Documentul analizează efectele poluării asupra mediului, inclusiv efectul de seră, ploile acide și distrugerea ozonului. Acesta subliniază importanța reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și impactul negativ al poluanților asupra sănătății umane și ecosistemelor. În final, se menționează necesitatea implementării tratatelor internaționale pentru a proteja mediul înconjurător.

1. EFECTE ŞI FENOMENE
REZULTATE ÎN URMA
POLUÃRII
prof. MARINELA MUNTEANU – Colegiul Tehnic “Petru Poni” Oneşti

2. MODUL: PROTECŢIA MEDIULUI
CALIFICARE : TEHNICIAN CHIMIST DE LABORATOR
COMPETENŢE
Identifică surse de poluare şi agenţi poluanţi
Precizează efecte ale agenţilor poluanţi asupra mediului
Recunoaşterea efectelor globale ale agenţilor poluanţi
asupra mediului

3. CONŢINUT TEMATIC:
• Efectul de serã
• Ploaia acidã
• Distrugerea Ozonului

4. OBIECTIVE:
• Indicarea agenţilor poluanţi funcţie
de sursă
• Precizarea modului de dispersie a
agenţilor poluanţi
• Caracterizarea unor agenţi poluanţi
• Identificarea efectelor impactului
unor agenţi poluanţi asupra omului

5. În ultimii 140 de ani, determinãrile din toatã lumea au indicat o
încãlzire medie globalã din cauze naturale.
Prognozele pânã la
sfârşitul secolului al XX- lea
estimau cã trei erau factorii
antropici care vor modifica
clima:
creşterea producţiei industriale şi de energie produsã pe bazã
de combustibili fosili (cãrbune, ţiţei), generatori de CO2, SO2;
creşterea concentraţiei gazelor de serã şi a vaporilor de apã din
atmosferã;
scãderea concentraţiei aerosolilor din atmosferã.

6. Dioxidul de carbon contribuie cu 65% la
producerea efectului de serã.
Ozonul troposferic rezultã din procesele fotochimice ale
oxizilor de azot rezultaţi din industrie şi din traficul rutier cu
hidrocarburile din atmosfera de joasã altitudine.
Efectul de sera este procesul prin care atmosfera capteazã o
parte din energia solarã, încãlzind Pãmântul şi moderând clima.

7. Experţii în domeniul climatic sunt de
pãrere cã o creştere a nivelului "gazelor cu
efect de serã", creştere provocatã de
activitãţile umane, accentueazã în mod
artificial efectul de serã, ducând la
creşterea temperaturilor globale şi
deregland clima în mod dezastruos.
“Voi controlaţi
schimbãrile
climatice!“
este mesajul multor
campanii europene.
Natura ne pune la dispoziţie o varietate de alternative pentru
producerea energiei.

8. Ploaia acidă este o formă de poluare atât a
aerului cât şi a apei în care acizii din aer,
produşi de uzine de producere a energiei
electrice şi alte surse, cad pe Pământ în
diferite regiuni.
Acţiunea corosivă a ploii acide provoacă pagube
incomensurabile mediului înconjurător.
Dioxidul de sulf şi oxizii de azot reacţionează cu apa, şi alte
substanţe chimice din aer, pentru a forma acidul sulfuric, acidul
azotat şi alţi poluanţi.
Aceşti acizi poluanţi ajung până în atmosferă, unde călătoresc sute
de kilometri, şi, în cele din urmă, se întorc pe pământ sub formă de
ploaie, zăpadă sau ceaţă.

9. Precipitaţiile (ploaia şi zapada) cu un
caracter pronunţat de acid, cu pH-ul mai mic
de 5,5 sunt ploi acide.
Se emit în atmosferã oxizi de sulf, de carbon şi de azot precum şi
reziduuri cu un conţinut ridicat de alte elemente chimice.
Combinarea acestor oxizi cu vaporii de apa duce la formarea
moleculelor de acid sulfuric, acid carbonic şi acid azotic iar ploaia
rezultatã va avea un caracter puternic acid.
Ploile acide sunt fenomene locale ce au loc în special în zonele
puternic industrializate.

10. Când aceşti acizi „uscaţi” sunt
spălaţi de ploaie, combinându-se
cu aceasta, formează o soluţie cu
acţiune mult mai corozivă.
Combinaţia dintre ploaie acidă şi acizi uscaţi este cunoscută sub
numele de depunere de acid.
Uneori acizii poluanţi apar ca particule uscate şi ca gaze care pot
atinge solul fără ajutorul apei.

11. În oraş existã zile când nivelul poluãrii este mic şi când nivelul este
mare, chiar dacã toate întreprinderile şi sursele emit poluanţii cu o
vitezã constantã.
La acumularea poluanţilor atmosferici într-un oraş contribuie
douã condiţii atmosferice:
Cu cât mai puternice sunt
vânturile în oraş, cu atât mai
joase vor fi nivelele de
poluare; Structura verticalã a atmosferei - în
majoritatea cazurilor, în majoritatea
locurilor, atmosfera se rãceşte la
înãlţime.

12. Masa de poluanţi ce se deplaseazã, de la
descãrcãrile mai mici constante de la o
întreprindere formeazã nori de poluanţi.
Chiar când vântul este perfect constant în direcţia sa de deplasare,
masele poluante noroase se rãspândesc orizontal şi vertical din
cauza difuziei şi turbulenţei atmosferice.
Viteza cu care particulele
izolate de poluanţi cad din
atmosferã depinde de
dimensiunile particulelor şi
greutatea lor.

13. Efecte ale ploii acide
Prin îndepărtarea substanţelor nutritive
din sol, ploaia acidă încetineşte creşterea
plantelor, dar mai ales a copacilor.
Ploaia acidă cade, de asemenea, şi în râuri, lacuri şi mlaştini.
Ploaia acidă şi depoziţia de acid „uscat”
strică clădiri, statui, automobile şi alte
structuri obţinute din piatră sau orice alt
material expus pentru o perioadă
îndelungată de timp la capriciile vremii.

14. Emisiile industriale au fost învinuite ca fiind cauza majorã a formãrii
ploii acide.
Aceşti poluanti, sunt transportaţi pe
distanţe mari faţã de sursa
impurificatoare, unde în contact cu
lumina solarã şi vaporii de apã
formeazã compuşi acizi.
Prin acidifiere suprafaţa pãmântului suferã continuu o creştere a
aciditãţii (sau o scãdere a pH-ului), ducând la degradarea solului,
apelor precum şi la deteriorarea ecosistemelor aferente.

15. DISTRUGEREA OZONULUI
Stratul de ozon este o regiune a atmosferei de la 19 pânã la 48 km
altitudine.
Ozonul se formeazã prin acţiunea razelor solare asupra oxigenului.
Misiunea principalã a ozonului în straturile superioare ale atmosferei
este de a proteja Terra de razele ultravilolete ale soarelui.
În straturile de jos ale atmosferei
ozonul are un rol distrugãtor, el
atacã celulele plantelor prin
inhibiţia fotosintezei.

16. O cauzã majorã a dispariţiei ozonului
conform pãrerii multor specialişti se
considerã rachetele cosmice
Un aport deosebit în nimicirea ozonului
o are şi aviaţia supersonicã . Gazele
avioanelor conţin oxizi ai azotului.
Alte chimicale, ca de exemplu halocarburile bromurate ca şi oxizii
de azot din îngrãşãminte , pot de asemenea ataca stratul de ozon.

18. EFECTUL DE SERÃ
Acest fenomen a fost descoperit
de Joseph Fourier în 1824.
Efectul de seră este procesul de încălzire a unei planete din cauza
radiaţiei reflectate de aceasta, care, în condiţiile prezenţei unor gaze
cu efect de seră în atmosferă, o parte semnificativă a radiaţiei va fi
reflectată înapoi spre suprafaţă.
Termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în
vorbirea curentă pentru a evidenţia contribuţia unor anumite gaze
emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre.
În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră a fost responsabil de
încălzirea suficientă a acesteia pentru a permite dezvoltarea plantelor
aşa cum le cunoaştem noi azi.

19. De ce emite omenirea de mai bine de 100 de ani mai multe gaze de
seră decât înainte?
În decursul industrializării şi, implicit, al creşterii populaţiei la nivel
mondial, precum şi al creşterii circulaţiei, necesarul de energie a
crescut.
Cum mai poate fi evitată o catastrofă climatică?
Concentrarea de gaze de seră din atmosferă
nu mai trebuie să crească. Acest lucru nu
poate fi realizat decât printr-o reducere
drastică a emisiilor.
Ce consecinţe are încălzirea globală?
Posibile distrugeri masive ale stratului de ozon: se bănuieşte că
încălzirea Pământului va duce la o răcire a stratosferei care va
accelera procesul de distrugere al stratului de ozon.

20. Obiectivul “Protocolului de la Kyoto”(2005)
este de a reduce treptat volumul de emisii
de gaze cu efect de seră, care sunt
considerate responsabile pentru încălzirea
globală şi schimbările climatice.
„Este evident că eforturile depuse pentru
combaterea schimbărilor climatice sunt
mai mult decât o simplă luptă. Este un
război la scară mondială care va dura timp
de mulţi ani”,
a declarat Comisarul European pentru
Mediu.

21. Oamenii nu pot fi separaţi de mediul lor de
viatã, iar deteriorarea calitãtii acestuia are
efecte negative asupra sãnãtãtii, dar şi asupra
drepturilor lor.
Diferite ţãri au impus standarde în legislaţie cu privire la nivelele
de concentraţie ce se cred a fi suficient de scãzute pentru a
proteja sãnãtatea publicã.
Natura “solicitã” implementarea tratatelor internaţionale ale
mediului, şi pânã în acest moment 49 de ţãri au aprobat Convenţia
Naţiunilor Unite cu privire la stratul de ozon.

22. Dacã omul nu va fi în stare sã descifreze corect mesajul
tragediilor ecologice recente pe care le-a provocat el însusi,
dacã el nu va întelege nimic din experimentele ecologice acute
din Golf şi de la Cernobîl, va merita soarta de a fi exclus din
"Paradisul terestru", pe care, altfel, i-ar face plãcere sã-l creeze.

23. BIBLIOGRAFIE:
• Bleahu, M. (2002), Priveşte înapoi cu mânie...
Priveşte înainte cu spaimă, Bucureşti, Editura
Economică
• OECD (1994), Commision of Environmental
Cooperation
• Bran, Florina, Ioan, Ildiko (2002), Ecosferă şi
politici ecologice, Bucureşti, Editura ASE
• Brown, L. (2001), Eco-economia, Bucureşti,
EdituraTehnică
• Pârvu, C. (1999), Ecologie generală, Bucureşti,
Editura Tehnică

24. VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE !