3. •Apoi să faci doi heruvimi de aur; şi să-i faci ca dintr-o bucată, ca şi cum ar răsări
din cele două capete ale capacului (Ies 25:18)
•Să faci o perdea de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie, răsucită, iar
în ţesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă; (Ies. 26:31)
•Pe toate zidurile casei de jur împrejur, în partea din fund şi în faţă, a pus să sape
chipuri de heruvimi, de finici şi de flori deschise. (1 Imparati 6:29)
•Heruvimul într-o parte avea o fata de om, întoarsa spre un palmier, si în cealalta
parte avea o fata de leu, întoarsa spre alt palmier. Asa erau facute chipuri în tot
templul si împrejur. De jos pâna la înaltimea usilor erau sculptati heruvimi si
palmieri ca si pe peretii templului. (Iez 41:19)
•Si pe ele, pe usile templului, erau sculptati heruvimi si palmieri, ca si pe pereti.
(Iez 41:25)
4. Deci, icoanele imprejmuiau si Cortul facut de Moise: le gasim pe capacul
chivotului (Exod 25:18), pe covoarele din pereti (Exod 26:1), pe
perdeaua care separa Sfanta Sfintelor (Exod 26:31). In Templul lui
Solomon le gasim in Sfanta Sfintelor (3 Regi 6:23), pe pereti (3 Regi
6:29), pe usi (3 Regi 6:32), pe coroanele stalpilor din pridvor (3 Regi
7:19), pe postamente si mare (3 Regi 7:39)
Cand Iisus a rasturnat mesele vanzatorilor din templu(Ioan 2:15),nu a
spus nimic impotriva icoanelor prezente in templu.desi idolatria era
aspru pedepsita.
5. De ce veneram icoanele
Apoi a pus la slujbă înaintea chivotului Domnului din leviţi […]Si a lasat David
acolo, înaintea chivotului legamântului Domnului, pe Asaf si pe fratii lui, ca sa
slujeasca ei înaintea chivotului neîncetat, în fiecare zi (I Cronici 16:4-37)
Atunci Iosua şi-a sfâşiat veşmintele sale, a căzut cu faţa la pământ înaintea
chivotului Domnului şi a stat aşa până seara şi el şi bătrânii lui Israel şi şi-au
presărat pulbere pe capetele lor. (losua 7, 6)
Jertfelnicul să-l aşezi în faţa perdelei, care este dinaintea chivotului legii, unde
am să Mă arăt Eu ţie. Pe el Aaron va arde tămâie mirositoare în fiecare
dimineaţă, când pregăteşte candelele. (les. 30, 1, 7, 8)
Şi să faci din acestea mir pentru ungerea sfântă, mir alcătuit după meşteşugul
făcătorilor de aromate; acesta va fi mirul pentru sfânta ungere. Să ungi cu el
cortul adunării, chivotul legii şi toate lucrurile din cort, Masa şi toate cele de pe
ea, sfeşnicul şi toate lucrurile lui, jertfelnicul tămâierii, Jertfelnicul arderii de tot
şi toate lucrurile lui şi baia şi postamentul ei. Şi să le sfinţeşti pe acestea şi va fi
sfinţenie mare; tot ce se va atinge de ele se va sfinţi. (Ies 30:25-29)
6. • Cei şapte preoţi, cari purtau cele şapte trîmbiţe de corn de berbece
înaintea chivotului Domnului, au pornit şi au sunat din trîmbiţe.
Bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea lor, şi coada oştirii venea după
chivotul Domnului; în timpul mersului, preoţii sunau din trîmbiţe.(Ios
6:13)
• Atunci S-a mâniat Domnul pe Uza şi l-a lovit, pentru că şi-a întins mâna
spre chivot; şi el a murit acolo pe loc înaintea lui Dumnezeu.
(I Cr 13:10)
Scriptura poruncea evreilor sa se închine înaintea chivotului, care
avea pe el imaginea a doi heruvimi. În Psalmul 99:5, se porunceste
"Înaltati pe Domnul, Dumnezeul nostru, si închinati-va înaintea
asternutului picioarelor Lui, căci este Sfânt!”. Ce este "asternutul
picioarelor Lui"? În 1 Cronici 28:8, David foloseste aceasta expresie
referindu-se la Chivotul Legamântului. Psalmul 99 (98 în Septuaginta)
începe cu imaginea Domnului care “sade pe heruvimi” (99:1) si
sfârseste cu îndemnul de a ne închina pe muntele Lui cel Sfânt - ceea
ce întareste faptul ca în acest context se refera la Chivotul
Legământului. Aceasta fraza reapare în Psalmul 132:7, unde este
precedata de expresia “haide la locuinta Lui” si este urmata de
chemarea “Scoala-Te, Doamne, vino la locul tău de odihna, Tu si
Chivotul maretiei Tale!"
Daca inchinarea in fata Chivotului era permisa,si inchinarea
in fata icoanelor e permisa.
8. • Să dea înapoi şi să se ruşineze cei ce îşi pun nădejdea în idoli, cei ce zic
chipurilor turnate: "Voi sunteţi dumnezeii noştri! (Is 42:17)
• Şi acum ei păcătuiesc din nou; şi-au făcut chipuri turnate din argintul lor după
felul idolilor - lucru de mână de meşter sunt toţi! Şi ei le zic: "Aceştia sunt
dumnezeu!" Ei dau ajutor oamenilor. Pentru aceasta ei se închină sărutând
viţeii cei de aur. (Os 13:2)
• Că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut. (Ps 95:5)
• Căci pe toţi idolii neamurilor i-au socotit drept dumnezei pe cei care nici cu
ochii nu văd, nici cu nasul nu respiră, nici cu urechile nu aud, nici cu degetele
mâinilor nu pipăie, nici cu picioarele nu umblă.(Int Solomon 15:15)
• La ce slujeşte un chip cioplit, ca să-l facă meşterul său? Un chip turnat şi o
proorocie mincinoasă, ca să-şi pună nădejdea în ele cel care le face, făurind
idoli fără glas? (Av.2:18)
• Şi le-am zis: Lepădaţi fiecare ticăloşiile de la ochii voştri şi nu vă mai întinaţi cu
idolii Egiptului, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru! (Iez 20:7)
• A făcut din ei un viţel turnat şi l-a cioplit cu dalta. Iar ei au zis: "Iată, Israele,
dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului! (Ies 32:4)
9. Din cele de mai sus,rezulta ca aceste chipuri cioplite erau idoli,pentru
ca se socoteau a fi zei sau dumnezei.Paganii se rugau statuii,crezand
ca statuia e Dumnezeu.
Crestinul,insa,stie ca icoana e doar o REPREZENTARE a lui
Dumnezeu,Care este in Ceruri.Este numai o închipuire, a cărei cinste
trece la chipul pictat pe ea. Crestinul nu crede ca icoana poate
vedea,auzi sau pipai,asa cum ne explica Isaia despre chipurile cioplite
ale paganilor.
Crestinii se roagă în prezenta icoanelor (asa cum evreii se rugau în
prezenta icoanelor Templului), dar nu la icoane.
Evreii întelegeau diferenta dintre venerare si închinare (adorare). Un
evreu pios isi săruta salul de rugăciune înainte sa si-l pună si săruta
Tora înainte sa o citească în sinagoga. Cu siguranta Iisus a făcut la fel,
înainte sa citească Scriptura în sinagoga.
10. Porunca a 2-a
"Sa nu-ti faci chip cioplit (adică idol), nici o înfatisare a lucrurilor care
sunt în ceruri, sau jos pe pământ sau în apele mai pe jos decât
pământul. Sa nu te închini lor si sa nu le slujesti (închini)." (Exod 20:4-
5a).
1.Sfintii si Hristos nu sunt “lucruri”.
2.Prin specificarea “pe pamant sau in ape”,ne putem da seama ca se
porunca se refera la cei care isi faceau idoli din diferite animale.”Din
cer” ne duce cu gandul la cei care se inchinau lunii,soarelui,etc..
Acestia erau egiptenii,din robia carora tocmai scapasera evreii.
3. Daca interpretam aceste cuvinte ca referindu-se la orice fel de imagini,
în mod clar heruvimii din Templu călcau aceasta porunca. Daca însa le
interpretam ca referindu-se doar la idoli, orice contradictie
dispare(Dumnezeu nu se poate contrazice).
4. Daca icoanele sunt idoli,orice asemanare e idol,incluzand
fotografiile,acceptate de protestanti.Ba chiar mai mult decat
icoanele,pentru ca icoana ne duce cu gandul la Dumnezeu,in timp ce
fotografia unei rude ne duce cu gandul la un om.
11. • Biblia îi mai învata pe evrei sa nu-si facă o înfatisare falsa a lui
Dumnezeu, pentru ca nu L-au văzut; dar noi, crestinii credem ca
Dumnezeu S-a întrupat prin persoana lui Iisus Hristos, deci putem
înfatisa "ce am privit" (1 Ioan 1:1). După cum a spus Sf. Ioan
Damaschinul:
"În vechime, Dumnezeul neîntrupat si nemăsurat nu a fost niciodată
înfatisat. Dar acum ca Dumnezeu a fost văzut în trup si a vorbit cu
oamenii, acestia pot face o înfatisare a lui Dumnezeu asa cum L-am
văzut. Nu ma închin materiei, ci Dumnezeului materiei, care a devenit
materie pentru mine si S-a coborât sa locuiască în materie, care mi-a
pregătit mântuirea prin intermediul materiei. Nu voi înceta sa cinstesc
aceasta materie care mi-a dăruit mântuirea. O cinstesc, dar nu ca
Dumnezeu."
13. • Marturii despre Sfintele Icoane se afla inca mai din vechime. Asa
Sfintul Metodie de Patara, care a trait prin veacul al III-lea, scrie:
"Inchipuirea ingerilor lui Dumnezeu, care se face din aur, ale
incepatoriilor si ale stapiniilor, noi le facem intru cinstirea si slava lui
Dumnezeu". Despre icoane scriu si Clement al Alexandriei si Tertulian,
care au trait in secolele II-III.
• Este demn de remarcat ca cele mai timpurii icoane din catacombe erau
în majoritate scene din Vechiul Testament si icoane ale lui Hristos.
Predominanta scenelor din Vechiul Testament arata ca aceasta nu era
o practica păgână introdusa de anumiti convertiti, ci una evreiasca,
adoptata de crestini.
• Catacombe din primul secol,cu icoane:
• http://www.youtube.com/watch?v=6zR4uoTN7GA
• http://www.teologiepentruazi.ro/2007/09/07/cultul-sfintilor-si-cinstirea-
sfintelor-icoane-in-primele-veacuri-ale-bisericii-catacombele-romane/
• http://starceanub.wordpress.com/2007/09/07/alte-imagini-din-
catacombe/
• Icoanele,in sinagogile evreiesti:
• http://www.sacred-destinations.com/syria/dura-europos-
pictures/slides/synagogue-fresco-moses-rescued-c-becklectic.htm
15. Icoanele ne ridica mintile de la cele pamântesti la cele ceresti. Sf. Ioan
Damaschinul a scris, "prin icoane vizibile suntem condusi la contemplarea
a ceea ce este divin si spiritual".
"Ceea ce scrisul prezintă cititorilor, imaginea prezintă celor neînvatati care o
privesc, căci în ea si cei ignoranti vad ce ar trebui sa urmeze; în ea pot citi
analfabetii" (Epistola către Episcopul Serenus din Marsilia, NPNF 2, Vol. XII,
p. 53).
Fac icoanele minuni?
• Făcea chivotul legământului minuni (vezi Iosua 3:15, 1 Samuel 4:6, 2 Samuel
11-12)?
• Vindeca sarpele de arama pe cei muscati de serpi (Numeri 21:9)?
• Au înviat oasele profetului Elisei pe un om (2 Imparati 13:21)?
• A vindecat umbra lui Petru pe bolnavi (Fapte 5:15)?
• Au vindecat hainele lui Pavel pe cei bolnavi si au scos draci (Fapte 19:12)?
17. Al Saptelea Sinod Ecumenic:
• "Acesta fiind cazul, urmând calea împărăteasca si învatatura de
inspiratie divina a Sfintilor Parinti si a Traditiei Bisericii sobornicesti -
căci noi stim ca este inspirata de Duhul Sfânt, care se afla în ea -
decidem în mod corect si după o lunga examinare, ca asemenea Crucii
sfinte si datatoare de viata, la fel sfintele si pretioase icoane pictate în
culori si împodobite cu pietre pretioase sau cu alta materie având
acelasi scop (epitedeios) sa fie puse în sfintele biserici ale lui
Dumnezeu, pe obiecte si haine sfinte, pe pereti si pe străzi, indiferent
daca ele sunt icoane ale Domnului Dumnezeu si Mântuitor Iisus
Hristos, ale Preacuratei Fecioare, Sfânta Născătoare de Dumnezeu,
sau ale îngerilor sau Sfintilor. Căci ori de câte ori vedem reprezentarea
lor prin imagini, ori de câte ori le privim, ne aducem aminte de
prototipuri, îi iubim mai mult, suntem îndemnati sa ne închinam
sărutând imaginea si sa ne mărturisim veneratia (proskenesin), nu
adevărate închinare (latreian) care, după credinta noastră este
cuvenita numai naturii divine, dar în acelasi fel veneram imaginea
Crucii celei scumpe si datatoare de viata, Sfânta Evanghelie si alte
obiecte sfinte pe care le cinstim cu tămâie si lumânări, după
obiceiurile înaintasilor nostri. Căci cinstea data imaginii se adresează
prototipului, iar persoana care venerează o icoana venerează pe cel
reprezentat de ea. Într-adevăr, aceasta este învatatura Sfintilor nostri
Parinti, si Traditia Sfintei Biserici sobornicesti care a dus Evanghelia
de la un capăt la celalalt al pământului."
18. Concluzie
• Sfânta Scriptură opreste închinarea la chipuri cioplite si la alte
asemănări văzute (les. 20, 4; Lev. 26, 1; Deut. 5, 8; Fapte 17, 29). Dar
prin aceasta opreste numai închinarea întemeiată pe socotinta că
însăsi aceste chipuri trebuie cinstite ca dumnezei, adică opreste
închinarea la idoli. Nu opreste însă cinstirea unor semne si înfătisări
ale lui Dumnezeu si ale sfintilor, când această cinstire nu rămâne la
materia din care sunt făcute, ci duce gândul nostru la Dumnezeu sau
la sfântul închipuit prin ele. Precum ne ajutăm de cuvânt ca să ne
ridicăm la cele mai presus de cuvânt, tot asa ne folosim si de icoană,
ca să ne ridicăm mai presus de icoană. Si precum Dumnezeu vrea ca
auzul nostru să se sfintească prin cuvinte curate, asa vrea ca si
vederea noastră să se sfintească prin icoane cuvioase, ca prin
amândouă aceste simtiri superioare, să pătrundă în suflet gânduri
curate.
