Sfântul mucenic Andrei Stratilat († 305) (19 august)

Sfântul mucenic Andrei Stratilat († 305)
(19 august)
Sfântul Andrei a trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305) şi era în
armată, având rang de stratilat, care însemna căpetenie de ostaşi. Năvălind atunci
perşii în Siria, căpetenia oştirilor din zonă l-a trimis pe Andrei să riposteze armatei
romane. Soldaţii conduşi de acesta au învins, iar Andrei i-a îndemnat în tot timpul
luptei să se roage lui Hristos pentru victorie. Căpetenia oştirilor, pe nume Antioh,
era prigonitor al creştinilor şi, aflând că Andrei şi ostaşii credeau în Hristos, a
poruncit ca aceştia să fie prinşi şi torturaţi, ca să se lepede de credinţa lor. Nevoind
ostaşii lui Hristos să se lepede de credinţă, au fost lăsaţi liberi şi au mers să se bote-
ze în Cilicia. Aflând prigonitorii despre aceasta, au poruncit să li se taie tuturor

capetele. S-au numărat atunci 2.593 de ostaşi, împreună cu Sfântul Andrei, care au
primit cununa muceniciei.
Index
Evanghelia şi Apostolul zilei............................................................................... 3
În această lună (august), ziua a nouăsprecezecea - Sfântul mucenic Andrei
Stratilat, şi cei împreună cu dânsul două mii cinci sute nouăzeci şi trei (Minei).. 6
Canon de rugăciune către Sfântul mucenic Andrei Stratilat.............................. 19
Imnografie ...................................................................................................... 27
Vieţile Sfinţilor - Viaţa Sfântului mucenic Andrei Stratilat................................ 30
Sinaxar - PomenireaSfântului marelui mucenic Andrei Stratilat şi a celor ce s-au
săvârşit împreună cu dânsul două mii cinci sute nouăzeci şi trei de ostaşi........ 37
Ştefan Sfarghie - Sinaxar - Sfântul mucenic Andrei Stratilat ............................. 38
Iulian Dumitraşcu - Calendar orthodox - Sfântul mucenic Andrei Stratilat; Sfinții
mucenici Timotei, Agapie și Tecla.................................................................... 39
Proloage - PomenireaSfântului, marelui mucenic Andrei Stratilat şi a celor ce s-
au săvârşit împreună cu el, două mii cinci sute nouăzeci şi trei de ostaşi († 305)
....................................................................................................................... 41
Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Pomenirea Sfântului
mucenic Andrei Stratilat.................................................................................. 45
Cântare de laudă la Sfântul mucenic Andrei Stratilat .................................... 47
Orthodoxwiki - Andrei Stratilat........................................................................ 49
Icoane............................................................................................................. 51

Evanghelia şi Apostolul zilei
Evanghelia
Ev. Luca 21, 12-19
Zis-a Domnul către ucenicii Săi:
12. Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor
prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la
dregători, pentru numele Meu.
13. Şi va fi vouă spre mărturie.

14. Puneţi deci în inimilevoastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde;
15. Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă,
nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri.
16. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide
dintre voi.
17. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu.
18. Şi păr din capul vostru nu va pieri.
19. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.
Apostol
Faptele Sfinţilor Apostoli
Ap. Fapte 12, 1-11
1. Şi în vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca
să-i piardă.
2. Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3. Şi văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat şi pe Petru, (şi erau zilele
Azimelor)
4. Pe care şi prinzându-l l-a băgat în temniţă, dându-l la patru străji de câte
patru ostaşi, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paşti.
5. Deci Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către
Dumnezeu pentru el, de către Biserică.
6. Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi
ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa.
7. Şi iată un înger al Domnuluia venitdeodată, iarîn cameră a strălucitlumină.
Şi lovind pePetru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi
lanţurile i-au căzut de la mâini.

8. Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-tecu sandalele. Şi el a făcut aşa.
Şi i-a zis lui: Pune haina pe tine şi vino după mine.
9. Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger este
adevărat, ci i se părea că vede vedenie.
10. Şi trecând de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care
duce în cetate, şi poarta s-a deschis singură. Şi ieşind, au trecut o uliţă şi îndată
îngerul s-a depărtat de la el.
11. Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevăratcă Domnul a trimis
pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul
iudeilor.

În această lună (august), ziua a nouăsprecezecea - Sfântul mucenic Andrei
Stratilat, şi ceiîmpreună cu dânsul două mii cinci sute nouăzeci şi trei (Minei)
La Vecernie
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi ale sfântului 3.
Stihirile praznicului, glasul al 6-lea:
Podobie: A treia zi ai înviat...
De graiurile cinstitului Gavriil, aducându-ne aminte strigăm ţie: Bucură-te, curată;
ci ca o cinstită prea curată şi Maică a Domnului, mutându-te către Dânsul, fă adu-
cere aminte pentru cei ce te cântă pe tine.
Nemărginită înţelepciunea lui Dumnezeu, şi-a zidit întru Duhul Sfânt mai presus
de minte, casa Sa dintru tine Născătoare de Dumnezeu, şi acum pe tine prea lău-
dată, te-a mutat întru lăcaşurile cele fără de materie.
Rugător alerg acum către tine, Maica Dumnezeului tuturor, ca să mă mântuieşti de
toate felurile de ispite. Ci o de Dumnezeu Născătoare, cu Fiul tău fiind împreună,
neamul creştinilor păzeşte-l.
Alte Stihiri ale sfântului, glasul 1:

Podobie: Prea lăudaţilor mucenici...
Pildă de bărbăţie arătându-te, ai îndemnat mulţimea a intra la locul cel de muce-
nicie, ca un voievod mergându-i înainte, Andreie purtătorule de chinuri, prea feri-
cite. Iar credincioşilor totdeauna le izvorăşti apele tămăduirilor, din ceruri primind
darul.
Arătându-te numit cu numirea bărbăţiei, bărbăteşte ai făcut vitejie împleticindu-te
cu vrăjmaşul, şi ca pe un alt faraon l-ai pierdut, vrednicule de minune înecându-l
cu toată oastea lui, în râurile sângiurilor tale; şi acum te roagă, să dăruiască sufle-
telor noastre, pace şi mare milă.
Îmbrăcându-te cu Crucea ca cu o armă nebiruită, cu credinţa ca cu o pavăză şi
platoşă te-ai îmbrăcat, prea înfricoşat te-ai arătat potrivnicilor, înfrângând taberele
lor. Pentru aceasta roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 4-lea
Când te-ai dus Născătoare de Dumnezeu Fecioară, la Cel ce S-a născut din tine
negrăit, fost-au de faţă Iacov fratele lui Dumnezeu, şi întâiul ierarh, şi Petru căpe-
tenia cea mai cinstită, şi vârful cuvântătorilor de Dumnezeu, şi toată dumnezeiasca
adunare a apostoIilor, cu adevărate învăţături, lăudând dumnezeiască şi înfricoşată
taina rânduielii lui Hristos Dumnezeu; şi îngropând trupul tău cel de viață înce-
pător şi de Dumnezeu primitor, s-au bucurat prea lăudată. Şi de sus prea sfintele şi
mai-marile puteri îngereşti de minune spăimântându-se, privind unii la alţii ziceau:
Ridicaţi porţile voastre, şi primiţi pe ceea ce a născut pe Făcătorul Cerului şi al
pământului, şi cu slavoslovii să lăudăm, cinstit şi sfânt trupul cel ce a încăput pe
Cel nevăzut de noi şi Domnul. Pentru aceasta şi noi pomenirea ta prăznuind, stri-
găm către tine prea lăudată: Înalţă cornul creştinilor, şi izbăveşte sufletele noastre.
La Stihoavnă
Stihirile, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratei, cetate sfântă, a proorocilor mărire; împodobeşte-ţi casa
întru care Cel dumnezeiesc se naşte.
Porţile cerurilor deschideţi-vă, că iată Maica Celui Preaînalt, prea curata Fecioară,
murind vine.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu şi sicriul sfinţiei Tale.
Adunatu-s-a ceata ucenicilor de la marginile lumii, cu prea slăvire, ca să îngroape
trupul tău cel dumnezeiesc şi nestricăcios.
Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverinţă, şi nu Se va lepăda de dânsa.
Cetate noule Sioane bucură-te, Împăratul tău a venit întru slava chipului celui
dumnezeiesc şi omenesc, pe care fără materie l-a închipuit.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 5-lea
Veniţi adunarea iubitorilor de praznic, veniţi să împreunăm ceata, veniţi să încu-
nunăm Biserica cu cântări, întru Adormirea cortului lui Dumnezeu; că astăzi Cerul
îşi desface sânurile primind pe ceea ce a născut pe Cel neîncăput de toate; şi
pământul cel ce dă izvor de viață şi binecuvântare, se împodobeşte cu bună fru-
museţe. Îngerii se împreună ceată cu apostolii, cu frică privind la ceea ce a născut
pe Începătorul vieţii, mutându-se ea din viață în viață. Toţi să ne închinăm ei
rugându-ne, împărtăşirea cea de un neam, nu o uita Stăpână, a celor ce prăznuiesc
cu credinţă prea sfântă adormirea ta.
Tropar, glasul al 5-lea: Mărirea cea pământească ai lăsat, şi cereasca Împărăţie ai
moştenit, sângele picându-ţi, ca cu o cunună de piatră nestricată, prea minunat te-ai
împodobit şi către Hristos ai venit cu sobor răbdător de patimi, cu ceata îngerilor în
lumina cea neînserată, şi pe Hristos soarele cel neapus ai aflat Sfinte Andreie
Stratilate, căruia roagă-te pururea cu cei împreună cu tine purtători de chinuri, să
mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al praznicului.
La Utrenie
La Dumnezeu este Domnul... Troparul praznicului de două ori. Slavă..., al
sfântului, Şi acum..., iar al praznicului.
După întâia Catismă. Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif, lucru mai presus de fire văzând şi în minte a avut
ploaia cea de pe lână, la zămislirea ta cea fără de sămânţă, de Dumnezeu
Născătoare, rugul cel nears în foc, toiagul lui Aaron ce a odrăslit şi mărturisind

logodnicul şi ocrotitorul tău preoţilor, a grăit: Fecioara naşte şi după naştere
rămâne iarăşi fecioară.
Văzând cu adevărat oştile îngereşti mutarea ta, prea curată Maica lui Dumnezeu,
binecuvântată cu totul lăudată Preasfântă, având voia Celui ce S-a născut din tine, a
adunat ceata ucenicilor, şi cu veselie a adus în Rai cinstit trupul tău, lăudând pe
Hristos, Dătătorul de viaţă, cel ce este în veci.
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif, lucru mai presus de fire văzând şi în minte a avut
ploaia cea de pe lână, la zămislirea ta cea fără de sămânţă, de Dumnezeu
Născătoare, rugul cel nears în foc, toiagul lui Aaron ce a odrăslit şi mărturisind
logodnicul şi ocrotitorul tău preoţilor, a grăit: Fecioara naşte şi după naştere
rămâne iarăşi fecioară.
În mâinile Celui ce S-a făcut Om din tine pentru noi, puindu-ţi sufletul, ca întru ale
Făcătorului tău şi Dumnezeu, la veselia cea nestricăcioasă te-ai mutat. Pentru
aceasta cu cinste te fericim pe tine una cea curată şi neîntinată; şi Născătoare de
Dumnezeu după adevăr toţi mărturisindu-te, strigăm: roagă pe Hristos la care te-ai
mutat, să mântuiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., iarăşi aceasta.
Canoanele al praznicului cel de al doilea cu Irmosul pe 8, şi al Sfântului pe 4.
Canonul Sfântului
facere a lui Iosif
Cântarea 1
Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-I Israel cel de
demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Vrând eu ca să laud sfinţită prăznuirea ta, luminează sufletul meu, cu razele cele
luminătoare ale Duhului, şi goneşte negura necunoştinţei mărite mucenice.

Prin putere dumnezeiască călcând pe vicleanul, şi biruitor făcându-te mucenice,
prea arătat cu minte vitejească te-ai îmbogăţit de strălucirea mucenicilor fericite
Andreie, cel cu nume mare.
Slavă...
Omorând cugetele cele pământeşti mucenice mult-pătimitorule, cu bărbăţie ai
urmat, Cuvântului, celui ce pentru tine S-a omorât, şi întru viață nestricăcioasă, te-
ai mutat prin moarte.
Şi acum..., a Născătoarei
Cela ce cu adevărat pentru prea covârşirea bunătăţii, S-a îmbrăcat cu trup dintru
tine Preacurată, spre mântuirea tuturor credincioşilor, Se cunoaşte îndoit la fire
Dumnezeu împreună şi Om.
Cântarea a 3-a
Irmos: Se veseleşte de Tine...
Cu vetrela Crucii trecând luciul ispitelor, mărite, în râurile sângiurilor tale ai afun-
dat pe vrăjmaşi.
Făcându-te mai înalt decât smintelile vicleanului, şi decât măiestriile cele de acolo,
ca un biruitor prea ales te-ai prea mărit mucenice.
Slavă...
Înfrumuseţându-te cu cunună bine încuviinţată, mucenice, cu prea aleşii mucenici
cu bucurie stai totdeauna înaintea lui Hristos.
Născut-ai Stăpână Fecioară Mireasă dumnezeiască pe Domnul tuturor, care mân-
tuieşte pe oameni de tirania vrăjmaşului.
Irmosul: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti puterea mea
Doamne, şi scăparea şi întărirea.
Condacul sfântului, glasul al 2-lea:

Podobie: Întru rugăciuni stând înaintea Domnului ca o stea mergătoare înaintea
soarelui, şi dorita vistieria Împărăţiei văzând, de negrăită bucurie te-ai umplut în
vecii cei fără sfârşit la Împăratul cel fără moarte, şi cu îngerii laudă neîncetată cân-
ţi, Andreie Stratilate; cu care roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
Sedealna, glasul 1:
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morţi s-au făcut de
strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor Învierea. Pe Tine Te
mărim, Pierzătorul stricăciunii, la Tine cădem, cel ce ai înviat din mormânt la Unul
Dumnezeul nostru.
Cu bărbăţie întărindu-te la suflet mucenice, îndrăzneala cea neputernică a vrăj-
maşului ai pierdut, şi bucurându-te ai pătimit, şi lui Dumnezeu bine ai plăcut
Pentru aceasta toţi prea sfântă pomenirea ta o prăznuim, întru bucuria inimii An-
dreie prea fericite.
Slavă..., Şi acum... a praznicului
Glasul şi Podobia, aceleaşi:
Ceata cea dumnezeiască a apostolilor, s-a adunat să te îngroape pe tine, prea cin-
stită Născătoare de Dumnezeu, prea curată, cu care şi cetele îngerilor, au cântat
mutarea ta, strigând prea lăudată, cu care şi noi cu dragoste prăznuim curată, laudă
ţie aducând, cu glasuri de cântări credincioşii şi strigăm: Bucură-te, folositoarea
celor ce pururea te cinstesc pe tine.
Cântarea a 4-a
Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat
întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Ca pe un zid prea tare Biserica agonisindu-te pe tine, prea înţelepte, de asuprelile
cele potrivnice ale vrăjmaşilor neclătită se păzeşte strigând: Slavă puterii Tale,
Doamne.
Cu pildele cele dumnezeieşti ca un voievod, întărind ceata mucenicilor, o ai plecat
să nu-şi părtinească nicicum trupul până a se strica, fiind stricăcios, fericite An-
dreie.

Într-armându-te cu bărbăţia ca cu un paloş, şi cu cinstita Cruce ca cu o sabie cu
două ascuţituri, fericite Andreie, ca un prea viteaz voievod ai pierdut pe vrăjmaşi.
Slavă...
Pe tine te lăudăm cel ce eşti apărător credinţei, ca pe un nebiruit pătimitor, şi părtaş
strălucirii celei cereşti, şi izvor cel ce izvorăşti apele nemuririi, celor ce au tre-
buinţă.
Toate limbile omeneşti te lăudă pe tine, lauda mucenicilor şi mântuirea credin-
cioşilor, căci ai născut pe Dumnezeu, rămânând Fecioară neîntinată prea curată.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci
din întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Numit fiind cu numele bărbăţiei celei adevărate, ai gonit pe vrăjmaşii tăi, şi până în
sfârşit i-ai prăpădit fericite Andreie.
Îmbogăţindu-te cu mântuitor darul Duhului, pururea izvorăşti credincioşilor apele
tămăduirilor, prea lăudate Andreie.
Slavă...
În tot pământul a alergat mărirea minunilor tale, şi lumina cinstitei mucenicii prin
dumnezeiescul dar, de Dumnezeu insuflate.
Născând tu pe Cel ce S-a rănit cu suliţa, săbiile vrăjmaşului acum până în sfârşit au
lipsit Născătoare de Dumnezeu şi din nou a zidit lumea.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...

Prin durerile tale, mucenice, ai sfărâmat boldurile vicleanului, și bucurându-te te-ai
mutat către slava cea fără de durere Andreie, voievodule al cinstitei cetei celei mu-
ceniceşti.
Prin prea puţine sângiuri arătat ai primit schimb strălucirea cea veşnică, şi bucuria
care nu se sfârşeşte niciodată, şi cununi cereşti şi slava cea neînserată.
Slavă...
Tabără înmulţită cu numărul împreună ai pătimit mucenice, şi în cetele îngerilor te-
ai numărat, fericite şi împreună cu îngerii după vrednicie, stai cu veselie înaintea
Stăpânului tuturor.
Pe Cel împreună fără de început cu Tatăl negrăit L-ai născut, care s-a asemănat
oamenilor mai presus de minte şi de cuvânt Născătoare de Dumnezeu. Pe care
roagă-L să mântuiască de primejdii pe robii tăi.
Irmosul: Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sân-
gele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Condacul şi Icosul praznicului.
Sinaxar
Întru această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului marelui
mucenicAndrei Stratilatul, şi a celor ce s-au săvârşitdimpreunăcu dânsul două
mii cinci sute nouăzeci şi trei de ostaşi (2593).
Stih: Andreie Stratilat fiind cu adevărat,
Tăierea capului bărbăteşte ai răbdat.
Mulţimea mucenicilor tăindu-se lac de sângiuri au vărsat,
Pentru tine cel ce iezerele apelor ai aşezat.
Andrei întru a nouăsprezecea zi,
Prin tăierea grumazului luminat se săvârşi.
Acesta a fost în zilele păgânului Maximian, oştindu-se spre părţile Răsăritului,
trimis fiind şi cu alte oşti de Antioh cel ce era voievod peste toată puterea, împo-
triva puterii perşilor, care intrase în hotarele romanilor, şi le strica ţara. Deci el

chemând pe Hristos întru ajutor, şi înduplecând şi pe tovarăşii lui ca să-i fie întru
ajutor, înfrânseră pe perşi şi astfel biruind pe vrăjmaşi, a întors pe tovarăşii lui spre
credinţa în Hristos.
Apoi fiind pârât el cu ai lui către Antioh, îl aduse înaintea lui ca pe un vinovat; şi îl
întinseră pe un pat de fier ars; iar ostaşilor ce erau cu dânsul, le-a băgat mâinile în
cătuşe.
După aceea rândui Antioh alţi o mie de ostaşi să-i scoată din hotarele țării. Deci şi
pe aceştia învățându-i sfântul, îi întoarse spre credinţa în Hristos; şi dacă înţelese
Antioh, goni şi pe aceştia, şi pe ostaşii dimpreună cu sfântul, şi porunci de le tăiară
capetele cu sabia.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor mucenici; Timotei, Agapie şi Tecla,
Stih: Cuptorul cu foc, căţuie în mijloc are,
Şi aromate pe Timotei cu bun miros foarte mare.
Agapie muşcătura fiarei a răbdat,
Şi fiara de suflet muşcătoare la inimă s-a muşcat
Mie îmi este Vizia patrie, iar Tecla numire.
Locul Gazei privelişte, iar nevoinţa a fiarelor muşcare.
Slăvitul mucenic Timotei era cu neamul din Palestina, şi fiind desăvârşit şi la viață
şi la cuvânt, se făcu învăţător Ortodoxiei. Deci fiind prins, şi stând de faţă la Gaza,
înaintea domnului Urban, şi întrebându-se şi spunând că este din partea creştinilor,
şi arătând cu de Dumnezeu grăitoare cuvinte cea de oameni iubire a lui Dumnezeu,
şi orânduială şi întruparea lui Hristos cea pentru noi, a fost bătut rău şi muncit cu
tot felul de munci, şi nicidecum întorcându-se, a fost băgat în foc, unde îşi primi
sfârşitul.
Şi într-aceiaşi cetate, Agapie şi Tecla Vizianca, dându-li-se strânsoare cu munci, şi
tot ţinându-se de credinţa lui Hristos, au fost daţi la fiare, şi-şi luară printr-însele
cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor mucenici; Eutihian ostaşul şi a lui Stra-
tighie, prin foc s-au săvârşit.
Stih: Eutihian arzându-se în foc, judecă mare,
Norocire pe arderea, şi mică pe pătimire.
Stratighie pe Hristos ca pe o armă având.

Se ostăşea şi asupra cuptorului cu foc ce era flăcărând.
Tot în această zi, cuviosul Teofan cel nou şi făcătorul de minuni, care a sihăstrit
în muntele Nausei, din Macedonia, ale căruia şi moaştele acum se află întru
acelaşi munte Nausa, cu pace s-a săvârşit.
Stih: Teofan luminând mai-nainte cu bunătăţile,
Acum străluceşte în Nausa cu moaştele.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miIuieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a
Irmos: În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe
mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
pe Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Prin curgerile sângiurilor ai făcut să izvorască izvor tuturor cu adevărat, vindecând
toată boala şi durerile celor ce vin către tine cu neîndoită credinţă, mucenice de
Dumnezeu insuflate.
Moştenind prin sânge viaţa cea neîmbătrânitoare, tot Sfântul Sinod l-ai adus Prea-
sfântului Cuvânt, înţelepte mucenice, cu care roagă-te pentru noi lui Hristos
Dumnezeul nostru.
Slavă...
Cu dumnezeiesc pârâul sângiurilor tale mucenice ţi-ai roşit porfira şi cu dânsa
împodobindu-te, împărăţeşti acum împreună cu Împăratul tuturor, înfrumuseţându-
te cu cununa biruinţei.
Fecioară ceea ce prin dumnezeiască naşterea ta cea mai presus de fire, arătat ai în-
dumnezeit pe oameni, ca una ce negrăit pe Dumnezeu l-ai întrupat pruncă. Bine-
cuvântată eşti tu între femei, prea curată Stăpână.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Cu luptele tale cele tari, mărite, ai oprit năvălirile leilor celor sălbatici şi cu dumne-
zeiască putere, ai smerit trufia cea nedumnezeiască a tiranilor; şi biruitor sus în
ceruri ai alergat strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Luptându-te prea ales şi săvârşind lupta ta prin tăierea sabiei, te-ai învrednicit a
vedea strălucirile sfinţilor, şi întru bucurie a locui, şi acum cu veselie strigi: Bine-
cuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
La dumnezeiască Biserica dumnezeiescului mucenic alergând, luăm lumină pu-
rurea, atingându-ne de dumnezeiască racla moaştelor lui, primind dar dătător de
sfinţenie, şi strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domul.
Preasfântă Fecioară, care negrăit ai născut pe Preasfântul Dumnezeu, pe care sfinţii
mucenici, în privelişte L-au mărturisit, trimite sfinţire şi luminare noroadelor celor
ce strigă: Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea
înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi
puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta
credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, Piatra cea netăiată...
Iată pomenirea cea purtătoare de lumină a purtătorului de chinuri, celui cu raze
luminoase, a strălucit risipind întunericul dracilor; iar pe cei credincioşi lumi-
nându-i. Pe aceasta dar cu strălucire să o săvârşim, după vrednicie mărindu-l pe
dânsul.

Arătatu-te-ai ca un soare mare, mucenice Andreie în mijlocul pătimitorilor celor
dimpreună, povăţuindu-i pe dânşii cu cuvântul tău, către lumina cea neînserată a
strălucirii celei cereşti, cu care cu credinţă pe tine te fericim.
Pe tine care cu luminarea minunilor luminezi toată făptura, pe tine cel neplecat
purtătorule de cunună, care te-ai făcut stâlp Bisericii şi întărire credincioşilor, te
fericim mucenice Andreie.
Slavă...
Înflorit-ai în mijlocul grădinii purtătorilor de chinuri, ca un trandafir, purtând
tainică bună mireasmă, şi înmiresmezi plinirea credincioşilor, şi înşelăciunea cea
stricată cu dumnezeiescul dar o goneşti, prea înţelepte.
Purtând în braţe pe Hristos, cel ce poartă toate cu voirea, pe Acesta roagă-L Stă-
până, ca să mă mântuiască din mâna celui străin, pe mine cela ce cu dreaptă
credinţă, neîncetat te slăvesc pe tine.
Irmosul: Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului; din tine
muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta
veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Luminânda
Podobie: Cu ucenicii să ne suim în muntele Galileei, prin credinţă să vedem pe
Hristos zicând: Că a luat putere a celor de sus şi a celor de jos; să ne învăţăm cum
învaţă, a boteza toate neamurile în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi
a petrece cu tăinuitorii, precum S-a făgăduit până în sfârşitul veacului.
Andrei prea lăudatul, voievodul şi mucenicul, cu dumnezeiescul darul Crucii,
îndrăzneala tiranilor a surpat, şi cununa slavei a luat. Şi cu acesta străluceşte
împreună şi ceata mucenicilor cea dumnezeiască, tabăra cea purtătoare de biruinţă,
împreunată într-armarea cea neruptă şi nebiruită, a căror pomenire luminat prăz-
nuindu-o, lăudăm pe Hristos.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului

Apostoli de la margini, adunându-vă aicea, în satul Ghetsimani, îngropaţi trupul
meu şi Tu, Fiule şi Dumnezeul meu, primeşte duhul meu.
La Stihoavnă
Stihirile, glasul al 2-lea
Podobie: Casa Efratei, cetate sfântă, a proorocilor mărire; împodobeşte-ţi casa
întru care Cel dumnezeiesc se naşte.
O tainele tale curată, cele mai presus de fire; căci ca o Maică a lui Dumnezeu,
luminat purcezi acuma către Dânsul, Născătoare de Dumnezeu.
Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu şi sicriul sfinţirii Tale.
Mormântul prea curatei şi Născătoarei de Dumnezeu, este scară către Cer, înălţând
pe cei ce laudă dumnezeiască adormirea ei.
Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverinţă şi nu Se va lepăda de dânsa.
Când te-ai mutat către Cel născut din tine, împreună au venit apostolii în nori, ca să
îngroape trupul tău, Fecioară.
Slavă..., Şi acum..., asemenea.
Toţi pământenii, cu osârdie dimpreună să alergăm cu cei fără de trupuri, să îngro-
păm pe ceea ce a născut, pe Făcătorul zidirii.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei.
La Liturghie
Fericirile praznicului, Cântarea a 5-a, a Canoanelor amândouă, cu Irmosul pe 6.
Prochimen, glasul al 4-lea: Sfinţilor care sunt pe pământul Lui... Stih: Mai-nainte,
vedeam pe Domnul înaintea mea... Apostolul către Efeseni: Fraţilor, întăriți-vă
întru Domnul..., Aliluia, glasul al 4-lea: Strigat-au drepții... Stih: Multe sunt
scârbele drepţilor... Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul ucenicilor Săi, păziţi-vă
de oameni. Chinonicul: Bucurați-vă, drepţilor întru Domnul...

Canon de rugăciune către Sfântul mucenic Andrei Stratilat
Troparul Sfântului mucenic Andrei Stratilat, glasul al 5-lea: Mărirea cea pă-
mântească ai lăsat şi Cereasca Împărăţie ai moştenit; sângele picurându-ţi, ca şi cu
o cunună de piatră nestricată, prea minunat te-ai împodobit; şi către Hristos ai venit
cu sobor răbdător de patimi, cu ceata îngerilor în Lumina cea neînserată; şi pe
Hristos, Soarele cel Neapus, ai aflat, Sfinte Andrei Stratilat. Aceluia roagă-te puru-
rea, cu cei împreună cu tine purtători de chinuri, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1
Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-I Israel cel de
demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfinte mucenice Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vrând eu să laud sfinţită prăznuirea ta, luminează sufletul meu cu razele cele
luminătoare ale Duhului şi goneşte negura necunoştinţei, mărite mucenice.

Prin putere dumnezeiască călcând pe vicleanul şi biruitor făcându-te, mucenice,
prea lămurit cu minte vitejească te-ai îmbogăţit de strălucirea mucenicilor, fericite
mucenice Andrei, cel cu nume mare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Omorând cugetele cele pământeşti, mucenice mult pătimitorule, cu bărbăţie ai
urmat Cuvântului, celui ce pentru tine a fost omorât şi la viaţa cea nestricăciosă te-
ai mutat prin moarte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel ce cu adevărat, pentru săvârşirea bunătăţii, S-a îmbrăcat cu Trup din tine, Prea-
curată, spre mântuirea tuturor credincioşilor, se cunoaşte îndoit la Fire Dumnezeu
împreună şi Om.
Cântarea a 3-a
Irmos: Se veseleşte de Tine...
Cu vetreala Crucii trecând luciul ispitelor, mărite, în râurile sângiuirilor tale ai
afundat pe vrăjmaşi.
Făcându-te mai înalt decât smintelile vicleanului şi decât măiestriile cele de acolo,
ca un biruitor prea ales ai fost prea mărit, mucenice.
Înfrumuseţându-te cu cunună bine încuviinţată, mucenice, cu prea aleşii mucenici
cu bucurie stai totdeauna înaintea lui Hristos.
Născut-ai, Stăpână Fecioară, Mireasă dumnezeiască, pe Domnul tuturor, care
mântuieşte pe oameni de tirania vrăjmaşului.

Irmosul: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, grăind: Tu eşti puterea mea,
Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a
Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat
întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Ca pe un zid prea tare Biserica agonisindu-te pe tine, prea înţelepte, de asuprelile
cele potrivnice ale vrăjmaşilor neclintită se păzeşte cântând: Slavă puterii Tale,
Doamne.
Cu pildele cele dumnezeieşti ca un voievod, întărind ceata mucenicilor, ai plecat-o
să nu-şi părtinească nicidecum trupul până nu se va strica, fiind stricăcios, fericite
Andrei.
Într-armându-te cu bărbăţia ca şi cu un paloş şi cu cinstita Cruce ca şi cu o sabie cu
două ascuţişuri, fericite Andrei, ca un viteaz voievod ai pierdut pe vrăjmaşi.
Pe tine te lăudăm cel ce eşti apărător al credinţei, ca pe un nebiruit pătimitor şi
părtaş al strălucirii celei cereşti şi izvor ce izvorăşti apele nemuririi celor ce au
trebuinţă de ele.
Toate limbile omeneşti te laudă pe tine, lauda mucenicilor şi mântuirea credin-
cioşilor, căci ai născut pe Dumnezeu, rămânând Fecioară neîntinată, prea curată.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci
din întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Numit fiind cu numele bărbăţiei celei adevărate, ai gonit pe vrăjmaşii tăi; şi până în
sfârşit i-ai prăpădit, fericite Andrei.
Îmbogăţindu-te cu mântuitor darul Duhului, pururea izvorăşti credincioşilor apele
tămăduirilor, prea lăudate Andrei.
În tot pământul s-a răspândit mărirea minunilor tale şi lumina cinstitei mucenicii
prin dumnezeiescul dar, de Dumnezeu însuflate.
Născând tu pe Cel ce a fost rănit cu suliţa, săbiile vrăjmaşului de acum până la
sfârşit au lipsit; Născătoare de Dumnezeu, Acela din nou a zidit lumea.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...
Prin durerile tale, mucenice, ai sfărâmat boldurile celui viclean. Şi bucurându-te,
te-ai mutat către slava cea fără de durere, Sfinte mucenice Andrei, voievodule al
cinstitei cete muceniceşti.
Prin prea puţine sângiuiri lămurit ai primit în schimb strălucirea cea veşnică şi
bucuria care nu se sfârşeşte niciodată, cu cununile cereşti şi slava cea neînserată.
Tabără înmulţită cu numărul împreună ai pătimit, mucenice şi în cetele îngerilor te-
ai numărat, fericite. Şi acum împreună cu îngerii, după vrednicie, stai cu veselie
înaintea Stăpânului tuturor.

Pe Cel împreună fără de început cu Tatăl în chip de negrăit L-ai născut, care S-a
asemănat oamenilor în chip mai presus de minte şi de Cuvânt, Născătoare de
Dumnezeu. Pe Acela roagă-L să mântuiască de primejdii pe robii tăi.
Irmosul: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de
sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Condac, glasul al 2-lea: În rugăciuni stând înaintea Domnului, ca o stea mer-
gătoare înaintea soarelui şi dorită vistierie a Împărăţiei văzând, de negrăită bucurie
te-ai umplut în vecii cei fără sfârşit la Împăratul Cel fără de moarte; şi acolo cu
îngerii laudă neîncetată cânţi, Sfinte Andrei Stratilat. Cu aceia împreună roagă-te
neîncetat pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a
Irmos: În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe
mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
pe Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Prin curgerile sângiuirilor ai făcut să izvorască izvor cu adevărat tuturor, vindecând
toată boala şi durerile celor ce vin către tine cu dreaptă credinţă, mucenice de
Dumnezeu insuflate.
Moştenind prin sânge Viaţa cea neîmbătrânitoare, tot Sfântul Sinod l-ai adus
Preasfântului Cuvânt, înţelepte mucenice, cu care roagă-te pentru noi lui Hristos
Dumnezeul nostru.
Cu dumnezeiesc pârâul sângiuirilor tale, mucenice, ţi-ai înroşit porfira şi cu dânsa
împodobindu-te, împărăţeşti acum împreună cu Împăratul tuturor, înfrumuseţându-
te cu cununa biruinţei.

Fecioară, ceea ce prin dumnezeiască naşterea ta cea mai presus de fire, arătat ai
îndumnezeit pe oameni, ca Singura care în chip de negrăit pe Dumnezeu L-ai
Întrupat, Pruncă, Binecuvântată eşti tu între femei, prea curată Stăpână.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi...
Cu luptele tale cele tari, mărite, ai oprit năvălirile leilor celor sălbatici şi cu dumne-
zeiască Putere, ai smerit trufia cea necredincioasă a tiranilor. Şi biruitor sus la
ceruri ai alergat, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Luptându-te prea ales şi săvârşind lupta ta prin tăierea săbiei, te-ai învrednicit a
vedea strălucirile sfinţilor şi întru bucurie a locui şi acum cu veselie cânţi: Bine-
cuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
La dumnezeiască biserica dumnezeiescului mucenic alergând, luăm lumină pu-
rurea, atingându-ne de dumnezeiască racla moaştelor lui, primind dar dătător de
sfinţenie şi cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Preasfântă Fecioară, care în chip de negrăit ai născut pe Preasfântul Dumnezeu, în
care sfinţii mucenici în privelişte L-au mărturisit, trimite sfinţire şi luminare
popoarelor celor ce cântă: toate lucrurile, bine cuvântaţi pe Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea
înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi
puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta
credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, Piatra cea netăiată...
Iată pomenirea cea purtătoare de lumină a purtătorului de chinuri, cel cu raze
luminoase, a strălucit risipind întunericul demonilor, iar pe cei credincioşi lumi-
nându-i. Pe aceasta, dar, cu strălucire să o săvârşim, după vrednicie mărindu-l pe
dânsul.
Arătatu-te-ai ca un soare mare, Sfinte mucenice Andrei, în mijlocul pătimitorilor
celor împreună cu tine, povăţuindu-i pe ei cu cuvântul tău, către Lumina cea
neînserată a strălucirii celei cereşti; cu aceia împreună, cu credinţă, pe tine te
fericim.
Pe tine, care cu luminarea minunilor luminezi toată făptura, pe tine cel neplecat,
purtătorule de cunună, care te-ai făcut stâlp Bisericii şi întărire credincioşilor, te
fericim, Sfinte mucenice Andrei.
Înflorit-ai în mijlocul grădinii purtătorilor de chinuri, ca un trandafir, purtând
tainică şi bună mireasmă, pentru plinirea credincioşilor şi înşelăciunea cea stricată
cu dumnezeiescul dar o goneşti, prea înţelepte.
Purtând în braţe pe Hristos, cel ce poartă toate cu voirea, pe Acesta roagă-L, Stă-
până, ca să mă mântuiască din mâna celui străin pe mine, cel ce cu dreaptă
credinţă, neîncetat te măresc pe tine.
Irmos: Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine,
muntele cel netăiat, S-a tăiat, Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta
veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Sedelna, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l,
morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor
Învierea. Pe Tine Te mărim, Pierzătorul stricăciunii, la Tine cădem, cel ce ai înviat
din mormânt la Unul Dumnezeul nostru.
Cu bărbăţie întărindu-te la suflet, mucenice, îndrăzneala cea neputernică a vrăjma-
şului ai pierdut şi bucurându-te, ai pătimit şi lui Dumnezeu ai bineplăcut. Pentru
aceasta, toţi prăznuim prea sfântă pomenirea ta, întru bucuria inimii, Sfinte Andrei,
prea fericite.
Sedelna praznicului Adormirii Maicii Domnului, glasul 1: Podobie: Mormântul
Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce
s-a arătat, care a vestit femeilor Învierea. Pe Tine Te mărim, Pierzătorul strică-
ciunii, la Tine cădem, cel ce ai înviat din mormânt la Unul Dumnezeul nostru.
Ceata cea dumnezeiască a apostolilor s-a adunat să te îngroape pe tine, prea cinstită
Născătoare de Dumnezeu prea curată, cu care şi cetele îngerilor au cântat mutarea
ta, grăind prea lăudată. Cu aceia şi noi cu dragoste prăznuim, curată, laudă ţie
aducând, cu glasuri de cântări credincioşii şi grăim: Bucură-te, folositoarea celor ce
pururea te cinstesc pe tine.

Imnografie
Troparul Sfântului mucenic Andrei Stratilat: Mărirea cea pământească ai lăsat, şi
cereasca Împărăţie ai moştenit; sângele picându-ţi, ca şi cu o cunună de piatră
nestricată, prea minunat te-ai împodobit; şi către Hristos ai venit cu sobor, răb-
dătorule de patimi, cu ceata îngerilor în lumina cea neînserată; şi pe Hristos,
Soarele cel neapus ai aflat, Sfinte Andrei Stratilat. Aceluia roagă-te pururea, cu cei
împreună cu tine purtători de chinuri, să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului mucenic Andrei Stratilat: În rugăciuni stând înaintea Domnu-
lui ca o stea mergătoare înaintea soarelui, şi dorita vistierie a Împărăţiei văzând, de
negrăită bucurie te-ai umplut în vecii cei fără de sfârşit la Împăratul cel fără de
moarte; şi acolo împreună cu îngerii laudă neîncetată cânţi, Andrei Stratilate. Cu
aceia împreună roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
Sinaxar - Sfântul mucenic Andrei Stratilat - 19 august:
https://www.trinitas.tv/sfantul-mucenic-andrei-stratilat-19-august/

Vieţile Sfinţilor - Viaţa Sfântului mucenic Andrei Stratilat
Păgânul Maximian împărăţind peste stăpânirea Romei şi prigonind pretutindeni pe
creştini, era un voievod în Siria, cu numele Antioh. El era rău la obicei şi prea
fierbinte slujitor idolilor, suflând cu îngrozire şi cu ucidere asupra robilor lui
Hristos. Lui îi era dată stăpânirea de la împărat peste toată Siria şi luase poruncă să
chinuiască şi să ucidă pe toţi creştinii, având încredinţaţi mulţi tribuni cu oaste
romană.
Sub stăpânirea aceluia, între alţi tribuni era şi Andrei, robul lui Hristos, ca o floare
de crin binemirositoareîntre spini. El la început şi-a păzit în taină credinţa cea
sfântă în Hristos - până la o vreme - după care a arătat-o la toată lumea,
mărturisind înaintea tuturor numele lui Hristos.
Acesta, deşi era încă nebotezat, însă avea credinţă tare şi dragoste fierbinte către
Hristos Dumnezeu, şi-I slujea Lui ziua şi noaptea în rugăciuni şi în postiri, ferindu-
se de tot lucrul cel neplăcut lui Dumnezeu, iar pe cele plăcute lui Dumnezeu împli-
nindu-le cu osârdie. Şi i-a dat Dumnezeu mare putere şi biruinţă în războaie, şi
nimeni nu-i era lui asemenea cu vitejia şi cu bărbăţia în toate cetele. El biruia cu
puterea sa pe cei potrivnici, şi era slăvit şi cinstit între ostaşi mai mult decât ceilalţi
conducători de cete.

Iar într-o vreme a năvălit multă putere de oaste persană asupra acelor părţi,
ridicând război împotriva lui Antioh. Din această pricină, Antioh era în mare
tulburare pentru acea năvălire fără de veste a perşilor, şi aducându-şi aminte de
vitejia tribunului Andrei, l-a chemat la sine şi i-a încredinţat lui voievozia în locul
său, numindu-l pe el stratilat - adică să fie mai mare peste ostaşii cei mai mari - şi
poruncindu-i să meargă cu oastea împotriva vrăjmaşilor celor ce năvăliseră şi să
întoarcă pornirea acelora.
Deci i-a zis: „Despre bărbăţia şi vitejia ta în războaie nu numai eu sunt înştiinţat;
dar şi împăratul însuşi ştie bine de aceea. Pentru aceasta eşti cinstit cu cinstea
aceasta; deci ţie îţi încredinţez acest război, care ne-a venit fără de veste. Pentru
aceea să iei oastea şi să fii voievod în locul meu şi să te sârguieşti să înmulţeşti şi
mai mult slava pe care o ai".
Iar Sfântul Andrei, ostaşul lui Hristos, nu pentru prea mărirea sa, ci pentru slava
numelui lui Iisus Hristos, voind să iasă cu vitejie asupra vrăjmaşilor, şi-a ales
pentru război puţini ostaşi din multa oaste romană - asemănându-se lui Ghedeon
cel de demult - ştiind bine ceea ce s-a zis de David, că Domnul nu în puterea cailor
voieşte, nici în pulpele bărbaţilor binevoieşte; ci în cei ce se tem de El bine voieşte,
şi în cei ce nădăjduiesc spre mila Lui.
Deci Andrei şi-a ales pe cei pe care darul lui Dumnezeu cel lucrător i-a arătat
prin insuflarea cea tainică în inimalui, şi a ieşit împotriva vrăjmaşilor. Şi văzând
el puterea cea mare a potrivnicilor care năpădiseră ca lăcustele asupra Siriei, îşi
întărea ostaşii săi să se lupte vitejeşte şi să nu se teamă de ostaşii cei mulţi ai
perşilor, ei fiind puţini. Şi le-a pus înainte cunoştinţa Unuia Dumnezeu cel
Atotputernic şi înfricoşat întru războaie, care ajută cu tărie robilor Săi; pentru că
atunci nici unul din ostaşi nu era creştin, ci toţi erau închinători la idoli.
El a zis către dânşii: „O, fraţilor şi prietenilor, acum să cunoaşteţi că zeii
păgânilor sunt diavoli, şi nimănui nu pot să-i ajute, fiind neputincioşi, iar
adevăratul Dumnezeu este unul, Căruia eu Ii slujesc şi Care a făcut cerul şi
pământul.Acela pe toate le poate şi tuturor care Il cheamă le dă ajutor grabnic,
îi face tari în războaie şi goneşte pe cei potrivnici dinaintea feţei lor. Iată,
precum vedeţi, oştile vrăjmaşilor sunt fără număr împotriva noastră, şi prin
mulţimea lorsunt mai puternici decât noi; dar dacă veţi scuipa pe zeii voştri cei
deşerţi şi veţi chema cu mine împreună pe Unul, adevăratul Dumnezeu, îndată
veţi vedea pe vrăjmaşi stingându-se înaintea voastră ca fumul sau ca praful".

Grăind el aceasta, toţi ostaşii care erau cu dânsul au crezut cuvintele lui, şi
chemând spre ajutor pe Hristos Dumnezeu, s-au pornit cu îndrăzneală asupra
potrivnicilor; şi, făcând tăiere mare, i-au biruit cu putere, pentru că le venise de sus
ajutorul cel nevăzut, pentru credinţa şi rugăciunile Sfântului Andrei, tulburând cu
frica cetele persieneşti, care întorcându-se înapoi, au fugit. Iar oastea romană care
era cu Andrei, gonindu-i dinapoi, secera capetele perşilor cu săbiile, cum se seceră
spicele; astfel s-a făcut slăvită biruinţa romanilor asupra perşilor, cu puterea lui
Hristos. Deci vrăjmaşii fiind goniţi, ostaşii care erau cu Sfântul Andrei, văzând o
biruinţă neaşteptată ca aceea asupra vrăjmaşilor, cu ajutorul lui Hristos, toţi au
crezut în El. Iar Sfântul Andrei, pe cât putea, îi întărea în credinţă, învăţându-i
la cunoştinţa căii celei drepte care duce spre mântuire. Şi, întorcându-se cu
bucurie de la război, au venit în cetatea Antiohiei cu slavă.
Dar unul din mai-marii peste oşti cei zavistnici, urând pe Sfântul Andrei pentru o
vitejie şi o bună slavă ca aceea, l-a clevetit la Antioh, spunând că stratilatul Andrei
cinsteşte pe Dumnezeul cel răstignit. Iar Antioh, auzind aceasta, s-a tulburat de
mânie şi a trimis la dânsul pe nişte bărbaţi din rânduiala ostaşilor începători, ca să
afle de la el dacă este adevărat ceea ce se spune despre dânsul. Şi, înştiinţându-se
că într-adevăr aşa este, a trimis la dânsul iar, pe de o parte sfătuindu-l, iar pe de alta
îngrozindu-l şi aducându-i aminte de cruzimea sa asupra creştinilor.
Deci i-a grăit prin trimişi: „Ştii bine cu ce fel de chinuri am pierdut pe Eftimie, fiul
lui Polieuct şi pe mulţi cu dânsul care urmau credinţei creştineşti, dintre care nici
unul n-am cruţat; iar acum tu cu ce sfat şi cu ce nădejde Il proslăveşti ca pe un
Dumnezeu pe acel om care a fost răstignit pe cruce? "
Iar sfântul, la aceste cuvinte pe care i-au fost trimise, a răspuns împotrivă, zicând:
„Aceste cuvinte ale lui Antioh mă întăresc pe mine mai mult decât mă
înspăimântă; căci dacă aceia pe care îi pomeneşte el, fiind daţi la cumplite
chinuri de dânsul, s-au făcut biruitorii lui şi au stat înaintea lui Hristos
Dumnezeu în cununa mucenicească, pentru ce să nu fiu şi eu rob credincios al
Domnuluimeu IisusHristos, ca împreună cu aceia care mai înainte de mine au
pătimit pentru Dânsul, să mă învrednicesc de împărăţia Lui".
Aducându-i lui Antioh un răspuns ca acesta al lui Andrei, s-a umplut de mânie şi a
trimis ostaşi, poruncindu-le să-l aducă legat. Şi şezând la judecată, a poruncit
Sfântului Andrei ca, înaintea tuturor, să spună curat despre el, dacă se supune
poruncii împăratului sau voieşte să slujească Dumnezeului său.

Iar sfântul, stând la acea nedreaptă judecată în privirea îngerilor şi a oamenilor, a
mărturisit cu îndrăzneală şi cu glas mare pe Hristos, adevăratul Dumnezeu,
spunând că este robul Lui. Şi îndată chinuitorul a poruncit să se aducă un pat de
aramă, să-l ardă foarte tare, şi pe acela să-l aşeze pe Andrei, ostaşul lui Hristos.
Deci, fiind patul înfierbântat şi scăpărând scântei din el, chinuitorul a zis către
mucenic, batjocorindu-l: „Andrei, te-ai ostenit mult în războaie; deci ţi se cade ca
după atâtea osteneli să te odihneşti pe acest pat".
Iar sfântul mucenic n-a aşteptat până să-l ia slugile chinuitorului, ci singur
dezbrăcându-şi hainele, s-a suit cu sârguinţă pe patul acela şi culcându-se pe
dânsul, s-a întins ca pe un aşternut moale. Astfel răbda cu vitejie arderea trupului
său, simţind durere la început; şi se ruga lui Hristos Dumnezeu ca să-i dea grabnic
ajutor. Atunci focul, prin dumnezeiască poruncă, îndată şi-a lăsat puterea şi nu
putea vătăma trupul mucenicului.
Şi a prins Antioh şi pe alţi bărbaţi din ostaşii lui Andrei, şi pironindu-le mâinile în
patru părţi în chipul Sfintei Cruci pe nişte lemne, îi batjocorea şi îi întreba dacă le
este plăcut aceea. Iar ei spunând că acea pătimire pentru Hristos este bine primită,
ziceau: „O, de ne-am învrednici să fim următori lui Hristos, Dumnezeul nostru,
Cel răstignit pe lemnul crucii".
Şi iar a întrebat chinuitorul pe Sfântul Andrei dacă acum s-a învăţat prin arderea
focului şi vrea să se întoarcă de la Hristos spre zei.
Iar mucenicula răspunscă doreşte să rabde până la sfârşit, de vremece sfârşitul
lucrului început este cunună; căci nu cel ce a început bine este încununat de
Hristos Dumnezeu, ci cel ce a săvârşit bine.
Atunci chinuitorul Antioh a poruncit să ia pe Sfântul Andrei de pe patul de aramă
şi pe prietenii lui să-i scoată de pe lemne, apoi pe toţi să-i arunce în temniţă, ca şi
cum le-ar da vreme să se gândească şi să se sfătuiască spre a se întoarce la zeii lor,
însă având un cu totul alt scop, anume ca să înştiinţeze pe împărat; pentru că nu
îndrăznea ca pe un bărbat viteaz şi cinstit ca acela, pe Sfântul Andrei şi pe prietenii
lui, să-i piardă fără ştirea şi voia împăratului.
Iar împăratul Maximian, luând scrisoarea lui Antioh şi citind-o, a socotit că nu era
lucru bun ca pe un ostaş slăvit ca acela şi pe alţi viteji ca dânsul să-i piardă la
arătare, ca să nu se facă în oaste gâlceava şi tulburare pentru dânşii. Deci, ca să nu
se ridice pentru dânşii război, a scris lui Antioh, poruncind ca să lase liberi din
legături şi din pedepse pe Andrei şi pe tovarăşii săi.

Pe de altă parte însă, i-a dat altă poruncă tăinuită, ca după eliberarea lui Andrei şi a
însoţitorilor lui, mai aşteptând puţină vreme, să scornească cu meşteşugire
împotriva lor o altă pricină oarecare, ca şi cum nu pentru credinţă, şi astfel să-i
prindă pe câte unul şi să-i piardă, dacă se vor găsi neschimbaţi întru creştinătate. O
poruncă ca aceasta luând Antioh de la împărat, îndată a dezlegat din legături şi din
temniţă pe Sfântul Andrei şi pe însoţitorii lui şi i-a lăsat liberi, poruncindu-le ca să
petreacă în dregătoria lor ca şi mai înainte.
Iar Sfântul Andrei, ostaşul lui Hristos, înştiinţându-se din dumnezeiască desco-
perire de acea meşteşugirea păgânilorşi tăinuindu-se de Antioh, s-a dus cu toţi
ostaşii care crezuseră în Hristos, în Tarsul Ciliciei, la Petru, episcopul acelei
cetăţi, ca să se boteze, pentru că încă nici unul dintre dânşii nu era botezat, nici
fericitul Andrei, nici tovarăşii lui, care erau în număr de două mii cinci sute
nouăzeci şi trei.
Iar după puţină vreme, Antioh, înştiinţându-se despre plecarea lui Andrei cu
tovarăşii săi în părţile Ciliciei, s-a umplut de multă mânie şi iuţime şi, sfătuindu-se
cu sfetnicii săi, a trimis o scrisoare la Seleuc, ighemonul Ciliciei, zicând: „Ştiu că
ai auzit de Andrei, care a fost tribun în cetele împărăteşti. Acela, nu numai singur
a înnebunitacum, ci şi pe mulţi din ostaşi i-a adus la aceeaşi nebunie, ca să nu se
supună împărăteştilor porunci şi a fugit cu însoţitorii săi - după cum auzim - în
părţile Ciliciei. Deci, împlinind tu împărăteasca poruncă, prinde-l pe el şi pe toţi
cei cu dânsul şi să-i trimiţi legaţi la noi; iar de se vor împotrivi sau vor încerca să
fugă, să-i ucideţi pe dânşii cu ostaşi înarmaţi".
Ighemonul Seleuc, luând o poruncă ca aceasta de la Antioh, îndată a trimis în toată
Cilicia ca să întrebe despre Andrei şi despre tovarăşii şi următorii lui; şi,
înştiinţându-se că este în Tars, s-a sculat şi a mers cu oastea acolo.
Iar Sfântul Andrei, văzând cu duhul cetele care veneau asupra turmei lui
Hristos, a rugat pe episcopul Tarsului, pe fericitul Petru şi pe un altul, care se
întâmplase în acea vreme acolo, anume Non, din cetatea Veriei, ca fără
întârziere să le dea lor Sfântul Botez. Drept aceea, episcopii îndată au botezat pe
Sfântul Andrei şi pe însoţitorii lui.
Iar după primirea Sfântului Botez, Sfântul Andrei cu tovarăşii lui s-au dus din
Tars la un loc numitTacsanit,nu că se temeau de moarte, pe care o doreau pentru
Hristos, ci împlinind porunca Domnului său, care zice: Când vă vor goni pe voi
din cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă...

Iar Seleuc mergând în Tars cu ostaşii săi înarmaţi ca la război şi negăsind pe
Andrei şi pe tovarăşii săi, s-a tulburat şi, de mânie, s-a schimbat la faţă. Apoi,
umplându-se de mai multă mânie, a gonit în urma turmei lui Hristos, dar sfinţii de
la locul cel de mai sus-zis, s-au dus la hotarele Armeniei, la muntele cel ce se
cheamă Tauros. Iar ighemonul Seleuc gonea pretutindeni după ei cu oastea,
căutând să-i ucidă. Şi trecând sfinţii prin muntele acela şi prin multe locuri, au sosit
la oarecare loc strâmt, care avea dealuri înalte ca zidurile, la care era numai o
intrare ca o poartă de cetate. Acolo au stat Sfântul Andrei cu tovarăşii săi,
aşteptând pe ucigaşii lor, pentru că acel loc îi era vestit Sfântului Andrei mai
înainte de la Dumnezeu, că acolo aveau să se sfârşească ei.
Deci Sfântul Andrei a grăit către dânşii: „O, prietenii, tovarăşii şi copiii mei,acum
este vremea bineprimită, acum este ziua mântuirii, să stăm întru dragostea lui
Dumnezeu cu un suflet şi cu bărbăţie, precum ne-a poruncit nouă Domnul, şi
mâinilenoastre să nu le ridicăm împotriva celor ce ne prigonesc pe noi, ci către
Dumnezeu să le ridicăm spre mulţumire, că ne-a ajutat să ajungem în ceasul
acesta, în care vom câştiga parte cu toţi sfinţii care au pătimit pentru dânsul.
Deci să ne rugăm către Dânsul, precum s-a rugat şi Sfântul şi întâiul mucenic
Ştefan, când era ucis de iudei cu pietre şi zicea: Doamne, Iisuse Hristoase,
primeşte duhurile robilor Tăi, pe care le dăm în mâinile Tale".
Astfel grăind Sfântul Andrei către tovarăşii săi, a stat în mijlocul lor şi, înălţându-şi
mâinile şi ochii spre cer, a început a face rugăciune, zicând: „Doamne, Doamne
cel mare şi Atotputernic, ascultă rugăciunea păcătosului şi nevrednicului
robului Tău şi a tuturor celor ce sunt cu mine, care păzesc fără prihană sfânta
credinţă cea întru Tine, primeşte în pace sufletele noastre şi le acoperă cu a Ta
milostivire, învrednicindu-lesălaşurilorRaiului. Încă mai rugăm a Ta bunătate,
Stăpâne, şi pentru cei care vor începe a cinsti pomenirea noastră, să le împlineşti
toate cererile lor cele către mântuire, şi în toate nevoilesă le fii ajutor lor pentru
ale noastre rugăciuni. Iar în locul acesta, pe care smeritul nostru sânge se va
vărsa pentru Tine, să fie izvor de tămăduire şi izgonire a duhurilor viclene. Pe
cei ce vor alerga aici, să-i acoperi de toate răutăţile şi să le dai lor sănătate
sufletească şi trupească, ca în acest loc să se prea mărească numele Tău cel
preasfânt: al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh".
Astfel rugându-se lui Dumnezeu Sfântul Andrei şi cei împreună cu dânsul, a venit
şi Seleuc cu ostaşii, care, scoţându-şi săbiile şi scrâşnind din dinţi, s-au repezit ca
fiarele asupra turmei lui Hristos.
Iar sfinţii ostaşi ai lui Hristos, deşi puteau ca în acel loc, care era foarte strâmt,
să se apere de mâinileucigaşilor, ca cei ce erau viteji în războaie, însă, urmând

Domnului lor, ca nişte mieluşei fără de răutate s-au dat spre junghierea
ucigaşilorlor şi, plecându-şi genunchii, şi-au întins grumajii lor sub sabie; iar
aceia, tăindu-i fără milă, într-un ceas i-au ucis pe toţi. Deci sângele sfinţilor s-a
vărsat ca apa şi curgea din locul acela ca pârâul; iar sufletele lor au intrat cu
dănţuire întru bucuria Domnului lor. Sfinţii au pătimit într-o zi de Duminică, în
ceasul al doilea din zi, în 19 zile aleluniilui august;iarîn locul acela în care s-a
vărsatsângelecel mucenicesc, îndată a izvorâtun izvor de apevii şi dătătoare de
tămăduiri.
Iar când aceşti sfinţi au fost ucişi, episcopii cei mai sus pomeniţi, Petru al Tarsului
Ciliciei şi Non al cetăţii Veriei, tăinuindu-se în oarecare deal, au văzut aceasta,
pentru că aceştia cu clericii le-au urmat de departe, vrând ca să le vadă sfârşitul lor.
Deci Seleuc cu ostaşii săi, după uciderea Sfinţilor mucenici, s-a întors la locul său.
Iar episcopii cu clericii, venind la muceniceştile trupuri, au plâns peste ele şi
îngrijindu-le, le-au îngropat cu cinste în acel loc. Şi au văzut şi izvorul ce ieşise
acolo, după rugăciunea mucenicilor şi bând dintr-însul, s-au încredinţat de
tămăduitoarea lui apă, căci unul din clericii cei ce erau cu ei pătimea de multă
vreme de duhul cel necurat şi îndată ce a băut apă din acel izvor, duhul cel necurat
a fost gonit din el.
Iar după îngroparea sfinţilor, episcopul Petru cu toţi cei ce erau cu el nu s-a întors
la Tars, pentru că Seleuc îl căuta spre ucidere, ci s-a dus la Isavria. Şi înştiinţându-
se popoarele de primprejur despre acel izvor, au început a veni acolo aducându-şi
neputincioşii; deci, bând apă şi spălându-se cu ea, îndată primeau tămăduire de
toate durerile, cu rugăciunile Sfântului Andrei răbdătorul de chinuri şi cu ale
Sfinţilor mucenici ce au pătimit împreună cu el, şi cu darul Domnului nostru Iisus
Hristos, Căruia, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, li se cuvine cinstea şi slava,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sinaxar - Pomenirea Sfântului marelui mucenic Andrei Stratilat şi a celor ce
s-au săvârşitîmpreună cu dânsul două mii cinci sute nouăzeci şi trei de ostaşi
În această lună, în ziua a nouăsprezecea (august), pomenirea Sfântului marelui
mucenicAndrei Stratilatşi a celor ce s-au săvârşitîmpreunăcu dânsul două mii
cinci sute nouăzeci şi trei de ostaşi.
Acest sfânt a trăit în zilele împăratului Maximian. Oştindu-se spre părţile Răs-
ritului, împotriva puterii perşilor, care intrase în hotarele romanilor, şi chemând pe
Hristos în ajutor, şi înduplecând şi pe ceilalţi ostaşi ca să-i fie în ajutor, înfrânseră
pe perşi şi astfel biruind pe vrăjmaşi, a întors pe însoţitorii lui la credinţa în
Hristos.
Fiind însă pârât el cu ai lui a fost adus înaintea voievodului Antioh ca un vinovat şi
întins pe un pat de fier încins cu foc, iar ostaşilor ce erau cu dânsul, li s-au băgat
mâinile în cătuşe.
După aceea rândui Antioh alţi o mie de ostaşi să-i scoată din hotarele ţării; dar şi
pe aceştia, învăţându-i sfântul, îi întoarse la credinţa în Hristos. Antioh a poruncit
să li se taie capetele cu sabia.

Ştefan Sfarghie - Sinaxar - Sfântul mucenic Andrei Stratilat
Sfântul Andrei a trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305) şi era în
armată, având rang de stratilat, care însemna căpetenie de ostaşi. Năvălind atunci
perşii în Siria, căpetenia oştirilor din zonă l-a trimis pe Andrei să riposteze armatei
romane. Soldaţii conduşi de acesta au învins, iar Andrei i-a îndemnat în tot timpul
luptei să se roage lui Hristos pentru victorie.
Căpetenia oştirilor, pe nume Antioh, era prigonitor al creştinilor şi, aflând că
Andrei şi ostaşii credeau în Hristos, a poruncit ca aceştia să fie prinşi şi torturaţi, ca
să se lepede de credinţa lor.
Nevoind ostaşii lui Hristos să se lepede de credinţă, au fost lăsaţi liberi şi au mers
să se boteze în Cilicia.
Aflând prigonitorii despre aceasta, au poruncit să li se taie tuturor capetele. S-au
numărat atunci 2.593 de ostaşi, împreună cu Sfântul Andrei, care au primit cununa
muceniciei.

Iulian Dumitraşcu - Calendar orthodox - Sfântul mucenic Andrei Stratilat;
Sfinții mucenici Timotei, Agapie și Tecla
1. Sfântul mucenic Andrei Stratilat - A fost ostaș în timpul împăratului Maximian
(285-305). În timpul unui război împotriva perșilor, care a avut loc în anul 305,
Sfântul Andrei s-a rugat Domnului nostru Iisus Hristos pentru a-l ajuta în acea
luptă și astfel a învins pe dușmani.
El a cerut voie generalului Antioh pentru a lansa acest atac. După luptă ostașii au
înțeles imediat că au biruit doar prin rugăciunile lui Andrei. Generalul Antioh a
aflat tot atunci, deși nu se aștepta, faptul că este creștin și a încercat să-l determine
să renunțe la credința creștină pentru a sluji zeilor, dar fără folos.
Sfântul Andrei a fost întemnițat și eliberat, iar după acest moment a mers în Tarsul
Ciliciei la episcopul Petru al cetății pentru a se boteza el și cei 2.593 de ostași
alături de care a biruit dușmanii, deoarece nu era botezat nici unul.
Supușii lui Antioh au mers pe urmele lor și i-au ucis acolo. Sfintele lor moaște au
fost îngropate creștinește de episcop și clerul comunității.
2. Sfinții mucenici Timotei, Agapie și Tecla - au primit cununa muceniciei pentru
Mântuitorul Hristos în vremea împăratului Dioclețian (284-305) din porunca
guvernatorului Urban din Cezareea Palestinei.

Timotei a fost ars de viu, iar Agapie și Tecla au fost aruncați la animale sălbatice în
două rânduri. Scăpând nevătămați au fost aruncați în mare. Ei au pătimit în cetatea
Gaza.

Proloage -Pomenirea Sfântului, marelui mucenic Andrei Stratilat şi a celorce
s-au săvârşit împreună cu el, două mii cinci sute nouăzeci şi trei de ostaşi (†
305)
Luna augustîn 19 zile: pomenirea Sfântului, mareluimucenicAndrei Stratilatşi
a celor ce s-au săvârşit împreună cu el, două mii cinci sute nouăzeci şi trei de
ostaşi († 305)
Acesta a trăit în vremea păgânului împărat Maximian, din părţile Răsăritului, şi era
în dregătoria ostăşească de stratilat, care înseamnă căpetenie de ostaşi, de unde-şi
trage şi numele.
Deci, năvălind perşii în Siria, cea din hotarele romanilor, Antioh, căpetenie peste
toată oştirea, l-a trimis pe Sfântul Andrei împreună cu alte oşti, împotriva
năvălitorilor, care pustiau ţara. Şi s-a rugat mult Andrei, chemând el însuşi pe
Hristos în ajutor şi îndemna, şi pe ostaşii săi, să se roage. Şi au înfrânt pe
duşmani, luându-i la goană şi ucigându-i. Şi cu această biruinţă, mai presus de
nădejde, Andrei a tras pe mulţi din ostaşii lui la credinţa lui Hristos.

Şi era Antioh om rău la suflet, crunt la fire şi duşman neîmpăcat al creştinilor.
Deci, a fost pârât Sfântul Andrei şi ostaşii lui, către Antioh că se închina lui
Hristos. Şi au fost aduşi în faţa lui, ca nişte vinovaţi. Şi, mărturisindu-şi ei
credinţa, pe ostaşii care au crezut în Hristos, legându-i în lanţuri, i-a osândit să
fie surghiuniţi în afară de hotarele Siriei, iar pe Sfântul Andrei, după ce l-au
întins pe un pat de fier ars în foc şi a rămas nevătămat, s-au gândit să-l
osândească la moarte.
Socotind însă, că nu este bine ca pe nişte ostaşi slăviţi şi viteji, precum erau ei, să-i
piardă în mijlocul poporului, a poruncit să-i lase liberi, hotărând să-i piardă, în
taină, pentru alte pricini.
Deci, Sfântul Andreişi ostaşii lui, văzându-seliberi, au mers îndată la Cilicia şi
s-au botezat toţi, în credinţa lui Hristos, ceea ce aflând, dregătorul a poruncit să
li se taie tuturor capetele, prin sabie. Şi s-au număratca la două miicinci sute de
ostaşi, care s-au botezat şi au primit, atunci, cununa mucenicilor, împreună cu
Sfântul Andrei, crezând în Hristos Dumnezeu.
Întru această zi, învăţătură desprerugăciune, că prin aceasta, din toată nevoia şi
ispita scăpăm şi câştigăm milă
Bine este fraţilor, ca să ne îndeletnicim totdeauna cu rugăciunea, şi să vorbim cu
Dumnezeu. Pentru că, celui ce se grăbeşte cu rugăciunea către Dumnezeu Atot-
puternicul, îndată i se vor auzi rugăciunile lui. Pentru că Însuşi Domnul zice: "Să
Mă chemi în ziua necazului tău şi te voi izbăvi. Rugaţi-vă Mie, cu toată inima
voastră şi Mă voi arăta vouă."
Să nu zăboveşti a-ţi aduce rugăciunea ta la vremea potrivită. Însă, când staţi şi vă
rugaţi, iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi milostivul Tată al vostru, Cel ceresc, să
vă ierte pe voi. Pentru că mare este puterea rugăciunii.
 Că ea a făcut chitul, casa lui Iona,
 rugăciunea l-a întors pe Ezechia, din porţile morţii,
 şi la cei trei tineri a prefăcut focul în rouă.
 Iar Ana, neroditoare fiind, prin rugăciune l-a născut pe Samuil.
 Daniil, prin rugăciune, a îmblânzit leii cei sfâşietori.
Încă şi Însuşi Domnul zicea ucenicilor Săi: "Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi
în ispită."

Să nu slăbiţi în primejdie, aşteptând ajutor de sus, de la Dumnezeu, ci, cu răbdare,
să vă rugaţi: "Să fie, întru mine, Doamne, voia Ta şi să se depărteze de la mine
voia diavolului."
Că, precum străluceşte lumina într-o peşteră întunecoasă, aşa şi rugăciunea
străluceşte şi, intrând în suflet, goneşte toată răutatea păcatului şi trupul curat îl pă-
zeşte.
Întru această zi, cuvânt al Sfântului Nil, despre nepătimirea sufletului şi a
trupului
Fraţilor, să ne pregătim pe noi, ca să slujim Domnului, din tot sufletul şi cu toată
puterea. Să privim cum împăraţii, domnii şi bogaţii, ba chiar şi săracii, cum toţi se
ostenesc şi se nevoiesc să-şi împodobească pe soţiile lor. Aşa să facem şi noi,
pentru că sufletele noastre sunt logodnice ale Împăratului Ceresc.
Să auzim pe Pavel apostolul, zicând pentru noi: "V-am logodit unui singur bărbat,
ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită." (II Cor. 11,2).
Pentru că trupul nostru este casă şi palat şi templu, întru care petrece Cerescul
Împărat. Sufletul este mireasa lui Hristos, iarmintea, tron, şi inima,prestol al lui
Dumnezeu, iar cugetul portar, ştiinţa este veştmântar, iar gândurile, slujitori.
Că zice proorocul David: "Înainte a stat împărăteasa, de a dreapta Ta, în haine
aurite, îmbrăcată şi împodobită." iar aceasta a zis-o despre sufletul curat, că toată
slava fiicei Împăratului stă înlăuntru ei.
Deci, să păzim, cu socotinţă, pe mireasa Împăratului. Să o acoperim pe ea, să o
ferim, să o împodobim cu îmbrăcăminte cusută cu aur, cu pietre scumpe şi cu
mărgăritare alese, adică, cu fapte bune să o facem să strălucească.
 Iar, în loc de porfiră, să o împodobim cu credinţă în Dumnezeu;
 în loc de diademă, cu nădejdea cea bună; în loc de vison, cu dragostea cea
dumnezeiască;
 în loc de iachint, cu fecioria,
 în loc de purpură, prin curăţie,
 în loc de mărgele, cu mintea întreagă,
 în loc de salbă cu înfrânarea,
 în loc de cercei, cu ascultarea;

 în loc de inel, cu milostenia,
 în loc de brâu de porfiră, cu postul, iar,
 în loc de năframă, şi de broboadă, cu rugăciunea şi cu cererea,
 în loc de înfrumuseţare şi împodobirea mărgelelor, cu mâncarea uscată şi
prin culcarea pe jos;
 în loc de miresme şi de mosc, cu cântarea psalmilor şi cu chinuirea,
 în loc de haine aurite, cu smerită cugetare,
 în loc de felurite mâncări de carne, cu lipsă de pâine,
 în loc de vin, cu dorirea de apă.
Deci, dacă aşa vom împodobi sufletele noastre, le vom îmbrăca şi le vom lumina şi
le vom păzi. Ştiu bine şi vădit cunosc, că va dori Împăratul Ceresc frumuseţea
sufletelor noastre. Şi, venind, Se va sălăşui întru ele. Şi, atunci, îi vom fi Lui cer şi
scaun şi palat şi biserică. Şi aşa, împreună vom împărăţi în loc de soarele cel văzut,
având pe Soarele dreptăţii, în loc de diademă, cu lumină îmbrăcându-se; în loc de
raze, având nepătimirea, în loc de stele, faptele bune, în loc de întuneric, luminare,
în loc de lună, faptele dumnezeieşti în Hristos Iisus, Domnul nostru, a căruia este
slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Pomenirea Sfântului
mucenic Andrei Stratilat
Sfântul Andrei a fost tribun şi ofiţer de rang înalt în armata imperială a Romei, în
timpul împărăţiei lui Maximian. El a fost de neam sirian şi a făcut parte din
armatele locale în Siria.
Când persanii s-au constituit într-o ameninţare militară la adresa imperiului
Roman, lui Andrei i s-a încredinţat comanda unei armate de apărare a Imperiului.
De aceea el a fost ridicat la rangul de „Stratilat”, ceea ce înseamnă general.
Andrei era în taină creştin, deşi încă nu primise Sfântul Botez. El avea credinţă
totală în Hristos Iisus cel înviat şi şi-a ales în subordinea sa numai unităţi
formate din militari de elită.
Înaintea bătăliei, el şi-a instruit soldaţii, arătându-le că, dacă din mijlocul vâltorii
bătăliei vor chema numele Unuia Dumnezeu Celui Viu, Iisus Hristos, duşmanii se
vor împrăştia ca praful şi ca pulberea înaintea lor.
Cu adevărat el le-a insuflat râvna sfântă oştenilor lui, pentru Dumnezeu şi pentru
comandantul lor, Andrei. Ei L-au chemat pe Domnul Dumnezeu Iisus Hristos în
ajutor şi aşa au pornit la atac. Armata persană a suferit atunci o înfrângere zdro-
bitoare, fiind distrusă complet.
Când Andrei a intrat biruitor în Antiohia, unii mâncaţi de invidie 1-au denunţat pe
Andrei că este în taină creştin. Deputatul imperial 1-a convocat pe Andrei la curte,
iar Andrei a mărturisit acolo pe faţă şi cu vitejie credinţa lui în Hristos.

El a fost pentru aceasta torturat cu sălbăticie şi aruncat în temniţă, iar după aceea
trimisul imperial i-a scris imperatorului de la Roma cele despre Andrei. Cunoscând
marele respect de care se bucura Andrei în rândurile întregii armate, pe care Andrei
o putea mişca la acţiune cu un simplu gest, împăratul a scris reprezentantului său
de la Antiohia să îl elibereze imediat pe Andrei din închisoare şi să aştepte altă
împrejurare şi să găsească alte motive spre a-1 ucide.
Andrei a aflatdespre sfatul împăratului şi despre comanda lui prin descoperire
dumnezeiască. Eliberatdin temniţă fiind, Andrei şi-a luat armata, formată din
două mii cinci sute nouăzeci şi trei de militari de elită şi au pornit spre Tarsul
Ciliciei, unde cu toţii au primit Sfântul Botez din mâinile episcopului Petru al
Tarsisului.
Prigoniţi şi acolo de autorităţile imperiale, generalul Andrei şi armata lui au
urcat mai adâncîn Armenia, în MunţiiTaurus. Armatele romane i-au ajuns pe
când ei se rugau într-un defileu din acei munţi şi i-a decapitat pe toţi. Nici unul
dintreei nu a schiţat măcar vreun gest de apărare, ci cu toţii au băut liniştiţi şi
cu bucurie paharul muceniciei pentru Hristos.
În acel defileu, unde a curs ca apa sângele acelor mii de mucenici, a izbucnit un
izvor de ape vindecătoare prin care s-au curăţit de boli mulţime de popor.
Episcopul Petru a venit acolo în taină, însoţit de clerici ai săi şi au îngropat cu
cinstita rânduială de înmormântare pe toţi mucenicii, chiar pe locul unde au fost
omorâţi.
Murind cu cinste, ei cu toţii s-au încununat cu cununile biruinţei şi s-au
strămutat întru locaşurile cele slăvite gătite lor în ceruri de către Împăratul
slavei, Hristos.

Cântare de laudă la Sfântul mucenic Andrei Stratilat
Măreaţă zidire Munţii Taurus sunt,
Al omului glas în ecou de stâncile lor n-a sunat,
El de glas omenesc nu a reverberat acolo nicicând
Aproape de la facerea lumii;
Aceasta până într-o zi.
Atunci, în liniştea milenară
A acestei catedrale de piscuri,
Glas de om a intrat, spre a păşi spre ceruri:
Al lui Andrei Stratilat viteazul creştin,
Împreună şi-al vitezelor lui mii de oşteni,
Tot unul şi unul.
Întru al Munţilor Taurus templu,
La ceas de rugăciune,
Lupii în obştea de mieluşei au intrat, sfâşiind-o.
Generalul Andrei, imperiul a salvat de la persana pieire,
Iar imperiul i-a mulţumit masacrându-l,

Precum şi pe salvatoarele oşti.
Andrei înaintea lui Dumnezeu genunchii şi-a plecat,
La fel şi-ale lui două mii de suflete viteze;
El bine oştirea şi-a-mbărbătat, prietenilor lui zicând:
„Iată ceasul bine primit, iată ziua mântuirii,
Iată plecarea noastră din astă viaţă trecătoare.
Cu smerenie sufletele noastre înaintea Domnului
Să le îngenunchiem.
Să-I mulţumim Domnului cu duh fierbinte
Pentru bunătăţile Sale, Să-I mulţumit Lui
pentru că ne-a învrednicit
De paharul sfânt al muceniciei.
Domnului să-I mulţumim dintr-a inimii căldură,
Şi pe călău să nu-l urâm”.
Aşa grăit-a comandantul Andrei,
Iar miile de viteji înaintea Domnului
Genunchii şi-au plecat, cu bucurie.
Din inimile lor rugăciunea sfântă,
Dreaptă ca tămâia, văzduhul a înmiresmat.
Călăii săbiile au lucit înaintea oştirilor de îngeri:
Cerurile atunci larg s-au deschis,
Şi pe ale Raiului porţi triumfal au păşit
Andrei Stratilat împreună cu miile lui de suflete viteze:
Aceştia pe duşmani i-au biruit,
Cu-al lor sânge aducând lui Hristos biruinţă.

Orthodoxwiki - Andrei Stratilat
Sfântul mucenic Andrei Stratilat a fost un sfânt militar care a trăit în zilele îm-
păratului Maximian Galeriu (către anul 305). Prăznuirea lui în Biserica Orto-doxă
se face la 19 august 1.
Viața
Sfântul Andrei Stratilatul, fiind ofițer (tribun) în armata romană, luptând în părțile
Răsăritului împotriva puterii perșilor, care intraseră în hotarele romanilor, și
chemând pe Hristos în ajutor, și înduplecând și pe ceilalți ostași ca să-i fie în
ajutor, înfrânseră pe perși și astfel biruind pe vrăjmași, a întors pe însoțitorii lui la
credința în Hristos.
1
Părintele Macarie de la Simonos-Petras notează că unele sinaxare menționează pe data de 12
iulie, fără nici o altă mențiune, un alt Sfânt mucenic Andrei Stratilat, și cei împreună-pătimitori
cu el: Heracleios, Faust și Menas (pomeniți separat și pe 31 august), dar că ar fi vorba tot de
sfântul pomenit azi.

Fiind însă pârât el cu ai lui a fost adus înaintea lui Antioh, mai-marele oștirii, ca un
vinovat și întins pe un pat de fier încins cu foc, iar ostașilor ce erau cu dânsul, li s-
au băgat mâinile în cătușe.
După aceea, Antioh a rânduit ca alți o mie de ostași să-i scoată din hotarele țării;
dar și pe aceștia, învățându-i sfântul, îi întoarse la credința în Hristos.
Antioh a poruncit atunci să li se taie capetele cu sabia.
Iar cei care au mucenicit împreună cu Andrei Stratilatul erau la număr 2593. Și
pomenirea lor se face în ziua de 19 august.
Imnografie
Tropar, glasul al 5-lea: Mărirea cea pământească ai lăsat, și cereasca împărăție ai
moștenit; sângele picându-ți, ca și cu o cunună de piatră nestricată, prea minunat
te-ai împodobit; și către Hristos ai venit cu sobor, răbdătorule de patimi, cu ceata
îngerilor în lumina cea neînserată; și pe Hristos, Soarele cel neapus ai aflat, Sfinte
Andrei Stratilat. Aceluia roagă-te pururea, cu cei împreună cu tine purtători de
chinuri, să mântuiască sufletele noastre.
Condac, glasul al 2-lea: În rugăciuni stând înaintea Domnului ca o stea mergătoare
înaintea soarelui, și dorita vistierie a împărăției văzând, de negrăită bucurie te-ai
umplut în vecii cei fără de sfârșit la Împăratul cel fără de moarte; și acolo împreună
cu îngerii laudă neîncetată cânți, Andrei Stratilate. Cu aceia împreună roagă-te
neîncetat pentru noi toți.
Iconografie
Dionisie din Furna arată că Sfântul mucenic Andrei Stratilat se zugrăvește sub
chipul unui bătrân, cu părul creț (Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București,
2000, pp. 155, 211).
Se zugrăvește în veșminte militare, pentru că a fost ofițer în armata romană.
Împreună cu dânsul se mai pot zugrăvi și ceilalți sfinți mucenici militari care au
ascultat de Sfântul Andrei și au primit mucenicia împreună cu el. Dionisie spune că
aceștia trebuie zugrăviți mai tineri, în puterea vârstei.

Sfântul Andrei Stratilat şi Teofan

Bucură-te, Sfinte mucenic Andrei Stratilat!

Sfântul mucenic Andrei Stratilat († 305) (19 august)

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Sfântul mucenic Andrei Stratilat († 305) (19 august)

Similar to Sfântul mucenic Andrei Stratilat († 305) (19 august) (20)

More from Stea emy

More from Stea emy (20)

Sfântul mucenic Andrei Stratilat († 305) (19 august)