“Trebuie să coborâm
de la creier în inimă.
În inimă stă viaţa şi tocmai acolo
   trebuie să căutăm să trăim.
Lucrul principal este
să stai cu mintea în inimă
  în faţa lui Dumnezeu.
Cu inteligenţa ta vei cunoaşte
     multe lucruri despre Dumnezeu,
dar cu inima ta vei ajunge la Dumnezeu .”
             Teofan Zăvorâtul
De ceva vreme încoace,
am găsit cel mai bun culcuș
   de adormit spiritele.
 Locuim în creierul nostru.
Un loc rece,
     abstract,
    îndepărtat
de ceea ce ne face
  să fim umani.
Ne-am lăsat înstrăinați treptat
   de înțelepciunea inimii.
     Am cultivat distanțe
           între noi.
Ne grăbim să ajungem la birou.
    Nu avem timp să auzim
 cum ne mai călăuzește inima.
Și cui îi pasă de ce spune
            inima?
Cui îi pasă ce-am făcut cu ea?
Am pornit
  cu pași grăbiți
    spre drumul
înstrăinării de sine.
Nu știm cum
să experimentăm
    emoțiile.
Prin subînțelegere,
          învățăm
 să le trecem sub tăcere,
să le opunem rezistență,
       să le judecăm.
Creierul, mintea, rațiunea, par uneori a fi soluția perfectă.
      Undeva, pe axa timpului a început să se stingă
           dorința noastră de a deveni mai buni.
Cândva,
   am închis ochii
 în fața frumuseții
lumii înconjurătoare.
Am început să urâm liniștea,
    să ne integrăm în haos și confuzie,
să ducem vieți reci, raționale, indiferente,
 lipsite de emoții și satisfacții spirituale.
Am permis răutăților și
      sentimentelor negative
să facă parte din eul nostru zilnic.
Am îngăduit dorinței de înavuțire
să aibă întâietate în fața oamenilor.
Refuzăm treptat, treptat
     să auzim iubirea,
    să vedem fericirea,
să simțim starea de bine,
   să ne lăsăm toropiți
   de o ploaie de vară,
să ne entuziasmăm de un copac în floare,
   să ne strângem cu nebunie în brațe,
 să privim cu plăcere un răsărit de soare.
Și vă întreb acum,
ce-am făcut cu inima?
Cu emoțiile noastre?
 Cu sentimentele?
Când ne-am pierdut inimile
și am lăsat creierul să conducă?
    Când am devenit imuni
       unii față de alții?
Când ne-am imunizat
  față de noi înșine
închizându-ne inimile?
Mai vrea cineva
să le regăsească?
Mai crede cineva
 dacă inimă nu e,
   nimic nu e?
Să răspundeți sincer,
       ca de la
  inimă la inimă!
Viața care e trăită cu capul
   e o viață mecanică.
Cu capul poți câștiga
       multe,
dar nu vei trăi multe.
Poți avea un standard de viață mai bun,
       dar nu vei mai avea viață.
Viața este a inimii.
Viața poate crește numai în inimă.
Viața,
  dragostea,
    spiritul
 cresc numai
în solul inimii.
Tot ce este frumos,
tot ce este cu adevărat valoros,
    tot ce este plin de înțeles,
            important,
         vine din inimă.
Inima are memorie.
Are capacitatea de a-și aminti.
Inima are abilitatea
   de a anticipa
anumite evenimente.
Cum altfel am putea explica
 de ce inima unei persoane
 aflate în moarte cerebrală
     continuă să bată?
Cum am putea explica
   precognițiile?
Cum am putea explica altfel schimbările de gust, dorințe, emoții și chiar
   schimbările de personalitate în cazul persoanelor care au suferit
                       transplanturi de inimă?
Aceleași studii realizate de
cercetătorii Institutului HearthMath
    demonstrează că emoțiile și
     starea de sănătate a inimii
   se află într-o legătură strânsă.
Emoțiile negative
 afectează negativ inima,
crescând riscul dezvoltării
    unei boli a inimii.
Când o persoană
   experimentează
sentimente de mânie,
      frustrare,
  nemulțumire sau
    este stresată,
corpul eliberează un hormon ce slăbește
    sistemul imunitar al organismului și
         comprimă vasele de sânge,
influențând negativ și tensiunea arterială.
Inima are capacități vindecătoare
               și
       autovindecătoare.
Inima poate crea armonie și
    ordine într-un haos.
Inima deține
  capacitatea
de a intensifica
 inteligența și
    intuiția.
Putem să ne folosim de inimi
pentru a crea raiul pe pământ.
Inima poate reduce stresul, anxietatea și mânia.
S-a demonstrat că emoțiile negative atrag
după sine un ritm al inimii neregulat, haotic,
   în timp ce emoțiile pozitive determină
 ritmuri ordonate, uniforme, armonioase.
Inima poate lăsa loc limpezimii emoționale și
        poate consolida creativitatea.
Inteligența inimii este cea care alimentează
          inteligența emoțională.
Miracolele
 se întâmplă tot timpul
  pentru că miracolele
sunt realizate de inimă.
Inima este
comuniunea directă
 cu sufletul uman.
“Valorezi atât cât valorează inima ta!”.
       Papa Ioan Paul al II-lea
Muzica: Lisa Ono –Piano Relaxing Music
             Text: Internet
     andonia_lifecare@yahoo.com
            www.nicepps.ro

è~Oaptele inimii