1. “Un joc” numit TOLERANŢĂ
Auzim deseori vorbindu-se despre societate şi valorile ei...dar niciodată nu am
înţeles cu exactitate adevărata semnificaţie a acestor cuvinte până de curând. Care sunt valorile
societăţii sau ce înseamnă o societate valoroasă?
Copil fiind, am învăţat cu paşi mărunţi de la părinţi şi profesori câte ceva despre ce
înseamnă să duci mai departe valoarea unei societăţi. Dintre tot ce ar trebui să păstrăm şi să
lăsăm moştenire, cred că toleranţa este una dintre cele mai importante noţiuni cu care ne întâlnim
în zilele noastre. Domnişoara dirigintă ne spune deseori că a fi toleranţi presupune o bună
educaţie, respect reciproc şi inteligenţă, o inteligenţă ce ţine de simţurile noastre şi de calitatea de
a fi om.
Toleranţa poate fi văzută ca o punte peste diferenţele de rasă, de gândire, de
culoare, de temperament.
După cum spunea Nichita Stănescu în poezia „Bunicul şi cele patru rase” , nu contează culoarea
pielii deoarece toţi oamenii sunt egali şi au aceleaşi drepturi. Un om cu pielea neagră o are de
fapt albă, unul cu pielea de culoare galbenă o are argintie, cel cu pielea roşie, albăstrie, iar cel cu
pielea albă, vişinie. Culoare pielii nu contează, este un detaliu minor, banal. Ea nu dă dreptul
nimănui să judece o altă persoană. Nu există inferior şi superior. Nu pe criteriul rasei. Oamenii,
prin comportamentul şi atitudinea lor ajung la cele două noţiuni aflate în antiteză: inferioritate şi
superioritate.
Aşa cum nu ar trebui să existe oameni „mai egali” decât ceilalţi.
Şi la şcoală am întâlnit cazuri când colegi de-ai mei râdeau de „cioroi”. Ştiu că nu este cea mai
potrivită exprimare, dar m-a deranjat pentru că, imediat m-am gândit că oricine putea fi în
situaţia respectivă, inclusiv eu. Ce vină are un copil pentru că este de o anumită etnie? Îl face
acest lucru mai deştept, mai slab, mai frumos sau mai urât? De ce să domine o rasă când sufletul
adună la un loc culorile curcubeului?! Tristeţea, bucuria, veselia, împlinirea, pacea, melancolia
au aceleaşi culori pentru toţi!
Respectul între aceste antiteze ale pielii ar trebui să fie regăsit în fiecare fiinţă de pe acest glob.
Trebuie să interacţionăm civilizat, şi să fim atât fraţi cât şi prieteni. Ar fi cazul ca înainte de a
insulta pe cineva, să ne amintim că avem toţi loc sub soare, că respirăm acelaşi aer şi cel mai
1
2. important, toţi suntem creaţi de Dumnezeu. „Asta este, dragi nepoţi, / Toţi sunt oameni, oameni
toţi”.
Eu cred că şcoala ne ajută mult să învăţăm ce este toleranţa, acest pansament care se
aplică pentru a vindeca rănile produse de rasism, de discriminare dar şi de încăpăţânare. Sunt
intoleranţi cei a căror deschidere către lume seamănă cu o crăpătură într-un pământ cuprins de
secetă.
Toleranţa nu se referă doar la rase ci şi la oamenii aceleiaşi comunităţi sau care aparţin
aceluiaşi grup. Atâta vreme cât nu suntem perfecţi, trebuie să ne tolerăm defectele pentru a putea
trăi în pace şi pentru a nu ne vinde sufletele acestor duşmani care sunt inumanitatea şi
superficialitatea.
Ce frumos ar fi ca lumea să se transforme într-o mămică universală care işi iubeşte
nespus de mult toţi copiii şi îi acceptă cu imperfecţiunea lor atât de frumoasă!
Elev: Săraru Denisa Valentina
Clasa a VI-a A
Profesor îndrumător: Popescu Apreotesei
Dana Iustina
2
