2. COSTUMUL POPULAR CODRENESC SEC ȚIUNEA II – DESCRIEREA COSTUMULUI POPULAR Al ături de limbă, obiceiuri şi tradiţii, costumul popular constituie o emblemă de recunoaştere a identităţii etnice.

3. Costumul popular din zona Codru se incadreaz ă în tipologia costumului din zona de vest a tarii noastre, diferit de celelalte prin croiala si compozitie. Costumul codrenesc se caracterizeaza prin sobrietate si eleganta. CARACTERISTICI GENERALE ALE COSTUMULUI Este confectionat din panza tesuta in casa in latime de cca 50 cm.

6. 1. Sp ă celul cu guler si gur ă Se confec ţ ioneaz ă separat de poale, lungimea acestuia fiind pu ţ in mai jos de talie. Este croit din dou ă foi de p â nz ă unite î n mijlocul fe ţ ei ş i î n mijlocul spatelui. Foile trec drept peste um ă r, f ă r ă cus ă tur ă , iar gura cam ăş ii se formeaz ă din marginile celor dou ă foi de p â nz ă unite î n fa ţă . Gura c ă m ăş ii, numit ă “chept”, este î ntarit ă cu dou ă r â nduri de tighele (“c ă lc ă turi”), iar pe margini are c â te un r â nd de nodule ţ e ro ş ii ş i negre, numite “purici”. Decorul principal este plasat pe um ă r ş i poart ă denumirea de “t ă rc ă tur ă pe um ă r”.

7. Ornamenta ţ ia este data de î ncre ţ ituri ş i de puncte m ăr unte de cus ă tur ă . Cus ăturile decorative sunt î n ş iruite liniar, ca o bordur ă . Elementele folosite sunt: romburi, triunghiuri – care par a fi boboci si frunze stilizate î n figuri geometrice. La g â t sp ă celul este î ncre ţ it cu “cre ţ ele m â n â n ţ ele” care sunt prinse î n gulerul confec ţ ionat dublu, cu o cusatur ă pe muchie numit ă “c â rchitore ş te”. Acelea ş i “ în creţele mânânţele” sunt ş i sus, la umeri, c â t ş i la “pumn ăş ei” (man şete) .

8. M â neca este confec ţ ionat ă din 1,5 foi de p â nz ă . Este î ncre ţ it ă sus si prins ă de um ă rul c ă m ăş ii. Jos m â neca este la fel î ncre ţ it ă ş i prins ă î ntr-o man ş et ă dreapt ă cu fent ă – “pumn ăş ei cu gur ă ”, lat ă de cca 10 cm ş i î ncheiat ă cu nasturi (“bumbi”). Sub bra ţ se introduce “puiul de sp ă cel” sau “folda ş ul” – un p ă tr ăţ el de p â nz ă de cca 8-10 cm, prin care se l ă rge ş te c ă ma ş a. Uneori m â neca este ornamentat ă printr-un r â nd vertical de broderie, de la um ă r la man ş eta. La mansete (“pumna ş ei”) ornamentul este mai dens. Pe ambele margini sunt col ţ isori. La marginea de jos apar “botolo ţ ii” – un volan mic lucrat cu cro ş eta (“indreaua de cipc ă ”).

9. Gulerul este drept lat de cca 3 cm, cuprinde g â tul, sus ţ in â nd cre ţ urile c ă m ăş ii. Cusatura de tighel cu care sunt unite foile de panz ă poart ă denumirea de “rupturi ţă ”, av â nd ş i un rol decorativ. Ornamenta ţ ie: gulerul este acoperit de o î n ş iruire de motive m ă runte, iar marginea este brodat ă cu un r â nd de nodulete rosii si negre numite “purici”. Cusatura de unire a gulerului cu camasa este mascata de trei randuri de cruciuli ţ e numite “ î mp î stritur ă ”.

10. SPACELUL CU PLATCA (“SPATE”) Este o form ă mai recent ă a c ă m ăş ii femeie ş ti. Se compune din platc ă – un dreptunghi format dintr-o foaie de p â nz ă a ş ezat ă peste umeri î n mod simetric cu lungimi egale î n fa ţă ş i î n spate. Î n fa ţă platca are fenta (gura c ă m ăş ii). Este r ă scroit ă la g â t î n form ă rotund ă . Gulerul este drept ş i se aplic ă pe r ă scroitura dreapt ă , nu î ncre ţită .

11. De platca se prinde partea de jos a camasii, formata din 5 foi de panza repartizate 2 1/2 in fata si 2 1/2 in spate, care se prind de platca incretite strans. Maneca este compusa di 1 1/2 foi, este incretita si sus si jos, unde este sustinuta de creturi terminate intr-un volan (“fodra”). Acest tip de spacel este ornamentat cu broderie alba. Ornamentatie : Platca este tivita cu g ă urele sau ajur, denumit “ciur m â nu ş it”. Uneori deasupra ajurului se intinde un grup de 3 cerculete numite “prinsori”. La marginea platcii se fac “botoloti” – coltisori executati cu “indreaua de cipca”. Motivele ornamentale sunt dispuse individual (nelegate), simetric. Broderia este plina cu gaurele perforate (decupata).

13. ZADIA DIN FA ȚĂ Î n fa ţ a se poarta un şorţ care si-a pastrat denumirea de zadie , î ncre ţ it pe un cordon care se leag ă de talie. La spate poalele r ă m â n descoperite. Ini ţ ial era din p â nz ă alb ă de cas ă , mai recent este de “jolj” industrial. Femeile î n v â rst ă poart ă zadii negre din m ă tase, iar tinerele zadii cu fond colorat din l â n ă fin ă . Zadiile sunt “impaturate” (plisate) m ă runt in “p ă turi m â n â n ţ ele”. Deasupra tivului zadia are 2-3 randuri de “prinsori” (cerculete), iar la margine dantela pe trei laturi.

15. Mai exista si n ă frama mare (“zadia de dup ă cap”), mai mare si se poarta peste sp ă cel, î ncruci ş at ă î n fa ţă si legat ă la spate. Este din l â n ă neagr ă cu “ciucal ă i” pe margine.

16. G ĂTEALA CAPULUI Se diferentiaza dupa varsta si starea civila. Fetele poarta capul descoperit cu parul impletit in doua cozi de 3-5-7-9 vi ţe, care se strang intr-un “conci” (coc) rotund. In jurul conciului se prindeau zgarzi din margele, flori prinse pe panglica (“ruji de primavara”) si, ca o noutate, la baza conciului, isi pun agrafe.

17. BATISTA Este albă sau cu o broderie florală discretă. B atistele de Codru sunt mai mult decât simple accesorii vestimentare – ele au schimbat şi au legat vieţi unele de altele, pentru că funcţia lor de bază este una premaritală, de dar de logodnă : aşa că, în timpul dansului, batistele purtate de fete abia aşteaptă să fie furate de alesul inimii lor.

18. ÎNCĂLȚĂMINTEA femeilor a fost opinca . Azi ea este î nlocuit ă cu ghete la femeile b ă tr â ne si cu pantofi la cele tinere.