În timp, teoria generală a relativității a acumulat mai multe anomalii și discrepanțe, indicând necesitatea unor teorii mai bune despre gravitație sau alte moduri de abordare. Ipotezele ad-hoc introduse în relativitatea generală pentru a explica singularitățile gravitaționale pe baza condițiilor energetice nu sunt foarte eficiente. Sunt necesare ipoteze mai detaliate asupra conținutului materiei. Mulți oameni de știință și filosofi au ajuns la concluzia că singularitățile trebuie să fie asociate cu atingerea limitelor valabilității fizice a relativității generale, fiind nevoie să se dezvolte o nouă teorie, a gravitației cuantice.
DOI: 10.13140/RG.2.2.29013.78565
Principiul esențial de coordonare în teoria generală a relativității este principiul echivalenței, incluzând o euristică negativă în conformitate cu metodologia programelor științifice de cercetare a lui Imre Lakatos. Argumentul ”nu este acela că toate cadrele de referință sunt echivalente, ci că coordonarea clasică a mișcării uniforme în linie dreaptă cu căile particulelor fără forță aplicată nu poate fi realizată fără nicio ambiguitate sau inconssistență.” Principiul echivalenței afirmă că descompunerea mișcării gravitaționale într-o mișcare uniformă și o accelerație gravitațională nu poate fi unică, deoarece căderea liberă nu se distinge la nivel local de mișcarea uniformă.
DOI: 10.13140/RG.2.2.26839.62884
Unificarea gravitației cu celalalte forțe fundamentaleNicolae Sfetcu
Au fost propuse mai multe teorii unificatoare. Marea unificare presupune existența unei forțe electronucleare. Ultimul pas în unificare ar necesita o teorie care să includă atât mecanica cuantică cât și gravitația prin relativitatea generală (”teoria finală”). După 1990, unii fizicieni consideră că teoria M 11-dimensională, identificată adesea cu una dintre cele cinci teorii ale supercorzilor perturbative, sau uneori cu supergravitația maximal-supersimetrică 11-dimensională, este teoria finală.
DOI: 10.13140/RG.2.2.23549.92642
Gravitaţia.. este fenomenul fizic natural prin care corpurile fizice se atrag reciproc, cu o forţă a cărei intensitate depinde de masele acestora şi de distanţa dintre ele.
Când densitatea corpului devine suficient de mare, relativitatea generală prezice formarea unei găuri negre. Stelele neutronice de circa 1,4 mase solare și găurile negre sunt starea finală pentru evoluția stelelor masive. De obicei o gaură neagră într-o galaxie a jucat un rol important în formarea acesteia și a structurilor cosmice aferente. Astfel de corpuri oferă un mecanism eficient pentru emisia de radiații electromagnetice și formarea de microquasari. Accreția poate duce la jeturi relativiste. Relativitatea generală permite modelarea acestor fenomene, confirmate prin observații.
DOI: 10.13140/RG.2.2.18088.93441
Aceasta prezentare PPT face referire la următoarele:
- legea atracţiei universale
- câmpul gravitaţional
- intensitatea câmpului gravitaţional
- acceleraţia gravitaţională
- prima viteză cosmică
Principiul esențial de coordonare în teoria generală a relativității este principiul echivalenței, incluzând o euristică negativă în conformitate cu metodologia programelor științifice de cercetare a lui Imre Lakatos. Argumentul ”nu este acela că toate cadrele de referință sunt echivalente, ci că coordonarea clasică a mișcării uniforme în linie dreaptă cu căile particulelor fără forță aplicată nu poate fi realizată fără nicio ambiguitate sau inconssistență.” Principiul echivalenței afirmă că descompunerea mișcării gravitaționale într-o mișcare uniformă și o accelerație gravitațională nu poate fi unică, deoarece căderea liberă nu se distinge la nivel local de mișcarea uniformă.
DOI: 10.13140/RG.2.2.26839.62884
Unificarea gravitației cu celalalte forțe fundamentaleNicolae Sfetcu
Au fost propuse mai multe teorii unificatoare. Marea unificare presupune existența unei forțe electronucleare. Ultimul pas în unificare ar necesita o teorie care să includă atât mecanica cuantică cât și gravitația prin relativitatea generală (”teoria finală”). După 1990, unii fizicieni consideră că teoria M 11-dimensională, identificată adesea cu una dintre cele cinci teorii ale supercorzilor perturbative, sau uneori cu supergravitația maximal-supersimetrică 11-dimensională, este teoria finală.
DOI: 10.13140/RG.2.2.23549.92642
Gravitaţia.. este fenomenul fizic natural prin care corpurile fizice se atrag reciproc, cu o forţă a cărei intensitate depinde de masele acestora şi de distanţa dintre ele.
Când densitatea corpului devine suficient de mare, relativitatea generală prezice formarea unei găuri negre. Stelele neutronice de circa 1,4 mase solare și găurile negre sunt starea finală pentru evoluția stelelor masive. De obicei o gaură neagră într-o galaxie a jucat un rol important în formarea acesteia și a structurilor cosmice aferente. Astfel de corpuri oferă un mecanism eficient pentru emisia de radiații electromagnetice și formarea de microquasari. Accreția poate duce la jeturi relativiste. Relativitatea generală permite modelarea acestor fenomene, confirmate prin observații.
DOI: 10.13140/RG.2.2.18088.93441
Aceasta prezentare PPT face referire la următoarele:
- legea atracţiei universale
- câmpul gravitaţional
- intensitatea câmpului gravitaţional
- acceleraţia gravitaţională
- prima viteză cosmică
În timp, teoria generală a relativității a acumulat mai multe anomalii și discrepanțe, indicând necesitatea unor teorii mai bune despre gravitație sau alte moduri de abordare. Ipotezele ad-hoc introduse în relativitatea generală pentru a explica singularitățile gravitaționale pe baza condițiilor energetice nu sunt foarte eficiente. Sunt necesare ipoteze mai detaliate asupra conținutului materiei. Mulți oameni de știință și filosofi au ajuns la concluzia că singularitățile trebuie să fie asociate cu atingerea limitelor valabilității fizice a relativității generale, fiind nevoie să se dezvolte o nouă teorie, a gravitației cuantice.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 1, Numărul 2, Decembrie 2022, pp. 11-23
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS39197
URL: https://www.cunoasterea.ro/anomalii-ale-relativitatii-generale/
Les singularités gravitationnelles dans la relativité générale sont des emplacements dans l'espace-temps où le champ gravitationnel devient infini. Les courbes scalaires invariantes de l'espace-temps incluent une mesure de la densité de la matière. Certains physiciens et philosophes estiment que, du fait que la densité de la matière tend vers l'infini dans la singularité, les lois de l'espace-temps ne sont plus valables là-bas. Le Big Bang est une singularité gravitationnelle acceptée presque unanimement en astrophysique et en cosmologie, en tant que premier état de l'univers.
DOI: 10.13140/RG.2.2.32661.06886
Din punct de vedere metodologic, atât Newton cât și Einstein, și ulterior Dirac, au susținut fără rezerve principiul simplității matematice în descoperirea noilor legi fizice ale naturii. Lor li s-au alăturat și Poincaré și Weyl. Eduard Prugovecki afirmă că gravitația cuantică a impus luarea în considerare a unor întrebări epistemologice fundamentale, care pot fi identificate în filosofie cu problema minții-corp și cu problema liberului arbitru. Aceste întrebări au influențat epistemologia mecanicii cuantice sub forma “paralelismului psiho-fizic” al lui von Neumann și analiza ulterioară a tezei de către Wigner că “colapsul pachetului de unde” are loc în mintea “observatorului”.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 20-38
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS96800
URL: https://www.cunoasterea.ro/epistemologia-gravitatiei-cuantice/
Singularitățile gravitaționale în relativitatea generală sunt locații în spațiu-timp unde câmpul gravitațional devine infinit. Curburile invariabile scalare ale spațiu-timpului includ o măsură a densității materiei. Unii fizicieni și filosofi consideră că, deoarece densitatea materiei tinde spre infinit în singularitate, legile spațiu-timpului nu mai sunt valabile acolo. O singularitățile gravitațională aproape unanim acceptată în astrofizică și cosmologie, ca cea mai timpurie stare a universului, este Big Bang. Nici în acest caz legile cunoscute ale fizicii nu mai sunt valabile.
DOI: 10.13140/RG.2.2.27271.75681
Elevele Gheza Daniela, Pantea Andrada-cls. XE
Prezentare multimedia realizata in cadrul Concursului Stiintific National de Astronomie- editia 2015 "Nicolaus Copernic"
Colegiul National "Horea, Closca si Crisan " Alba Iulia, Jud. Alba
Relativitatea generală permite singularități. Trebuie să înțelegem ontologia singularităților gravitaționale dacă vrem să înțelegem natura spațiului și a timpului în universul actual. Deșii unii fizicieni consideră că singularitățile indică un eșec al relativității generale, alții cred că singularitățile deschid în fapt un orizont nou în cosmologie, cu fenomene fizice reale care pot ajuta la un progres profund în înțelegerea noastră a lumii.
DOI: 10.13140/RG.2.2.31766.50242
Prima ediție a Principia lui Newton conține doar două comentarii suplimentare despre metodologie: notificarea că scopul lucrării este de a explica "cum să determinăm mișcările adevărate din cauzele lor, efectele și diferențele aparente și, dimpotrivă, cum să determinăm din ipoteze dacă sunt adevărate sau aparente, cauzele și efectele lor"; și, în Scholiul de la sfârșitul Cărții 1, Secțiunea 11, Newton afirmă că abordarea sa distinctivă face posibilă argumentarea mai sigură în filosofia naturală. În a doua ediție (1713) Newton introduce secțiuni separate pentru fenomene și reguli implicate în determinarea gravitației universale, iar la sfârșitul Scholiului General din cea de-a treia ediție, 1726, include cea mai faimoasă declarație metodologică.
DOI: 10.13140/RG.2.2.34012.54403
Cretiu Florina-Formarea Universului de la origini pana in prezentHumeniuc Ramona
Prezentare multimedia realizata in cadrul Concursului Stiintific National de Astronomie- editia 2015 "Nicolaus Copernic"
Colegiul National "Horea, Closca si Crisan " Alba Iulia, Jud. Alba
eleva Anghelescu Raluca-XD
Prezentare multimedia realizata in cadrul Concursului Stiintific National de Astronomie- editia 2015 "Nicolaus Copernic"
Colegiul National "Horea, Closca si Crisan " Alba Iulia, Jud. Alba
Gravitația clasică newtoniană admite o descriere geometrică. Împreună cu relativitatea specială, aceasta permite o descriere euristică a teoriei relativității generale. Mișcarea inerțială din mecanica clasică este legată de geometria spațiului și timpului, practic de-a lungul unor geodezice în care liniile de univers sunt linii drepte în spațiu-timpul relativist. Conform relativității generale, forţa de gravitaţie este o manifestare a geometriei locale spaţiu-timp. Relativitatea generală este o teorie metrică a gravitației. La baza ei sunt ecuațiile lui Einstein, care descriu relația dintre geometria unei varietăți patrudimensionale, pseudo-Riemanniene, reprezentând spațiu-timpul și energia-impulsul conținut în acel spațiu-timp. Gravitația corespunde schimbărilor în proprietățile spațiului și timpului, care, la rândul lor, modifică traseele obiectelor.
DOI: 10.13140/RG.2.2.36460.41606
Riscuri și provocări în inteligența artificială: Cutii negre și actorii de am...Nicolae Sfetcu
Inteligența artificială a creat oportunități fără precedent, dar și noi riscuri. Creșterea exponențială a capabilităților modelelor de inteligența artificială permite atingerea unor niveluri de valoare și generalizare neatinse până acum. Cu toate acestea, opacitatea acestor modele a crescut, de asemenea, iar natura lor de cutie neagră face dificilă, chiar și pentru experți, explicarea justificării concluziilor lor. Acest lucru poate reprezenta un punct critic din punct de vedere tehnologic și social, deoarece riscul este real, după cum demonstrează episoadele recente, ale sistemelor de antrenament care sunt compromise de părtiniri și prejudecăți de discriminare, care au învățat din datele de instruire. Prin urmare, este posibil ca învățarea din urmele digitale ale deciziilor trecute să poată duce la încorporarea prejudecăților invizibile existente în modelele rezultate, perpetuându-le.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 41-47
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT21269
URL: https://www.internetmobile.ro/riscuri-si-provocari-in-inteligenta-artificiala-cutii-negre-si-actorii-de-amenintare/
EU Clear English Tips for Translators - eBookNicolae Sfetcu
Here are some tips to help translators avoid copying structure and wording from other languages that would be awkward in English.
They should be useful to non-native speakers, but may serve as handy reminders for native speakers too.
În timp, teoria generală a relativității a acumulat mai multe anomalii și discrepanțe, indicând necesitatea unor teorii mai bune despre gravitație sau alte moduri de abordare. Ipotezele ad-hoc introduse în relativitatea generală pentru a explica singularitățile gravitaționale pe baza condițiilor energetice nu sunt foarte eficiente. Sunt necesare ipoteze mai detaliate asupra conținutului materiei. Mulți oameni de știință și filosofi au ajuns la concluzia că singularitățile trebuie să fie asociate cu atingerea limitelor valabilității fizice a relativității generale, fiind nevoie să se dezvolte o nouă teorie, a gravitației cuantice.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 1, Numărul 2, Decembrie 2022, pp. 11-23
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS39197
URL: https://www.cunoasterea.ro/anomalii-ale-relativitatii-generale/
Les singularités gravitationnelles dans la relativité générale sont des emplacements dans l'espace-temps où le champ gravitationnel devient infini. Les courbes scalaires invariantes de l'espace-temps incluent une mesure de la densité de la matière. Certains physiciens et philosophes estiment que, du fait que la densité de la matière tend vers l'infini dans la singularité, les lois de l'espace-temps ne sont plus valables là-bas. Le Big Bang est une singularité gravitationnelle acceptée presque unanimement en astrophysique et en cosmologie, en tant que premier état de l'univers.
DOI: 10.13140/RG.2.2.32661.06886
Din punct de vedere metodologic, atât Newton cât și Einstein, și ulterior Dirac, au susținut fără rezerve principiul simplității matematice în descoperirea noilor legi fizice ale naturii. Lor li s-au alăturat și Poincaré și Weyl. Eduard Prugovecki afirmă că gravitația cuantică a impus luarea în considerare a unor întrebări epistemologice fundamentale, care pot fi identificate în filosofie cu problema minții-corp și cu problema liberului arbitru. Aceste întrebări au influențat epistemologia mecanicii cuantice sub forma “paralelismului psiho-fizic” al lui von Neumann și analiza ulterioară a tezei de către Wigner că “colapsul pachetului de unde” are loc în mintea “observatorului”.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 20-38
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS96800
URL: https://www.cunoasterea.ro/epistemologia-gravitatiei-cuantice/
Singularitățile gravitaționale în relativitatea generală sunt locații în spațiu-timp unde câmpul gravitațional devine infinit. Curburile invariabile scalare ale spațiu-timpului includ o măsură a densității materiei. Unii fizicieni și filosofi consideră că, deoarece densitatea materiei tinde spre infinit în singularitate, legile spațiu-timpului nu mai sunt valabile acolo. O singularitățile gravitațională aproape unanim acceptată în astrofizică și cosmologie, ca cea mai timpurie stare a universului, este Big Bang. Nici în acest caz legile cunoscute ale fizicii nu mai sunt valabile.
DOI: 10.13140/RG.2.2.27271.75681
Elevele Gheza Daniela, Pantea Andrada-cls. XE
Prezentare multimedia realizata in cadrul Concursului Stiintific National de Astronomie- editia 2015 "Nicolaus Copernic"
Colegiul National "Horea, Closca si Crisan " Alba Iulia, Jud. Alba
Relativitatea generală permite singularități. Trebuie să înțelegem ontologia singularităților gravitaționale dacă vrem să înțelegem natura spațiului și a timpului în universul actual. Deșii unii fizicieni consideră că singularitățile indică un eșec al relativității generale, alții cred că singularitățile deschid în fapt un orizont nou în cosmologie, cu fenomene fizice reale care pot ajuta la un progres profund în înțelegerea noastră a lumii.
DOI: 10.13140/RG.2.2.31766.50242
Prima ediție a Principia lui Newton conține doar două comentarii suplimentare despre metodologie: notificarea că scopul lucrării este de a explica "cum să determinăm mișcările adevărate din cauzele lor, efectele și diferențele aparente și, dimpotrivă, cum să determinăm din ipoteze dacă sunt adevărate sau aparente, cauzele și efectele lor"; și, în Scholiul de la sfârșitul Cărții 1, Secțiunea 11, Newton afirmă că abordarea sa distinctivă face posibilă argumentarea mai sigură în filosofia naturală. În a doua ediție (1713) Newton introduce secțiuni separate pentru fenomene și reguli implicate în determinarea gravitației universale, iar la sfârșitul Scholiului General din cea de-a treia ediție, 1726, include cea mai faimoasă declarație metodologică.
DOI: 10.13140/RG.2.2.34012.54403
Cretiu Florina-Formarea Universului de la origini pana in prezentHumeniuc Ramona
Prezentare multimedia realizata in cadrul Concursului Stiintific National de Astronomie- editia 2015 "Nicolaus Copernic"
Colegiul National "Horea, Closca si Crisan " Alba Iulia, Jud. Alba
eleva Anghelescu Raluca-XD
Prezentare multimedia realizata in cadrul Concursului Stiintific National de Astronomie- editia 2015 "Nicolaus Copernic"
Colegiul National "Horea, Closca si Crisan " Alba Iulia, Jud. Alba
Gravitația clasică newtoniană admite o descriere geometrică. Împreună cu relativitatea specială, aceasta permite o descriere euristică a teoriei relativității generale. Mișcarea inerțială din mecanica clasică este legată de geometria spațiului și timpului, practic de-a lungul unor geodezice în care liniile de univers sunt linii drepte în spațiu-timpul relativist. Conform relativității generale, forţa de gravitaţie este o manifestare a geometriei locale spaţiu-timp. Relativitatea generală este o teorie metrică a gravitației. La baza ei sunt ecuațiile lui Einstein, care descriu relația dintre geometria unei varietăți patrudimensionale, pseudo-Riemanniene, reprezentând spațiu-timpul și energia-impulsul conținut în acel spațiu-timp. Gravitația corespunde schimbărilor în proprietățile spațiului și timpului, care, la rândul lor, modifică traseele obiectelor.
DOI: 10.13140/RG.2.2.36460.41606
Riscuri și provocări în inteligența artificială: Cutii negre și actorii de am...Nicolae Sfetcu
Inteligența artificială a creat oportunități fără precedent, dar și noi riscuri. Creșterea exponențială a capabilităților modelelor de inteligența artificială permite atingerea unor niveluri de valoare și generalizare neatinse până acum. Cu toate acestea, opacitatea acestor modele a crescut, de asemenea, iar natura lor de cutie neagră face dificilă, chiar și pentru experți, explicarea justificării concluziilor lor. Acest lucru poate reprezenta un punct critic din punct de vedere tehnologic și social, deoarece riscul este real, după cum demonstrează episoadele recente, ale sistemelor de antrenament care sunt compromise de părtiniri și prejudecăți de discriminare, care au învățat din datele de instruire. Prin urmare, este posibil ca învățarea din urmele digitale ale deciziilor trecute să poată duce la încorporarea prejudecăților invizibile existente în modelele rezultate, perpetuându-le.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 41-47
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT21269
URL: https://www.internetmobile.ro/riscuri-si-provocari-in-inteligenta-artificiala-cutii-negre-si-actorii-de-amenintare/
EU Clear English Tips for Translators - eBookNicolae Sfetcu
Here are some tips to help translators avoid copying structure and wording from other languages that would be awkward in English.
They should be useful to non-native speakers, but may serve as handy reminders for native speakers too.
Funcții PHP definite de utilizator în dezvoltarea WordPressNicolae Sfetcu
PHP definește o gamă largă de funcții ca blocuri reutilizabile de instrucțiuni în limbajul de bază, și multe sunt, de asemenea, disponibile în diferite extensii. Aceste funcții sunt bine documentate în documentația online PHP. Funcțiile personalizate pot fi definite de dezvoltator. O funcție nu se va executa automat când se încarcă o pagină, ea poate fi apelată de oriunde și oricând în cadrul programului. PHP acceptă declarații de tip privind parametrii funcției, care sunt aplicate în timpul execuției.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 37-40
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT37237
URL: https://www.internetmobile.ro/functii-php-definite-de-utilizator-in-dezvoltarea-wordpress/
Practici comune pentru limbajul de programare în CNicolae Sfetcu
Odată cu utilizarea pe scară largă, o serie de practici și convenții comune au evoluat pentru a ajuta la evitarea erorilor în programele C. Acestea sunt simultan o demonstrație a aplicării bunelor principii de inginerie software într-un limbaj, și o indicație a limitărilor C. Deși puține sunt utilizate universal, iar unele sunt controversate, fiecare dintre acestea se bucură de o utilizare largă.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 30-36
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT80750
URL: https://www.internetmobile.ro/practici-comune-pentru-programarea-in-c/
IT & C, Volumul 2, Numărul 3, Septembrie 2023 - RezumateNicolae Sfetcu
Revista IT & C este o publicație trimestrială din domeniile tehnologiei informației și comunicații, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Provocări în inteligența artificială
TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI
Blockchain Design and Modelling
TELECOMUNICAȚII
Arhitectura de bază a rețelelor 5G
INTERNET
Big Data Ethics in Education and Research
SOFTWARE
Tableau Software: Vizualizarea și analiza datelor
PROGRAMARE
Rezumarea automată în inteligența artificială prin învățare nesupravegheată: TextRank
DEZVOLTARE WEB
Argumentele funcțiilor PHP – Transmiterea argumentelor prin referință
SECURITATE CIBERNETICĂ
Criptomonede și criptosecurități – Contracte inteligente
ISSN 2821– 8469 ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT55267
EAN , Cod IT23 , ID 32330
IT & C (PDF, EPUB, MOBI pentru Kindle) https://www.internetmobile.ro/revista/revista-it-c-volumul-2-numarul-3-septembrie-2023/
Vizualizarea datelor cu aplicațiile Tableau SoftwareNicolae Sfetcu
Tableau este un instrument de analiză și vizualizare a datelor care se poate conecta cu multe surse de date, creând tablouri de bord interactive. Tableau utilizează inovații de integrare a aplicațiilor, cum ar fi API-urile JavaScript și aplicația de conectare unică, pentru a include în mod constant analiza Tableau în aplicațiile de afaceri de bază. Tableau interoghează baze de date relaționale, cuburi de procesare analitică online, baze de date în cloud și foi de calcul pentru a genera vizualizări de date de tip grafic. De asemenea, software-ul poate extrage, stoca și prelua date dintr-un motor de date în memorie.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 23-29
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT10117
URL: https://www.internetmobile.ro/vizualizarea-datelor-cu-aplicatiile-tableau-software/
La revendication de Hooke sur la loi de la gravitéNicolae Sfetcu
Dans une note intitulée « Un état vrai de l'affaire et la controverse entre Sr Isaak Newton et le Dr Robert Hooke comme priorité de cette noble hypothèse du mouvement des planètes autour du Soleil en tant que leurs centres » non publié au cours de sa vie, Hooke a décrit sa théorie de la gravité. Pour soutenir sa « priorité », Hooke cite ses conférences sur les mouvements planétaires du 23 mai 1666, « Une tentative de prouver le mouvement de la Terre à partir d'observations » publiées en 1674 et la correspondance avec Isaac Newton en 1679.
DOI: 10.13140/RG.2.2.26375.24485
Procesarea Big Data cu instrumente avansateNicolae Sfetcu
Datele trebuie procesate cu instrumente avansate de colectare și analiză, pe baza unor algoritmi prestabiliți, pentru a putea obține informații relevante. Algoritmii trebuie să ia în considerare și aspecte invizibile pentru percepțiile directe. Big Data în procesele guvernamentale cresc eficiența costurilor, productivitatea și inovația. Registrele civile sunt o sursă pentru Big Data. Datele prelucrate ajută în domenii critice de dezvoltare, cum ar fi îngrijirea sănătății, ocuparea forței de muncă, productivitatea economică, criminalitatea, securitatea și gestionarea dezastrelor naturale și a resurselor.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 18-22
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT91785
URL: https://www.internetmobile.ro/procesarea-big-data/
Corupţia, Globalizarea și NeocolonialismulNicolae Sfetcu
O introducere în conceptele interdependente despre corupţie, globalizare prin instituţiile financiare internaţionale, şi neocolonialism înţeles ca exploatarea resurselor şi materiilor prime a ţărilor sărace şi în curs de dezvoltare de unele mari corporaţii multinaţionale.
Corupţia este atât o cauză majoră cât şi un rezultat al sărăciei în întreaga lume. Ea apare la toate nivelurile societăţii, de la autorităţile locale şi naţionale, la societatea civilă, sistemul judiciar, întreprinderile mari şi mici, unităţile militare, etc. Corupţie sistemică (sau corupţia endemică) este corupţia, care se datorează în primul rând punctelor slabe ale unei organizaţii sau proces. Aceasta poate fi contrastată la funcţionarii sau agenţii individuali corupţi din cadrul sistemului. Factorii care încurajează corupţia sistemică includ stimulente contradictorii, puteri discreţionare, puteri de monopol, lipsa de transparenţă, salarii mici, şi o cultură a impunităţii. printre actele specifice de corupţie se numără luarea de mită, şantaj, şi deturnarea de fonduri, într-un sistem în care corupţia devine regula mai degrabă decât excepţia.
Neocolonialismului este practica de utilizare a capitalismului, globalizării, şi a forţelor culturale, pentru a controla o ţară, în locul unui control direct militar sau politic. Un astfel de control poate fi economic, cultural, sau lingvistic. Societăţile corporative care aparţin culturii impuse pot pătrunde mult mai uşor pe pieţele din aceste ţări. Astfel, neocolonialismului este rezultatul final al unor interese de afaceri sau geopolitice se obţine prin deformarea culturii ţărilor colonizate.
În urma unei ideologii cunoscut sub numele de neoliberalism, şi răspândită de instituţii financiare similare, cunoscută sub numele de "Consensul de la Washington", au fost impuse politici de ajustare structurală pentru a se asigura de rambursarea datoriilor şi restructurarea economică. Dar, în realitate s-a cerut ţărilor sărace să-şi reducă cheltuielile cu sănătatea, educaţia şi dezvoltarea, făcându-se o prioritate din rambursarea datoriilor şi a altor politici economice favorizante pentru ţările dezvoltate.Practic, FMI şi Banca Mondială au cerut ţărilor sărace să reducă nivelul de trai al populaţiei.
Corupţia, crimele de stat corporativ, şi crima organizată, sunt oricum considerate atât crime internaţionale cât şi crime de stat la nivel naţional. În cele mai multe cazuri crima de stat este considerată ca aplicabilă atunci când statul se implică direct în secretomania excesivă şi acoperirea unor activităţi ilegale, dezinformarea, şi o evidenţă financiară superficială sau chiar incorectă (care încurajează evaziunea fiscală în cazul unora din oficialii guvernamentali), reflectănd adesea interesele doar a anumitor clase sociale şi interese de grup, şi încălcând astfel drepturile omului.
Corupţia presupune cel puţin o persoană care corupe, una coruptă, şi o masă mare de păgubiţi inerţi. Vina este a tuturor!
Performanța și standardele rețelelor de telecomunicații 5GNicolae Sfetcu
Pentru măsurarea precisă a performanței 5G se utilizează simulatoare și teste specifice. Inițial, termenul a fost asociat cu standardul IMT-2020 al Uniunii Internaționale de Telecomunicații, care necesita o viteză maximă teoretică de descărcare de 20 gigabiți pe secundă și 10 gigabiți pe secundă viteza de încărcare, împreună cu alte cerințe. Apoi, grupul de standarde industriale 3GPP a ales standardul 5G NR (New Radio) împreună cu LTE ca propunere pentru transmitere la standardul IMT-2020.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 13-17
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT52354
URL: https://www.internetmobile.ro/performanta-si-standardele-retelelor-de-telecomunicatii-5g/
Intelligence Info, Volumul 2, Numărul 3, Septembrie 2023Nicolae Sfetcu
Revista Intelligence Info este o publicație trimestrială din domeniile intelligence, geopolitică și securitate, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Rolul serviciilor de informații în război, de Nicolae Sfetcu
INTELLIGENCE
Intelligence Analysis, de Nicolae Sfetcu
ISTORIA
Reformele serviciilor secrete de la Mihail Moruzov la Eugen Cristescu, între inovație și decadență, de Rodica Liseanu
Take Ionescu – O biografie vectorială în istoria partidelor politice și în semantica diplomației, de Rodica Liseanu
GEOPOLITICA
Apusul universalismului european, de Lisa-Maria Achimescu
Chinese Hegemony in the Production of Rare Earths, de Emilian M. Dobrescu
România. Între ‘gura de rai’ geografică şi răspântia geopolitică, de Radu Carp
SECURITATE
Schimbarea paradigmelor în mediul internațional de securitate, de Alexandru Cristian
Adevăr și dezinformare în fenomenul OZN, de Dan D. Farcaș
ȘTIINȚA INFORMAȚIEI
Utilizarea analiticii rețelelor sociale în intelligence, de Nicolae Sfetcu
ISSN 2821-8159 ISSN-L 2821-8159, DOI: 10.58679/II30199
EAN , Cod II23 , ID 22330
Intelligence Info (PDF, EPUB, MOBI pentru Kindle) https://www.intelligenceinfo.org/revista/revista-intelligence-info-volumul-2-numarul-3-septembrie-2023/
Ontologii narative în tehnologia blockchainNicolae Sfetcu
Paul Ricoeur a examinat o serie de forme diferite de discurs extins, începând cu discursul metaforic. Discursul narativ este una din formele investigate, configurând concepte eterogene care identifică acțiunile într-un moment în care un lucru se întâmplă nu numai după altceva, ci și din cauza altui lucru dintr-o poveste sau istorie care poate fi urmată. Reformează evenimentele fizice ca evenimente narative, care au sens deoarece spun ceea ce se întâmplă într-o poveste sau într-o istorie. Narațiunile sunt întotdeauna o sinteză a conceptelor eterogene care configurează episoadele povestirii.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 7-12
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT70323
URL: https://www.internetmobile.ro/ontologii-narative-in-tehnologia-blockchain/
Philosophy of Blockchain Technology - OntologiesNicolae Sfetcu
About the necessity and usefulness of developing a philosophy specific to the blockchain technology, emphasizing on the ontological aspects. After an Introduction that highlights the main philosophical directions for this emerging technology, in Blockchain Technology I explain the way the blockchain works, discussing ontological development directions of this technology in Designing and Modeling. The next section is dedicated to the main application of blockchain technology, Bitcoin, with the social implications of this cryptocurrency. There follows a section of Philosophy in which I identify the blockchain technology with the concept of heterotopia developed by Michel Foucault and I interpret it in the light of the notational technology developed by Nelson Goodman as a notational system. In the Ontology section, I present two developmental paths that I consider important: Narrative Ontology, based on the idea of order and structure of history transmitted through Paul Ricoeur's narrative history, and the Enterprise Ontology system based on concepts and models of an enterprise, specific to the semantic web, and which I consider to be the most well developed and which will probably become the formal ontological system, at least in terms of the economic and legal aspects of blockchain technology. In Conclusions I am talking about the future directions of developing the blockchain technology philosophy in general as an explanatory and robust theory from a phenomenologically consistent point of view, which allows testability and ontologies in particular, arguing for the need of a global adoption of an ontological system for develop cross-cutting solutions and to make this technology profitable.
Inteligența artificială, o provocare esențialăNicolae Sfetcu
Inteligența artificială a progresat până la punctul în care este o componentă esențială în aproape toate sectoarele economiei moderne actuale, cu un impact semnificativ asupra vieții noastre private, sociale și politice. Ea a fost întemeiată pe presupunerea că inteligența umană poate fi descrisă atât de precis încât să poată fi făcută o mașină să o simuleze. Acest lucru ridică argumente filozofice despre minte și etica creării de ființe artificiale înzestrate cu inteligență asemănătoare omului. Inteligența artificială sunt o sursă a unui set complet nou de probleme de explicabilitate, responsabilitate și încredere.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 3-6
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT30677
URL: https://www.internetmobile.ro/inteligenta-artificiala-o-provocare-esentiala/
Ghidul de faţă se bazează în general pe ghidul în limba engleză „How to write clearly”, aducând o serie de recomandări specifi ce redactării textelor în limba română.
https://www.telework.ro/ro/e-books/ghid-ue-pentru-traduceri/
Activitatea de intelligence – Ciclul intelligenceNicolae Sfetcu
David Singer afirmă că, în prezent, amenințarea constituie principalul obiectiv al agențiilor de informații. Activitatea de informații poate fi considerată ca fiind procesul prin care anumite tipuri de informații sunt solicitate, colectate, analizate și diseminate, și modul în care sunt concepute și desfășurate anumite tipuri de acțiuni secrete. Ciclul intelligence reprezintă un set de procese utilizate pentru a furniza informații utile în luarea deciziilor. Ciclul constă din mai multe procese. Domeniul conex al contrainformațiilor este însărcinat cu împiedicarea eforturilor informative ale altora.
INTELLIGENCE INFO, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 34-40
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159, DOI: 10.58679/II18551
URL: https://www.intelligenceinfo.org/activitatea-de-intelligence-ciclul-intelligence/
Cunoașterea Științifică, Volumul 2, Numărul 3, Septembrie 2023Nicolae Sfetcu
Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Știința schimbărilor climatice, de Nicolae Sfetcu
ȘTIINȚE NATURALE
Interactions between the brain, the biofields, and the physical, de Adrian Klein și Robert Neil Boyd
The Psycho-Neural Connectivity, de Adrian Klein
ȘTIINȚE SOCIALE
School dropout rate in Romania, de Alexandra Mocanu
Ipoteza hipercivilizațiilor, de Dan D. Farcas
The Importance of the Rare Earths for the World Economy, de Emilian M. Dobrescu
Puteri emergente şi noile paradigme în mediul internațional de securitate, de Alexandru Cristian
Models of Emotional Intelligence in Research and Education, de Nicolae Sfetcu
Cultura anime în România, de Alexandra Mocanu
ȘTIINȚE FORMALE
Etica în inteligența artificială: provocări și perspective, de Sebastian Bidașcă
FILOSOFIE
Portretul biblic al unicornilor și paranoia fără fundamente privind seria „My Little Pony”, de Valentina-Andrada Minea
Materialism şi realitatea esteticii: Argumente şi contraargumente la scrisorile lui Friedrich Schiller privind educaţia estetică a omului (1/3), de Petru Ababii
Unele aspecte ale filosofiei lui Albert Einstein și Henri Bergson, timpul şi paradoxul lui Zenon în viziune critică nonsofisticată, de Petru Ababii
RECENZII CĂRȚI
Humanism, Becoming and the Demiurge in The Adventures of Pinocchio, de Nicolae Sfetcu
ISSN 2821-8086 ISSN-L 2821-8086, DOI: 10.58679/CS90773
EAN 725657205492, Cod CS23P , ID 12330
Cunoașterea Științifică (PDF, EPUB, MOBI pentru Kindle) https://www.cunoasterea.ro/revista/revista-cunoasterea-stiintifica-volumul-2-numarul-3-septembrie-2023/
Manual pentru începători pentru întreţinerea şi depanarea calculatoarelor, cu o introducere în noţiuni de calculatoare, hardware, software (inclusiv sisteme de operare) şi securitatea pe Internet.
Un calculator de uz general are patru componente principale: unitatea logică aritmetică (ALU), unitatea de control, memoria, şi dispozitive de intrare şi ieşire (denumite colectiv I/O). Aceste piese sunt interconectate prin bus-uri, de multe ori făcut din grupuri de fire.
Caracteristica definitorie a computerelor moderne, care le distinge de toate celelalte maşini, este că acestea pot fi programate. Asta presupune că un anumit tip de instrucţiuni (program) poate fi implementat în calculator, care le va procesa. Calculatoare moderne, bazate pe arhitectura von Neumann, au adesea codul maşină în forma unui limbaj de programare imperativ.
Drobeta Turnu Severin Heavy Water Plant: ConstructionNicolae Sfetcu
The heavy water plant was established under the name of Combinatul Chimic Drobeta, by Decree 400/16.11.1979, under the Inorganic Products Industrial Center (CIPA) Râmnicu Vâlcea. The thermo-electric plant for supplying the heavy water factory with steam was decided to be located in Halânga village, three kilometers from the factory. The process water required for the factory was brought from the Danube, and the hydrogen sulphide used in the process was produced in the plant, through a specific technology, and then compressed, liquefied and stored in special tanks. The works on the heavy water factory at Drobeta Turnu Severin started in 1979, based on a derogatory HCM. The equipment for the heavy water plant was purchased through the Industrial Center for Chemical and Refinery Equipment (CIUTCR). All equipment and facilities that transported hydrogen sulphide had to meet strict quality assurance conditions.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 39-44
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS96723
URL: https://www.cunoasterea.ro/drobeta-turnu-severin-heavy-water-plant-construction/
Introduction in poker: online poker, rules, hands, strategy, cheating, casino, tournaments, poker jargon, equipment, gambling, resources.
Poker is a microcosm of all we admire and disdain about capitalism and democracy. It can be rough-hewn or polished, warm or cold, charitable and caring or hard and impersonal. It is fickle and elusive, but ultimately it is fair, and right, and just. -- Lou Krieger
1. Nicolae Sfetcu: Anomalii ale relativității generale
Anomalii ale relativității generale
Nicolae Sfetcu
18.07.2019
Sfetcu, Nicolae, "Anomalii ale relativității generale", SetThings (18 iulie
2019), URL = https://www.setthings.com/ro/anomalii-ale-relativitatii-
generale/
Email: nicolae@sfetcu.com
Acest articol este licențiat Creative Commons Attribution-NoDerivatives 4.0
International. Pentru a vedea o copie a acestei licențe, vizitați
http://creativecommons.org/licenses/by-nd/4.0/.
PUNCTUL DE SATURAȚIE ....................................................................................................4
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................................11
2. Nicolae Sfetcu: Anomalii ale relativității generale
2
În timp, teoria generală a relativității a acumulat mai multe anomalii și
discrepanțe, indicând necesitatea unor teorii mai bune despre gravitație sau alte
moduri de abordare:
• Stelele din galaxii au o distribuție a vitezelor în creștere de la centru spre
periferie, cu o variație mai mare decâtcea prezisă. La fel și în cazul galaxiilor din
clusterele de galaxii. Ipoteza materiei întunecată, care ar interacționa prin
gravitație dar nu electromagnetic, ar putea explica discrepanța. Există și diferite
modificări ale dinamicii newtoniene care pot explica această anomalie, precum
teoria MOND.
• Navele spațiale au experimentat o accelerație mai mare decât cea prezisă în
timpul manevrelor gravitaționale.
• Expansiunea metrică a spațiului pare să se accelereze. Energia întunecată a fost
introdusă ca o ipoteză pentru a explica acest lucru. O explicație recentă este că
geometria spațiului nu este omogenă datorită grupărilor de galaxii, dar această
ipoteză este contestată.1
• Măsurătorile recente arată că orbitele planetare cresc mai repede decât prin
predicția pierderii masei Soarelui prin energie radiativă.
• Fotonii din radiația cosmică ar trebui să câștige energie și apoi să o piardă pe
drum, dar în realitate aceștia câștigă de două ori mai multă energie decât cea
prezisă de teorie. O ipoteză ar fi că gravitația scade mai repede decât pătratul
invers la anumite scale de distanță.
• Norii de hidrogen masivi suplimentari: Liniile spectrale Lyman-alpha sugerează
că norii de hidrogen sunt mai aglomerați la anumite scale decât se aștepta și, ca
și fluxul întunecat, pot indica faptul că gravitația scade mai lent decât pătratele
inverse la anumite scale de distanță.2
Ipotezele ad-hoc introduse în relativitatea generală pentru a explica
singularitățile gravitaționale pe baza condițiilor energetice nu sunt foarte eficiente.
Sunt necesare ipoteze mai detaliate asupra conținutului materiei.3 Mulți oameni de
1
Anil Ananthaswamy, „Swiss-Cheese Model of the Cosmos Is Full of Holes”, New Scientist, 2008,
https://www.newscientist.com/article/mg20026783-800-swiss-cheese-model-of-the-cosmos-is-full-of-holes/.
2
Marcus Chown, „Gravity May Venture Where Matter Fears to Tread”, New Scientist, data accesării 3 mai
2019, https://www.newscientist.com/article/mg20126990-400-gravity-may-venture-where-matter-fears-to-tread/.
3
Alan D. Rendall, „The nature of spacetime singularities”, arXiv:gr-qc/0503112, noiembrie 2005, 76–92,
https://doi.org/10.1142/9789812700988_0003.
3. Nicolae Sfetcu: Anomalii ale relativității generale
3
știință și filosofi au ajuns la concluzia că singularitățile trebuie să fie asociate cu
atingerea limitelor valabilității fizice a relativității generale, fiind nevoie să se dezvolte
o nouă teorie, a gravitației cuantice.
O singularitate care poate influența cauzal anumite părți din spațiu este numită
singularitate goală. Penrose a propus eliminarea singularităților goale folosind
ipoteza cenzurii cosmice.4 Demonstrarea ipotezei cenzurii cosmice este una din
problemele matematice centrale ale relativității generale.
În opinia unor oameni de știință, relativitatea generală conține germenii
propriei distrugeri, întrucât teoria nu este capabilă să prezică fizica la scara Planck, iar
probleme precum non-renormalizabilitatea și singularitățile sunt ”cunoscute
necunoscute.”5
4
R. Penrose, „Singularities and time-asymmetry.”, 1979, 581–638,
http://adsabs.harvard.edu/abs/1979grec.conf..581P.
5
David Tong, String Theory (University of Cambridge, 2009),
http://www.damtp.cam.ac.uk/user/tong/string/string.pdf.
4. Nicolae Sfetcu: Anomalii ale relativității generale
4
Punctul de saturație
Conform metodologiei programelor de cercetare a lui Lakatos, relativitatea
generală poate fi divizată în mai multe perioade: perioada inițială, perioada de
stagnare, perioada de maturitate, și punctul de saturație. Perioada inițială (1887-1919)
include cele două mari experimente ale fizicii relativiste, experimentul Michelson-
Morley și experimentul Eotvos, și cele două confirmări, deformarea luminii și avansul
perihelilui lui Mercur. A urmat apoi o perioadă de stagnare (1920-1960) în timpul
căreia teoria a luat-o înaintea posibilităților tehnologice și experimentale, teoria fiind
chiar scoasă din manualele de fizică și al astronomie.
Maturitatea teoriei începe în 1960, când descoperirile astronomice și noile
experimente au atras atenția asupra TGR. Această perioadă (1960 - 1980) a fost numită
de Will drept ”o era de aur”,6 în care au fost sistematizate predicțiile observabile ale
TGR, comparate cu alte teorii alternative, și au fost propuse noi experimente pentru
testare. Primul experiment din această perioadă a fost elaborat pentru confirmaea
schimbării de frecvență gravitațională a luminii (1960) și s-a încheiat cu confirmarea
predicției TGR a pierderii de energie a undelor gravitationale (1979) prin observarea
pulsarului binar Hulse-Taylor.
Din 1980 a început zona de saturație a TGR, denumită de Will ”căutarea unei
gravitații puternice”. Parte din noile previziuni ale teoriei sunt nesemnificative și dificil
de verificat, în unele cazuri necesitând tehnologii încă nedezvoltate. Teoria a început
să fie atacată prin noile teorii sau tehnici experimentale, precum utilizarea de atomi și
capcane ionice răcite cu laser pentru a efectua teste ultra-precise, propunerea unei "a
cincea" forțe, sau dimensiuni suplimentare pentru testarea legii pătrate inverse a
gravitației. A început să se acorde o atenție din ce în ce mai mare efectelor câmpurilor
gravitaționale puternice, în apropierea orizontului evenimentului unei găuri negre
nerotative, în stelele neutronice sau, pentru universul extins, câmpuri gravitaționale
asociate la scara Planck.
În ecuațiile lui Einstein din relativitatea generală clasică rămâne o asimetrie
fundamentală între câmpurile gravitaționale și cele non-gravitaționale: pe partea
stângă, un obiect geometric (gμν, tensorul Einstein), reprezentând curbura spațiu-
6
Clifford M. Will, „The Confrontation between General Relativity and Experiment”, Living Reviews in
Relativity 17, nr. 1 (decembrie 2014): 4, https://doi.org/10.12942/lrr-2014-4.
5. Nicolae Sfetcu: Anomalii ale relativității generale
5
timpului, este identic cu reprezentarea fenomenologică tensorială, dar non-
geometrică, a materiei din partea dreaptă.
(1) Gμν = kTμν, unde Gμν ≡ Rμν - (1/2)gμνR
Astfel în prelegerea pentru premiul Nobel din iulie 1923, Einstein afirma:
”Cei care caută unificarea teoriei nu pot fi satisfăcuți de existența a două domenii care,
prin natura lor, sunt destul de independente. Este căutată o teorie de câmp unificat
matematic, în care câmpul gravitațional și câmpul electromagnetic sunt interpretate ca
fiind doar diferite componente sau manifestări ale aceluiași câmp uniform ... Teoria
gravitațională, considerată în termeni de formalism matematic, adică geometria
Riemanniană, ar trebui generalizată astfel încât să includă legile câmpului
electromagnetic.”7
Există dovezi teoretice care infirmă PEE în anumite cazuri, prin efecte
gravitaționale cuantice, efecte derivate din teoria corzilor, sau prin alte interacțiuni
nedetectate până în prezent. În teoria corzilor există astfel de câmpuri care încalcă
PEE, dar teoria nu este încă suficient de matură pentru a concretiza o astfel de
refutare. Clifford M. Will afirmă că observarea unor efecte care par să încalce PEE ține,
într-o oarecare măsură, de semantică. Câmpurile implicate de teoria corzilor pot fi de
lungă distanță și pot imita câmpurile gravitaționale, dar nu s-a găsit nicio modalitate
de a face acest lucru.8 Ideea utilizării testelor PEE în acest mod a apărut în anii 1980,
în căutarea unei "a cincea" forțe9 ca o forță de aproximativ un procent din gravitație
dar cu un interval de câteva sute de metri, implicând o deviație de la legea inverso-
pătrată a gravitației newtoniene. Ideea a apărut cu ocazia măsurătorilor profilului
gravitațional din minele adânci din Australia și din noile idei din fizica particulelor
sugerând posibila prezență a particulelor de masă foarte mică cu gravitație. Numeroase
experimente au căutat dovezi ale acestei forțe prin măsurarea unor diferențe de
accelerație în funcție de compoziție, dar rezultatele nu au fost concludente, consensul
fiind că nu există dovezi credibile experimentale pentru o a cincea forță.10
7
Albert Einstein, Fundamental Ideas and Problems of the Theory of Relativity: Lecture Delivered to the Nordic
Assembly of Naturalists at Göteborg on July 11, 1923 (Nobel Museum, 2009), 489.
8
Will, „The Confrontation between General Relativity and Experiment”.
9
E. Fischbach et al., „Reanalysis of the Eotvos experiment”, Physical Review Letters 56 (1 ianuarie 1986): 56,
3–6, https://doi.org/10.1103/PhysRevLett.56.3.
10
C. M. Will, „Twilight time for the fifth force?”, 1990, 80, 472–479,
http://connection.ebscohost.com/c/articles/9011192203/twilight-time-fifth-force.
6. Nicolae Sfetcu: Anomalii ale relativității generale
6
Posibilitatea ca legea patrată inversă să fie încălcată la intervale foarte scurte în
verificările de laborator11 prevedea că unele dintre dimensiunile spațiale suplimentare
din teoria corzilor ar putea să se extindă peste scalele macroscopice. La scară mică
gravitația ar devia de la legea cunoscută. Au fost elaborate multe metode de înaltă
precizie și zgomot redus, adaptate pentru teste de laborator. Nu s-au găsit abateri de la
legea pătrată inversă.12
Singularitățile gravitaționale sunt considerate ca fiind o limită a spațiu-
timpului. Relativitatea generală permite existența singularităților, dar nu poate spune
nimic despre ceea ce se întâmplă în interiorul lor, iar oamenii de știință nu s-au pus
încă de acord asupra unei definiții a acestora, luând în considerare și faptul că fără o
geometrie conformă cu legile fizicii nu poate exista o locație în spațiu-timp. În
concluzie, spun aceștia, nu se poate vorbi de singularități, ci mai degrabă de spațiu-
timpuri singulare, deși în principiu acești termeni sunt echivalenți.13 Clarke14 și
Earman,15 ca și Geroch, Can-bin și Wald16 și Curiel,17 susțin că este nevoie de o definiție
precisă, riguroasă și univocă a singularității pentru o mai bună abordare a acestora și
pentru o modelare mai exactă a aspectelor spațio-temporale.18 Este comună afirmația
că relativitatea generală, considerând spațiu-timpul ca fiind singular, își prezice
propriile neputințe la limita singularităților găurilor negre și la Big Bang, negând
realitatea acestora. Se speră că o teorie mai fundamentală, eventual a gravitației
cuantice, va rezolva această problemă.19
Găurile nerge apar, conform relativității generale, atunci când corpul cosmic a
colapsat sub așa-numita rază Schwarzschild, proporțională cu masa corpului.
11
Lisa Randall și Raman Sundrum, „An Alternative to Compactification”, Physical Review Letters 83, nr. 23 (6
decembrie 1999): 83, 4690–4693, https://doi.org/10.1103/PhysRevLett.83.4690.
12
Joshua C. Long et al., „Upper Limits to Submillimetre-Range Forces from Extra Space-Time Dimensions”,
Nature 421, nr. 6926 (februarie 2003): 421, 922–925, https://doi.org/10.1038/nature01432.
13
Erik Curiel, „Singularities and Black Holes”, în The Stanford Encyclopedia of Philosophy, ed. Edward N.
Zalta, Spring 2019 (Metaphysics Research Lab, Stanford University, 2019),
https://plato.stanford.edu/archives/spr2019/entries/spacetime-singularities/.
14
C. J. S. Clarke, „The Analysis of Space-Time Singularities by C. J. S. Clarke”, Cambridge Core, mai 1994,
https://doi.org/10.1017/CBO9780511608155.
15
John Earman, „Bangs, Crunches, Whimpers and Shrieks: Singularities and Acausalities in Relativistic
Spacetimes”, British Journal for the Philosophy of Science 49, nr. 2 (1998): 338–347.
16
Robert Geroch, Liang Can‐bin, și Robert M. Wald, „Singular boundaries of space–times”, Journal of
Mathematical Physics 23, nr. 3 (1 martie 1982): 23(3): 432–435, https://doi.org/10.1063/1.525365.
17
Erik Curiel, „The Analysis of Singular Spacetimes”, Philosophy of Science 66, nr. 3 (1999): 66(S1): S119–
S145.
18
Nicolae Sfetcu, Singularitățile ca limite ontologice ale relativității generale (MultiMedia Publishing, 2018),
http://doi.org/10.13140/RG.2.2.17470.18242.
19
Abhay Ashtekar și Martin Bojowald, „Quantum geometry and the Schwarzschild singularity”, Classical and
Quantum Gravity 23, nr. 2 (21 ianuarie 2006): 23(2): 391–411, https://doi.org/10.1088/0264-9381/23/2/008.
7. Nicolae Sfetcu: Anomalii ale relativității generale
7
"Orizontul evenimentului" unei găuri negre este punctul de unde nu mai există
întoarcere, în interiorul căruia atracția gravitațională este mai mare decât orice
încercare de a ieși din această zonă, inclusiv pentru lumină.20 Pentru o gaură neagră
standard (neîncărcată, care nu se rotește), orizontul evenimentului se află la raza
Schwarzschild. Din punctul de vedere al unei persoane aflate în afara orizontului
evenimentului, timpul în apropierea unei găuri negre se dilată datorită gravitației
puternice, până când intervalele temporale ajung infinit de mari în interiorul
rizonturilor evenimentelor. Din perspectiva persoanei care intră în orizontul
evenimentelor, nu se întâmplă nimic neobișnuit. Timpul se scurge la fel și nu realizează
că a intrat în interiorul orizontului evenimentelor.
Găurile negre relativiste sunt entități pur gravitaționale. Ele sunt soluții de "vid"
a ecuațiilor câmpului lui Einstein. În contextul relativității generale, Erik Curiel afirmă
că se renunță la gravitație și se postulează o geometrie curbă a spațiului temporal care
produce toate efectele gravitației, gaura neagră nemafiind un "lucru" în spațiu, ci o
caracteristică a spațiu-timpului în sine.21 Materia stelei colapsante dispare în
singularitatea gaurii negre, rămânând doar proprietățile geometrice ale găurii negre
(masa, sarcina și momentul unghiular), conform unor teoreme numite "fără păr",
indiferent de proprietățile fizice anterioare ale obiectelor care se prăbușesc într-o gaură
neagră.
O singularitate "goală" nu are un orizont al evenimentelor. Aceasta presupune o
ruptură fundamentală în structura a spațiu-timpului.22 23 O versiune a unei
singularități goale este ”gaura albă”, o gaură neagră inversată în timp, din care ar putea
să apară materie și obiecte din nimic. Deoarece ecuațiile câmpului relativității generale
nu selectează o direcție preferată a timpului, iar formarea unei găuri negre este
permisă, atunci și găurile albe vor fi permise de aceste legi.24 Roger Penrose afirmă că
singularitățile goale nu se vor forma niciodată, introducând o ipoteză ad-hoc denumită
"ipoteza cenzurii cosmice”: o singularitate se va afla întodeauna într-o gaură neagră
care este înconjurată de orizontul evenimentelor. Datorită unor contraexemple,
această ipoteză a fosta abandonată în timp. Au fost propuse mai multe ipoteze
20
O descriere mai exactă distinge și alte tipuri de orizont, precum orizonturile aparente, cf. Stephen W. Hawking
et al., The Large Scale Structure of Space-Time, New Ed edition (Cambridge: Cambridge University Press,
1975), 312–20.
21
Curiel, „Singularities and Black Holes”.
22
Sfetcu, Singularitățile ca limite ontologice ale relativității generale.
23
Earman, „Bangs, Crunches, Whimpers and Shrieks”, 65–66.
24
Curiel, „Singularities and Black Holes”.
8. Nicolae Sfetcu: Anomalii ale relativității generale
8
alternative pentru eliminarea posibilității singularităților goale care încalcă principiul
cauzalității,25 26 dar niciuna nu este considerată satisfăcătoare până în prezent.
Găurile negre oferă un teren de testare esențial pentru problemele conceptuale
care stau la baza gravitației cuantice și a relativității generale, referitor la încălcarea
conservării energiei și a microcauzalității, și paradoxul pierderii informației. Gravitația
cuantică pare a fi cel mai bun candidat pentru o modelare a acestor fenomene.
În 1971, Hawking a introdus conjectura că suprafața totală a orizonturilor
evenimentului din orice grupare de găuri negre nu scade, chiar dacă acestea se unesc
(a doua lege a mecanicii găurilor negre, prin similitudine cu entropia în
termodinamică).27 Pentru a evita ca găurile negre să aibă entropie zero, Bekenstein a
propus ca o gaură neagră să aibă o entropie proporțională cu aria orizontului ei.28
Hawking a descoperit că teoria câmpului cuantic prezice că o gaură neagră se comportă
ca un corp negru care radiază la o temperatură constantă, încălcând astfel a doua lege
a mecanicii găurilor negre datorită pierderii de energie și deci a micșorării. Dar radiația
îndepărtează și entropia, și deci suma entropiei materiei este în creștere. Aceasta
permite formularea primei legi a mecanicii găurilor negre similar cu prima lege a
termodinamicii, cu masa acționând ca energie, gravitația suprafeței ca temperatură, și
aria ca entropie.29 În această interpretare a găurii negre, relativitatea generală este
nesatisfăcătoare, fiind nevoie de o teorie mai bună a gravitației cuantice.30
O gaură neagră păstrează doar informațiile referitoare la masa totală, sarcina și
momentul unghiular. Teoria găurilor negre stabile afirma că această pierdere nu e o
problemă, deoarece informațiile pot fi considerate ca fiind prezente în gaura neagră,
inaccesibile din exterior dar reprezentate în orizontul evenimentului în conformitate
cu principiul holografic. Dar în teoria că găurile negre se evaporă încet prin emisia de
radiații Hawking, informațiile despre materia care a format gaura neagră se pierd
iremediabil. În mecanica cuantică, pierderea informațiilor corespunde încălcării
unitarității, legată de conservarea probabilității, rezultând încălcarea conservării
25
Pankaj S. Joshi, „Cosmic Censorship: A Current Perspective”, arXiv:gr-qc/0206087, 28 iunie 2002, 17(15):
1067–1079, http://arxiv.org/abs/gr-qc/0206087.
26
Earman, „Bangs, Crunches, Whimpers and Shrieks”, cap. 3.
27
S. W. Hawking, „Gravitational Radiation from Colliding Black Holes”, Physical Review Letters 26, nr. 21 (24
mai 1971): 26 (21): 1344–1346, https://doi.org/10.1103/PhysRevLett.26.1344.
28
Robert M. Wald, „The Thermodynamics of Black Holes”, Living Reviews in Relativity 4, nr. 1 (9 iulie 2001):
4 (1): 6, https://doi.org/10.12942/lrr-2001-6.
29
Wald, 4 (1): 6.
30
S. Carlip, „Black Hole Thermodynamics and Statistical Mechanics”, în Physics of Black Holes: A Guided
Tour, ed. Eleftherios Papantonopoulos, Lecture Notes in Physics (Berlin, Heidelberg: Springer Berlin
Heidelberg, 2009), 769: 89–123, https://doi.org/10.1007/978-3-540-88460-6_3.
9. Nicolae Sfetcu: Anomalii ale relativității generale
9
energiei.31 Ultimele studii arată că informațiile și unitaritatea sunt păstrate totuși într-
un tratament cuantic al problemei.32
În cazul unui corp care cade într-o gaură neagră, teoria câmpului cuantic în
spațiu curbat implică cuante ale radiației Hawking, incluzând doar o cantitate finită de
informații codificate în radiația Hawking. Dar inseparabilitatea particulei la ieșire de
toată radiația Hawking pe care gaura neagră a emis-o anterior creează un paradox
numit "monogamia inseparabilității."33 Pentru rezolvarea paradoxului, ar trebui să se
renunțe la una din cele trei teorii testate în timp: principiul echivalenței lui Einstein,
unitaritatea, sau teoria câmpului cuantic existentă. Renunțarea la principiul
echivalenței implică un "paravan" care distruge particulele de intrare în orizontul
evenimentului.34 Datele LIGO din 2016 arată posibile semnale de ecouri datorate unui
orizont fuzzy de evenimente, posibile în teoriile paravanului, dar imposibile în
relativitatea generală clasică.35
Necesitatea unei consistențe între teoria cuantică și relativitatea generală,36 și
existența singularităților, impun apariția unei teorii complete a gravitației cuantice.37
Până în prezent nu s-a reușit să se dezvolte o astfel de teorie completă și consecventă,
deși există mai mulți candidați.38
Generalizarea teoriei câmpului cuantic din fizica particulelor elementare astfel
încât să includă gravitația, a eșuat.39 La energii joase teoria este acceptabilă, dar la
energii foarte mari, rezultatele sunt foarte divergente și duc la modele fără putere
predictivă.40
31
Steven B. Giddings, „The black hole information paradox”, arXiv:hep-th/9508151, 28 august 1995,
http://arxiv.org/abs/hep-th/9508151.
32
Samir D. Mathur, „The Information Paradox: Conflicts and Resolutions”, Pramana 79, nr. 5 (1 noiembrie
2012): 1059–73, https://doi.org/10.1007/s12043-012-0417-z.
33
Zeeya Merali, „Astrophysics: Fire in the Hole!”, Nature News 496, nr. 7443 (4 aprilie 2013): 20–23,
https://doi.org/10.1038/496020a.
34
Jennifer Ouellette, „Black Hole Firewalls Confound Theoretical Physicists”, Scientific American, 2012,
https://www.scientificamerican.com/article/black-hole-firewalls-confound-theoretical-physicists/.
35
Zeeya Merali, „LIGO Black Hole Echoes Hint at General-Relativity Breakdown”, Nature News, 2016, 540,
https://doi.org/10.1038/nature.2016.21135.
36
S. Carlip, „Quantum Gravity: a Progress Report”, Reports on Progress in Physics 64, nr. 8 (1 august 2001):
sec. 2, https://doi.org/10.1088/0034-4885/64/8/301.
37
Bernard Schutz, „Gravity from the Ground Up by Bernard Schutz”, Cambridge Core, decembrie 2003, 407,
https://doi.org/10.1017/CBO9780511807800.
38
Herbert W. Hamber, Quantum Gravitation: The Feynman Path Integral Approach (Berlin Heidelberg:
Springer-Verlag, 2009), https://www.springer.com/gp/book/9783540852926.
39
G. ’t Hooft și M. Veltman, „One-loop divergencies in the theory of gravitation”, Annales de L’Institut Henri
Poincare Section (A) Physique Theorique 20 (1974): 20 (1): 69,
http://adsabs.harvard.edu/abs/1974AIHPA..20...69T.
40
Steven Weinberg, The Quantum Theory of Fields, Volume 2: Modern Applications, 1 edition (Cambridge:
Cambridge University Press, 2005).
10. Nicolae Sfetcu: Anomalii ale relativității generale
10
O încercare de eliminare a acestor limitări este teoria corzilor, o teorie cuantică.
Teoria promite o unificare a gravitației cu celelalte forțe, suplimentând cele trei
dimensiuni spațiale cu încă șase.41 O versiune mai nouă a teoriei, teoria supercorzilor,
se încearcă o unificare a relativității generale și supersimetriei, sub numele de
supergravitație,42 și un model ipotetic unificator cu unsprezece dimensiuni cunoscut
sub numele de teoria-M.43
O altă abordare folosește cuantizarea canonică a teoriei cuantice în care,
pornind de la relativitatea generală e ajunge la ecuația Wheeler-deWitt, un analog al
ecuatiei Schrödinger, dar care s-a dovedit a fi greșit definită.44 Prin introducerea unor
ipoteze ad-hoc (variabile) Ashtekar, a dezvoltat teoria gravitației cuantice în bucle.45
Există numeroase alte încercări de a ajunge la o teorie viabilă a gravitației
cuantice, bazate pe abordarea traseului Feynman si calculul Regge, triungulațiile
dinamice, seturile de cauzalitate, modelele twistor46 sau modelele bazate pe integrale
de căi ale cosmologiei cuantice.47 Toate teoriile candidate au încă probleme majore
formale și conceptuale greu de depășit deocamdată, inclusiv imposibilitatea verificării
predicțiilor prin teste experimentale.48
41
M. B. Green, J. H. Schwarz, și E. Witten, „Superstring Theory. Vol. 1: Introduction”, ZAMM - Journal of
Applied Mathematics and Mechanics / Zeitschrift Für Angewandte Mathematik Und Mechanik 68, nr. 6 (1988):
258–258, https://doi.org/10.1002/zamm.19880680630.
42
Steven Weinberg, The Quantum Theory of Fields, Volume 3: Supersymmetry, 1st Edition edition (Cambridge:
Cambridge University Press, 2005).
43
P. K. Townsend, „Four Lectures on M-theory”, arXiv:hep-th/9612121, 11 decembrie 1996, 13: 385,
http://arxiv.org/abs/hep-th/9612121.
44
Karel Kuchař, „Canonical Quantization of Gravity”, Relativity, Astrophysics and Cosmology, 1973, 237–288,
https://doi.org/10.1007/978-94-010-2639-0_5.
45
Abhay Ashtekar și Jerzy Lewandowski, „Background Independent Quantum Gravity: A Status Report”,
Classical and Quantum Gravity 21, nr. 15 (7 august 2004): 21 (15): R53–R152, https://doi.org/10.1088/0264-
9381/21/15/R01.
46
Roger Penrose, The Road to Reality: A Complete Guide to the Laws of the Universe, Reprint edition (New
York: Vintage, 2007).
47
S. W. Hawking și W. Israel, Quantum Cosmology, in Three Hundred Years of Gravitation (Cambridge
University Press, 1989), 631–651.
48
John H. Schwarz, „String Theory: Progress and Problems”, Progress of Theoretical Physics Supplement 170
(1 mai 2007): 170: 214–226, https://doi.org/10.1143/PTPS.170.214.
11. Nicolae Sfetcu: Anomalii ale relativității generale
11
Bibliografie
Ananthaswamy, Anil. „Swiss-Cheese Model of the Cosmos Is Full of Holes”. New
Scientist, 2008. https://www.newscientist.com/article/mg20026783-800-
swiss-cheese-model-of-the-cosmos-is-full-of-holes/.
Ashtekar, Abhay, și Martin Bojowald. „Quantum geometry and the Schwarzschild
singularity”. Classical and Quantum Gravity 23, nr. 2 (21 ianuarie 2006):
391–411. https://doi.org/10.1088/0264-9381/23/2/008.
Ashtekar, Abhay, și Jerzy Lewandowski. „Background Independent Quantum
Gravity: A Status Report”. Classical and Quantum Gravity 21, nr. 15 (7 august
2004): R53–152. https://doi.org/10.1088/0264-9381/21/15/R01.
Carlip, S. „Black Hole Thermodynamics and Statistical Mechanics”. În Physics of
Black Holes: A Guided Tour, ediție de Eleftherios Papantonopoulos, 89–123.
Lecture Notes in Physics. Berlin, Heidelberg: Springer Berlin Heidelberg,
2009. https://doi.org/10.1007/978-3-540-88460-6_3.
———. „Quantum Gravity: a Progress Report”. Reports on Progress in Physics 64, nr.
8 (1 august 2001): 885–942. https://doi.org/10.1088/0034-4885/64/8/301.
Chown, Marcus. „Gravity May Venture Where Matter Fears to Tread”. New Scientist.
Data accesării 3 mai 2019.
https://www.newscientist.com/article/mg20126990-400-gravity-may-
venture-where-matter-fears-to-tread/.
Clarke, C. J. S. „The Analysis of Space-Time Singularities by C. J. S. Clarke”.
Cambridge Core, mai 1994. https://doi.org/10.1017/CBO9780511608155.
Curiel, Erik. „Singularities and Black Holes”. În The Stanford Encyclopedia of
Philosophy, ediție de Edward N. Zalta, Spring 2019. Metaphysics Research
Lab, Stanford University, 2019.
https://plato.stanford.edu/archives/spr2019/entries/spacetime-
singularities/.
———. „The Analysis of Singular Spacetimes”. Philosophy of Science 66, nr. 3 (1999):
145.
Earman, John. „Bangs, Crunches, Whimpers and Shrieks: Singularities and
Acausalities in Relativistic Spacetimes”. British Journal for the Philosophy of
Science 49, nr. 2 (1998): 338–347.
Einstein, Albert. Fundamental Ideas and Problems of the Theory of Relativity:
Lecture Delivered to the Nordic Assembly of Naturalists at Göteborg on July
11, 1923. Nobel Museum, 2009.
Fischbach, E., D. Sudarsky, A. Szafer, C. Talmadge, și S. H. Aronson. „Reanalysis of
the Eotvos experiment”. Physical Review Letters 56 (1 ianuarie 1986): 3–6.
https://doi.org/10.1103/PhysRevLett.56.3.
Geroch, Robert, Liang Can‐bin, și Robert M. Wald. „Singular boundaries of space–
times”. Journal of Mathematical Physics 23, nr. 3 (1 martie 1982): 432–35.
https://doi.org/10.1063/1.525365.
Giddings, Steven B. „The black hole information paradox”. arXiv:hep-th/9508151, 28
august 1995. http://arxiv.org/abs/hep-th/9508151.
Green, M. B., J. H. Schwarz, și E. Witten. „Superstring Theory. Vol. 1: Introduction”.
ZAMM - Journal of Applied Mathematics and Mechanics / Zeitschrift Für
Angewandte Mathematik Und Mechanik 68, nr. 6 (1988): 258–258.
https://doi.org/10.1002/zamm.19880680630.
12. Nicolae Sfetcu: Anomalii ale relativității generale
12
Hamber, Herbert W. Quantum Gravitation: The Feynman Path Integral Approach.
Berlin Heidelberg: Springer-Verlag, 2009.
https://www.springer.com/gp/book/9783540852926.
Hawking, S. W. „Gravitational Radiation from Colliding Black Holes”. Physical
Review Letters 26, nr. 21 (24 mai 1971): 1344–46.
https://doi.org/10.1103/PhysRevLett.26.1344.
Hawking, S. W., și W. Israel. Quantum Cosmology, in Three Hundred Years of
Gravitation. Cambridge University Press, 1989.
Hawking, Stephen W., G. F. R. Ellis, P. V. Landshoff, D. R. Nelson, D. W. Sciama, și S.
Weinberg. The Large Scale Structure of Space-Time. New Ed edition.
Cambridge: Cambridge University Press, 1975.
Hooft, G. ’t, și M. Veltman. „One-loop divergencies in the theory of gravitation”.
Annales de L’Institut Henri Poincare Section (A) Physique Theorique 20
(1974): 69–94. http://adsabs.harvard.edu/abs/1974AIHPA..20...69T.
Joshi, Pankaj S. „Cosmic Censorship: A Current Perspective”. arXiv:gr-qc/0206087,
28 iunie 2002. http://arxiv.org/abs/gr-qc/0206087.
Kuchař, Karel. „Canonical Quantization of Gravity”. Relativity, Astrophysics and
Cosmology, 1973, 237–88. https://doi.org/10.1007/978-94-010-2639-0_5.
Long, Joshua C., Hilton W. Chan, Allison B. Churnside, Eric A. Gulbis, Michael C. M.
Varney, și John C. Price. „Upper Limits to Submillimetre-Range Forces from
Extra Space-Time Dimensions”. Nature 421, nr. 6926 (februarie 2003): 922.
https://doi.org/10.1038/nature01432.
Mathur, Samir D. „The Information Paradox: Conflicts and Resolutions”. Pramana
79, nr. 5 (1 noiembrie 2012): 1059–73. https://doi.org/10.1007/s12043-012-
0417-z.
Merali, Zeeya. „Astrophysics: Fire in the Hole!” Nature News 496, nr. 7443 (4 aprilie
2013): 20. https://doi.org/10.1038/496020a.
———. „LIGO Black Hole Echoes Hint at General-Relativity Breakdown”. Nature
News, 2016. https://doi.org/10.1038/nature.2016.21135.
Ouellette, Jennifer. „Black Hole Firewalls Confound Theoretical Physicists”. Scientific
American, 2012. https://www.scientificamerican.com/article/black-hole-
firewalls-confound-theoretical-physicists/.
Penrose, R. „Singularities and time-asymmetry.”, 581–638, 1979.
http://adsabs.harvard.edu/abs/1979grec.conf..581P.
Penrose, Roger. The Road to Reality: A Complete Guide to the Laws of the Universe.
Reprint edition. New York: Vintage, 2007.
Randall, Lisa, și Raman Sundrum. „An Alternative to Compactification”. Physical
Review Letters 83, nr. 23 (6 decembrie 1999): 4690–93.
https://doi.org/10.1103/PhysRevLett.83.4690.
Rendall, Alan D. „The nature of spacetime singularities”. arXiv:gr-qc/0503112,
noiembrie 2005, 76–92. https://doi.org/10.1142/9789812700988_0003.
Schutz, Bernard. „Gravity from the Ground Up by Bernard Schutz”. Cambridge Core,
decembrie 2003. https://doi.org/10.1017/CBO9780511807800.
Schwarz, John H. „String Theory: Progress and Problems”. Progress of Theoretical
Physics Supplement 170 (1 mai 2007): 214–26.
https://doi.org/10.1143/PTPS.170.214.
Sfetcu, Nicolae. Singularitățile ca limite ontologice ale relativității generale.
MultiMedia Publishing, 2018. http://doi.org/10.13140/RG.2.2.17470.18242.
Tong, David. String Theory. University of Cambridge, 2009.
http://www.damtp.cam.ac.uk/user/tong/string/string.pdf.
13. Nicolae Sfetcu: Anomalii ale relativității generale
13
Townsend, P. K. „Four Lectures on M-theory”. arXiv:hep-th/9612121, 11 decembrie
1996. http://arxiv.org/abs/hep-th/9612121.
Wald, Robert M. „The Thermodynamics of Black Holes”. Living Reviews in Relativity
4, nr. 1 (9 iulie 2001): 6. https://doi.org/10.12942/lrr-2001-6.
Weinberg, Steven. The Quantum Theory of Fields, Volume 2: Modern Applications. 1
edition. Cambridge: Cambridge University Press, 2005.
———. The Quantum Theory of Fields, Volume 3: Supersymmetry. 1st Edition
edition. Cambridge: Cambridge University Press, 2005.
Will, C. M. „Twilight time for the fifth force?”, 1990.
http://connection.ebscohost.com/c/articles/9011192203/twilight-time-fifth-
force.
Will, Clifford M. „The Confrontation between General Relativity and Experiment”.
Living Reviews in Relativity 17, nr. 1 (decembrie 2014): 4.
https://doi.org/10.12942/lrr-2014-4.