Documentul prezintă părțile componente ale plantelor cu flori, inclusiv rădăcina, tulpina, frunzele, floarea, fructul și sămânța, fiecare având roluri specifice în viața plantei. De asemenea, se discută despre sensibilitatea și mișcările plantelor, evidențiind reacțiile lor la stimuli externi precum lumina și temperatura, precum și fenomenele de înmulțire și diversitatea formelor de plante. Importanța plantelor în viața umană este subliniată, având un rol esențial în alimentație și în purificarea aerului.

1. Părțile componente ale unei
plante cu flori.
Sensibilitatea și mișcarea la
plante - Știați că...?

2. Lumea vie este alcătuită din
cinci regnuri
Regnul Monera, în care sunt încadrate bacteriile;
Regnul Protista, în care sunt încadrate organisme
asemănatoare plantelor (algele) şi organisme asemănătoare
animalelor (euglenă, amibă, parameci etc.);
Regnul Fungi (ciuperci);
Regnul Plante;
Regnul Animale.
Plantele cu flori fac parte din Regnul Plante şi sunt
considerate cele mai evoluate.

3. Pământul este acoperit în mare parte de plante.
Unele sunt cultivate de om, altele cresc singure.
De la cel mai mic fir de iarbă la cel mai înalt brad, plantele
au aceeași alcătuire: rădăcină, tulpină, frunze. Unele dintre
plante au și flori, fructe, semințe.

4. Părțile din care este compusă o plantă cu flori, se numesc
organe. Acestea sunt:
rădăcina;
tulpina;
frunza;
floarea;
fructul;
sămânța.

5. Rădăcina, tulpina şi frunzele
asigură, în principal, hrănirea
plantei şi se numesc organe
vegetative. Floarea reprezintă
organul de înmulţire a plantei
pentru că din flori se formează
fructul şi seminţele.

6. Rădăcina
este organul vegetativ al plantei care se dezvoltă în sol;
majoritatea rădăcinilor au o porțiune centrală mai groasă
(rădăcină principală) și ramificații mai subțiri (rădăcini
secundare);
are funcția de a fixa planta în sol și de a absorbi apa cu sărurile
minerale (seva brută).

7. Tipuri de rădăcini:
Rădăcină fasciculată (fibroasă)
Rădăcină lemnoasă
Rădăcină pivotantă

8. Tulpina
Are forme variate, în funcție de mediul de viață al plantelor;
După locul în care cresc, întâlnim tulpini:
Aeriene - ierboase
- lemnoase
Subterane
Cele mai multe plante au tulpini drepte (ortotrope);
Alte plante au tulpini târâtoare (căpșuni), volubile – cu țesuturi de
susținere slab dezvoltate (fasole, liane) și agățătoare (mazăre, viță
de vie);

9. Tulpinile aeriene ale unor plante s-au adaptat la funcții noi:
tulpinile cactușilor acumulează apă. În absența frunzelor, aceste
tulpini încărcate cu clorofilă asigură fotosinteza.
Tulpinile subterane sunt reprezentate de: bulb (ceapă, lalea, crin),
tubercul (cartof) și rizom (ferigă, stânjenel).
La unele plante, înmulțirea se realizează prin bulbi, tuberculi sau
rizomi și se numește înmulțire vegetativă.
O particularitate a tulpinii este prezența mugurilor
- de creștere – situați în vârful tulpinii;
- foliari – din care se formează frunzele;
- florali – din care se formează florile;
- micști – care dau naștere atât la frunze cât și la flori.

10. Funcțiile tulpinei:
Circulația sevei brute și a sevei elaborate prin
plantă reprezintă funcția de conducere a
tulpinii.
Prin țesuturile de susținere pe care le conține,
tulpina asigură funcția de susținere a
ramurilor, frunzelor și a florilor.

11. Frunza
Frunza este organul aerian al plantei ce crește pe tulpină.
Ea își are originea în frunzulițele mugurelui foliar. O
frunză completă este alcătuită din:
- limb
- pețiol
- teacă

12. Alcătuirea externă a frunzei:
La unele plante, pețiolul lipsește, iar astfel, limbul se leagă de tulpină
prin teacă, care înfășoară o parte a tulpinii (grâu, porumb).
Frunzele plantelor se deosebesc după forma marginii limbului care
poate fi lobată, dințată, întreagă.
Frunzele diferă și după forma limbului, astfel existând:
- frunză aciculară – brad, molid, pin;
- frunză liniară – grâu, porumb;
- frunză ovală – păr, prun;
- frunză cordată – mușcata;
- frunză reniformă – pochivnic;
- frunză sagită – săgeata apei.

13. Funcțiile frunzei:
Structura internă a frunzei este adaptată pentru îndeplinirea
funcțiilor de fotosinteză, respirație și transpirație.
În procesul de fotosinteză, plantele folosesc dioxidul de carbon
din aerul atmosferic și eliberează oxigen. Schimburile de gaze se
realizează prin stomatele de la nivelul frunzelor.
În procesul de respirație, plantele folosesc oxigenul din aer și
elimină dioxidul de carbon. Procesul se desfășoară în mod
continuu. Schimburile de gaze au loc la nivelul stomatelor.
Transpirația este procesul de eliminare a apei sub formă de
vapori. Eliminarea apei se realizează prin stomate.

14. Floarea
Floarea este organul de înmulțire al plantei. Din flori, se formează
fructele și semințele.
Florile sunt așezate pe tulpină, câte una (flori simple) sau
grupate mai multe la un loc, formând inflorescențe.
Inflorescențele au formă de:
- ciorchine (liliac, salcâm, viță de vie);
- spic (grâu, patlagină);
- disc (floarea-soarelui, mușețel);
- știulete (porumb);
- umbrelă (soc, morcov);
- mâțișori (mesteacăn).

15. Fructul și sămânța
Fructul se formează din ovar, ca urmare a procesului de
fecundație și are rol de protecție a seminței, din care se va
forma o nouă plantă.
Există:
- fructe uscate (păstaia de fasole și de salcâm și capsula de la
mac);
- fructe cărnoase (roșii, castraveți, struguri, portocale, caise,
piersici, prune cireșe, mere, pere, zmeură, căpșuni etc.).

16. La toate plantele cu flori, semințele sunt închise în fructe.
După formă și dimensiuni, există o mare diversitate de
semințe.
Sămânța de fasole prezintă un înveliș cu rol de protecție –
tegument, două cotiledoane – formațiuni cărnoase în care se
găsesc rezervele de hrană ale seminței și embrionul alcătuit
din rădăciniță, tulpiniță și muguraș. Din semințele cu două
cotiledoane, se dezvoltă plantele dicotiledonate.
La sămânța de grâu, embrionul are un singur cotiledon, iar
substanțele hrănitoare se găsesc în afara cotiledonului. Din
semințele cu un cotiledon, iau naștere plantele
monodicotiledonate.

17. Sensibilitatea și mișcarea la plante
Suntem înclinați să credem că, lipsite de
sistem nervos, plantele nu simt. Ele nu
reacționează în nici un fel dacă le smulgem
din pământ, dacă le ciupim frunzele ori le
tăiem florile. Aparent, așa se întâmplă. În
realitate însă, plantele au o formă de
sensibilitate specifică, cel mai adesea
ascunsă ochiului nostru, de un tip cu totul
deosebit de acela al sensibilității animale. Se
știe azi, pe baza unor experiențe simple, care
se fac și în școală, că plantele reacționează la
substanțe chimice, la lumină, la atracția
pământului, la curentul electric și că aceste
mișcări lente poartă numele de tropisme.

18. Mișcările plantelor sunt de fapt, mișcări
ale unor organe ale plantelor și sunt
reprezentate de:
- mișcările autonome: mișcări de
răsucire determinate de creșterea
neuniformă a organelor plantelor
întâlnite la plantele volubile și
agățătoare (fasole, viță de vie, etc.);
- mișcările induse (tropisme și nastii):
mișcări de orientare a organelor
plantelor determinate de acțiunea unor
factori externi (lumină, temperatură,
forță de gravitație);

19. Fototropismul este mișcarea de orientare a
organelor plantelor către lumină (orientarea
frunzelor și a florilor).
Termonastiile sunt mișcări determinate de
variația temperaturii (închiderea – deschiderea
florilor).
Getotropismul este mișcarea de orientare a
organelor plantei, determinată de acțiunea forței de
gravitație (tulpinile cresc în sus, în sens
antigravitațional; rădăcinile în jos, în același sens cu
forța gravitațională).
Cercetătorul român Dumitru Constantin spunea:
„Plantele se integrează complet în lumea lor uzând de
toate atributele unei ființe dotate cu un sistem nervos
evoluat. Percep sunetul, lumina, frigul, căldura și chiar
durerea. Plantele nu gândesc, dar pot fi influențate de
gândurile noastre."

20. Stiați că?
În pustiurile din Peru crește un cactus care poate să
meargă? În loc de rădăcini, el are niște excrescente acoperite
cu țepi ascuțiți. Când bate un vânt puternic, cactusul se
deplasează pe distanțe mari, luându-și umezeala și hrana nu
din sol ci din aer.
Eroina lui Cleve Backster a fost planta Dracaena
Massangeana ale cărei frunze au fost în contact cu un
detector de minciuni. Experimentatorul și-a propus să ardă
o frunză a acestei plante. În clipa când a făcut gestul să
scoată bricheta, planta a reacționat ca și cum i-ar fi „ghicit"
gândurile. „Spaima" plantei a fost înregistrată clar de
detectorul de minciuni.

21. Cercetatorii indieni, sovietici, americani și francezi au
probat că plantele pot avea „memorie", reținând
informații și manifestându-se la repetarea lor printr-o
reacție similară oarecum cu reflexele condiționate. De
pildă, unui Filodendron i s-a aplicat un impuls electric,
de fiecare dată când alături se afla o rocă. Rezultatul era
un răspuns din partea plantei. După un timp, planta a
început să emită acest răspuns imediat ce era plasată
lângă acea rocă, fără a mai fi stimulată electric.
Tulpina nufărului alb de baltă poate atinge diametrul de
4 - 5 metri. Floarea se ofilește imediat ce este ruptă,
chiar dacă este pusă în apă.
Cercetătorii indieni au fost primii care au demonstrat
că plantele iubesc muzica. Plantele supuse unui astfel
de tratament muzical cresc mai repede și sunt mai
rezistente la boli.

22. Muşchii sunt plante fără rădăcină.
Cea mai mare floare o are Rafalezia Arnoldi, care crește în
pădurile tropicale din sud-estul Asiei pe insulele Filipine.
Floarea ei are 3m circumferință și cântărește 10 kg. Un
boboc de floare e de 2-3 ori mai mare decât o căpățâna de
varză.
Trunchiul pinului este întotdeauna înclinat spre sud.
După acest semn poți determina punctele cardinale.
În America de Nord crește un copac (pe care băștinașii îl
numesc "pomul dracului"), a cărui scoarță conține foarte
mult fosfor, încât noaptea, lângă tulpina lui, se poate citi ca
în orice sală de lectură.

23. Lintea de apă, o plantă minusculă a
cărei frunze au 0,6 mm lungime şi 0,3
mm lăţime.
Cele mai mici și mai ușoare semințe din
lume sunt cele de orhidee. Astfel, 1000
de semințe ale acestei frumoase plante
cântăresc mai puțin de 1 mg.
Muşcata (Pelargonium)-Dacă ghiveciul
se răsuceşte astfel încât limbul
frunzelor să privească spre centrul
camerei, se constată că, după câteva zile
frunzele revin la poziţia iniţială în
scopul captării optime a luminii.

24. Mimoza (Mimosa pudica)-Deşi nu are o
infăţişare prea plăcută, mimoza este
intersantă mai mult prin faptul că la
atingere frunzele se strâng repede şi
lăstarul se apleacă. Noaptea, frunzele se
pliază în mod natural.
Laleaua (tulipa-dacă se ia o floare închisă şi
se introduce într-un vas cu apă la
temperatura de 25 – 35 grade Celsius, se
constată că se deschide în 5-10 minute.
Dacă aceeaşi floare se trece într-un vas cu
apă rece, ea se va închide.

25. Plantele sunt foarte importante în viața omului. Multe dintre
ele ne dau hrană, altele ne impresionează prin frumusețe și toate
împrospătează aerul.
De aceea, de sănătatea plantelor depinde și sănătatea omului.
Protejezi plantele, te protejezi pe tine însuți!

26. Student: Nițu Aurelia
Anul III
Grupa 15471 (PI)