Antidumping. Măsurile antidumping și Clauza de salvgardare

1. Universitatea Babeș Bolyai
Facultatea de Științe Economice și Gestiunea
Afacerilor
Catedra de Economie Politică
Proiect pe tema :
Măsurile antidumping și
Clauza de salvgardare
Proiect elaborat de:
Alexeev Alexandr
Calistru Dorina
Batîru Cristina
Specializarea Economie și Afaceri Internaționale
Anul 3, grupa 1, zi

2. Conform definiției Organizației Economice
pentru Cercetare și Dezvoltare, practicile de
dumping presupun:
“export de mărfuri la prețuri mult inferioare celor de pe piața
internă și mondială, promovat de unele țări capitaliste, cu
scopul de a pătrunde pe o anumită piață și de a impune apoi
prețuri de monopol”
Practicile de dumping

3. Strategia de dumping presupune parcurgerea
următoarelor etape:
Subvenționarea producției și exportul la preț inferior celui
local;
Acapararea treptată a noilor segmente de piață,
menținând prețul scăzut;
Eliminarea principalilor competitori de pe piața locală și
posibilitatea de a dicta prețul de sine stătător;
Ridicarea prețului la nivel mult mai mare decât cel
practicat de obicei pe piața locală.

4. Pentru determinarea existenței dumpingului,
trebuie analizate 2 valori esențiale :
Valoarea de export - prețul plătit de importator pentru
marfa ce urmează a fi comercializată pe teritoriul
național
Valoarea normală - prețul de piață a bunului comercializat
pe teritoriul țării producătoare
În vederea stabilirii valorii normale, se aplică una
din următoarele metode:
Însumarea cheltuielilor de producție cu valoarea adăugată
și taxele naționale aferente, în caz că țara are economie de
piață
În caz contrar, alegerera unei alte țări( cu economie de
piață) drept țară de referință, și parcurgerea etapelor
prezentate mai sus.

5. Dumpingul poate fi recunoscut în cazul în care se
respectă concomitent 2 condiții:
 Valoarea de export a aceluiași produs este mai mică decât
valoarea normală;
 A fost creat un prejudiciu industriei statului importator, ca
urmare a practicării prețurilor mai mici comparativ cu cele ale
producătorii autohtoni

6. În cazul în care nu este posibilă stabilirea costurilor de vânzare, a
cheltuielilor administrative și a altor costuri pe baza datelor
referitoare la producție și vânzări, aceste sume pot fi determinate
prin:
 Mediei ponderate a sumelor reale privind producția și
vânzările produsului similar pe piața internă;
 Sumele reale aferente producției și vânzărilor, în cadrul unor
operațiuni comerciale normale, din aceiași categorie de
produse, pe piața internă a țării de origine;
 Oricare altă metodă, cu condiția ca suma reprezentând
profitul astfel calculat să nu fie mai mare decât profitul
efectiv realizat de alți exportatori sau producători din aceiași
ramură industrială, pe piața internă a țării de origine.

7. Marja de dumping = Valoarea normală – Prețul de export
În cazul în care nu se poate efectua o comparație a valorii
normale cu valoarea de export, se ține seama de diferențele
care au influențat ambele prețuri.
Factorii care pot determina efectuarea de ajustări sunt următorii :
 Factorii fizici
 Impozitare la import și impozitare indirectă
 Reduceri de prețuri, rabaturi și cantități
 Etapa commercială
 Transport, asigurare, manipulare, încărcare și costuri auxiliare
 Ambalarea
 Credit
 Costuri post vânzare
 Comisioane
 Conversiunea monedelor
 Alți factori

8. Pentru a stabili existența amenințării cu prejudiciul
important, este necesar să se examineze următorii
factori :
1. Rata creșterii importurilor ce fac obiectul dumpingului pe
piața comunitară;
2. Creșterea iminentă și semnificativă a capacității
exportatorului, care denotă probabilitatea creșterii
exporturilor ce fac obiectul unui dumping în Comunitate;
3. Penetrarea pieței comunitare prin aplicarea prețurilor
scăzute, ce pot împiedica creșterea prețului sau apariția
cererii pentru bunurile astfel importate;
4. Stocurile produsului care fac obiectul anchetei;

9. „Cu condiţia ca în urma unei examinări preliminare pozitive să se fi
constatat existenţa unui dumping şi a unui prejudiciu, Comisia poate
accepta oferte prin care exportatorii se angajează în mod voluntar şi într-o
manieră satisfăcătoare să-şi revizuiască preţurile sau să nu mai facă
exporturi la preţuri de dumping în cazul în care, în urma consultărilor
specifice ale comitetului consultativ, aceasta este convinsă că prejudiciul
cauzat de dumping este eliminat.”
Art. 8 alineatul (1) Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului privind
protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea
ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii Europene
Comisia poate sugera angajamente, însă asumarea lor nu este
obligatorie pentru exportatori, astfel refuzul neputând influența în
nici un mod examinarea cazului.

10. Studiul de caz: Măsurile antidumping împotriva mărfurilor
provenite din China
1979 - primele procese inițiate din partea UE împotriva Chinei
2000 – UE înregistrează 90 de procese de dumping din partea
Chinei
...acest stat devenise cel mai acuzat de dumping
Bunurile importate din China ce fac obiectul dumpingului
sunt:
 produsele chimice;
 produse mecanice (biciclete, claxoane și alte bunuri
complementare)
În anul 2000 taxele aplicate Chinei ating apogeul,
înregistrând 20% din totalul proceselor antidumping inițiate
de UE

12. Din 1988 țările UE preferau aplicarea taxelor ad-
valorem , care variau de la 10% până la 130%, media
fiind în jur de 40% pentru toate tipurile de taxe
În majoritatea cazurilor , unde în anchetă figurau
mai multe țări , Chinei îi erau impuse cele mai
severe măsuri

15. Țările selectate de Comisie pentru determinarea valorii
normale

16. Câteva exemple de prejudicii aduse de produsele importate din China:
Produse chimice din glifosat – exporturile au crescut
de la 48 tone în 1991 la 1397 în 1995
 cota de piață a crescut cu 10% în numai 4 ani
 prețul a fost subcotat cu 12,9%
Gențile și poșetele pentru școală (aceiași perioadă):
 importurile au crescut cu 262%
 cota de piață a crescut cu 362%
 prețul subcotat cu 74%
Industria bumbacului:
 88 întreprinderi Comunitare au fost închise
 8625 locuri de muncă au fost pierdute
 profitabilitatea UE în domeniu dat a scăzut de
la 100% la -25%
 cota de piață a scăzut de la 30,7% la 28,4%
 prețurile au scăzut cu 35%

17. STUDIU DE CAZ:
COMBINATUL SIDEX – ACTUALUL ARCELOR MITTAL
 Fostul combinat Sidex S.A. este o unitate ce reprezintă
siderurgia românească, cu un aport de aproximativ 5% la
PIB şi circa 10% din exporturile României.
 Pe data de 10 februarie 2000, are loc fixarea unei taxe
temporare la export pentru combinatul Sidex S.A. Galaţi,
de către Comunitatea Europeană.
 La audierea din 16 martie 2000, Sidex respinge plângerea
EUROFER.
 Câştig de cauză pentru compania Sidex.

18. TRECEREA DE LA NUMELE SIDEX LA NUMELE
ARCELOR MITTAL.
 Prin Decizia nr. 979/2002/ECSC , compania Sidex a
schimbat numele în Ispat Sidex S.A.
 Însă in 2002 compania Ispat Sidex conform articolul 1
alineatul (2) din decizie, a informat Comisia că acum
le-a schimbat numele în Arcelor Mittal Galaţi S.A.

19. ACŢIUNEA DE IMPUNERE A TAXEI ANTI-
DUMPING INTERPRINSĂ DE CĂTRE MEXIC
 După o investigare cu durată de 3 ani Ministerul
Economiei din Mexic a hotărât să impună taxe vamale
anti-dumping cuprinse intre 37% şi 69 % pentru
importurile unor varietaţi de produse siderurgice plate
originare din România, Rusia şi Ucraina.
 Autorităţile mexicane au constatat că marjele de
dumping sunt de 120,5% pentru România, respectiv au
fost introduse suprataxe vamale de protecţie de 67,6%
pentru importurile provenind din România, inclusiv cele
distribuite de Arcelor Mittal Galaţi.

20. ACŢIUNEA DE IMPUNERE A TAXEI ANTI-
DUMPING INTERPRINSĂ DE CĂTRE MEXIC
 Recunoaşterea statutului de economie de piaţă
pentru România de către Mexic, conform
reglementărilor OMC.
 În contextul în care Mexicul a recunoscut statutul de
economie de piaţă pentru România, producătorul
român Arcelor Mittal are posibilitatea să solicite
revizuirea acestei măsuri anti-dumping cu luarea în
consideraţie a propriilor cheltuieli realizate.

21. INDUSTRIA SIDERURGICĂ ŞI RISCURILE ACESTEIA
 Deşi ArcelorMittal are surse substanţiale captive de
minereu de fier şi cărbune din minele proprii şi se
extinde producţia la mine şi are, de asemenea, astfel de
noi mine în curs de dezvoltare, se obţine încă o porţiune
de supraînălţare semnificativă de cerinţele sale de
materii prime în cadrul contractelor de furnizare pe
termen lung
 Orice întrerupere prelungită în aprovizionarea cu materii
prime sau energie, sau creşteri ale costurilor pe care
ArcelorMittal nu pot trece pe la clienţii săi, ar putea
afecta negativ afacerile, situaţia financiară, rezultatele
operaţiunilor sau perspective.

22. MASURI DE SALVGARDARE
 Adoptarea unei masuri de salvgardare se face in baza
regulilor convenite pe plan multilateral, cu luarea in
considerare, totodata, a aplicarii acestor reguli la relatiile
bilaterale asa cum rezulta din reglementarile interne sau
acordurile specifice, preferentiale, negociate pentru
reglementarea acestor raporturi.
In practica, a lua o masura de salvgardare inseamna:
 - a retrage sau a modifica concesiile pe care un
membru le-a acordat in baza Acordului privind marfurile din
cadrul OMC
 - a suspenda, total sau partial, alte obligatii asumate
prin Acordul privind marfurile din cadrul OMC

23.  Recurgerea la masurile de salvgardare
presupune anumite discipline cu caracter general,
respectiv:
 - notificarea la Comitetul de Salvgradare a masurii
adoptate;
 - caracterul temporar al unei masuri, dându-se astfel
posivilitatea industriei nationale de a se adapta la
concurenta creata de importuri;
 - recurgerea la masuri de salvgardare pentru a
impiedica sau remedia un prejudicu grav trebuie sa aiba
loc numai in cazuri bine intemeiate;

24.  Principalul element care creaza premisele recurgerii la
masurile de salvgardare il constituie cresterea
importurilor si efectele acesteia si mai putin pretul
practicat.
 Masurile de salvgardare care pot fi adoptate se impart
in doua categorii:
 a) masuri tarifare, cum ar fi: majorarea taxelor vamale
peste nivelul consolidat; impunerea unor suprataxe de
import; introducerea unui contingent tarifar;
 b) masuri netarifare, cum ar fi: fixarea unor contingente
ca nivel de acces pe piata; recurgerea la licentele de
import discretionare sau introducerea unor depozite in
devize prealabile la import

25.  Recurgerea la masurile de salvgardare
presupune anumite discipline cu caracter general,
respectiv:
 - notificarea la Comitetul de Salvgradare a masurii
adoptate;
 - caracterul temporar al unei masuri, dându-se astfel
posivilitatea industriei nationale de a se adapta la
concurenta creata de importuri;
 - recurgerea la masuri de salvgardare pentru a impiedica
sau remedia un prejudicu grav trebuie sa aiba loc numai in
cazuri bine intemeiate.

26.  Regula generala este ca masurile de salvgardare se aplica strict
pentru perioada necesara remedierii sau prevenirii prejudiciului
grav, precum si facilitarii adaptarii industriei nationale la noul
climat concurential.
 Atât cu ocazia declansarii procedurii de salvgardare cât si
ulterior, tarile importatoare care recurg la asemenea masuri
au anumite obligatii generale de notificare la Comitetul
privind salvgardarea, respectiv:
 a) legile, reglementarile si procedurile administrative vizând
salvgardarea, precum si modificarile ulterioare aduse acestora;
 b) masurile de salvgardare adoptate in conformitate cu
reglementarile in vigoare;
 c) informarea “inversa” in sensul ca orice tara membra OMC
are posibilitatea sa notifice la Comitetul privind salvgardarea,
eventuale masuri aplicate de catre unele tari partenere si care nu
sunt conforme cu reglementarile internationale.

27.  Masurile de salvgardare sunt intotdeauna insotite de o
obligatie de restructurare. Daca masurile antidumping si
antisubventie sunt luate impotriva unor anumite tari (iar
exportatorilor li se impune o taxa individuala in functie de
situatia proprie, in masura in care coopereaza), masurile
de salvgardare se aplica importurilor din toate tarile.
 Cu alte cuvinte, ele se aplica tuturor importurilor indiferent
de sursa lor si aceeasi masura este aplicata fiecarui
exportator. Prin urmare, procedura de salvgardare difera
de procedurile antidumping si antisubventie sub mai
multe aspecte.

28. Bibliografie
Regulamentul CE nr 1225/2009 privind “Protecția împotriva
importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care
nu sunt membre ale Comunității Europene”
“EU Antidumping Cases against China : An Overview and Future
Prospects with Respect to China’s WTO Membership” . LICOS
Centre for Transition Economics .
18th Annual Report From the Commission to the European Parliament
http://ec.europa.eu/trade/tackling-unfair-trade/trade-defence/anti-
dumping/conditions/