
rezolvate' si 'Operare- Acces la solutiiletuturor testelor' din MENU-ul principal sevor dezactiva.
- Dacã administratorul deprogramdoreste sã organizeze sustinerea testãrilor folosind un altinterval de
timp pentru rezolvare, poate accesa în acelasi panou pozitia'TIMP DISPONIBILpentru rezolvare' - 'Numãr minute'
si poate alege unul dintre intervaleleprevãzute (între 10 si 60 minute, din 5 în 5 minute).
CUM VÃ MÃSURATI IQ ?

14. Acest program contineopt teste de bazã si un test de practicã,fiecarecu câte40 de întrebãri.Fiecaretest
de bazã este de sinestãtãtor si poate fi rezolvat si corectatindependent de celelalte.Întrebãrilesuntdiferite, mai
usoarela începutul testului si mai grele spre sfârsit,totusi ordonarea dupã gradul de dificultatenu este atât de
strictã.
Nu toate persoaneletestate detin o acomodareprealabilã cu calculatorul.Pentru o rapidã acomodarecu
acesta,pentru acomodarea cu acest tip de teste, pentru diminuarea stresului etc.,este indicatca persoanele
testate sã parcurgã mai întâi testul de practicã.
Multe dintre întrebãriletestului solicitã persoanei testatecunoasterea foarte bunã a alfabetului.Pentru a nu
se crea confuzii,avându-seîn vedere cã alfabetul limbii românecontine caracterespecificeacesteia,autorul a
consideratcã este preferabil sã sefoloseascã în formularea acestor întrebãri alfabetul limbii engleze, simplificat
fatã de cel al limbii române.Sã-l amintim:A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K-L-M-N-O-P-Q-R-S-T-U-V-W-X-Y-Z.
Timpul de lucru este strict, o jumãtate de orã pentru fiecaretest în parte. Din fericire,sarcinacronometrãrii
revine calculatorului si nu persoanei testate sau altei persoane.Au valoarenumai testele rezolvate corect în
intervalul dejumãtate de orã.Optional,solutiilesi rãspunsurileînsotiteuneori de explicatii,sepotda la sfârsitul
fiecãrui testîn parte sau dupã rezolvarea toturor testelor de bazã.La unele întrebãri pot fi acceptate drept corecte
si alterãspunsuri,dar ca regulã debazã trebuie avut în vedere cã rãspunsul cel mai corecteste cel carefurnizeazã
cele mai multe informatii pecalelogicã.
Dupã rezolvarea fiecãrui test,programul va comunica numãrul de puncte obtinute, nivelul IQ corespunzãtor
si media IQ obtinutã pânã în stadiul respectiv.
Dacã doriti o valoarecâtmai exactã a IQ-ului dumneavoastrã,rezolvati toatecele opt teste de bazã,dar
numai un test (deci 40 de întrebãri) pe zi.
Respectati câtmai exact indicatiile,altfel valoarea pecareo veti obtine pentru IQ-ul dumneavoastrã va fi
inexactã,deci irelevantã.
Persoana testatã nu arevoie sã primeascã nici un fel de ajutor,de aceea este recomandabil ca la rezolvarea
testului sa nu fienimeni de fatã si nici cãrti ori altesursede inspiratie.Când persoana careparcurgetestul este
singurã în camerã este esclusã si posibilitatea ca ea sa fieîn vre-un fel deranjatã,ceea ce este foarte important.
Desprindem de aici un altavantaj al utilizãrii calculatorului în aceastã directie.

15. Când rezolvã un test, persoana testatã trebuie sã fieodihnitã si linistitã.
Nu aveti voie sã studiati testele înaintede rezolvarea acestora.Chiar si o singurã întrebarecititã în afara
celor treizeci de minute afectate testului modificã sensibil valoarea realã a IQ.
Aprecierea IQ-ului cea mai apropiatã derealitatesepoate face dacã rezolvati toate testele de bazã si nu
verificati rãspunsurilepânã cenu le-ati parcurs petoate.
Cel ce în urma rezolvãrii testelor si-a pututstabili IQ,trebuiesã stiecã valoarea obtinutã nu areabsolutã
exactitate. Coeficientul de inteligentã este o cifrã obtinutã ca valoaremedie. Deci, dacã de exemplu, persoana
testatã are un IQ calculatde128, este bine sã-l apreciemca fiind cuprins între120 si 135,sau sã nu folosim
valoarea numericã,ci aprecierea:'persoana estefoarte inteligentã'.
Rezolvarea testelor solicitã originalitatea,memoria,capacitatea de a calcula,vocabularul.Dela om la om
însusirilediferã,unele pot fi mai dezvoltate decât altele.Rezultatul obtinut sub forma de valoarea IQ nu dã nici o
informatiedespre capacitãtileindividuale.Cel mult, fiecarepersoanã careparcurgetestele îsi poate da seama dacã
are o anumitã usurintã dea calcula,ori dacãare un vocabular bogat.
În cele mai multe cazuri,celeopt valori intermediarealeIQ sunt apropiate,acestfapt constituind si garantia
cã valoarea IQ obtinutreprezintã o foarte bunã aprecierea IQ-ului individual.Dacã însã,în conditiilerespectãrii
exacte a indicatiilornoastre,rezultatele intermediarediferã mult între ele, vina pentru aceste discrepantenu
trebuie atribuitã testelor. Este cunoscutfaptul cã unii oameni dau un randament diferitde la o zi la alta,
capacitãtilelor intelectualedescriind o curbã de tip sinusoidal.
Deci, pe scurt,atunci când treceti la rezolvarea problemelor cuprinseîn aceste teste, trebuie sã tineti seamã
de:
1. Rezolvati numai un test pe zi!
2. Alegeti un moment al zilei când sunteti linistitsi odihnit.
3. În nici un caznu cititi înainteîntrebãrilesau rãspunsurile!

16. 4. Nu intrati în panicã la ideea cã nu veti avea timp sã rãspundeti la toatecele 40 de întrebãri.
5. Rezolvati problemele în ordinea datã,dar nu pierdeti prea mult timp la o singurã problemã.
6. Înaintede a va grãbi cu rãspunsurile,încercati sã întelegeti ce se cere exact la problema respectivã.
7. Dacã nu stiti cum sã rezolvati una din probleme, nu 'ghiciti' rãspunsul.
8. Respectati cele 30 de minute rezervate fiecãrui test!
9. Nu este permis nici un fel de ajutor din afarã la rezolvarea testelor!
10. Alegeti un loc linistitundenimeni si nimic sã nu vã deranjeze. Aveti nevoie de întreaga capacitatede
concentare.
11. Cititi rãspunsurilesi explicatiileabiaîn ziua a opta, dupã ce ati parcurs toatetestele!