2. Structura si evolutia universului
Universul este tot ceea ce in mod fizic exista, intreaga lume
inconjuratoare , este in permanenta miscare si transformare ,
nemarginit spatial si temporal si cuprinde toate fortele, toate legile
fizicii si constantele acesteia care le guverneaza, precum si din toate
materiile si alte forme de radiatii si energie.
Universul mai este denumit si Cosmos(din grecescul Kosmos=lume,
univers ordonat), originea si evolutia sa constituind obiectul de studiu al
Cosmologiei.
Page 2
3. Aparitia universului
Problema originii si existentei universului in care ne aflam, a
preocupat, inca din inceputuri, pe oameni. Astfel, s-au realizat diverse
ipoteze, dar cea mai plauzibila fiind cea a Big-Bangului, acesta
ipoteza bazandu-se pe unele informatii obtinute prin observatii astrofizice si pe cunostintele de fizica atomica si nucleara.
Se presupune ca universul s-a constituit cu 13,7 miliarde de ani in
urma exploziei Big Bang. Dar Big Bangul nu a fost doar o simpla
explozie, ci si o expansiune si dezvoltare a spatiului insusi. Fiecare
parte a spatiului a participat la el.
Page 3
4. Este oare universul nostru unic?
Teoria inflationara a universului model ne spune ca universul In
care traim nu este unic. Modelul inflationar prevede ca Big
Banguri se produc In continuare In alte regiuni ale spatiului, iar
alte teorii sugereaza ca acele locuri pot fi complet diferite de ale
noastre si chiar legile naturii si numarul dimensiunii spatiului sa
fie
schimbate.
Aceasta parere, ca universul nu ar arata la fel ca In partea In
care traim poate explica misterul despre universul nostru; De ce
constantele si legile naturii sunt asa, ci nu altfel? De exemplu; de
ce viteza luminii nu este mai rapida decât aceea pe care o are?
Page 4
5. Compozitia universului
Universul este compus din energie neagra si materie neagra, amândoua având
Intelesuri vagi In prezent. Doar 4% din univers este reprezentat de materia
ordonata. Materia observabila este raspândita uniform prin univers ce isi pierde
existnta la distante mai lungi de 300 milioane ani lumina. Materia observabila
este de asemenea rapândita izotropical(isotropically), acest lucru Insemnând
faptul ca nicio directie de observare nu se diferentieaza de celelalte; fiecare
regiune a cerului are cam acelasi continut.
Densitatea prezenta din unviers este scazuta, cam 9.9×10-30g/cm3. 73 % o
reprezinta energia neagra, 23% materie neagra rece si 4% materie ordonata.
Proprietatile energiei negre si materiei negre sunt necunoscute. Materia neagra
graviteaza ca o materie ordonata, si acestea Incearca sa Incetineasca
expansiunea universului; In contrast, energia neagra accelereaza expansiunea.
Elementele chimice, In special cei mai luminosi atomi ca hidrogenul, deuteriu si
heliu, par fi identice In univers si In istoria observabila. Universul pare sa aiba
mai multa materie decât antimaterie, o posibila legatura cu observarea violarii
CP. Universul pare sa nu aiba nicio Incarcatura electrica, si mai mult gravitatea
pare sa fie factorul dominant In studierea cosmologiei.
Page 5
6. Stiati ca?
... Calea Lactee contine peste 100 miliarde de stele?
... majoritatea stelelor, a satelitilor, a cometelor si uraganelor din natura au nume
feminine?
... pe stelele neutronice, o lingurita cantareste cat un om pe Pamant?
... cutremure exista nu doar pe Pamant ci se pe Luna, Soare, alte planete si chiar
stele? Se presupune de catre specialisti ca activitata seisimica pe planeta Marte a fost
foarte intensa de-a lungul istoriei sale insa in prezent cutremurele inregistrate aici sunt
de mica magnitudine.
... atunci cand ne uitam noaptea la stelele de pe bolta cereasca, impresia ca acestea
tremura este doar un efect optic? Acest fenomen este cauzat de refractia neregulata
pe care lumina stelelor o primeste la trecerea in atmosfera Pamantului inainte de a
ajunge la ochii nostri.
... daca fiecare stea din Calea Lactee ar fi un graunte de sare, cantitatea totala ar
umple o piscina olimpica?
... pe Luna au pasit 12 astronauti, care au adus pe Terra 382 kg de roca?
... asa numitele gauri negre sunt invizibile? In ele nu exista timp sau spatiu, daca se
patrunde intr-o gaura neagra, totul va fi turtit din parti si tras de ambele capete. In
interiorul unei gauri negre, nimic nu supravietuieste, ci este sfaramat in mici particule
atomice.
Page 6
7. Calea Lactee
Calea Lactee (din latină Via lactea, sau greacă Γαλαξίας (Galaxias)), este galaxia
gazdă a sistemului nostru solar,[1] a altor aproximativ 100-400 miliarde de stele cu
planetele lor, precum și a peste 1.000 nebuloase. Toate obiectele din galaxie
orbitează în jurul centrului de masă al galaxiei, numit și centru galactic.
Calea Lactee este un gigant, având o masă de circa 750-1.000 miliarde ori mai mare
decât a Soarelui și un diametru de aproximativ 100.000 ani-lumină.
Galaxia noastră face parte dintr-un grup de galaxii numit Grupul Local, format din 3
mari galaxii și un număr de alte 30 galaxii mai mici, în cadrul grupului ea fiind a doua
ca mărime după galaxiaAndromeda (M31).
Page 7
8. Nebuloase
O nebuloasă (denumire provenită din latină în care înseamnă ceață) este un uriaș
nor de gaze interstelar (98% hidrogen, 2% alte elemente in stare gazoasă (O, C, S) și
silicați in formă de praf interstelar - nisip interstelar) și praf cosmic situat în spațiul care
se întinde între stele. Părți mai dense din nebuloase se pot strânge atât de tare încât pot
da naștere la stele. Toate stelele din univers au fost născute în nebuloase. Cea mai
cunoscută nebuloasă este nebuloasa din constelația Orion, un nor imens de gaz și praf
aflat pe cer în direcția constelației Orion. Cu ochiul liber, Nebuloasa Orion se vede ca o
pată mică (mai mică decât apare Luna pe cer) strălucind slab sub stelele care formează
'centura' lui Orion. Astronomii au găsit sute de stele pe cale de formare în inima
Nebuloasei Orion.
Page 8
12. Stelele
O stea este în general un anumit tip de corp ceresc din cosmos, masiv și strălucitor,
deseori de formă aproximativ sferică, alcătuit din plasmă în oarecare echilibru
hidrostatic, și care a produs în trecut sau încă mai produce și azi energie pe baza
reacțiilor de fuziune atomică din interiorul său.
Pentru un observator terestru ele apar ca puncte de diverse culori, cu un diametru
aparent egal dar cu fluctuații de luminozitate. Ochiul uman distinge pe cerul nocturn
până la circa 6.000 de stele. Distanța până la stele este măsurată cu
ajutorul paralaxei stelare, iar unghiul rezultat este de ordinul sutelor de miimi dintr-o
secundă de arc.
Page 12
13. Fuziuneaia stelelor
După 1920 astronomii au descoperit că reacț
nucleară (energie eliberată de fuziunea
nucleelor din atomi) este principala sursă de
energie a stelelor. Aceasta se produce în
regiunea centrală a stelei unde temperatura
atinge milioane de grade Celsius; la o astfel de
temperatură, electronii sunt expulzați din
nucleele atomilor, formând plasma. (atomii își
pierd electronii și devin ioni), lovindu-se unii de
alții și provocând reacții termonucleare.
În Soare, hidrogenul intră în fuziune pentru a
forma heliu în lanț proton-proton:
41H → 22H + 2e+ + 2nu;e (4.0 MeV + 1.0
MeV)21H + 22H → 23He + 2γ (5.5 MeV)23He →
sup>4He + 21H (12.9 MeV)rezultă mai departe:
41H → 4He + 2e+ + 2γ + 2νe (26.7 MeV)
Page 13
14. Sistemul solar
Sistemul solar este format din Soare împreună cu sistemul său planetar (care cuprinde
opt planete împreună cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare.[b] Sistemul este
situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în
Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele.
Cea mai masiva planeta este Jupiter.
Page 14
15. Planeta Pluto
Statutul de planetă pitică
De la descoperirea lui Pluton, în 1930, aceasta a fost considerată a fi a noua planetă
a Sistemului Solar. La 24 august 2006, în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice
Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă, Pluton a primit
statutul de planetă pitică, deoarece nu a "curățat" spațiul cosmic din vecinătatea orbitei
sale.
Caracteristici comparative
Perioada de rotație = 6,388 ani tereștri
Volum = 0,7 % din volumul Pământului (1,1952 × 1022)
Masă = 0,2 % din masa Pământului
Page 15
16. Gauri Negre
O gaură neagră este un obiect astronomic limitat de o suprafață în interiorul
căreia câmpul gravitațional este atât de puternic, încât nimic nu poate scăpa din
interiorul aceastei suprafațe, cunoscută și sub denumirea de „orizontul
evenimentului”. Nici măcar radiația electromagnetică (de ex. lumina) nu poate
scăpa dintr-o gaură neagră, astfel încât interiorul unei găuri negre nu este vizibil, de
aici provenind și numele. Gaura neagră are în centrul ei o regiune cunoscută și
drept „singularitate".
La suprafața limită gravitația este atât de mare, încât nicio rază (particulă) de
lumină din interiorul găurii nu are energie suficientă pentru a scăpa în afară. La
această suprafață limită deplasarea gravitațională spre roșu este infinit de mare.
Viteza de scăpare gravitațională este la suprafața limită egală cu viteza luminii, așa
încât raza suprafeței limită este egală cu raza traiectoriei circulare, numită „raza
Schwarzschild”.
Page 16