1. Multe enigme legate de catastrofa de la Cernobâl din 26 aprilie 1986 au rămas încă şi
astăzi neexplicate. Profesorul Georges Lochak, preşedinte al Fundaţiei Louis de Broglie,
fundaţie franceză pentru cercetare fundamentală în domeniul fizicii, aduce în discuţie
unele dintre acestea.
Capacul gigantic al unui reactor, având 2000 de tone,
a fost ejectat
Profesorul Georges Lochak spune: „Prietenul meu,
cercetătorul rus Urutskoïev mi-a mărturisit că nu ştie ce
forţă a propulsat capacul reactorului Elena – care
cântărea aproape 2000 de tone – şi care a căzut alături
de reactor. Nu există nicio explicaţie rezonabilă în
acestă privinţă, iar cei care pretind că ar şti despre ce
este vorba, mint. Ipotezele vehiculate în presa ştiinţifică afirmă că incidentul s-ar fi datorat
creşterii presiunii vaporilor din reactor. Dar această explicaţie este prostească! Dacă
presiunea vaporilor ar fi fost suficient de mare pentru a ridica un capac de o asemenea
greutate, cu siguranţă ea ar fi determinat şi explozia pereţilor reactorului, iar aşa ceva nu
s-a petrecut. Pereţii reactorului nu au fost nici măcar deformaţi.”
O diferenţă temporală enigmatică
Profesorul Georges Lochak: „Toată lumea s-a pus de
acord asupra afirmaţiei că explozia din sala de maşini a
precedat-o pe cea a reactorului. Însă în ceea ce priveşte
aprecierea intervalului de timp dintre cele două explozii,
s-a înregistrat un fapt inexplicabil. Toţi cei care se
găseau la faţa locului au estimat că acest interval a fost
de ordinul a trei secunde. Totuşi, exploziile au putut fi
auzite la mulţi kilometri depărtare de jur împrejur, iar
martorii aflaţi la distanţă au afirmat că intervalul dintre
ele a fost de aproximativ treizeci de secunde. Este o
diferenţă mult prea mare între aceste aprecieri, pentru a o pune pe seama impreciziei
subiective fireşti. Ne putem înşela cu două-trei secunde, dar nu cu treizeci!”
90% din combustibilul nuclear a dispărut, 10 tone de aluminiu au fost găsite în
apropierea reactorului
Profesorul Georges Lochak afirmă în continuare: „O altă enigmă: măsurând magma răcită
din jurul bazei reactorului, grupul condus de Urutskoïev a estimat că după explozie nu a
mai rămas decât 10-20% din combustibilul nuclear. Ce s-a petrecut deci cu cea mai mare
parte din cantitatea de combustibil?Aceasta nu a putut fi disipată de norul de la
1

2. Cernobâl.În acelaşi timp ştim, chiar dacă aceasta nu s-a dezvăluit niciodată publicului
larg, că au avut loc tot felul de transmutaţii în interiorul reactorului în momentul
accidentului. De exemplu, s-au găsit în jurul reactorului zece tone de aluminiu, metal care
nu are nimic de a face cu construcţia unui reactor...”
OZN–uri deasupra centralei de la Cernobâl
Explozia centralei nucleare de la Cernobâl din fosta
Uniune Sovietică a provocat o emisie de câteva tone de
materii radioactive în atmosferă. Însă această explozie de
mari proporţii nu a fost, din fericire, decât una termică.
Nu a avut loc o explozie nucleară. Reactorul distrus
conţinea 180 de tone de uraniu îmbogăţit.Dacă s-ar fi
produs o explozie nucleară, consecinţele ar fi fost mult
mai cumplite.
Numeroase teorii au căutat să explice această desfăşurare
norocoasă a evenimentului. Una dintre acestea vorbeşte
de faptul că ar fi existat un ajutor venit din partea unui OZN. În momentul în care s-a
declanşat catastrofa, matorii au putut vedea un obiect misterios planând deasupra celui de-
al patrulea reactor al centralei nucleare. Sute de persoane au văzut acest obiect care a
staţionat în acea arie un anumit interval de timp.
Iată ce ne spune Mikaïl Varitsky: „Împreună cu alte persone din echipa mea am mers la
locul exploziei noaptea. Am văzut un glob de foc cu diamentrul de 6-8 metri care se mişca
lent pe cer. Când a ajuns la aproximativ 300 de metri de cel de-al patrulea reactor, două
raze de lumină purpurie s-au îndreptat către acesta. Totul a durat aproximativ trei
minute.Apoi, luminile ce porneau din acest obiect s-au stins şi acesta a zburat în direcţia
nord-vest.” După aceasta, nivelul reactoarelor a scăzut la un sfert, fapt care, probabil, a
făcut să fie evitată explozia nucleară.
Şi după aceste evenimente, în zonă au fost observate în repetate rânduri obiecte zburătoare
neobişnuite, care au putut fi chiar fotografiate. Mărturiile, venite din partea unor oameni a
căror credibilitate nu poate fi pusă la îndoială, vin să confirme interesul acordat de
civilizaţiile extraterestre fenomenelor care au avut loc la Cernobâl.
La ora actuală există certitudinea unei intervenț ii extraterestre ce a fost realizată
pentru a atenua în mare parte natura acestei catastrofe
Aşa cum am amintit mai sus, deocamdată nu există nicio explicaţie plauzibilă pe care
ştiinţa contemporană să ne-o ofere pentru a înţelege cum a fost posibilă ejectarea unui
capac de 2000 de tone, fără deteriorarea pereţilor reactorului. Ar putea fi însă vorba de o
forţă antigravitaţională necunoscută oamenilor de ştiinţă. Această forţă misterioasă s-a
manifestat în ansamblul spaţiu-timp din apropierea exploziilor, influenţând curgerea
2

3. timpului local, fapt care ar putea explica modul diferit în care a fost perceput timpul în
interiorul şi în exteriorul centralei – s-a înregistrat o diferenţă temporală de aproximativ 27
de secunde. În plus, dispariţia a 90% din combustibil şi descoperirea a 10 tone de aluminiu
inofensiv nu pot fi atribuite unei banale întâmplări. Şi în acest caz tentativele ştiinţei de a
explica fenomenele nu sunt convingătoare. Însă este clar că acolo s-a produs o transmutaţie
controlată ce a blocat orice posibilitate de explozie nucleară. În plus, mărturiile cu privire
la razele de lumină purpurie orientate de un OZN către reactorul 4 sunt asociate cu
fotografii care confirmă fără echivoc acest lucru.
De-a lungul timpului, mai mulţi membri ai armatei americane ce se ocupau de rachete
balistice nucleare au declarat că mai multe ogive nucleare au fost neutralizate de către
OZN-uri. Ar fi foarte posibil ca în anumite cazuri încărcăturile de uraniu să fi fost
transmutate şi în locul lor să se fi găsit doar reziduuri de aluminiu. Însă armatele Statelor
Unite, ca de altfel şi cele ruse, franceze şi israeliene nu au făcut niciodată declaraţii publice
în legătură cu acest subiect.
Activitate OZN ieşită din comun deasupra centralei
de la Fukushima
Explozia de la centrala din Fukushima este fără nicio
îndoială cel mai mare accident nuclear de pe planetă,
contaminând, teoretic, întreaga Japonie şi punând în
pericol, într-o măsură mai mare sau mai mică, viaţa din
emisfera nordică. S-a estimat că nocivitatea acestei
catastrofe nucleare este de 30 de ori mai mare decât cea
de la Cernobâl. Niciodată o cantitate atât de mare de combustibil nuclear (uraniu, plutoniu,
mox) nu s-a găsit fără control, în aer liber.
Am vorbit mai sus despre fenomenul de transmutaţie ce a avut loc în interiorul reactorului
de la Cernobâl. Ştim că transmutarea uraniului în aluminiu este posibilă, dar ştim noi oare
să provocăm acest fenomen? Ne îndoim de acest fapt, în caz contrar sisteme de securitate
bazate pe acest tip de transmutaţie ar echipa toate centralele nucleare terestre. Fără a avea
vreo explicaţie ştiinţifică viabilă şi pe baza intervenţiei fotografiate, chiar filmate, a OZN-
urilor la Cernobâl, ideea că acest fenomen inedit de transmutaţie este strâns legat de
intervenţia extraterestră este demnă de luat în considerare. Ca urmare a acestei intervenţii,
poluarea ce a survenit în urma accidentului nuclear de la Cernobâl a fost de zece ori mai
mică. În acest fel ne putem face o idee despre amploarea distrugerilor ce ar fi avut loc dacă
nu s-ar fi produs transmutarea combustibilului nuclear.
Cunoscând aceste aspecte şi ţinând cont de tonele de combustibil nuclear ce se aflau în joc
în Japonia, accidentul de la Fukushima ar fi trebuit să fie de 300 de ori mai grav decât cel
de la Cernobâl. Dar nu a fost aşa.
3

4. În numărul 53 al revistei Sortir du Nucleaire, care militează pentru renunţarea la
tehnologiile nucleare şi adoptarea unei noi politici energetice, se menţionează că la
Fukushima s-a emis de zece ori mai puţin cesiu 137 decât la Cernobâl şi de o sută de ori
mai puţin stronţiu 90. Emisia de iod 131 de la Fukushima a fost de asemenea inferioară
celei de la Cernobâl.Luând în consideraţie masele de combustibil, numărul de reactoare
afectate, bazinele cu uraniu de la Fukushima, aceste cifre sunt de neînţeles. Este absurd să
punem în discuţie probitatea revistei antinucleare care a furnizat aceste cifre. Şi atunci care
este explicaţia? Nici dispoziţiile inadecvate date de compania de energie electrică locală
(TEPCO), nici măsurile luate de guvernul japonez nu ar fi putut avea un asemenea impact.
Este vorba de ceva cu totul diferit. Nu am fi departe de realitate dacă am afirma că 99% din
efectele nocive de la Fukushima au fost şi continuă să fie stopate. În plus, activitatea OZN
de deasupra Fukushimei este extraordinar de intensă. Toate acestea converg către concluzia
ca aceste fenomene nu se petrec la întâmplare, ci că ele sunt dovada unei intervenţii masive
asupra zonei sinistrate şi a împrejurimilor.
Agenţia Reuters, proprietate a familiei Rotschild, afirma
pe 6 aprilie 2012 că nucleul reactorului 4 ar fi intrat în
fuziune şi că ar fi traversat soclul reactorului. Este ceea
ce se numeşte sindromul chinezesc. Aceasta este
consecinţa cea mai gravă a fuziunii unui reactor nuclear,
în care elementele implicate în combustie străpung
barierele ce le înconjoară şi se scurg în pământ. Ț inând
însă cont de nivelul contaminării înregistrat, informaţia
transmisă de Reuters, deşi poate să pară logică şi coerentă, nu poate fi adevărată! În
realitate ea ascunde fenomene ce scapă sordizilor mondialişti „iluminaţi”. Nu putem să nu
remarcăm încă o dată că agenţiile de presă de acest gen au rolul de a înfricoşa populaţia şi
de a o menţine în ignoranţă, căci cine reuşeşte să inspire teamă, controlează oamenii.
În realitate nu poate fi vorba decât de un cu totul alt scenariu. O creştere bruscă a
temperaturii nucleului se poate datora unui fenomen de transmutaţie similar celui de la
Cernobâl. Aceasta nu indică o scurgere în pământ scăpată de sub control a combustibilului
aflat în fuziune, ci un fenomen controlat de transmutare. Pentru a stopa fuziunea nucleară,
este foarte probabil să regăsim în acest reactor o anumită cantitate de aluminiu, rod al unei
transmutări cu rol protector. O altă posibilitate ar fi realizarea unei fuziuni controlate,
asistată de mijloace tehnologice extraterestre. În acest caz, fie că reactorul ar fi găurit sau
nu, nu s-ar înregistra efecte negative. Ceea ce s-ar scurge în pământ ar deveni inert,
vitrificat. Toate acestea implică un control asupra transmutării moxului (fluid nuclear), a
uraniului şi a plutoniului, ceea ce depăşeşte posibilităţile tehnologice actuale ale omenirii.
Este lesne de înţeles de ce TEPCO, cei câţiva membri ai guvernului japonez şi clanul
Rotschild nu vor difuza o asemenea informaţie, chiar dacă sunt la curent cu ceea ce s-a
petrecut. Aceasta ar implica recunoaşterea existenţei unei civilizaţii extraterestre care a
intervenit pentru a repara distrugerile provocate de nebunia consorţiului transnaţional.
4

5. Totuşi, analiza incidentelor de la Fukushima nu se poate
opri aici, toate acestea neputând explica faptul că 99%
din efectele negative ale exploziei au fost stopate, fiind
limitate la zona de amplasare a centralei, la atmosferă şi
la oceanul Pacific. Având în vedere consecinţele nefaste
reduse ca amploare, ne putem gândi că a avut loc şi o
curăţire a oceanului şi a atmosferei prin transmutarea
radionuclidelor. Dar cum s-a petrecut aceasta? Misterul
va continua să existe atâta timp cât informaţiile şi
explicaţiile ce ne sunt oferite poartă cenzura sinistrei elitele planetare a iluminaţilor. Astfel,
chiar dacă o treime din suprafaţa sa a fost puternic afectată de poluarea radioactivă, Japonia
este salvată. În continuare, forţa colectivă, disciplina şi spiritul civic al poporului japonez
vor face ceea ce este necesar pentru a redresa o ţară care părea condamnată pentru mult
timp de acum înainte.
La Fukushima a fost observat un dublu fenomen ufologic: a fost semnalată şi prezenţa
aparatelor ASTRA TR-3B şi a altor sisteme antigravitaţionale produse de forţele Noii
Ordini Mondiale. Acestea au sosit pentru a încerca să oprească intervenţia civilizaţiei
extraterestre ce urmărea să repare stricăciunile produse. Totuşi, în ciuda cercetărilor ce au
avut loc în ultimii 70 de ani, tehnologia consorţiului transnaţional de care am amintit a
rămas cu mult în urmă. Pe scurt, aceştia nu au de ales decât să asiste neputincioşi la ce se
petrece, nedispunând de cele necesare pentru a bloca astfel de intervenţii venite din
cosmos.
Desigur, putem afirma că este vorba de un amestec în evoluţia noastră. Dar el are loc doar
în caz de riscuri majore. Strategiile şi tehnologiile folosite de aceşti binefăcători
necunoscuţi depăşesc de departe tot ceea ce Noua Ordine Mondială a reuşit să pună în
aplicare cu ajutorul „exo-zbirilor” săi.
După toate aparenţele, o inteligenţă necunoscută şi o înţelepciune cosmică ancestrală par a
supraveghea şi controla sistemul nostru solar. Oare nu ar trebui să numim Providenţă
această bunăvoinţă venind din ceruri?
În concluzie, toate aceste informaţii întăresc ipoteza că forţe dotate cu înţelepciune şi
tehnologii extrem de avansate veghează asupra noastră, intervenind atunci când există
riscuri majore pentru omenire şi pentru planeta Pământ. Ne putem întreba dacă această
bunăvoinţă venind din cosmos nu este chiar mâna Providenţei ce conduce cu înţelepciune
întregul univers şi implicit sistemul nostru solar.
5