Documentul analizează natura și caracteristicile gândirii, evidențiind importanța acesteia în reflecția și înțelegerea realității. Gândirea creatoare, esențială pentru inovație, se uită la stadii precum pregătirea, incubația, iluminarea și verificarea, subliniind eficiența colaborării în grupuri. De asemenea, discută despre tulburările de gândire, care sunt clasificate în tulburări de proces și tulburări de conținut, asociate adesea cu schizofrenia.

1. Luiza Eugenia Croitoru Gandirea

2. Agenda Definitie si caracterizare generala Tipuri de gandire Gandirea creatoare Tulburari de gandire

3. I. Definirea si caracterizarea generala a gandirii: Senzatiile, perceptiile, reprezentarile reflecta obiecte si fenomene concrete, cu insusirile lor existentiale si neexistentiale. Aceste forme de reflectare cu toata importanta lor pentru cunoastere, singure nu sunt suficiente pentru a-i permite omului cunoasterea legilor naturii, prevederea fenomenelor, modificarea si transformarea naturii in conformitate cu tendintele si trebuintele sale.

4. Pentru aceasta este nevoie de o forma superioara de reflectare a realitatii, reflectarea insusirilor generale si esentiale ale obiectelor si fenomenelor si a relatiei dintre ele, reflectare care nu este posibila decat prin mijlocirea limbii. Aceasta forma de reflectare este gandirea. Gandirea este reflectarea generalizata si mijlocita a obiectelor si fenomenelor si a relatiei dintre ele.

5. II. Gandirea creatoare Persoanele caracterizate prin gandire creatoare ajung mai repede la principii si idei noi pentru ele, pentru sectorul lor de activitate. Gandirea creatoare este componenta principala a activitatii, principalul instrument psihologic al creatiei. Principala componenta a gandirii creatoare este flexibilitatea,prin care intelegem restructurarea usoara a vechilor legaturi temporare in comformitate cu cerintele noii situatii.

6. Numeroase cercetari experimentale au scos in evidenta faptul ca, in grup, eficienta gandirii creste.Productivitatea gandirii este mai mare in conditiile rezolvarii in grup a problemelor decat in conditiile rezolvarii individuale. Pe baza datelor obtinute s-a format parerea ca se pot stabili 4 stadii ale gandirii creatoare: preparatia,incubatia, iluminarea si verificarea.Acesti termeni au fost utilizati mai inainte de catre unii oameni de stiinta (de exemplu de catre H.Poicare), in incercarea de a desprinde,pe baza de autoanaliza,unele faze prin care trece gandirea in procesul de creatie.

7. III. Tulburarile de gandire Tulburarile de gandire se clasifica in mod traditional in doua categorii: a) tulburarile de proces:din aceasta prima categrie fac parte fuga de idei (insiruirea rapida si incoerenta a gandurilor ), slabirea ascociatiilor(derularea a unor idei fara legatura intre ele), blocajul gandirii (intreruperea procesului de gandire inainte de terminarea ideii),circumstantialitate(pierderea capacitatii de gandire orientate spre scop;cand explica o idee ,subiectul se pierde in detalii irelevante si comentarii in paranteze ,dar la final revine la punctul initial),

8. b) tulburarile de continut - sunt obsesiile(idei intruzive si repetitive )si ideile delirante(convingeri false ,bizaresi care se impun cu putere gandirii ,fiind impenetrabile la contraargumente) prezenta acestor tipuri de tulburari este uneori insotita si de alte semne care denota salbirea contactului cu realitatea de exemplu de multe ori tulburarile de perceptie (iluziile si halucinatiile)insotesc si tulburari de gandire descrise mai sus,conturand principalele elemente din tabloul clinic al schizofreniei.

9. Bibliografie Nicolae Dumitrascu “Tehnicile proiective in evaluarea personalitatii” editura trei ,2005 Bucuresti.