Documentul discută despre definiția și caracterizarea generală a gândirii, subliniind importanța gândirii creative ca instrument psihologic esențial în activitate. Gândirea creativă permite generarea rapidă de idei și flexibilitate în restructurarea legăturilor, în timp ce tulburările de gândire sunt clasificate în tulburări de proces și de conținut, afectând capacitatea de a rămâne în contact cu realitatea. Se menționează că anumite distorsiuni cognitive pot reflecta o gândire imatură, frecvent întâlnită la indivizii cu o funcție psihologică simplă sau dezavantajată cultural.