Documentul explorează tradițiile și portul popular din Maramureș, descriind costumele, obiceiurile, și meșteșugurile locale. Se evidențiază variațiile în portul femeiesc și bărbătesc, precum și simbolistica acestora, inclusiv elementele ornamentale și culorile specifice fiecărei categorii sociale. De asemenea, documentul menționează legendele locale și importanța culturală a acestei regiuni istorice.

1. 1

2. 1.Legenda Maramureşului
2.Portul popular
-Maramureşul istoric
-Lăpuş
3.Obiceiuri şi tradiţii de sărbători -
-De Paşte
4.Mesteşuguri tradiţionale
-Sculpturi din lemn
-Ceramică
-Textile
5.Un popas la :Săpânţa
-Cimitirul Vesel
6.Manastiri Maramureşene :Bârsana
7.Lumea de fantasme a satului maramureşan
8. Mici vedete CENT
9.Intervu vedete cent
10.Bibleografie
2

3. Legenda Maramureşului
În vremurile de demult tare, în
acest găvan ascuns trăiau uriaşii. La
urmă,din neamul lor n-a mai rămas decât
un bătrân şi fiica sa, Rozalia, frumoasă
ca raza de soare.
Într-o bună zi, fata singură şi tristă,
coboară din munţi prin pădurea
deasă,urmând firul apei ce se cheamă
Iza. Pe malul râului, Rozalia văzu într-o
poiană nişte oameni mici, care nu s-au
speriat atunci când fata îi luă în poală, şi-
i duse tatălui ei. Bătrânul, când îi văzu,
spuse:“ aceştia sunt din neamul
romanilor, şi ei ne vor lua locul”.
Până la urmă cedă, iar Rozalia şi
feciorul ales au făcut nuntă şapte zile, în
şapte munţi, cu şapte ape.
Ei au avut şapte feciori, ai căror
nepoţi si strănepoţi au populat malurile
râurilor Iza, Mara, Cosău, Tisa, Vişeu,
Săpânţa .
În amintirea primei femei, urmaşii au
botezat întâia aşezare de pe Iza-
Rozavlea, iar pentru ca Mara avea cea
mai buna apa dintre toate, şi-au zis
maramureşeni.”
Fata l-a rugat apoi pe stăpânul
munţilor şi apelor, să-l facă pe un
om,care-i plăcea, mai mare, iar pe ea,
mai mică.
Bătrânul medită îndelung: de-i va
face pe plac, fata-l va părăsi, de nu, li se
va stinge stirpea.
3

4. La noi în Maramu’
Portu popular
~Maramureşul istoric~
Portul femeiesc
În ceea ce priveşte cromatica
Găteala capului Fetele tinere îşi broderiilor femeile
împletesc părul în două cozi, pe care le bătrâne în alb, cele
lasă pe spate, împodobite doar de mai învârstă în galben,
sărbători cu diverse flori. iar cele tinere, pe
După căsătorie femeile poartă pe cap lângă alb şi galben
batic din pânză înflorată ,iar de sărbători folosesc din plin
din caşmir. Femeile bătrâne poartă roşu, verde şi albastru.
baticuri negre.
Zadia - Portul popular îşi completează
compoziţia cu două catrinţe numite
„zadii”, un fel de şorţuri care se poartă în
faţă şi în spate.. Zadiile se prind la mijloc
cu brâie din lână colorată.
Dungile paralele orizontale, cu culori
Îmbrăcămintea alternative conferă zadiilor un aspect
cromatic de bază al întregului costum..
Cea mai frecventă îmbinare cromatică
Cămaşa –Materialul din care sunt este aceea de roşu cu negru sau negru cu
confecţionate cămăşile este pânza de portocaliu, dar întotdeauna ultima dunga
cânepă şi pânza de bumbac pentru de jos este neagră.
cămăşile de sărbătoare sau uneori din
cânepă şi bumbac. În Transilvania
mânecile cămăşilor sunt mai scurte, până
peste cot, în majoritatea cazurilor cu
volane.
Elementele ornamentale erau
predominante geometrice, stilul floral
impunându-se tot mai des în zilele
noastre .
4

5. Fusta
Încă de acum 40-50 de ani nu se
mai poartă zadii pe valea Tisei. Ele au
fost înlocuite de fuste largi, creţe, din
caşmir înflorat, iar mai recent si stofă sau
caşmir , numite „sucnă” .
La aceste fuste se poartă încă în
continuare cămaşa maramureşeană.
Laibăr
În portul mai nou al tinerilor a
pătruns laibărul, o vestă scurtă, fără
mâneci, fără guler, din ţesătură de
lână. Aceste laibăre sunt negre, gri sau
mai nou verzi-albastre. Ele sunt mai
des întâlnite pe valea Izei.
Pieptarul
Chiar şi vara, femeile poartă, mai ales
de sărbători, un pieptar scurt până în
brâu fără mâneci, din piele cu blană
înăuntru. În trecut, pieptarele erau ornate
cu aplicaţii decupate din piele subţire
colorată şi cu puţine broderii.
Pieptarele sunt tivite cu blană Guba
neagră sau roşie. Unele pieptare au
ciucuri de lână sau mătase colorată. Este o piesă de port de iarnă
generalizată, purtată atât de femei cât
Femeile mai învârstă nu poartă
şi de bărbaţi. Materialul de gubă se
asemenea pieptare nici în zilele de lucru
face din ţesătură de lână toarsă
doar la vreme mai răcoroasă, pieptare
groasă. Culoarea este cea naturală a
simple, cu tivitură de blană.
lânii: albă, gri (sură) sau neagră. Totuşi
mai frecvente sunt gubele albe. Deşi
este o piesă purtată doar pe vreme
rece, are şi un rol tradiţional, fiind o
piesă de port nelipsită la nunţi.
5

6. La noi în Maramu’
Încălţămintea
În trecut, iarna, femeile mai
învârstă purtau „ cioareci”, un fel
de pantaloni lungi din ţesătură de
lână albă. Celelalte femei
înfăşurau picioarele în obdele
ţesute din patru iţe, din lână albă.
Ca încălţăminte purtau
opinci din piele de vită. Aţele late
de 1 cm ,făcute din câte patru fire
de lână neagră răsucite, se
înfăşurau pe glezna piciorului.
Podoabe
În tot Maramureşul, de la fetiţă
la bătrână, fiecare poartă în jurul
gâtului „zgărdanul”. De obicei,
culoarea de fond este negru, iar
ornamentele geometrice din
mărgele de diferite culori. Foarte
întâlnite sunt acum zgărdanele cu
Fetele şi femeile mai tinere
poartă cizme negre cu toc sau ornament pe fond alb. La
pantofi, cu ornament la călcâi. zgărdanele mai noi apar, tot mai
Astăzi se poartă tot mai mult des, ornamente vegetale şi florale.
încălţămintea de fabrică, iar în
locul obdelelor se întâlnesc
ciorapii din lână sau bumbac alb
cu diverse modele în partea lor
de sus.
6

7. Portul bărbătesc
Găteala capului :
În Maramureş bărbaţii au purtat,
până la începuturile veacului nostru plete
şi părul rotunjit pe frunte. Astăzi această
tunsoare a fost înlocuită cu pălării din
pâslă sau din paie. Forma pălăriilor din
pâslă diferă după epocă. Pentru vară,
tinerii poartă pălării de paie cu calotă şi
boruri mici, ca cele oşeneşti. Iarna sunt
folosite căciuli, plate, cu fundul rotund,
aşa numitele „ căciuli rotilate”
Cămaşa mai veche, purtată încă de
bătrânii din Săpânţa, este numită
„cămaşă bătrânească” sau „cămaşă
peste curea” deoarece este o cămaşă
foarte scurtă, atât doar cât ţine lăţimea
mânecii, lăsând astfel o parte din piept
gol, deasupra curelei late. În zilele
noastre, cămaşa a devenit mai lungă,
depăşind mijlocul, iar mânecile s-au
îngustat. De asemenea ornamentica s-a
dezvoltat acoperind bentiţa îngustă din
jurul gâtului şi marginile de jos ale
mânecilor. Cămaşa aceasta se poartă
peste izmene, sau sub chimir.
Feciorii îşi pun de sărbători zgărdane,
panglici, în jurul căciulilor şi a pălăriilor,
cât şi „ciucalăi”, ciucuri din lână şi pene.
CĂMAŞA
Lucrată din pânză de cânepă sau
bumbac ţesută în două iţe, cămaşa are
un croi foarte simplu, cu mânecile
încreţite, prinse din umăr cu o răscroială
mică la gât, încheiată cu un şiret.
7

8. La noi in Maramu’
IZMENE
Numite „gacii”, sunt lucrate din acelaşi
material ca şi cămaşa. Sunt largi, dar mai
înguste decât cele oşeneşti şi mai lungi. În
afară de „cheiţe”, care încheie pe lături
lăţimile pânzei şi de destrămături, sunt gacii
care nu au nici un alt element ornamental.
Prin dispariţia cămăşii bătrâneşti şi prin
folosirea cămăşii de oraş sau a
pantalonilor de stofă, dispare şi chimirul.
PIEPTARUL
CIOARECI
Iarna se poartă cioareci din material de
lână albă, ţesută în patru iţe şi dată la piuă.
Cioarecii au următoarele componente de
croi, culoare, ornamentică: obadă, jeburile
(buzunarele), roitul, culoarea şi numărul
„postaviilor” si brazii. La cioareci nu apare
nici un element ornamental. Pieptarul este unul din elementele
ornamentale cele mai importante ale
costumului bărbătesc din Maramureş,
prin posibilitatea pe care o are de a
permite o largă desfăşurare ornamentală
şi cromatică. Pieptarul bătrânesc este
mai simplu, cu mari spaţii albe şi cu
câteva elemente ornamentale în piele şi
broderie pe margini, la buzunare şi un
mic câmp ornamental la spate, sub guler.
CHIMIRUL
Foarte folosit pentru încins, este chimirul
din piele, numit „cura lată”. Lungimea lor
ajunge la 30 cm şi au între 3-5 catarame.
Ornamentele sunt prestate sau realizate prin
şuviţe subţiri de piele colorată.
Pe lângă rolul lor practic de a ţine mijlocul
în timpul lucrului la pădure, chimirele mai au
şi un rol decorativ în ansamblul costumului.
8

9. ÎNCĂLŢĂMINTEA- Din piesele anexe fac parte şi
„mânecile”, manşete purtate în zile de
sărbătoare, de către feciori. Acestea
sunt făcute din stofă, sau mai nou din
catifea, bogat ornamentate cu broderii
din lână colorată şi mărgele.
În afară de tureci şi cizme cu toc şi ţinte,
încălţămintea e absolut identică cu cea
femeiască.
Îmbrăcămintea copiilor
PIESE DE PORT ANEXE-
Una din piesele anexe nelipsite din portul
bărbătesc a fost în trecut „traista
feciorească ” care este ţesută
în război, din lână, ca un
covor, cu ornamente
geometrice în roşu, verde,
vişiniu, cu o clapă cu franjuri
şi cu o baieră lată, ţesută Îmbrăcămintea copiilor
în aceiaşi tehnică şi cu aceleaşi maramureşeni este identica cu
ornamente. cea a adulţilor având aceleaşi
elemente .
9

10. La noi in Maramu`
Lăpuş
Portul femeiesc
Îmbrăcămintea
Găteala capului Cămaşa
In Lăpuş, nici fetitele mici nu umbla
cu capul dezvelit, ci cu o basma înflorată.
Aceasta basma se leagă fie în fată sub
bărbie fie în spate peste colt. Fetele mai
mari îşi noada basmaua sub coltul de la
spate care rămâne slobod, dar intr-o
parte ca în Maramureş lăsând un colţ pe
umăr.
Una din cele mai importante piese
ale portului femeiesc din Lăpuş este
cămaşa. Cel mai vechi tip este cămaşa
numită “rumânească”, cu mâneca
pornind de la gât şi încreţită împreună
cu faţa şi spatele cămeşii. Mâneca, mai
scurtă, cam până la cot, e strânsă într-o
încreţitură, lărgindu-se apoi într-un
volan mare.
Spre deosebire de alte regiuni fetele
din Lăpuş îşi împletesc doua cozi pe care
le aşează pe cap, paralel, in lung. Fetele,
înainte de nunta sau de sărători, îşi
împlinesc doua cozi pe care le împreună
la capete. Din creştetul capului si de-a
lungul celor doua cozi prind de zgărdane
din mărgele, panglici şi flori naturale sau
artificiale. Ornamentele sunt dispuse la guler,
la piept, peste cot, la încreţitura mânecii
şi la volan “bezer”. La cele de peste cot
şi de la volanul mânecii sunt executate
prin ţesătură de motive geometrice. Cel
mai interesant este ornamentul de la
piept. Pânza pieptarului cămeşii este
foarte încreţită, pe o porţiune în formă
de romb, şi se brodează cu acul
ornamentele geometrice. Aceasta
poartă numele de “ cămaşă cu chiept”.
10

11. Zadii
Incălţămintea
În afară de opinci de tip maramureşan şi
obdiele, se mai purtau cizme negre înalte.
Mai de mult se purtau doua zadii
identice în faţă şi în spate, peste poale.
La zilele de lucru zadiile erau negre iar de
sărbători albastre. Ţesute la război în 4
iţe din păr de lână şi canură, zadiile au în
partea de jos o dungă cu alesături de
ornamente geometrice în ţesătură,
policrome cu predominanţa culorilor roşu,
portocaliu şi alb.
Spre deosebire de zadiile vechi cu
ornamente exclusiv geometrice, la cele
mai noi au apărut ornamente florale .În
secolul nostru au pătruns dinspre Bistriţa
“zadiile suceneşti”, care poarta numele Podoabe
satului Suciu, pe unde au pătruns. Zgărdanele sunt foarte frecvente în
Pieptar Lăpuş, de formă dreaptă sau în colţuri.
Numită “zgardă”, se poartă în jurul gâtului
şi are ornamente foarte variate, de la
geometrice la florale, în culori foarte
diferite.
Dar în afară de aceste zgărzi mai există
şi aşa numitele “barşoane”, care se
poartă în jurul gâtului lăsate slobode pe
piept. Tot aşa se numeşte şi zgarda
lungă care se poartă prinsă pe cap şi de
cozile fetelor.
La vreme rece femeile poartă pieptare de
piele, cu blană înauntru. Acestea sunt
lucrate de mană, de tip năsăudean, cu
piele vopsită negru şi cu ornamente
florale policrome, brodate cu matase pe
tot pieptul.
11

12. La noi in Maramu`
Portul bărbătesc
Găteala capului Chimir
Este asemănător cu cel din
Maramureş. Batrânii îl purtau sub cămaşă
iar tinerii peste cămaşă,
Îmbrăcămintea Cioareci
Cămaşa
Cu un guler mic, închisă la gât cu
un şiret, cu o mânecă amplă, încreţită la
locul de îmbinare la umăr cu corpul
cămăşii şi la manşetă, cămaşa
bărbătească, lungă până peste brâu,
lucrată din pânză ţesută din bumbac,
este foarte simplă. Interesant este însă
un alt tip de cămaşă, frecventă în trecut,
si anume “căbatul” care se purtă simplu
sau peste cămaşa obişnuită. aceasta
este considerată cămaşă de lucru.
Tipul de cioreci este identic cu cel
din maramureş. Existau mici diferenţe
între cioarecii de iobagi şi cei de nemeşi.
Cei de iobagi erau destrămaţi şi aveau
franjuri în partea de jos şi cusătura în
rosu iar cei de nemeşi aveau doar o
manşetă. Identice cu cele femeiesti
Pieptar
Izmene
Lucrate din acelaş material ca şi
cămăşile, sunt destul de lungi , pânş la
mijlocul gambei, mai late pt portul de
sărbătoare şi mai înguste penru cel de
lucru. Mult încreţite la brâu, au în partea
de jos mici cusături în alb şi
destrămătură, franjuri numite “roit”.
Încaltamintea: pe langa opinci s-au
purtat mult cizme, iar acum bocanci si
pantofi.
12

13. Obiceiuri şi tradiţii de
sarbători.
Sărbătorile Pascale
Pastele reprezintă sărbătoarea
Învierii lui Isus Hristos. Începutul acestei
sărbători e văzută chiar în Cina cea de
Taină, pâinea şi vinul simbolizând
sacrificiul trupului şi al sângelui, ca preţ al
răscumpărării. În tradiţia ortodoxă,
începutul sărbătorii e marcat o dată cu
Postul de şapte săptămâni.
La această întrebare răspund o
mulţime de legende care fac din oul roşu
o adevărată emblemă a sărbătorii
legându-l cum e firesc, de răstignirea lui
Iisus Hristos. Cea mai răspândită redinţă
este ceea ca Mironosiţele (cele 3 Mării
care au venit să-L jelească pe Iisus ) au
adus oua ca prinoase la picioarele Lui şi
că acestea s-au înroşit de sângele jertfei.
O semnificaţie foarte importantă o
are Joia Mare din Săptămâna Patimilor.
Din această zi, ţăranii încetează lucrul la
câmp şi se Concentrează asupra casei, a
curţii, pentru ca totul să fie curat. Tot în
Joia Mare, femeile încep să pregătească
pasca şi să vopsească ouăle. De ce
trebuie să avem ouă roşii pe masă de Potrivit tradiţiei, la miezul nopţii dintre
Paşti? sâmbătă şi duminică, oamenii se trezesc
din somn în bătaia clopotelor. Se spălă cu
apă curată, îşi pun straie noi, iau câte o
lumânare şi pornesc către biserică. Acasă
le e îngăduit să rămână doar celor foarte
bolnavi. La biserică, preotul - cu
Sfânta Evanghelie şi crucea în mână,
urmat de alaiul de credincioşi - iese cu
lumânarea aprinsă (Lumina) şi înconjoară
biserica de trei ori.
13

14. La noi in Maramu`
Tocmai de aceea se spune că sufletele
celor care mor în Săptămâna Luminata
ajung direct în Rai.
Cu lumânarea aprinsa, fiecare se
întoarce acasă şi face o cruce mica pe
peretele dinspre răsărit, afumându-l cu
lumânarea, pe care o va păstra tot restul
Anului
Oamenilor le este permis să mănânce
bucatele (pasca/pâinea, ouăle roşii, În funcţie de zonele ţarii, există
carnea de miel, sarea si vinul) abia după obiceiuri şi obiceiuri. Poate cel mai de
ce acestea se sfinţesc si după ce fiecare notorietate e unul din zona Transilvaniei,
persoana participă la Liturghie. cunoscut sub numele de "stropit". Potrivit
acestui obicei preluat de la maghiari -
băieţii merg în familiile în care exista o
fata sau mai multe, pe care le stropesc cu
parfum, "ca sa nu se vestejească".
Prima zi de Paşte trebuie să fie
petrecută liniştit, fiind interzisa orice
activitate distractivă. În această zi, e
interzis si somnul. Luni, a doua zi de
Paşte, oamenii dau de pomană pentru cei
morţi, mergând, în cele mai multe cazuri, Stropitul este păstrat si azi si reprezintă
la cimitir. O credinţa răspândita printre un bun prilej pentru o reîntâlnire cu
români e ca, timp de o săptămână de la prietenii, si, în fond, de distracţie.
Înviere, porţile Raiului sunt deschise larg.
14

15. Arta Maramureşană
~ Sculptură din lemn ~
Lemnul este sufletul viu și verde al
maramureşanului , adăpost al trupului
şi spiritului, ajutor în munca pe câmp,
căldura în nopțile de iarnă, într-un
cuvânt, inima Maramureşului.
Nu puţini ţărani au fost meşterii propriilor
case. Unii s-au ridicat şi au devenit meşteri
de biserici şi de porţi, sculptura în lemn
împodobind capetele grinzilor de la case,
ancadramentele ușilor și ale
ferestrelor,cerdacele, stâlpii porţilor. Dovezi Datorită frumuseţii ornamentale
vii ale lemnului se vad pe Valea Izei si Valea prin armonia proporţiilor porţile
Mărei. Sunt porțile gospodăriilor din
maramureşene şi-au cucerit o faimă
Berbești, Ferești, Călinești, Sârbi și Budești,
bine meritată. Adevărate opere de
precum și în muzeele în aer liber din Sighet
și Baia Mare. artă, ele sunt create de ţărani simplii
cu un deosebit simţ al esteticului.
Un element de mare originalitate al
arhitecturii maramureşene de lemn îl Poarta maramureşeană este un
constituie vechile biserici, cele mai multe ansamblu format din stâlpi groşi legaţi
construite în secolele XVII - XVIII , unele pe în partea superioară de o cunună pe
locul unor biserici mult mai vechi. care se fixează acoperişul cu grinzi
uşoare.
.
15

16. La noi in Maramu`
~ Obicete din ceramică~
Pământul, apa și focul au prins suflet
în mâna moroșanului. Din negura
vremurilor, lutul a dat viaţă unor
recipiente cu forme diversificate, de o
frumusețe brută și păgână, pictate în
culori obținute din pământuri și arse în
cuptoare tradiționale. Ceramica de Săcel
este arsă din lutul roșu, de foarte Bună Vasele sunt lucrate la roată, sunt
calitate, este scos de la o mare ornate simplu, lustruite cu o piatră, lăsate
adâncime, din puțuri de 15- 17 m încă o vreme la uscat, ţinute apoi in lăzi
adâncime. până când se adună mai multe bucăţi şi,
în sfârşit, arse în cuptor fără a fi
smălţuite. Meşteşugul olăritului se
practică şi azi la Săcel, cu aceleaşi
tehnici străvechi.
Prin forma vaselor,elementele
decorative şi prin tehnicile de lucru,
ceramica de Săcel este foarte
asemănătoare cu ceramica dacică. Însă
cuptorul în care ceramica se arde, este Alte tipuri de ceramică sunt ceramica
de provenienţă romană. smălțuită ornamentată cu cornul de la
Vama, Ceramica ornamentată cu cornul
și pensula de la Vama și Lapuş,ceramica
grafitată din Vama și Valea Izei și
ceramica decorată cu pensula din Baia
Sprie și Baia Mare.
Astfel, roata olarilor din Maramureș a
dat viață și răcoare apei din fântână și
gust bucatelor de pe cuptoarele
nevestelor.
16

17. Textile
Femeile Maramureşului și-au
îmbrăcat familia, casele și bisericile
cu arta țesutului în teară ( război),
cu migăleala acului de cusut şi cu
osteneala ochilor în nopţile lungi de
iarna, întrupând astfel straie şi
covoare, țoluri şi cergi, traiste şi
trăistuțe, fețe de masă şi
îmbrăcăminte de pat.
Ştergurile au un colorit puternic, în
tonuri primare de roşu şi negru, cu motive
mari, asemănătoare celor de pe covoare.
Cergile au o cromatică de două, până la
patru culori. Ţesăturile autentice sunt cele
vopsite în culori naturale, extrase din
plante şi din coaja copacilor.
În fiecare casă de gazde, se află
în camera bună "ruda" - zestrea si
mândria fetelor, cu țesături din lână
și cânepă, cu toată îmbrăcămintea
necesară unei case vrednice şi
frumoase. Ţesăturile sunt lucrate şi
colorate diferit, în funcție de locul şi
cinstea date fiecăreia. Lucrate cu
motive geometrice, în culori
contrastante, covoarele au o
bordură cu șiruri de reprezentări
antropomorfe sau umane, cum ar fi
"hora cu cătane" sau "calul şi
călărețul".
La Botiza, femeile culeg peste vară flori
și frunze, rădăcini și scoarță de copac, și
cu ele vopsesc lâna , împletind apoi
simboluri păgâne și creștine în covoare
minunate.Casele Maramureşului sunt
așternute cu frumusețe şi culoare, cu
dragoste şi respect pentru tradiţiie , cu
căldură și ospitalitate în așteptarea
veșnică de oaspeți.
17

18. La noi in Maramu`
Un popas la :Săpânţa
Cimitirul vesel
“De cu tânăr copilaş
Io am fost Stan Ion Patraş,
Să mă ascultaţi oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Câte zile am trait
Rău la nime n-am dorit,
Dar bine cat am putut
Orişicine mi-a cerut.
Vai săraca lumea mea
Că greu am trăit în ea.”
Cimitirul Vesel din Săpânţa este Legenda spune ca atitudinea veselă
singurul cimitir ale cărui epitafuri au tentă în faţa morţii este un obicei al Dacilor
satirico-umoristică. Este creaţia care credeau în viaţa veşnică iar moartea
meşterului popular Stan Ioan Pătraşcu. pentru ei era doar trecerea spre o altă
Conform datelor existente, primele cruci lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un
lucrate în stilul atât de cunoscut azi , au sfârşit tragic ci ca pe o şansă de a întâlni
fost cioplite între anii 1931-1935.
zeul suprem Zamolxes.
Faima localităţii Săpânţa se trage
de la renumitul său Cimitir Vesel care a Materialul folosit pentru cruci este
devenit o importantă atracţie turistică. lemn de stejar care este inscripţionat
Acest „ţintirim” este renumit printre manual după ce a fost tăiat şi uscat. În
cele 800 de semne de mormânt cioplite partea de sus a fiecărei cruci exista un
în lemn şi pictate în culori vii, pe care basorelief cu o scenă din viaţa celui
sunt gravate epitafuri interesante, în decedat. Scenele sunt simple şi am
versuri, o adevărată cronică a satului, în putea spune chiar naive dar aduc din
care sunt descrise calitaţile şi defectele trecut viaţa locuitorilor satului prezentând
oamenilor. Cel mai gustat epitaf rămâne un aspect relevant din viaţa fiecăruia.
cel dedicat unei soacre:
Ele prezintă femei torcând
„Sub această cruce grea
Zace beata soacră-mea lână,ţesând covoare sau făcând
Trei zile de mai trăia pâine, bărbaţii care taie lemne
Zăceam eu şi citea ea sau ară pământul,păstori cu
Voi care treceţi pe aici turmele, lucrători în lemn
Încercaţi să n-o treziţi lăutari şi multe alte ocupaţii.
Că acasă daca vine
Iar’ a fi cu gura pe mine”
18

19. Mănăstiri Maramureşene
Bârsana
Această sfântă mănăstire, Bârsana La temelia tuturor acestora se află
sinteză între evlavie si artă, unde credinţa, iubirea si nădejdea. Aici, ca şi în
rugaciunea ziditoare de suflet frumos se alte locuri miraculoase din ţară, înţelegem,
uneste cu munca artistică, este realizată mai bine, locul neamului Românesc.
din lemn şi pietre. Proiectul cuprinde urmatoarele
Este o icoană a sufletului crestin obiective: Biserica in stil marmureşan,
ortodox maramureşean la răscruce de Altarul de vară, Aghiasmatarul, Stăreţia,
milenii, o speranţă pentru un viitor Casa maicilor, Casa artistului, Casa
binecuvântat şi un loc sfânt unde natura duhovnicului, Casa meşterilor, Muzeul,
se uneşte cu Biserica in Liturghia turnul-clopotniţă, Poarta maramureşeană,
cosmică.Valea Izei este ţinutul de legendă Monumentul funerar, drumul de acces, loc
al sufletului românesc. Dincolo de coline şi pentru aprinderea lumanărilor, troiţe, lacul
păduri, există o altă geografie - mai cu podul, alei care duc la diferite obiective,
profundă, aceea a sentimentelor. parcare.
19

20. La noi in Maramu`
Biserica noua "Soborul
Altarul este separat
Sfinţilor Apostoli“
printr-o catapeteasmă
(1993-1995) construită din lemn sculptat
Ţinănd seama de mai multe cu ornate specifice artei
criterii specifice acestei mă- maramureşeneşti.
năstiri, biserica a fost proiec- Biserica propriu-zisa se
tata in următoarele dimen- afla la parter şi
siuni: 22.57 metri lungime, concentreaza toate spatiile
12.20 metri lăţime si 57metri caracteristice unui lacas de
înălţime, numărându-se cult ortodox: pridvor,
printre cele mai înalte pronaos, naos, altar. Turnul
construcţii de lemn din Europa. este plasat deasupra
Construcţia are doua nivele:
pronaosului şi este
demisol şi parter. Demisolul
prevazut cu foişor si coif
reprezin-tă biserica primară,
prelung.
are o singură intrare şi este
Crucea de fier, avand inaltimea de
luminat de douăsprezece ferestre mici. sapte metri si greutatea de cinci sute
Demisolul adăposteşte paraclisul mare al de kilograme a fost ridicata pe biserica
mănăstirii. manastirii in ziua de joi, 10 august
1995.
Altarul de vară(1996-1997)
Aghiasmatarul
Aghiasmatarul completează
ansamblul mănăstiresc şi se afla
într-un loc central. Are patru intrări,
iar în mijloc o fântână. Acesta
evoca construcţiile anexa, de pe
langă basilicile paleocreştine în
care se săvârşea şi se păstra
aghiasma.
Altarul de vara este aşezat în partea
centrala a spaţiului care formează incinta
mănăstirii. Aici se oficiază Sfintele
Liturghii arhiereşti la prăznuirea hramului.
Tot aici se oficiază sfintele slujbe în
duminici şi sărbători din anotimpurile
calde, precum şi alte slujbe importante.
Este elementul de arhitectura relativ
nou,care prelungeşte tematica arhitecturii
populare specifica Maramureşului istoric.
Continuând arta cioplirii lemnului prin
meşterii locali, grefata pe un limbaj
modern, prin aceasta lucrare s-a obţinut
un spaţiu contemplativ, în care trecutul
devine viabil şi reprezintă o punte de
legătura cu viitorul. 20

21. Casa Maicilor
Staretia (1995-1996) Casa maicilor se află în partea de nord-
vest a ansamblului mănăstiresc şi este o
clădire cu trei nivele: demisol, parter şi
etaj.
La demisol se află un depozit şi
centrala termică iar la parter şi etaj sunt
chilii .Casa maicilor are în faţadă, la
fiecare nivel, terase împodobite cu flori.
Stareţia, construcţie supraetajată
de o cuceritoare fantezie arhitectonica,
remarcabilă transpunere creatoare a
stilului maramureşan al bisericilor de
lemn, este amplasată în partea de sud-
vest a complexului mănăstiresc şi este Casa Meşterilor
construită în patru nivele: demisol,
parter,etaj şi mansarda. Demisolul este
din beton armat care sunt placaţi în
exterior cu piatra de râu.
Parterul are trei intrări: una dinspre
est, alta dinspre nord şi a treia dinspre
vest. La etaj se află chilii, bilioteca si
paraclisul, care se ridică si la mansardă.
La mansardă sunt chilii, paraclis, sala de
lectură. Acoperişul este din şindrila de
brad lucrat în acelaşi stil ca şi cel de la
biserică.
Casa meşterilor este o clădire în
care se află atelierele meşterilor şi este
amplasată în partea de sud-vest a
ansamblului monahal. Este o clădire
destinată spaţiului productiv ce
adăposteşte mai multe ateliere, atât la
parter, cât şi la etaj.
21

22. La noi in Maramu`
Turnul-clopotniţă (1998)
Muzeul este amplasat în partea de
sud-est a mănăstirii, în imediata
vecinătate a turnului clopotniţă. Fiind un
obiectiv destinat turiştilor şi pelerinilor
dornici de informare asupra trecutului
religios şi cultural al provinciei istorice
Maramureş, este astfel amplasat ca să
aibă o legătură directa cu accesul în
mănăstire şi pentru a nu perturba
activităţile cu caracter religios al
mănăstirii.
Clopotniţa se află într-un turn mare
amplasat în partea sud-estica a
complexului mănăstiresc. Pe sub bolta
largă şi înaltă a acestui turn se face
intrarea în incinta mănăstirii. Arcada din
faţă a bolţii poartă inscripţia biblică
"Aceasta nu e alta fără numai casa lui
Dumnezeu, aceasta este poarta cerului"
(Facere 28, 17). În partea stângă a clădirii
turnului se află un magazin cu cărţi şi
obiecte bisericeşti, iar în dreapta se afla o
alta încapere şi scara care urcă la O alta atracţie pentru copiii
clopote.
În incinta mănăstirii sunt găzduite
Muzeul monahal câteva animăluţe care sunt in grija
măicuţelor. Acestea s-au obişnuit cu
turiştii si sunt adevărate vedete. Ştiu
când sunt fotografiate şi le place sa fie
admirate. Măicuţele au spre îngrijite
câţiva porumbei ,o căprioară un căprior
si un păun cu o coada superbă.
Observându-se un aflux de pelerini şi
turişti atraşi de tradiţiile, autenticitatea şi
frumuseţile zonelor de pe Valea Izei,s-a
considerat necesară construirea şi
amenajarea unui muzeu care să
întregească funcţiile mănăstirii.
22

23. Lumea de fantasme a satului
maramureşean
Satul maramureşean este locul unde bătrânii mai cred încă
într-o lume paralelă ,populata cu fiinţe mitice care ne pun viaţa şi
sănătatea în pericol.
Descântătoarele
Femeile care ştiu sa facă vrăji
tradiţionale. Aceste persoane exista într-
adevăr şi azi răspândite prin câteva sate
şi stăpânesc tehnici arhaice, secrete
moştenite din mama în fiică, ori învăţate
de la alte vrăjitoare de renume.
Fata pădurii
Este o fiinţă mitologică şi arată în
general ca o femeie frumoasă,care
înnebuneşte bărbaţii. Ţăranii susţin că
mai apare şi azi uneori, prin munţi sau
chiar prin sate, noaptea.
Foca ,sau omul dintre focuri, apare
rar şi doar vara, în mijlocul fulgerelor şi
trăsnetelor, în timpul sărbătorii Ilie, Pălie
si Foca.
Strigoii
În mitologia românească sunt
sufletele rele ale morţilor,ieşite din
morminte în timpul nopţii. Exista strigoi vii
şi strigoi morţi. Când este lună nouă,
strigoii ies din morminte sau îşi părăsesc
trupul şi încep să danseze sau să facă tot
felul de răutăţi. Noaptea lor este aceea de
Sfântul Andrei.
23

24. Mici vedete C.E.N.T
24

25. 25

26. Interviuri “vedetelor” CENT
Bogdan Bota clasa a X-a C
Bogdan Făraş clasa a X-a G interpret
dansator 1)De la ce vârsta ai început sa cânţi la
vioara?
1)De ce ai ales sa faci dan- “ Am inceput sa cand de la varsta de 8 ani”
suri populare şi nu un alt tip 2) De ce ai ales vioara si nu alt
De dansuri? instrument?
“De mic,de la vârsta de “Mi-a plăcut de când eram mic vioara si
am
8 ani parinţii m-au dus la
ales sa o studiez”
dansuri populare si aşa mi-a 3)La ce festivaluri importante ai participat
fost dat sa rămân.” si
2)La ce ansamblu eşti? ce premii ai caştigat?
“Nu doresc să dau nume ,este din Baia “Am participat la:
Mare” Festivalul “Alina-te dor, alina” din
3)De cât timp eşti în acest ansamblu? Cicîrlău
unde am obtinut locul I
“De cinci ani de zile dar am renunţat
din motive personale şi sper ca ceea ce am Festivalul”Floare mandra
învăţat in aceşti ani îi voi putea învăţa şi pe de pe Iza” din Sieu unde am
alţii.” obtinut locul II
Festivalul National al
cantecului si dansului popular
Din Chioar unde am obţinut
Doruţ Iştoan clasa a X-a A
locul I, şi multe alte festivaluri”
interpretă şi dansatoare
1)Din ce ansamblu faci parte ?
“ Din Ansamblul Măgura Cer-
neşti.” Pop Mădălina clasa a IX- a
2)De ce dansurile şi muzica po- 1)Din ce ansamblu faci parte?
“Din Ansamblul Tradiţii Maramureşene”
pulară şi nu un alt gen de muzică?
2)De la ce vârstă ai început să dansezi şi
“Pentru că stau in mediul rural şi pentru de
că m-a atras mai mult ,dar şi unele influenţe ce ai ales dansurile populare?
din partea părinţilor.” “ Am inceput la varsta de 7 ani la un
3)La ce festivaluri importante ai participat ansamblu de amatori. Am ales sa fac
şi ce premii aţi luat? dansuri
“2007- Polonia “Festivalul Ţărilor populare deoarece îmi plac si vreau să duc
Carpatice Locul II mai
departe tradiţia acestui popor
2008 -Bucureşti Festivalul de Colinde
(ca solista) 3)La ce festivaluri ai
participat?
2009-Grecia festivalul de Paşti –Locul I
“Am participat la festivale
- Satulung Festivalul Portului internationale in Polonia,
Popular –Marele Premiu -la Nunta Zamfirei
Şi multe alte concursuri si festivaluri. din Bistrita
si lamulte alte festivaluri.”
26

27. Bibliografie
1.*** “Albumul Maramureş” Baia Mare Editura “Proema” 2002
2.Andreescu Florin– “Maramureş ţara veche” Bucureşti Editura “Ad Libri”2008
3.Dorin Ştef- “Antologia de folclor din Maramureş” Baia Mare Editura
“Etnologica” 2007
4.Faiciuc Dobozi Elisabeta- “Dragomireşti străveche ţară maramureşeană”
Cluj Napoca Editura “Dragoş Vodă” 1988
5.Florin Andreescu şi Petru Goja- “Maramureş ghid turistic” Bucureşti Editura
“Ad Libri” 2006
6.Gorovei Artur- “Ouale de paste” Bucureşti Editura “Paiadea” 2001
7.Ioan Nădişan-“Maramureş ghid turistic” Bucureşti Editura “Sport-Turism”
1880
8.Petru Ulian- “Săpânţa cimitirul unde morţii povestesc” vol.1 Cluj Napoca
editura “Grinta” 2005
9.Ştiucă Narcisa “Sărbătoarea noastră cea de toate zilele” vol.1 şi 2 Bucureşti
Editura “Carte de buzunar” 2004
Internet:
1.www.visitmaramures.ro
2.http://ro.wikipedia.rog/wiki/Barsana,_Maramures
3.http://images.google.ro
4.http://maramures.romaniaexplorer.com
5.www.cimec.ro/Etnografie/mestesuguri/obtad.htm
6.www.spiritelenaturii.go.ro
7.www.ropedia.ro/romania/localitati/prezentare/Maramures/Sapanta
8.www.wikisounce.org/wiki/Maramures_band_cultural/ceramica_de Sacel
27

28. Colegiul Economic “ Nicolae Titulescu “ Baia Mare
Realizatori:
Mureşan Liana
Mare Andreea
Buşecan Florina
Profesor coordonator:
ISSN: 8932-1417
Carmen Silvia Mureşan