Documentul analizează interviul ca tehnică de cercetare sociologică, detaliind avantajele și dezavantajele sale, tipurile de interviuri și desfășurarea acestora. Interviul este prezentat ca o interacțiune psihologică și socială, având aplicații în studierea credințelor și comportamentelor greu observabile. De asemenea, se discută despre focus grupuri ca metodă de colectare a datelor, subliniind atât beneficiile, cât și inconveniențele acestei tehnici.

2. Lecţia a IX-a Interviul în cercetarea sociologică Planul lecţiei ■ Precizări terminologice ■ Interviul ca tehnică de cercetare ■ Interviul ca interacţiune psihologică şi socială ■ Avantajele şi dezavantajele utilizării interviului ■ Tipuri de interviuri ■ Desfăşurarea interviului de cercetare

3. Bibliografie Atkinson, Robert [ 1998 ] (200 6 ) Povestea vieţii. Interviul . Iasi: Editura Polirom. Krueger, Richard A. şi Casey Mary A. [2000] (2005) Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată . Iaşi: Editura Polirom. Stahl, Henri H. (1974) Teoria şi practica investigaţiilor sociale (vol. 1). Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

4. ■ Precizări terminologice Etimologie : engl. interview , întrevedere, întâlnire. În l. fr. entretien (conversaţie, convorbire) şi entrevue (întâlnire între două sau mai multe persoane). Henri H. Stahl (1974, 243): „Termenul de interviu nu este potrivit pentru operaţia de interogare statistică sumară, restrânsă doar la un număr limitat de întrebări, la care se poate răspunde în sistem binar, prin da sau nu, şi cu atât mai puţin e justificat să denumim interviu ceea ce de fapt este convorbire “.

5. Traité de psychologie sociale (Roger Daval et al ., 1967, 121) ◙ Interviul presupune întrevederea , dar nu se confundă cu aceasta. ◙ Nu există interviu fără convorbire , dar nu orice conversaţie constituie un interviu. ◙ Interviul reprezintă mai mult decât un dialog . ◙ Interviul nu trebuie confundat cu interogatoriul .

6. Este rândul dvs. ◘ Prin ce se deosebeşte interviul sociologic de: ● î ntrevedere ● c onvorbire ● d ialog ● i nterogatoriu

7. ■ Interviul ca tehnică de cercetare “ Interviul de cercetare” = df. “tehnică de obţinere, prin întrebări şi răspunsuri, a informaţiilor verbale şi nonverbale de la indivizi şi grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a fenomenelor socioumane”.

8. ◙ „ Astăzi, ancheta este predominantă în culegerea datelor [ ... ]. Există două tipuri principale de anchete: pe bază de chestionar şi prin interviu “ (Guy R. Sedlack şi Jay Stanley, 1992, 214). ◘ Se recomandă utilizarea interviului când : ● trebuie studiate comportamente dificil de observat pentru că se desfăşoară în locuri private; ● când se cercetează credinţele şi atitudinile, neexistând documente scrise despre acestea. “ În astfel de cazuri cea mai bună soluţie o reprezintă utilizarea interviului ” (Margaret Stacey, 1970, 70 )

9. Este rândul dvs . ◘ Ce teme de cercetare sociologică impun utilizarea interviului? ◘ Comportamentul intim poate fi studiat numai prin tr-o anchetă pe bază de interviu? DA NU NS Dacă DA , de ce? ________________________ Dacă NU , de ce? ________________________ ◘ Ce argumente putem aduce pentru a su sţ ine afirmaţia că “sociologia este ştiinţa interviului”?

10. Un răspuns de ordin epistemologic ◙ Mark Benney şi Everett C. Hughes (1970, 190): “ Obiectul de studiu al sociologiei este interacţiunea, iar interviul este el însuşi un tip de interacţiune socială”.

11. ■ Interviul ca interacţiune psihologică şi socială ◙ Interviul presupune o comunicare lateralizată

13. ◘ Supoziţiile pe care se bazează interviul: ● universalitatea înţelegerii termenilor ● consistenţa relaţiei dintre vorbă şi faptă ◙ Niccolo Machiavelli (1496 – 1527) spunea: „Uneori, cuvintele trebuie să servească pentru a masca faptele. Dar aceasta trebuie să se petreacă în aşa fel încât nimeni să nu-şi dea seama; sau, dacă bagă de seamă, să fie pregătite scuze pentru a fi prezentate imediat“ ( Îndrumări pentru Raffaello Girolami ). ▲ Distincţie: minciuna deliberată / autoînşelarea cu bună-credinţă.

14. Madeleine Grawitz (1972) – mecanismele de apărare a eului în situaţia de interviu: ● raţionalizarea – justificarea a posteriori ; ● p roiecţia – atribuirea unei alte persoane a propriilor atitudini, interese, aspiraţii sau motivaţii; ● i ntroecţia – convingerea că ceea ce s-a întâmplat anterior a fost urmarea hotărârilor proprii; ● identificarea – conformarea la ceea ce îşi imaginează că se aşteaptă operatorul de interviu; ● refularea – procesul efectuat de subconştient prin care anumite imagini, idei, tendinţe sau dorinţe neplăcute pentru subiect sau care contravin normelor morale sunt îndepărtate din conştiinţă, respinse din sfera proceselor conştiente în cele inconştiente sau sunt menţinute în afara câmpului conştiinţei“ (Paul Popescu-Neveanu, 1978, 613).

15. ■ Avantajele şi dezavantajele utilizării interviului (după Kenneth D. Bailey, 1978/1982, 183) ◘ Avantaje: ● flexibilitate ● rată ridicată a răspunsurilor ● observarea comportamentelor nonverbale ● asigurarea standardizării condiţiilor de răspuns ● asigurarea controlului asupra succesiunii întrebărilor ● colectarea unor răspunsuri spontane ● asigurarea unor răspunsuri personale ● asigurarea răspunsului la toate întrebările ● precizarea datei şi locului convorbirii ● studierea unor probleme mai complexe

17. ◘ Dezavantaje: ● cost ridicat ● timp îndelungat ● erori datorate operatorilor de interviu ● imposibilitatea consultării unor documente ● inconveniente legate de dispoziţia lor psihică, de starea de oboseală a respondenţilor etc. ● neasigurarea anonimatului ● lipsa de standardizare ● dificultăţi în accesul la cei care sunt incluşi în eşantion

19. Efectul de operator de interviu ◘ Herbert H. Hyman (1954/1975): erorile rezultă din: ● modul de punere a întrebărilor ● modul de înregistrare a răspunsurilor ● prezenţa fizică a operatorului de interviu ▲ Efectul de operator de interviu nu dispare prin autoadministrarea chestionarelor.

20. ■ Tipuri de interviuri (I) ◘ După conţinutul comunicării: ● interviu de opinie ● interviu documentar ◘ După calitatea informaţiilor: ● interviu extensiv ● interviu intensiv ◘ După gradul de libertate al cercetătorului ● nondirective ● directiv

21. Gradul de libertate al cercetătorului în alegerea temelor de investigare şi în ceea ce priveşte formularea, numărul şi succesiunea întrebărilor Madeleine Grawitz (1972, 633): 1) interviu clinic 2) interviu în profunzime 3) interviu cu răspunsuri libere (ghidat) 4) interviu centrat (focalizat) 5) interviu cu întrebări deschise 6) interviu cu întrebări închise

22. Interviul clinic Carl Rogers (1902–1987) a propus interviul clinic ca tehnică de intervenţie psihoterapeutică, înlocuind astfel „modalitatea clasică“ de desfăşurare a şedinţelor de psihanaliză imaginată de Sigmund Freud (1856–1939).

23. Interviul centrat (ghidat sau focalizat) ◘ Robert K. Merton şi P.L. Kendall (1946, 1956): ● este un interviu semistructurat ● centrarea convorbirii pe o experienţă comună tuturor subiecţilor ● cercetătorul elaborează un ghid de interviu

24. ■ Tipuri de interviuri (II) ◘ După numărul convorbirilor: ● interviuri unice ● interviuri repetate ◘ După numărul celor intervievaţi ● interviuri personale ● interviuri de grup

25. Focus grupul ◙ “ Focus grupul” = df . „ Interviul de grup în progunzime folosind grupuri relativ omogene pentru a obţine informaţii despre problemele specificate de către cercetător” (D. Hughes şi K. DuMont, 1993, 776) ◙ “ Focus grupul” = df . „O tehnică de colectare a datelor prin interacţiunea dintre membrii grupului, referitor la o problemă stabilită de către cercetător” (David L. Morgan,1996, 139). ◙ “ Focus grupul” = df . “Un grup de 6-12 participanţi, împreună cu un intervievator sau moderator, căruia i se pun întrebări despre diferite probleme (Janet Smithson, 2008, 358).

26. Robert K. Merton (1910 – 2003) ◙ Robert K. Merton a iniţiat utilizarea acestei tehnici în studiul moralului militarilor americani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. ◙ Merton, Robert K., Fiske, Marjorie şi Kendall, P.L. [1956](1990). The Focused Interview (ediţia a II-a). New York: The Free Pres. ◙ În prezent, se practică focus grupul: ● cu grupuri mici ● telefonice ● online

27. Cameră pentru focus grup: scaune for 10 – 12 ; geam-oglindă cu vedere unilaterală; cameră video staţionară; casetofon, tablă de scris, flori

28. Avantajele focus grupurilor (Hy Mariampolski, 2001, 46) 1) Permit observarea într-un timp scurt a interacţiunii dintre participanţi în legătură cu o temă de cercetare. 2) Presiunea membrilor grupului poate produce dezvăluiri oneste. 3) Moderatorul poate să utilizeze dinamicile de grup pentru atingerea scopului cercetării . 4) Sunt flexibile, pot fi organizate cu orice tip de audienţă şi în orice perioadă a anului. 5) Permit spontaneitatea, input -ul necenzurat al participanţilor. 6) P oate fi observat de către manageri, creatori de reclame publicitare etc.

29. Combinarea focus grupurilor cu metodele cantitative (David L. Morgan, 1993) 1) Efectuarea mai întâi a unui focus grup pentru a identifica problemele şi întrebările care să fie incluse apoi într-un chestionar de anchetă. 2) Focus grupurile reprezintă modalitatea de studiu principală, iar ancheta sociologică serveşte pentru stabilirea procedeelor de alcătuire a grupurilor (a segmentelor de populaţie) şi pentru determinarea problemelor de analiză mai detaliată în discuţiile de grup în profunzime. 3) Asocierea anchetei sociologice, ca metodă principală, cu focus grupurile, care oferă cercetătorului sugestii pentru interpretarea datelor culese. 4) Utilizarea focus grupului, ca metodă principală, şi a anchetei sociologice, ca metodă ajutătoare, în scopul verificării relevanţei problemelor fixate de cercetător pentru discuţiile de grup.

30. Selecţia participanţilor (Richard A. Krueger şi Mary Anne Casey, 2000/2005, 101-108) 1) Lista abonaţilor 2) Selecţia ad hoc în cazul organizării unor evenimente speciale 3) În locaţie (de exemplu, supermarketuri, târguri de prezentare, expoziţii, muzee, parcuri şi grădini) 4) Prin nominalizare 5) Prin filtrare telefonică aleatorie 6) Prin afişe şi anunţuri în ziare şi reviste ▲ Grupurile trebuie să fie omogene

32. Organizarea unui focus grup ( Richard A. Krueger şi Mary Anne Casey, 2000/2005, 150-151) 1. Anunţarea participanţilor din timp Contactaţi participanţii telefonic cu două (sau mai multe) săptămâni înainte de întâlnire. Trimiteţi fiecărui participant o scrisoare în care să confirmaţi ora, data şi locul întâlnirii. Daţi-le participanţilor un telefon înainte de întâlnire pentru a le reaminti de ea. 2. Întrebările Întrebările trebuie să fie puse într-o ordine logică. Întrebările-cheie trebuie să se concentreze pe chestiuni de mare importanţă. Folosiţi tatonarea sau întrebările suplimentare, dacă este nevoie. Limitaţi folosirea întrebărilor de tip „De ce”. Folosiţi întrebările referitoare la experienţa anterioară a participanţilor, dacă este nevoie.

33. 3. Organizarea Încăperea trebuie să fie adecvată (mărimea, mesele, confortul, calitatea sunetului etc.). Trebuie să ajungeţi la întâlnire mai devreme. Verificaţi prezenţa zgomotului de fond, pentru a preveni deteriorarea calităţii înregistrării. Pregătiţi etichetele cu numele participanţilor. Puneţi pe masă un microfon de distanţă. Puneţi reportofonul pe podea. Aduceţi mai multe casete, baterii şi prelungitoare. Gândiţi-vă la teme pentru conversaţia informală. Aşezaţi-i lângă moderator pe experţi şi pe participanţii vorbăreţi. Aşezaţi-i pe participanţii timizi şi pe cei tăcuţi faţă în faţă cu moderatorul. Oferiţi-le participanţilor ceva de mâncare. Aduceţi suficiente fotocopii sau stimulente vizuale .

34. 4. Abilităţile de moderare Exersaţi realizarea introducerii fără să vă uitaţi pe notiţe. Exersaţi adresarea întrebărilor. Trebuie să ştiţi care sunt întrebările-cheie şi să estimaţi corect durata fiecărei întrebări. Trebuie să fiţi odihnit şi receptiv. Ascultaţi cu atenţie. Participanţii răspund la întrebare? Trebuie să ştiţi când să insistaţi pentru obţinerea mai multor informaţii şi când să treceţi mai departe. Evitaţi să daţi din cap. Evitaţi comentariile verbale care comunică aprobarea. Evitaţi să vă exprimaţi opiniile personale.

35. 5. Imediat după întâlnire Verificaţi reportofonul pentru a vedea dacă s-au înregistrat observaţiile făcute. Discutaţi în detaliu cu echipa de cercetare. Pregătiţi cât mai repede un scurt rezumat scris al principalelor chestiuni discutate.

36. Avantajele şi dezavantajele focus grupurilor Avantaje 1. Cuprinde date din viaţa reală în mediul social concret 2. Este flexibilă 3. Are o înaltă validitate 4. Produce rezultate rapid 5. Costurile sunt reduse Dezavantaje 1. Asigură cercetătorului un control mai redus în comparaţie cu interviurile individuale 2. Datele sunt dificil de analizat 3. Solicită cercetătorului abilităţi speciale 4. Diferenţele dintre grupuri pot fi distorsionate 5. Organizarea grupurilor este dificilă 6. Discuţiile trebuie să fie conduse într-o atmosferă care să încurajeze interacţiunea

37. Avantajele şi dezavantajele focus grupurilor on-line (după Petre Datculescu, 2006, 571 ) Avantaje 1. Costuri mici 2. Reducerea duratei cercetării 3. Respondenţii sunt relaxaţi 4. În focus grupurile asincrone, respondenţii au timp de reflecţie 5. Pot fi prezentate imagini, filme, texte mai ample 6. Anumite tehnici proiective funcţionează mai bine în condiţiile anonimatului (teste de completare, teste de construcţie 7. Se simplifică la maximum transcrierea pe hârtie a interviurilor de grup Dezavantaje 1. Persoanele care tastează mai repede pot domina grupul 2. Pentru grupurile asincrone este nevoie de un „soft de conferinţă” special pe computerele participanţilor 3. Unii participanţi ar putea să nu fie încântaţi să îl instaleze 4. Nu poate fi surprinsă comunicarea nonverbală 5. Nu poate fi explorat în timp real ce spune fiecare participant în grupurile sincrone 6. Unele tehnici proiective funcţionează mai greu

38. Probleme deontologice ◘ Intervievarea mai multor persoane în acelaşi timp şi in acelaşi loc ridică două probleme etice: ● participanţii se simt inconfortabil să vorbească despre problemele lor în prezenţa celorlalţi. ● cercetătorul nu poate asigura confidenţialitatea declaraţiilor inregistrate (Janet Smithson, 2008, 360)

40. Interviul telefonic În deceniul opt al secolului XX s-a produs o minirevoluţie în cercetarea socială din SUA. Don A. Dillman (1978): interviul telefonic a devenit „copilul favorit al anchetelor sociologice”. Don A. Dillman

41. Eşantionarea în anchetele pe baza interviului telefonic (Groves şi Kahn, 1979). ◙ Random digit dialing (RDD): 1. Selectarea zonelor geografice, în urma stratificării lor după anumite criterii (fiecare zonă are un anumit prefix). 2. Selecţia aleatorie a numerelor de telefon şi a persoanelor (pe baza tabelelor de selecţie proiectate de Leslie Kish, 1949). 3. Selecţia aleatorie a persoanelor din gospodarie. ▲ Volumul numerelor de telefon eşantionate (RDD) trebuie să fie de aproximativ cinci ori mai mare decât cel proiectat. ◙ Computer-asisted telephone interviewing (CATI)

42. Avantajele şi dezavantajele interviului telefonic Avantaje 1. Cost mai scăzut 2. Timp mai redus 3. Asigurarea anonimatului 4. Flexibilitate Dezavantaje 1. Refuzul participării 2. Motivaţie mai redusă 3. Imposibilitatea controlului situaţiei 4. Imposibilitatea observării comportamentului

43. ■ Desfăşurarea interviului de cercetare

44. Bibliografie selectiv ă Bailey, Kenneth D. [1978](1982). Methods of Social Research (ediţia a II-a). New York: The Free Press. Benney, Mark şi Hughes, Everett C. [1956] (1970). Sociology and the interview. În N.K. Denzin (ed.). Sociological Methods: A Sourcebook (pp. 190-198). Londra: Butterworths. Grawitz, Madeleine. (1972). Méthodes des sciences sociales. Paris: Dalloz. Hy Mariampolski, Qualitative Market Research. A Comprehensive Guid , Thousand Oaks, Sage Publications, 2001, pp. 46, 48.

45. Sedlack, Guy R. şi Stanley Jay. (1992). Social Research. Theory and Methods . Boston: Allyn and Bacon. Smithson Janet (2008) Focus groups. În P. Alasuutari, L. Bickman şi J. Brannen (eds.) Social Research Methods (pp. 357-370). Los Angeles: Sage Publications. Stacey, Margaret. (1970). Methods of Social Research . Oxford: Pergamon Press.