Globalizarea este cel mai intins proces de transformare social-istorica din istoria omenirii, cea mai mare provocare a secolului al XXI-lea, antrenand intr-o diretie comuna întreaga societate umanasi intregul spatiu corespunzator planetei noastre. Prezentare Master
Calitatea reprezintă o latură esenţială a produselor şi serviciilor. În conformitate cu standardele, “calitatea reprezintă ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate sau implicite ale clientului”.
“Conceptul de competitivitate continuă să constituie un teren larg de înfruntări de viziuni şi opinii pe planteoretic, ştiinţific şi pe cel pragmatic, al politicilor industriale care au ca obiectiv central creşterea semnificativă acompetitivităţii la nivelul industriilor naţionale şi al sectoarelor acestora, precum şi al strategiilor de firmă careurmăresc acelaşi obiectiv la nivel microeconomic.”
„Globalizarea schimba fundamental natura experienţelor nostre cotidiene. Cum societatile in care traim sufera transformari profunde, institutiile intemeietoare care le sustineau au devenit nepotrivite. Aceasta indeamnă la redefinirea aspectelor sociale personale si intime ale vietilor noastre, precum familia, rolurile de gen, sexualitatea, identitatea personala, interactiunile noastre cu ceilalti si relatiile de munca.Modalitatea in care gandim despre noi insine si legaturile noastre cu ceilalti sunt profund modificate de globalizare”.
Calitatea reprezintă o latură esenţială a produselor şi serviciilor. În conformitate cu standardele, “calitatea reprezintă ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate sau implicite ale clientului”.
“Conceptul de competitivitate continuă să constituie un teren larg de înfruntări de viziuni şi opinii pe planteoretic, ştiinţific şi pe cel pragmatic, al politicilor industriale care au ca obiectiv central creşterea semnificativă acompetitivităţii la nivelul industriilor naţionale şi al sectoarelor acestora, precum şi al strategiilor de firmă careurmăresc acelaşi obiectiv la nivel microeconomic.”
„Globalizarea schimba fundamental natura experienţelor nostre cotidiene. Cum societatile in care traim sufera transformari profunde, institutiile intemeietoare care le sustineau au devenit nepotrivite. Aceasta indeamnă la redefinirea aspectelor sociale personale si intime ale vietilor noastre, precum familia, rolurile de gen, sexualitatea, identitatea personala, interactiunile noastre cu ceilalti si relatiile de munca.Modalitatea in care gandim despre noi insine si legaturile noastre cu ceilalti sunt profund modificate de globalizare”.
ASPECTE TEORETICO-ECONOMICE PRIVIND FENOMENUL EMIGRAȚIONIST ÎN REPUBLICA MOLD...Olea Cecirlan
Migraţia a devenit, pentru populaţia Republicii Moldova o strategie de viaţă. Chiar, şi după două decenii de emigraţie, populaţia mai pleacă în alte ţări ilegal. În condiţiile în care, statul Republicii Moldova, este în imposibilitatea de a crea condiţiile unui standard normal de viaţă, exodul populaţiei Republicii Moldova continuă să genereze o multitudine de efecte de ordin social, economic, demografic, politic care pe termen lung vor pereclita dezvoltarea Republicii Moldova ca stat, dacă direcţiile de acţiuni a factorilor de decizie vor fi pasive.
Migraţia internaţională a forţei de muncă este procesul de circulaţie a capitalului uman dintr-o ţară în alta în scopul angajării în câmpul muncii în condiţii mai avantajoase decât în ţara de provenienţă, iar migrantul este actorul principal care-şi părăseşte locul permanent de trai pentru a-şi stabili reşedinţa în altă localitate din interiorul statului sau în afara lui.
Astfel, migraţia, exprimă, în primul rând, expresia disproporţiei dintre dezvoltarea economică şi demografică a ţării. La momentul când, acest proces atinge dimensiuni de masă - aceasta indică nu doar lipsa de corespondenţă dintre nivelul de dezvoltare şi creştere numerică a populaţiei, ci reprezintă şi o reflectare a contradicţiilor interne ale societăţii, a aprofundării şi persistenţei situaţiilor de criză din ţara de origine.
S-a stabilit că anume cauzele cu aspecte socio-economice amplifică acest proces în masă și joacă rolul decisiv, fiind materializate în următoarele aspecte: declinul economic, sărăcia, factorul demografic, cererea forţei de muncă pe piaţa muncii statelor destinatare, frontiere transparente şi permeabile, situaţia geografică favorabilă (în special pentru statele est-europene).
Bioputerea face referire la practica statelor naționale moderne prin o explozie de numeroase și diverse tehnici pentru realizarea subjugării corpurilor și controlul populațiilor. Foucault a folosit termenul pentru a se referi în mod specific la practicile de sănătate publică, printre alte mecanisme de reglementare.
Biopolitica este un concept care ia în considerare administrarea vieții și a populațiilor unei regiuni guvernate. Biopolitica produce o societate disciplinară generalizată și controale de reglementare prin biopolitica populației.
Giorgio Agamben afirmă că ceea ce se manifestă în această pandemie este tendința crescândă de a folosi starea de excepție ca o paradigmă normală de guvernare.
DOI: 10.13140/RG.2.2.13265.56161
În viaţa economică, opiniile par să fie înca şi mai tranşante şi tonul mai ridicat, mai ales când se ajunge la stat sau români - străini. Când ceva nu merge, mentalitatea e de vină! Orice problemă, orice disfuncţie este justificată prin acest cuvânt universal. În stiinţele sociale - psihologie, sociologie, antropologie, etnopsihologie etc. - acest termen este puţin folosit ca atare, este chiar ocolit adesea, fiind considerat prea vag sau prea complex (în sensul că e alcătuit din prea multe componente, puţine dintre ele măsurabile), aşa că se studiază, mai degrabă, constituenţii săi. În Romania, managerii, angajaţii, specialiştii în resurse umane şi, mai ales, străinii, arăta cu degetul la ceea ce ei numesc sintetic "mentalitate" sau "mentalitate romanească". Nu spun valori, credinţe, concepţi, comportament, cultură sau imagine, ci spunem "mentalitate", şi asta de 15 ani, încontinuu.
ASPECTE TEORETICO-ECONOMICE PRIVIND FENOMENUL EMIGRAȚIONIST ÎN REPUBLICA MOLD...Olea Cecirlan
Migraţia a devenit, pentru populaţia Republicii Moldova o strategie de viaţă. Chiar, şi după două decenii de emigraţie, populaţia mai pleacă în alte ţări ilegal. În condiţiile în care, statul Republicii Moldova, este în imposibilitatea de a crea condiţiile unui standard normal de viaţă, exodul populaţiei Republicii Moldova continuă să genereze o multitudine de efecte de ordin social, economic, demografic, politic care pe termen lung vor pereclita dezvoltarea Republicii Moldova ca stat, dacă direcţiile de acţiuni a factorilor de decizie vor fi pasive.
Migraţia internaţională a forţei de muncă este procesul de circulaţie a capitalului uman dintr-o ţară în alta în scopul angajării în câmpul muncii în condiţii mai avantajoase decât în ţara de provenienţă, iar migrantul este actorul principal care-şi părăseşte locul permanent de trai pentru a-şi stabili reşedinţa în altă localitate din interiorul statului sau în afara lui.
Astfel, migraţia, exprimă, în primul rând, expresia disproporţiei dintre dezvoltarea economică şi demografică a ţării. La momentul când, acest proces atinge dimensiuni de masă - aceasta indică nu doar lipsa de corespondenţă dintre nivelul de dezvoltare şi creştere numerică a populaţiei, ci reprezintă şi o reflectare a contradicţiilor interne ale societăţii, a aprofundării şi persistenţei situaţiilor de criză din ţara de origine.
S-a stabilit că anume cauzele cu aspecte socio-economice amplifică acest proces în masă și joacă rolul decisiv, fiind materializate în următoarele aspecte: declinul economic, sărăcia, factorul demografic, cererea forţei de muncă pe piaţa muncii statelor destinatare, frontiere transparente şi permeabile, situaţia geografică favorabilă (în special pentru statele est-europene).
Bioputerea face referire la practica statelor naționale moderne prin o explozie de numeroase și diverse tehnici pentru realizarea subjugării corpurilor și controlul populațiilor. Foucault a folosit termenul pentru a se referi în mod specific la practicile de sănătate publică, printre alte mecanisme de reglementare.
Biopolitica este un concept care ia în considerare administrarea vieții și a populațiilor unei regiuni guvernate. Biopolitica produce o societate disciplinară generalizată și controale de reglementare prin biopolitica populației.
Giorgio Agamben afirmă că ceea ce se manifestă în această pandemie este tendința crescândă de a folosi starea de excepție ca o paradigmă normală de guvernare.
DOI: 10.13140/RG.2.2.13265.56161
În viaţa economică, opiniile par să fie înca şi mai tranşante şi tonul mai ridicat, mai ales când se ajunge la stat sau români - străini. Când ceva nu merge, mentalitatea e de vină! Orice problemă, orice disfuncţie este justificată prin acest cuvânt universal. În stiinţele sociale - psihologie, sociologie, antropologie, etnopsihologie etc. - acest termen este puţin folosit ca atare, este chiar ocolit adesea, fiind considerat prea vag sau prea complex (în sensul că e alcătuit din prea multe componente, puţine dintre ele măsurabile), aşa că se studiază, mai degrabă, constituenţii săi. În Romania, managerii, angajaţii, specialiştii în resurse umane şi, mai ales, străinii, arăta cu degetul la ceea ce ei numesc sintetic "mentalitate" sau "mentalitate romanească". Nu spun valori, credinţe, concepţi, comportament, cultură sau imagine, ci spunem "mentalitate", şi asta de 15 ani, încontinuu.
2. Globalizarea
Globalizarea este cel mai intins proces de transformare
social-istorica din istoria omenirii, cea mai mare provocare a
secolului al XXI-lea, antrenand intr-o directie comuna
întreaga societate umana si intregul spatiu corespunzator
planetei noastre”.
Termenul este de origine anglo-saxonă (globalization),
sinonim cu frantuzescul mondialisation, si se gaseste astazi
pe buzele tuturor.
3. Teorii ale Globalizarii
S-au dat diferite definitii globalizarii, niciuna insă pe deplin
satisfacatoare si aceasta deoarece, afirma Tiberiu Braileanu in cartea
sa Globalizarea: Nenumele nimicului, „este greu sa definesti un
fenomen confuz incă si atat de complex, fiecare autor evidentind o
anumita latura sau dimensiune a sa”.
George Soros a dat globalizarii o definitie preponderent economica.
Dupa el, globalizarea „reprezinta mişcarea libera a capitalului, insotită
de dominatia crescanda a pietelor financiare globale si a corporatiilor
multinationale asupra economiilor nationale”.
O defintie asemanatoare da si sociologul Geoge Ritzer, acesta
afirmand că „globalizarea este o perspectiva care pune accentul pe
capacitatea unor state moderne si organizatii in mare masura
capitaliste de a-si spori puterea si influenta pe glob, este cel mai
important si amplu fenomen al prezentului, fiind greu de imaginat un
scenariu in urma caruia sa-si incetineasca ritmul sau sa inceteze”.
In general, lucrarile care se ocupa de acest subiect au in vedere latura
economica a globalizării. Asadar, este evident că economia constituie
obiectul principal al acesteia.
4. Globalizarea politica
Globalizarea politica este creatia unui guvern al intregii lumi, care
regleaza relatiile dintre natiuni si garanteaza drepturile nascute din
globalizarea socialo-economica.
Intre globalizarea economică, pe de o parte, şi globalizarea culturală şi
politică, pe de altă parte, se interpun doar relaţii de interconexiune.
Toate aceste fenomene reprezintă aspecte ale procesului globalizării.
Interconexiunea dintre globalizarea economică şi cea politică relevă,
totuşi, o erodare a statutului de unitate politică primară, a statului-
naţiune.
Însă atâta vreme cât statul-naţiune îşi poate menţine, prin mecanisme
specifice, identitatea şi cultura naţională, dincolo de orice tendinţă de
deteritorializare globală, rămânem cel puţin în termenii celor două lumi
ale sistemului politic mondial: o lume etatocentrică, în cadrul căreia
actorii naţionali îndeplinesc rolul primar, şi o lume multicentrică,
alcătuită din actori diverşi şi relativ egali.
Interdependenţele dintre aceste două lumi sunt generate reciproc, în
cadrul procesului de globalizare politică.
5. Guvernanta globala – Notiuni
generale
Etimologic, termenul de guvernanta provine din grecescul
“kubernan”, care inseamna “a pilota sau a carmui”. Termenul
a fost utilizat pentru prima data de Platon, făcand referire la
proiectarea unui sistem de guvernamant.
Conform definiţtei data de Concise Oxford Dictionary, acest
termen are acelasi inteles cu cel al cuvantului “guvernare”:
“maniera de a guverna”, “funcţia sau calitatea de a guverna”.
Insa, in anii ’80 ai secolului XX, politologii l-au separat de
intelesul său ingust, integrandu-i în definitie pe actorii
societatii civile.
Astfel, Rhodes defineste guvernanta ca fiind acele “retele
auto-organizatorice si interorganizationale, caracterizate de
interdependenta, schimb de resurse, reguli ale jocului şi
autonomie semnificativa fata de stat”.
6. In opinia lui Rosenau, guvernanta globala “include
sisteme de conducere la toate nivelurile activitatii
umane: de la nivelul familiei pana la nivelul
organizatiilor internationale iar exercitarea controlului,
in vederea atingerii obiectivelor, implica repercusiuni
transnationale”.
Aceste definitii ale conceptului de guvernantă
reprezinta doar cateva exemple de care ne ciocnim
atunci cand evaluăm literatura de specialitate.
Actualmente, putem afirma ca guvernanta se refera la
ceva mult mai larg decat guvernarea, că implica dirijare
si reguli ale jocului, incluzand chiar toate activitatile din
cadrul unei entitati care intra in sfera managementului.
7. In particular, Rosenau a folosit termenul de guvernanta
globala cu scopul de a sublinia implicarile unei reorintari larg
raspindite de aptitudini fizice si orizonturi politice.
In concluzie, ceea ce a analizat si a descris Rosenau, acest
mod de folosire a termenului de guvernanta globala afirma o
tendinta care cuprinde realocarea autoritatii in mai multe
directii.
În procesul globalizării statele-naţiune au renunţat la unele
drepturi şi libertăţi, dar şi-au extins altele. Mai mult, se poate
considera că, din această perspectivă, statele-naţiuni,
naţiunile şi naţionalismul permit, pe de o parte, conexiunile
dintre contextul global şi diferitele sale niveluri şi, pe de altă
parte, drept „contragreutăţi”, reale sau imaginare, la însuşi
procesul globalizării.
Finalmente, ceea ce se poate remarca este că atât
tendinţele unificatoare, cât şi cele fragmentare existente în
lumea contemporană trebuie înţelese în directă relaţie cu
condiţia umană globală specifică postmodernităţii.