Migraţia a devenit, pentru populaţia Republicii Moldova o strategie de viaţă. Chiar, şi după două decenii de emigraţie, populaţia mai pleacă în alte ţări ilegal. În condiţiile în care, statul Republicii Moldova, este în imposibilitatea de a crea condiţiile unui standard normal de viaţă, exodul populaţiei Republicii Moldova continuă să genereze o multitudine de efecte de ordin social, economic, demografic, politic care pe termen lung vor pereclita dezvoltarea Republicii Moldova ca stat, dacă direcţiile de acţiuni a factorilor de decizie vor fi pasive. Migraţia internaţională a forţei de muncă este procesul de circulaţie a capitalului uman dintr-o ţară în alta în scopul angajării în câmpul muncii în condiţii mai avantajoase decât în ţara de provenienţă, iar migrantul este actorul principal care-şi părăseşte locul permanent de trai pentru a-şi stabili reşedinţa în altă localitate din interiorul statului sau în afara lui. Astfel, migraţia, exprimă, în primul rând, expresia disproporţiei dintre dezvoltarea economică şi demografică a ţării. La momentul când, acest proces atinge dimensiuni de masă - aceasta indică nu doar lipsa de corespondenţă dintre nivelul de dezvoltare şi creştere numerică a populaţiei, ci reprezintă şi o reflectare a contradicţiilor interne ale societăţii, a aprofundării şi persistenţei situaţiilor de criză din ţara de origine. S-a stabilit că anume cauzele cu aspecte socio-economice amplifică acest proces în masă și joacă rolul decisiv, fiind materializate în următoarele aspecte: declinul economic, sărăcia, factorul demografic, cererea forţei de muncă pe piaţa muncii statelor destinatare, frontiere transparente şi permeabile, situaţia geografică favorabilă (în special pentru statele est-europene).

1. ASPECTE TEORETICO – ECONOMICE PRIVIND FENOMENUL
EMIGRA IONIST ÎN REPUBLICA MOLDOVAȚ
1.1. Abordări teoretice privind fenomenul migra iei for ei de muncăț ț
Migraţia a existat de la începutul omenirii. Fenomenul nu a încetat în timp însă, a
înregistrat schimbări şi a căpătat noi forme. Procesele migratorii se desfãşoară simultan şi, sunt
în creştere în multe ţări ale lumii. Unul din rezultatele pe termen lung ale acestei evoluţii ar putea
fi apariţia societăţilor multiculturale, tinzând spre noi concepte ale cetăţeniei sau statului
naţional. Cele mai multe dintre ţările dezvoltate au devenit societăţi diversificate, multietnice, iar
cele care nu au ajuns încă la acest nivel s-au orientat decisiv în această direcţie.
Pentru cercetătorii din domeniul migraţiei a devenit tot mai clar că, acest fenomen trebuie
privit ca un element normal şi structural al societăţii omeneşti de-a lungul istoriei, acest fenomen
a existat dintotdeauna, dar în diverse forme, ca de exemplu: invaziile, colonizările şi cruciadele,
sub forma atracţiei exercitate de regiunile mai bogate asupra populaţiilor mai sărace.
În zilele noastre, acest fenomen se petrece în mare parte, tot din nevoia populaţiilor
sărace de a-şi îmbunătăţi condiţiile de viaţă, dar trebuie de avut în vedere faptul că, migraţia
reprezintă un risc în producerea unor crize la nivel local, comunitar, statal, continental, global,
care ar putea influenţa în mod negativ ordinea socială. Se poate observa nemulţumirea
comunităţilor din afara ţării, asupra faptului că există foarte mulţi români pe teritoriul ţării lor, iar
aceştia reprezintă pentru ei o reală ameninţare, întrucât sunt priviţi ca, fiind hoţi care tulbură
ordinea socială.
Sub aspect de categorie teoretică, migraţia forţei de muncă , alături de migraţia
internaţională politică, familială, recreativă, turistică ş.a., are un conţinut mai îngust decât
fenomenul migraţiei populaţiei, la general. În sens restrâns, migraţia externă pentru muncă este
definită ca „procesul permutării resurselor de muncă, dintr-o ţară în alta, în scopul angajării în
câmpul muncii în condiţii mai avantajoase decât în ţara de provenienţă”.
Organizaţia Internaţională pentru Migraţie defineşte migraţia internaţională a forţei de
muncă drept un proces de „emigrare temporară în altă ţară, motivată de generarea unor
venituri alternative şi speranţa de reîntoarcere în ţara de origine şi care nu prevede o nouă
reşedinţă”.
Conform legislaţiei Republicii Moldova, „migraţia de muncă” este definită ca plecarea
benevolă a cetăţenilor Republicii Moldova peste hotare, precum şi intrarea benevolă a cetăţenilor
străini sau a apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova, cu scopul de a desfăşura activitate de
muncă . Sensul amplu, întâlnit în monografiile cercetătorilor romani fenomenului migraţionist,
afirmă că migraţia externă pentru muncă, este determinată, în principal, de motivaţii de ordin

2. economic şi spre deosebire de emigrare sau imigrare, comportă caracter temporar, durata
acesteia variind în limite largi (de la câteva săptămâni /luni până la câţiva ani), şi nu presupune
schimbarea definitivă a reşedinţei .
Georgescu Maria-Ana defines te migra iaș ț ca, fiind ,,procesul de deplasare a
persoanelor dintr-o localitate în alta, dintr-o ţară în alta, acompaniată cu schimbarea
domiciliului”1
. Când vorbim despre migraţie, avem în vedere dimensiuni cum sunt cea
economică, cea socială, politică, formativă şi culturală, turistică etc.
Marele economist David Ricardo, reprezentant al liberalismului economic abordînd
fenomenul migraţiei forţei de muncă în lucrarea „Principiile economiei, analizează migraţia
forţei de muncă ca o reacţie de răspuns la necesitatea de echilibrare a capitalului foarte productiv
din ţara de destinaţie. Fenomenul migra iei care apare ca rezultat al salariilor mai mari din araț ț
de destina ie, comparativ cu cele din ţările de origine ale muncitorilor, ceea ce serveşte dreptț
stimulent al deplasării migranţilor.
Sub aspectul mişcărilor circulatorii, migra ia internaţională a forţei de muncă poateț
îmbrăca mai multe forme, ca de exemplu: emigrarea, imigrarea, migraţia de revenire, re-
emigrarea, migraţia tranzitorie, migraţia de rangul doi, migraţia circulatorie ş. a.
Ca subconcepte complementare al fenomenului de migra ie a for ei de muncă, eț ț migrarea
reprezintă ,,o formă de mişcare migratorie cu caracter definitiv care presupune obligatoriu
schimbarea reşedinţei domiciliului şi opţional renunţarea la cetăţenie”2
, iar
imigrarea ,,presupune plecarea definitivă din ţară de origine sau, de rezidenţă”3
.
Pierre George distinge patru categorii de emigranţi:
– emigrantul care manifestă dorinţa de a-şi schimba ţara şi, în final, naţionalitatea;
– muncitorul străin care este un emigrant temporar;
– persoanele deplasate (expulzate, repatriate, transferate) alungate din ţară lor de origine;
– refugiaţii care au optat pentru părăsirea ţarii lor.La sfârşitul secolului XX şi începutul
secolului XXI, alături de migraţia definitivă, apare şi, se dezvoltă o formă mai nouă de migraţie –
migraţia temporară pentru muncă sau studii.
Fenomenul migraţiei fiind un fenomen internaţional şi are ca punct de plecare ţară de
origine a emigrantului şi ca punct de sosire ţara în care se va stabili emigrantul respectiv.
Statele lumii din punctul de vedere al poziţiei faţă de migranţi, pot fi clasificate în ţări de
imigraţie (în special, statele dezvoltate, bogate) şi ţări de emigraţie (statele în dezvoltare).
Actualmente practic toate statele s-au antrenat într-un proces activ al migraţiei. Chiar şi statele cu
regimuri închise participă tot mai activ în circuitul migraţional internaţional, fenomenul
emigrării, fiind supus aici unui control foarte dur, comparativ cu imigrarea.
Georgescu, Maria-Ana - Provocări socio-economice, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005, p.78

3. 2
Sandu Dumitru. Migraţia Circulatorie ca Strategie de Viaţă, Sociologie Românească, 2006, 2, 5p.-29
3
Ciotea, Florin şi Georgescu, Maria-Ana - Demografie şi metode de investigaţie socială, Univ.“Petru Maior”,
Tg.Mureş, 2006, p.65
Totalitatea persoanelor care migrează în afara hotarelor propriei ţări, formează fluxuri
migraţionale. Conform clasificării Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, deosebim 5
fluxuri internaţionale ale migraţiei:
1. Migraţii definitive – la această categorie se referă persoanele care migrează în alte state
pentru trai permanent. Fluxul principal al migranţilor definitivi se îndreaptă către state înalt
dezvoltate, postindustriale – SUA, Canada, statele din Europa Occidentală, Australia, Noua
Zeelandă. Acest flux, de regulă, începe cu unul dintre membrii familiei care ulterior îi atrage şi
pe ceilalţi membri (migraţia „cuiburilor”).
2. Muncitorii pe contract – termenul de şedere pentru aceşti muncitori în statele de
imigrare este limitat i sîntș obligaţi să părăsească ţara la expirarea contractului, chiar şi în cazul
în care contractul de muncă i se schimbă. Importul forţei de muncă încurajat de guvernele unor
state se datorează atât costului mic al forţei de muncă străine, cât şi lipsei forţei de muncă de
anumite calificări, lipsei solicitărilor pentru anumite activităţi grele, nesolicitate, neprestigioase.
Aceste motive au determinat guvernele unor state să invite pe contract muncitori din alte state.
3. Profesioniştii de tranzit – sunt muncitorii de calificare înaltă, cu o experienţă avansată,
care, de regulă, se deplasează însoţind investiţiile de capital. Creşterea mobilităţii capitalului pe
plan internaţional a determinat majorarea numărului migranţilor din această categorie, fenomenul
amplificându-se şi, din cauza facilitării circulaţiei persoanelor, acceptate prin acordurile bi şi
multilaterale. Spre deosebire de brain drain, acest tip de migraţie are un sens invers.
4. Migranţii ilegali – sunt persoanele care intră în statele receptoare fără un statut legal.
Numărul migranţilor ilegali a crescut foarte mult, în pofida restricţiilor aplicate de statele lumii
prin politici migraţionale dure. Actualmente este dificil de cuantificat numărul exact al
migranţilor. Datele ultimului recensământ au arătat că, numărul celor plecaţi din ţară este de 273
mii persoane (2004), experţii estimează că numărul celor plecaţi variază între 500-700 mii
persoane.
5. Migranţii forţaţi – plecarea lor în exteriorul ţării de origine este cauzat de războaie,
încălcarea drepturilor omului, politica de genocid faţă de anumite categorii de persoane,
cataclisme naturale sau catastrofe ecologice.
Demografii definesc fluxul de migraţie ca ”număr” total al deplasărilor efectuate în cursul unei
perioade de la o zona de origine comuna către o zona de destinaţie comuna .Din punct de vedere
sociologic sunt cunoscute(doar la nivelul literaturii ce am putut sa o consult) foarte puţine din
caracteristicile acestor fluxuri. Distincţia propusa,intre migraţia in flux si migraţia dispersata,este
menita sa orienteze cercetări tocmai in sensul determinării respectivelor caracteristici.

4. Diferenţele demografice regionale fac sa apară şi alte diferende în mod indiscutabil între
ţările dezvoltate şi celelalte ţări, între societăţile industriale cu dezvoltare accelerată tehnologică
şi slabă creştere demografică şi societăţile non-industriale, dependente din punct de vedere
tehnologic şi cu o mare creştere demografică. Acest decalaj economic este în acelaşi timp un
decalaj politic între democraţii industrializate cu creştere demografică slabă şi ţări nedemocrate
cu creştere demografică intensă.
La nivel internaţional, nu există o definiţie acceptată a migraţiei economice. În aceste
condiţii, considerăm că, sub aspect economic, am putea defini fenomenul de migraţie externă a
forţei de muncă ca fiind „ deplasarea unor mulţimi de persoane, cu rol de capital uman, creat
cu investiii publice a tării de origine, într-o tară de destina ie cu scopul utilizarii lui economico-ț
productiv.”
Migraţia internaţională a forţei de muncă include: fluxurile imigraţionale şi fluxurile
emigraţionale şi, corespunzător state de imigraţie şi state de emigraţie.
Conform clasificării Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, statele, implicate în
procesele migra ioniste, sunt identificate ca state de imigraţie :ț
a) 2% şi mai mult din populaţia ei este alcătuită din cetăţeni străini şi în ţară se află nu mai
puţin de 200 mii persoane ce deţin paşapoarte ale altor state. Termenul de şedere al
acestora depăşeşte termenul de 1 an;
b) 1% din populaţia economic activă şi nu mai puţin de 100 mii de persoane din forţa de
muncă sunt cetăţeni străini;
c) Remitenţele banilor din ţară depăşeşte 1-2% din PIB-ul ţării.
Statele de emigrare sunt considerate acele state care îndeplinesc condiţiile:
– 2% şi mai mult din populaţie se află în afara hotarelor pe un termen mai mare de 1 an, iar
numărul acestora depăşeşte 200 mii persoane;
– 1% sau mai mult din populaţia economic activă se află peste hotarele ţării, iar numărul
acestora depăşeşte 200 mii persoane;
– banii primiţi de către emigranţi constituie nu mai puţin de % din PIB.
Fluxurile de migraţie implica patru tipuri de variabile :
– Factori care determina natura si gradul diferenţelor de dezvoltare si de interacţiune dintre
arii social-economice diferite, precum si natura si mărimea costurilor de comunicare dintre
respectivele arii. Pentru cazul societarii noastre contemporane,principalii factori incluşi in
aceasta categorie sunt: industrializarea,revoluţia ştiinţifica si
tehnica,urbanizarea,cooperativizarea si modernizarea agriculturii;

5. – Variabile care caracterizează diferenţele de natura si de gradul de dezvoltare si de
interacţiune a grupurilor social teritorializate,precum si diferenţele de cost al migraţiei intre
aceste grupuri;
– Variabile latente, interpretative, care fac ca diferenţele de dezvoltare, de interacţiune si de
cost economic si psihosocial sa fie semnificative pentru migraţie, sa determine variabilitatea
caracteristicilor fluxurilor de migraţie;
– Variabile definitorii pentru fluxul de migraţie (volum, sens, ritmicitate etc.). La nivelul
contextului explicativ al formulărilor fundamentale apar trăsături specifice ale migraţiei,
variabile de la un context socioeconomic la altul.
Sub aspect generalizat, fluxurile migra ioniste prezintă următoarele direc ii:ț ț
I. Migraţia din ţările în dezvoltare spre ţările dezvoltate. Ţările dezvoltate au nevoie de
forţa de muncă din ţările în dezvoltare, deoarece aceasta le asigură necesarul de muncitori, întrun
spectru larg de sectoare şi servicii de infrastructură, în cea mai mare parte, pentru munci ce nu
sunt bine plătite, nu cer nivel înalt de calificare şi nu sunt agreate de către localnici.
II. Migraţia în cadrul ţărilor dezvoltate. Migraţia externă a forţei de muncă între ţările
dezvoltate este determinată de factori non-economici, cu toate că fenomenul „exodul creierelor”
este observabil.
III. Migraţia din ţările dezvoltate spre ţările în dezvoltare are proporţii comparativ mici şi
este reprezentată de migraţia cadrelor calificate (experţi, consultanţi ş.a.) îndreptate de către
organismele internaţionale în ţările în dezvoltare. Asemenea specialişti există şi în Republica
Moldova care activează, în special, în sectoarele: public, financiar şi bancar, educaţional,
agroindustrial şi altele, fiind, de regulă, invitaţi de organizaţii non-guvernamentale pentru
asistarea executării proiectelor finanţate de ţările dezvoltate.
Interacţiunea dintre populaţii situate in arii social-economice diferite se realizează prin
schimburi de bunuri, servicii, persoane sau informaţii/valori neincorporate in bunuri si servicii.
În funcţie de aceste categorii se poate face deosebirea dintre migraţia care este asociata cu
schimbul de bunuri si servicii dintre localităţi şi migraţia care este asociată cu schimbul de
informaţii neîncorporate în astfel de bunuri şi servicii.
Piaţa internaţională a forţei de muncă are o sferă de cuprindere mai redusă decât migraţia
internaţională, deoarece cuprinde şi persoanele care au părăsit ţara de origine şi care nu au în
acel moment o activitate social-economică salarizată. Migraţia internaţională a forţei de muncă
este un proces deosebit de amplu şi complex care evidenţiazã evoluţia fluxului internaţional al
forţei de muncã spre deosebire de piaţa internaţională a forţei de muncă care oferă doar o
imagine asupra situaţiei la un moment dat.

6. Migraţia internaţională a forţei de muncă la etapa contemporană se caracterizează prin
câteva particularităţi:
1. Migraţia de muncă a cuprins, practic, toate statele continentele, căpătând un caracter
global. La începutul sec XXI-lea în lume se numărau peste 200 mln. persoane cu statut de
migrant;
2. Motivul principal al migraţiei rămâne a fi cel economic, astfel încît decizia de migraţie
este rezultatul unui proces prin care individul raţional evaluează beneficiile migraţiei
internaţionale comparându-le cu câştigurile în condiţiile în care ar rãmâne imobil şi luând în
calcul costurile pe care le presupune aceastã deplasare (costul călătoriei, al supravieţuirii în ţara
de destinaţie până la găsirea unui loc de muncă, dificultatea adaptării la o nouã piaţă a forţei de
muncă, efortul pentru învăţarea unei noi limbi şi al adaptării la o nouã cultură, costul psihologic
al ruperii vechilor relaţii şi stabilirii unora noi).
3. S-au modificat şi direcţiile migraţiei. Dacă în anii '50-80 direcţia principală a migraţiei
era dinspre ţările în dezvoltare către ţările dezvoltate, începând cu anii ' 80 se atestă şi procesul
invers, migraţia de muncă din ţările dezvoltate, însoţind capitalul, migrează în ţările în curs de
dezvoltare. O creştere constantă a avut-o şi migraţia pe direcţia ţările în dezvoltare – ţările
dezvoltate;
4. Actualmente s-a intensificat mult migraţia ilegală a forţei de muncă. Circa 20-40 la sută
dintre migranţi sunt ilegali, în UE 12-16%, în 2011;
5. În migraţia internaţională au loc schimbări nu numai cantitative dar, şi calitative,
exprimate prin creşterea ponderii personalului calificat care migrează;
6. În prezent, are loc o implicare tot mai activă a statelor în monitorizarea şi dirijarea
procesului migraţional.
Dacă ţinem cont de durata deplasării migraţia internaţională poate fi pe termen lung,
atunci când migranţii rămân în noul spaţiu pentru totdeauna sau pentru o perioadă lungã de timp,
temporară, făcută cu intenţia de a se întoarce în ţara de origine în 1-2 ani şi sezonieră în cazul în
care migranţii fac deplasări zilnice spre locurile de muncă. Importanţa turismului, ca o acţiune de
migrare temporară, favorizează activităţi de producţie şi de consum precum şi o nouă repartizare
de bunuri şi servicii în scopul satisfacerii unor cerinţe specifice.
După gradul de calificare al forţei de muncă, persoanele implicate în mişcarea migratory
ar putea fi grupate în trei mari categorii de forţă de muncă:
a) forţă de muncă de înaltă calificare, cu pregătire înaltă în domeniile de vârf ale ştiinţei
şi tehnologiei, ca şi în unele servicii, precum cele de învăţământ, sănătate.
Această categorie poatefi recrutată direct, adesea, chiar din ultimii ani de studii sau prin
organisme specializate ale ţărilor de provenienţă sau străine şi are cele mai multe şanse de a

7. obţine contracte pe termen lung, şi, în final, de a obţine dreptul de stabilire în ţara-gazdă. În plus,
se încadrează în categoria de vârstă 25 - 40 de ani, considerată cea mai creativă şi productivă,
dând naştere în ţara de destinaţie unor activitãţi generatoare de venituri.;
b) forţa de muncă cu un nivel mediu de calificare, de specializare, care cuprinde o gamăn
largă de activităţi şi profesii, cum sunt:
- constructorii - categorie de forţă de muncă bine cotată pe pieţele occidentale (Portugalia,
Germania, Spania, Israel) şi Rusia;
- personalul para medical (asistente medicale), pentru care cererea angajatorilor din diferite
ţări este în creştere (Italia, SUA, Canada, Elveţia ş. a.);
- personal hotelier şi de alimentaţie publică, de asemenea, solicitat pe anumite pieţe
occidentale;
c) forţă de muncă necalificată sau semicalificată solicitată în activităţi din agricultură (în
perioada de recoltare), în salubritate, construcţii (Spania, Portugalia, Grecia) etc..
În dependenţă de statutul legal de intrare, şedere şi dreptul la muncă în ţara de destinaţie,
legislaţia internaţională deosebeşt:
– lucrători migranţi (labour migrants) legali;
– lucrători migranţi ilegali.
Lucrătorul migrant legal este definit ca un străin, care are permis de intrare legală în ţară,
reşedinţă şi muncă pentru o perioadă determinată de timp în ţara-gazdă. Dacă una dintre aceste
condiţii nu este satisfăcută, migrantul se califică ca migrant ilegal.
Migraţia influenţează viaţa social-economică a tuturor statelor lumii, dovadă fiind
preocuparea tot mai activă faţă de fenomenul migraţional. Mobilitatea teritorială a devenit atât de
indisolubil legată de organizarea şi funcţionarea societăţilor umane încât în absenţa ei progresul
şi schimbarea socială ar putea fi cu greu imaginate.
Migraţia are efecte pozitive şi negative atât, pentru ţările receptoare cât şi, pentru cele
donatoare (vezi anexa 1). Monitorizarea procesului migraţional pentru, o cât mai bună gestionare
a acestuia, devine o necesitate pentru toate statele, indiferent de statutul pe care îl au în cadrul
fluxurilor migraţionale. Principalele consecinţe ale migraţiei, din punctul de vedere al interesului
pe care-l urmărim, sunt asupra pieţei forţei de muncă, asupra situaţiei demografice, asupra
situaţiei economice.
1.2. Profilul exodului de for ă de muncă în Republica Moldovaț
Republica Moldova a făcut parte din Uniunea Sovietică, în care „migraţia în exterior” era
interzisă. În rezultat, fluxurile de migraţie din Republica Moldova erau limitate la teritoriul
sovietic. Cu toate acestea, odată cu primele semne de liberalizare a Uniunii Sovietice, la sfârşitul

8. anilor 1980, restricţiile cu privire la migraţie au fost slăbite şi, multe ţări au asistat la întoarcerea
cetăţenilor în patria lor istorică şi, reunificarea familiilor (în primul rând a evreilor şi a nemţilor
spre Israel, Germania şi SUA). Acest fenomen s-a intensificat drept urmare a destrămării URSS.
Colapsul URSS a adus la declararea ulterioară a Republicii Moldovei drept stat nou independent.
Perioada a fost caracterizată astfel de, condiţii de înrăutăţire a tensiunilor etnice, care s-au
manifestat prin conflicte etnice şi/sau militare (se are în vedere conflictul transnistrean din 1992).
Aceste circumstanţe au provocat migraţia din motive etnice în prima jumătate a anilor
1990, predominant spre Rusia şi Ucraina. Cu toate acestea, rolul acestui conflict în procesul de
migraţie nu ar trebui supraestimat. Începând cu a doua jumătate a anilor 1990, fluxul de migranţi
moldoveni a devenit un fenomen de proporţii. El a avut în primul rând, motivaţii economice.
Până în prezent, pot fi identificate trei valuri de migraţie în masă. Prima migraţie în masă
a fost motivată economic şi, a avut un caracter comercial (procurarea bunurilor de peste hotare şi
vânzarea lor pe piaţa moldovenească).
Totuşi, introducerea regimului de vize, de rând cu controalele vamale mai complicate şi,
egalarea preţurilor în statele post-comuniste a făcut ca, acest tip de migraţie comercială să fie mai
puţin profitabil pentru un migrant individual. În consecinţă, migraţia comercială a fost înlocuită
treptat de migraţia de muncă.
Criza economică şi financiară prin care a trecut Federaţia Rusă în anul 1998, a declanşat al
doilea val de migraţie în masă din Republica Moldova, care a continuat cu o intensitate sporită
până, cel puţin în 2007 (vezi anexa 2). Acest val de migraţie în masă a avut loc drept răspuns la
sărăcia acută. Astfel, un caz aparte îl reprezintã migra ia din Republica Moldova în Rusia iț ș
Ucraina, în care, datoritã rela iilor specifice ale Republicii Moldova cu aceste state, cetă eniiț ț
Republicii Moldova se bucurã de regim liber de vize. Însă i în aceste state existã un numãr mareș
de lucrãtori migran i ilegali, din motivul încãlcãrii regulilor de înregistrare a re edinþei sauț ș
neperfectãrii contractelor de muncã cu patronii lor.
În acela i timp, o caracteristicã specificã a exodului de for ă de muncă în Republicaș ț
Moldova, o reprezintã agrearea angajării migran ilor de cãtre firmele din străinãtate fărăț
perfectarea contractelor de muncã, deoarece costurile salariale sunt mai reduse i aportul munciiș
acestor lucrãtori la sporirea competitivitãþii firmei respective ajunge sã fie mai însemnat.
În prezent, migraţia moldovenească este în mare parte un răspuns la oportunităţile pe piaţa
străină de muncă şi, ar trebui privită drept o strategie de investiţie pentru răspunsul de viitor la
sărăcia acută. 4
Deşi datele oficiale atestă un număr mic al migranţilor (tabelul 1.2.1), studiile experţilor
precum şi unele date cu privire la remitenţe şi la evoluţia indicatorilor demografici atestă un
număr mult mai mare al acestora.

9. Tabelul 1.2.1
Evoluţia migraţiei în R. Moldova în intervalul 2001-2007 (persoane)
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Emigranţi 6646 6592 7376 7166 6827 6685 7172 6988 6663 4714 3920
Imigranţi 1293 1297 1620 1706 2056 1968 2070 2749 2010 2512 2704
Repatriaţi 1462 1614 1285 1816 1131 1608 1763 1824 1966 2158 2305
Total 9201 9403 10281 10688 10014 10261 11005 11561 10639 9384 8929
Sursa: www. statistica.md
4
Moşneaga, V., şi Corbu-Drumea, L. (2006). Migraţia în/din Republica Moldova: proces şi reglarea (primul
deceniu). Populaţia moldovenească în contextul migraţiei internaţionale, vol.I, p.249 - 251. Iaşi.
Datele statistice prezentate de Biroul Na ionald de Statistică, referitor la rezultateleț
recensamântului din 2004, prezintă informa ii generale referitor la procesul migra ional, cum arț ț
fi:
– La data recensămîntului din 5 octombrie 2004, un număr de 273 mii persoane cu
domiciliul în Republica Moldova erau absente, fiind declarate de alţi membri ai familiilor,
plecate în străinătate pentru diferite perioade, iar cca 130 mii, sau 47,7%, lipseau mai mult de un
an.
– Ponderea cea mai însemnată din rîndul acestora o deţineau persoanele cu vîrsta cuprinsă
între 20 şi 29 ani (38%), urmaţi de cei cu vîrsta între 30 şi 39 ani (23,1%). Majoritatea
persoanelor temporar absente erau plecate la muncă sau în căutarea unui loc de muncă - 88,7%,
la studii – 6,5%, din alt motiv 4,8%.
– Printre persoanele temporar absente, 76% aveau nivelul de instruire secundar general sau
general obligatoriu. Circa 68,9% din emigran i erau din mediul rural, ccea ce se explică prinț
diferenţele în calitatea vieţii populaţiei rurale şi urbane.
– Ponderea persoanelor temporar absente, din numărul total al populaţiei, constituia 8,1%,
iar în 12 raioane ale ţării numărul persoanelor plecate peste hotare constituia 10 – 12%.
– Totuşi, estimarea numărului efectiv de migranţi a fost dificilă, din cauza imposibilitatii
depistării persoanelor care au plecat integral cu traiul peste hotare cu întreaga familie şi din
cauza ponderii mari a migraţiei sezoniere sau pe termen scurt.
Astfel, datele experţilor şi studiilor realizate arată că numărul emigranţilor ar fi de cel
puţin 2 ori mai mare variind între 400 şi 600 mii persoane. Bărbaţii emigranţi constituiau 57%
comparativ cu femeile (2004).
Procesul migra ional din Republica Moldova în ultimii 10 ani a suportat o intensificareț
vertiginoasă, numarul migran ilor crescînd cu circa 50-60 mii anual.ț

10. Desi în ultimii 5 ani intensitatea migratiei populatiei s-a stabilizat i chiar s-a redus, totusș
aceasta a ramas la un nivel destul de inalt (cca 300 mii anual ), ceea ce constituie cca ¼ din
populatia economic activa.
Direcţiile principale ale migraţiei, conform datelor recensământului, sunt F. Rusă -
56,2%, Italia – 19,4, România – 3,9%, Portugalia – 3,5%, Ucraina – 3,1%, Turcia – 3%. Restul
sunt plecaţi în alte state, ponderea fiind mai mică de 3%. Migraţia externă a R. Moldova până la
obţinerea independenţei avea o singură direcţie – spre est, actualmente vectorul migraţional se
îndreaptă tot mai mult spre vest.
Cercetările statistice realizate de Biroul Na ional de Statistică, ne permite de a urmăriț
dinamica migra iei for ei de muncă temporare pe o serie de variabile socio-demografice, cum arț ț
fi sexul, varsta, stare civila,nivelul de educa ie al migran ilor, etc i, de i unele dintre acestea,ț ț Ș ș
datele pot fi incomplete, statisticile oficiale sunt sursa cea mai de incredere, care să permită
studiul a principalelor caracteristici i tendin e ale migra iei for ei de muncă.ș ț ț ț
Pe parcursul perioadei 2000-2011 se observă o cre tere a intensită ii migra iei for ei deș ț ț ț
muncă: propor ia de persoane care trăiesc temporar în afara ării, în legătură cu locul de muncăț ț
sau în căutare de lucru, a crescut de la 3,8% la 8,3%, i fa ă de popula ia economic activă- de laș ț ț
8,4% la 25,2% (fig. 1)
Figura 1. Dinamica migra iei for ei de muncă temporară fa ă de popula ia economicț ț ț ț
activă a Republicii Moldova, 2000-2011 de ani, mii de oameni
Sursa: elaborat de autor în baza datelor de pe http://www. statistica.md
Totodata, în situa ia în care motiva ia principală a popula iei urbane este de a pleca laț ț ț
muncă peste hotare este salariul mic (55%), pentru persoanele din mediul rural – motiva iaț

11. principală constituie lipsa locurilor de muncă (57%). Mai mult de două treimi din migran ii suntț
zonele rurale (fig. 2).
Figura 2. Distribu ia migran ilor după medii i sexe, 2000-2011 de ani,%ț ț ș
Sursa: elaborat de autor în baza datelor de pe http://www. statistica.md
Migraţia moldovenească este compusă în mare parte de popula ia economic activă. Oț
caracteristică a migranţilor moldoveni este tinereţea lor relativă, vârsta medie la momentul
plecării fiind de 29,7 ani, care a crescut la o vârstă medie de 36,1 ani.
Cel mai mare procent de migranţi (79%) au vârsta cuprinsă între 18 şi 44 ani. Bărbaţii
predomină în grupul vârstei de 18-29 ani, pe când femeile aparţin mai degrabă categoriei de
vârstă 45-65 ani.
Cauza principală a migraţiei rămâne a fi cea economică. Atât timp cît nivelul de
dezvoltare economică va rămâne în urmă, precum şi diferenţele mari de remunerare faţă de
statele vecine sau mai dezvoltate, tendinţele migraţionale se vor menţine la cote înalte.
R. Moldova se înscrie printre statele cu ponderile cele mai mari ale remitenţelor. Astfel,
conform datelor Băncii Mondiale R. Moldova se află pe locul cinci după mărimea remitenţelor în
raport cu PIB-ul.
Astfel, în unsprezece luni a anului 2012 valoarea transferurilor în valută străină de peste
hotare în favoarea persoanelor fizice (rezidente şi nerezidente) a ajuns la 1 miliard 358,8
milioane de dolari SUA, ceea ce constituie mai mult de 30 milioane peste nivelul înregistrat în
perioada similară a anului precedent. Remitenţele joacă un rol foarte mare în economia
Republicii Moldova.
Confrom fig.3, dinamica ponderii remiten elor în PIB atestă o tendin ă de mic orareț ț ș
semnificativă a începînd cu anul 2009. Astfel, dacă în 2008 acestea reprezentau 33 % din PIB, în

12. anul 2011 ponderea acestora a coborât la 21%, iar la sfîrşitul anului 2012, ponderea transferurilor
migranţilor în Produsul Intern Brut a constituit 23% .
0
5
10
15
20
25
30
35
40
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Fig. 3 Remitenţele migranţilor moldoveni (procent din PIB)
Sursa: elaborat de autor în baza datelor de pe http://www.bnm.md
În general, migranţii moldoveni de lungă durată vin din diferite pături sociale şi, provin atât
din zonele urbane (25%), cât şi din cele rurale (75%). Migraţia moldovenească este îndreptată în
principal spre două regiuni, Uniunea Europeană (în primul rând Italia şi Portugalia) şi
Comunitatea Statelor Independente (în primul rând Moscova şi St. Petersburg în Federaţia Rusă
şi o parte în Ucraina). O trăsătură specifică a migraţiei moldoveneşti este, nivelul înalt de
îngrămădire a persoanelor în locurile de migraţie.
Marea majoritate a migranţilor se află în câteva regiuni de destinaţie, circa zece oraşe
găzduind circa 3/4 din numărul total de migranţi din Moldova5
.
Pe parcursul ultimului deceniu s-au conturat 3 tipuri de migraţie internaţională a popula ieiț
Republicii Moldova:
1) Migraţie internaţională de scurtă durată, predominant spre ţările CSI (Federa ia Rusăț
.a.)ș
2) Migraţie internaţională de lungă durată, predominant în ţările Uniunii Europene (Italia,
Grecia .a.)ș .
3) Migraţie internaţională legală de lungă durată spre SUA şi Canada.
Concomitent, s-au conturat următoarele tendinţe în modelul general de migraţie al
resurselor umane în Moldova:
– dinspre regiunea CSI spre UE
– de la migraţie de scurtă durată şi sezonieră la migraţie de lungă durată;
– majoritatea migranţilor pe termen lung din UE îşi legalizează şederea şi muncă;

13. – migraţie sporită spre Statele Unite şi Canada.
Una din caracteristicile migraţiei moldoveneşti este spre diversificarea ţărilor de destinaţie
şi o mişcare de la ţările cu venit mai mic, spre ţările cu venit mai înalt. Aceasta creează
oportunităţi/potenţial pentru sporirea impactului de dezvoltare al migraţiei, în special în ceea ce
ţine de fluxurile sporite de remitenţe sau fluxuri de remitenţe mai stabilizate/rezistente care, au o
probabilitate mai mică să transfere incertitudinea sau riscul economic în ţara de origine.
Migraţia de durată mai lungă are, de asemenea potenţialul de a rezulta în impacte mai mari
de dezvoltare. Una din caracteristicile migraţiei moldoveneşti este „maturitatea” sa relativ redusă
spre diversificarea ţărilor de destinaţie şi o mişcare de la ţările cu venit mai mic spre ţările cu
venit mai înalt.
În conformitate cu setul de date IASCI-CIVIS 2010, 67% din migranţii de lungă durată îşi
consideră statutul de şedere şi de muncă regularizat. Cu toate acestea, reunificarea familiei în
rândurile migranţilor căsătoriţi este relativ redusă, în proporţie de 21%. De asemenea migranţii
moldoveni nu utilizează des băncile din locurile de migraţie comparativ cu nivelul lor de
regularizare; 36% de migranţi deţin un cont bancar în ţara de migraţie (predominant ţările gazdă
din UE). Mai mult decât atât, în pofida nivelului înalt de experienţă academică şi profesională a
migranţilor moldoveni, mulţi se angajează la munci necalificate în ţara lor de migraţie, ceea ce
duce la o situaţie caracterizată de „sub-angajare” sau „descalificare”.
5
Moraru, Angela. Transferurile financiare de peste hotare si echitatea sociala. Conferinţa tehnico-stiintifică a colaboratorilor,
doctoranzilor şi studenţilor. Chişinău, 15-17 noiembrie, 2007, vol. III, p. 243-245.
Această constatare vine în sprijinul impresiei privind nivelul scăzut al integrării şi
prosperităţii migranţilor moldovenilor. Toate aceste rezultate par să confirme nivelul scăzut de
maturitate al ciclului de migraţie moldovenească.
În compozi ia generală a migran ilor, ponderea participării femeilor ca o unitateț ț
independentă în procesul activ de migra ia for ei de muncă a crescut cu 31% în 2000 la 36% înț ț
2010 (figura 2 i 4). Cre terea ponderii lucrătorilor femeilor care sunt căsători i: de la 49,3% înș ș ț
2000 la 55,0% în anul 2010, sau cu 5,7 puncte procentuale. Printre migran ii de sex masculin înț
această perioadă, propor ia persoanelor care sunt casatoriti a crescut de la 53,1% la 56,5% (cuț
3,4 puncte procentuale). Ponderea lucrătorilor divor a i femeilor (12,3%) este de aproape patruț ț
ori mai mare decât în rândul bărba ilor (3,4%).ț
Migra iei, în special pe termen lung, este un factor care influenteaza foarte mult stabilitateaț
căsătoriei, iar rela ia cauză-efect de diferite aspecte ale migra iei precum i divor ul i impactulț ț ș ț ș
acesteia asupra comunicării inter-familială i intergenera ională necesită investiga iiș ț ț
suplimentare. Cercetarea este, de asemenea, necesară în astfel de probleme importante, cumar fi

14. comportamentul reproductiv al femeilor migrante, problemele de adaptare i integrare în ărileș ț
gazdă, inten ia de a se întoarce dificultă i acasă i reintegrarea, etc.ț ț ș
Figura 4. Distribu ia migran ilor după sex i stare civilă, anii 2000-2010ț ț ș
Sursa: elaborat de autor în baza datelor http://www. statistica.md
Astfel, profilul migranţilor moldoveni arată că, aceştia sunt predominanţi (vezi anexa 3)
Tineri – migraţia moldovenească este compusă din populaţia cu vârsta aptă de muncă, cea
mai mare parte a migranţilor (79%) având vârsta între 18 i 44 ani;ș
Mai educaţi – o trăsătură deosebită a migraţiei din Moldova constă în faptul că, o parte
semnificativă a celor care pleacă, au un nivel relativ bun de educaţie; 28% din numărul total al
migranţilor au absolvit instituţii de învăţământ universitar, iar 63% au absolvit liceul sau o
instituţie de învăţământ profesional;
Bărbaţi şi femei în măsură egală – muncitorii migranţi bărbaţi, care cuprind 63% din forţa
de muncă, tind să migreze în ţările CSI şi se angajează în primul rând în sectorul de construcţii şi
reparaţii, transport, industrie şi agricultură. Femeile, tind să migreze în ţările UE şi să lucreze în
sectorul de prestare a serviciilor, lucru casnic, comerţ, îngrijirea bătrânilor şi copiilor.
După structura de vârstă, cea mai mare parte a lucrătorilor migran i reprezintă grupele deț
vârstă tinere. Astfel, în anul 2011 numărului de persoane in varsta de 15-24 a fost de 22,5% din
numărul total de migran i, 25-34 ani - 33,4%. Circa 20,8% revine grupei de vîrstă 35-44 ani iț ș
18,5% la 45-54 ani (fig. 5).

15. Figura 5. Distribu ia migran ilor pe grupe de vârstă, anii 2000-2011ț ț
Sursa: elaborat de autor în baza datelor http://www. statistica.md
Un alt factor deosebit de atragere spre ţările de destinaţie din CSI sunt costurile reduse de
călătorie, ţinând cont de proximitatea geografică şi posibilitatea de a călători fără vize. Capitalul
social şi ajutorul reciproc între migranţi precum şi, între migranţi şi comunităţile de baştină,
joacă un rol important la orice etapă a experienţei/ciclului de migraţie moldovenească. Aceasta
se referă la toate etapele migraţiei, de la planificarea înainte de plecare până la întoarcerea
eventuală şi reintegrare. În etapa de până la plecare, 70,2% de persoane îşi aleg destinaţiile
pentru că, deja au contacte sociale sau, chiar un loc de muncă garantat6
. Aceste reţele sociale
joacă un rol crucial în asistarea migranţilor moldoveni, să gestioneze riscurile legate de migraţie,
să micşoreze costurile financiare aferente şi să sporească câştigurile.
6
Pyshkina T. V., Economic Consequences of the Migration of Labour from the Republic of Moldova (Consecinţele
economice ale migraţiei forţei de muncă din Republica Moldova)/Institutul mondial ONU pentru dezvoltare şi
cercetare economică, Helsinki, 2002.
Sondajele sistematice efectuate de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie oferă
informaţia despre ţările de destinaţie pentru aproximativ 400000 de migranţi actuali sau recenţi,
care rămân a fi în continuare, membri ai gospodăriilor din Republica Moldova.
Migranţii muncitori din Republica Moldova aleg îndeosebi, Rusia şi Italia. Alte destinaţii
importante includ Ucraina, România, Portugalia, Franţa, Spania, Grecia şi Republica Cehă. Mai
există migraţiune de anvergură în Israel, Turcia şi SUA7
.

16. Ponderea celor care călătoresc în Rusia a scăzut cu un punct procentual (de la 60,1% la
59%), iar ponderea persoanelor care pleacă în Italia – cu 2,3 puncte procentuale (de la 17% la
14,7%). Pare a fi interesant faptul că, în general, persoanele originare din sectorul rural tind să
aleagă mai frecvent Rusia decât alte destinaţii – ţările Europei de Vest, în particular (vezi anexa
4). Situaţia dată se creează în rezultatul naturii activităţii oferite, care diferă în aceste 2 regiuni.
Una din explicaţiile plauzibile a acestei tendinţe este costul migraţiei; este mult mai ieftin
să migrezi în Rusia iar gospodăriile rurale (mai nevoiaşe) ar putea, pur şi simplu, să nu fie în
stare să aleagă altă destina ie.ț
Persoanelor, care călătoresc în Rusia, li se oferă, în principal, munci fizice sezoniere, în
domeniul construcţiilor şi agriculturii. În ţările occidentale sunt mai răspândite alte activităţi cum
ar fi, bunăoară, asistenţă pentru copii, asistenţă socială sau alimentaţie publică.
Aceiaşi factori pot explica diferenţele de gen/sex în destinaţiile alese de migranţii
moldoveni; de exemplu, 71% bărbaţi şi doar 43,5% femei lucrează în Rusia şi 23,9% femei şi
numai 7,3% bărbaţi lucrează în Italia.
Altă caracteristică a migraţiei moldoveneşti este exodul de specialişti dintr-un şir de
sectoare ale economiei naţionale, ceea ce a cauzat fenomenul de exod intelectual pentru ţarăDin
cei care pleacă, intelectualii reprezintă 18%; înainte de a emigra ei au lucrat în Moldova în
calitate de ingineri, medici, învăţători, jurişti şi economişti. Instabilitatea economică şi politică a
crizelor, sărăcia şi standardele mici de trai, şomajul şi/sau salariile mici, protecţia socială
neadecvată şi oportunităţile limitate de trai au cauzat plecarea populaţiei. Fenomenul de exod
intelectual a început odată cu liberalizarea sistemului sovietic, care a afectat în mare parte ramura
cercetărilor ştiinţifice şi a dezvoltării. Reducerea continuă a numărului savanţilor a început în
Moldova în 1991 şi s-a intensificat pe parcursul anilor următori.
O parte însemnată a moldovenilor cu calificare înaltă sunt supuşi „descalificării”
profesionale atunci când migrează, fiind deseori angajaţi la munci de calificare joasă sau
necalificate. Exodul intelectual din Moldova nu devine neapărat un câştig intelectual pentru ţările
de destinaţie, dar mai degrabă o irosire intelectuală pentru migranţi.
_____________________________________________________________________________
________
7
Sondajul OIM: „Migraţia şi remitenţele în Republica Moldova”, 2008//www.migratie.md
Totuşi, migranţii moldoveni cu calificare înaltă câştigă mult mai mult din munci cu statut
jos peste hotare, decât ar fi posibil dacă şi-ar urma carierele în ţara lor de baştină. Deşi fluxul
spre exterior al capitalului intelectual din Moldova este estimat a fi substanţial, până în prezent
nu au fost făcute studii sistematice şi detaliate cu privire la exodul intelectual.

17. 1.3. Factorii generatori ai exodului de populaţie în Republica Moldova
Factorii care determină migraţia pun în evidenţă numeroase elemente a căror importanţă este
considerată determinantă în funcţie de perspectiva de abordare a fenomenului.
Migraţia este generată de 2 forţe principale: factorii de cerere – atragere (în regiunea
destinaţiei) şi factorii de ofertă – împingere (vezi anexa 5). Potrivit Băncii Mondiale, ţările cu
niveluri înalte de emigraţie pot reduce nivelurile în cauză prin minimizarea factorilor de
împingere. Acest deziderat poate fi realizat prin accelerarea reformelor economice şi politice,
astfel, aşteptările asociate cu calitatea vieţii se vor îmbunătăţi.
Distincţia dintre factorii de împingere şi cei atragere a jucat un rol important în analiza
fluxurilor de migraţie. În general, factorii de împingere par să fie relativ mai importanţi pentru
migranţii în ţările CSI, atât a celor din industria construcţiilor, cât şi din alte domenii (Tabelul
1.3.1).
Tabelul 1.3.1
Factorii de împingere i atrgerere (în procente)ș
Sursa: http://www.iom.md/materials/5_patterns_ro.pdf
Din aceste grupuri, aproape 40% din persoane au indicat faptul că lipsa unui serviciu i-a
determinat să plece din Moldova. Această cifră este semnificativ mai mică pentru UE şi alţi
migranţi (respectiv 26% şi 33%).
Este interesant faptul că incidenţa sărăciei printre gospodăriile cu membri migranţi în ţările
CSI (25%) este de aproximativ două ori mai mare decât printre gospodăriile cu migranţi în UE
(13%) şi mai mare decât printre gospodăriile cu alţi migranţi (21%).

18. În acelaşi timp, aproape o jumătate din gospodăriile cu migranţi în ţările CSI şi UE, dar
numai o treime din gospodăriile cu migranţi în alte ţări, au declarat “creşterea consumului” drept
motiv principal pentru emigrare.
Dimpotrivă, factorii de atragere par să fie relativ mai importanţi pentru fluxurile de
migraţie îndreptate spre Europa Occidentală şi alte ţări din afara CSI. Reţelele au jucat un rol mai
mare decât în ţările CSI, multe persoane alegând ţările din afara CSI pentru că aveau deja
contracte sociale sau chiar un serviciu garantat în ţările respective. Condiţiile bune de muncă au
fost de asemenea un motiv important pentru a alege ţările de destinaţie din Europa Occidentală,
deşi preocupările pentru modul de viaţă („un mod de viaţă mai bun”) nu au jucat un rol major. În
cele din urmă, costul mic al călătoriei spre o ţară de destinaţie a fost factorul-cheie de atragere,
care a favorizat solicitarea ţărilor din CSI, având în vedere atât apropierea geografică, cât şi
călătoria fără vize. Aproximativ două treimi din migranţii spre CSI au menţionat acest factor,
deşi costul călătoriei nu a jucat un rol important în atragerea migranţilor spre ţările din afara CSI.
Luate împreună, aceste analize ale factorilor de împingere şi atragere prezintă o dihotomie
care a stat la baza motivelor migraţiei. Migranţii în ţările CSI par mai degrabă să fie împinşi să
emigreze de sărăcie şi de perspectivele mici de angajare în patrie, pe când migranţii în ţările din
afara CSI sunt determinaţi să migreze în aceste ţări de destinaţie datorită reţelelor sociale şi a
aşteptărilor unor condiţii bune de lucru. În acest sens, migraţia spre ţările CSI tinde să fie
determinată de necesităţi, pe când migraţia spre ţările din afara CSI – de oportunităţ.
Totodata, în sens amplu, migraţia în masă este provocată de o serie de factori. Printre cei
mai importanţi pot fi numiţi:
- Trecerea de la o socitate totalitară la societate deschisă: plecarea peste hotare nu mai este
decisă în cadrul prezentării omului în faţa unor comisii speciale; nu mai este nevoie de
prezentarea unor caracteristici, cu privire la corespunderea persoanei rigorilor ideologice;
- Situaţia economică precară, imposibilitatea de a găsi locuri de muncă, care ar asigura o
existenţă decentă;
- Transformarea banului în valoare absolută;
- Dorinţa de a instrui copiii, în conformitate cu etaloanele sociale de ultimă oră;
- Influenţa mass-media asupra auditoriului prin demonstrarea modelelor de viaţă reuşită,
aparent accesibile fiecăruia;
Pentru explicarea factorilor determinanţi ai migraţiei pot fi identificaţi mai mulţi factori de
împingere şi atragere. Multe studii subliniază că, migraţia moldovenească este stimulată în mare
parte de motivaţiile economice (peste 72% din factorii de împingere ai migraţiei).
Creşterea intensităţii migraţiei de muncă la etapa contemporană este determinată de un şir
de factori:

19. • intensificarea internaţionalizării vieţii economice, fapt ce a contribuit la mişcarea
tuturor factorilor de producţie, inclusiv a forţei de muncă;
• dezvoltarea inegală a economiilor naţionale, creşterea disparităţilor în dezvoltarea
economică a diferitelor grupe de state sau chiar în interiorul statelor, fapt ce a impulsionat
apariţia fluxurilor migraţionale;
• tendinţele tot mai accentuate de liberalizare în mişcarea factorilor de producţie,
liberalizare determinată, fie de către anumite instituţii economice internaţionale specializate
(OMC, BM, FM, OMM), fie de actori importanţi ai economiei mondiale (corporaţiile
transnaţionale, care asigură mişcarea forţei de muncă spre capital, sau transferă capitalul în
regiunile cu surplus de forţă de muncă);
• procesele integraţioniste din economia mondială care stimulează mişcarea forţei de
muncă între statele integrate;
• fazele ciclului economic, în care se află economiile unor state sau a economiei
mondiale în întregime (în fazele avântului economic creşte cererea pentru forţa de muncă,
inclusiv pentru cea străină, iar în faza crizei - scade);
• lărgirea sistemului economic internaţional prin interacţiunea dintre cele două blocuri
antagoniste până în anii ´90 ai sec. trecut: capitalist şi socialist;
• îmbunătăţirea sistemului de transport mondial, care permite ca informaţia, mărfurile,
serviciile şi persoanele să se deplaseze rapid şi liber în orice colţ al lumii;
• relaţiile sociale, exprimate prin internaţionalizarea căsătoriilor, culturilor;
• factorul demografic, exprimat prin creşteri inegale a numărului populaţiei în statele
lumii şi, corespunzător, completarea pieţelor forţei de muncă inegal;
• ocuparea parţială a forţei de muncă şi existenţa fenomenului de şomaj etc.
Aceştea pot fi grupaţi în factori următoarele categorii de factori:
– factori de natură economică (şomaj, relocalizarea activităţilor economice, globalizarea
producţiei şi a capitalurilor);
– factori de natură politică (instituţionalizarea REI, modificarea raporturilor de forţă
geopolitică, transparenţa frontierelor etc.);
– factori de natură socio-demografică şi socio-culturală (căsătorii mixte, răspândirea
religiilor şi activitatea de misionarism a unor culte religioase, creşterea naturală inegală
a populaţiei etc.).
Dintre alţi factori care pot influenţa migraţia pot fi de ordin ecologic, psihologic, umanitar,
cultural care se vor intensifica pe măsură ce nivelul de dezvoltare socio-economică a statelor se
va apropia.

20. Factorii de natură economică se manifestă prin dezvoltarea inegală a statelor din punct de
vedere economic. Forţa de muncă migrează din statele cu venituri mici, standarde de viaţă
scăzute spre statele cu nivelul veniturilor înalte, cu infrastructuri sociale dezvoltate, cu nivelul de
trai avansat. Un alt motiv care ţine de factorul economic constă în gradul de asigurare cu resurse
de forţă de muncă diferit. Statele cu un surplus de forţă de muncă, cu un nivel al şomajului
ridicat stimulează migraţia de muncă şi invers, statele cu deficit al forţei de muncă, cu
insuficienţa unor categorii socio-profesionale, descoperirea unor resurse importante, dezvoltarea
puternică a unor ramuri industriale sau a sferei serviciilor atrag fluxuri de forţă de muncă tot mai
numeroase. Tot de factorul economic ţine şi migraţia profesională de tranzit care însoţeşte
mişcare capitalurilor. Transnaţionalizarea vieţii economice a atras după sine şi apariţia acestui tip
de migraţie. Liberalizarea mişcării factorilor de producţie a servit ca catalizator al migraţiei forţei
de muncă care continuă şi în prezent.
Mişcarea internaţională a forţei de muncă este influenţată şi de factori noneconomici:
sociali, politici, ecologici, naturali.
Factorii sociali, spre exemplu, sunt în strânsă legătură cu factorul economic, bunăstarea
materială şi cea socială fiind adesea corelate. Fluxurile migraţionale sunt selective din punct de
vedere social. Migrează, de regulă, persoanele tinere (20-40 ani), care se adaptează mai uşor
condiţiilor de viaţă noi decât populaţia în vârstă. Bărbaţii sunt predispuşi migraţiei mai des decât
femeile. Nivelul instruirii este de asemenea o variabilă importantă în selecţia migranţilor,
persoanele cu un nivel de instruire mai înalt sunt preferabile celor fără o calificare concretă.
Cea mai mare importanţă o are motivaţia economică în migraţia internaţională. Un studiu al
S.U.A. arată că distanţa medie de migraţie a unei persoane cu studii superioare este de aproape
de 400 mile, în timp ce a unui muncitor este de 80 mile.
În funcţie de factorii enumeraţi, situaţia economică a ţării de destinaţie, precum şi
procesele de integrare economică, în care este şi a fost antrenată ţara noastră, s-a format
următorul tablou al proporţiilor şi direcţiilor fluxurilor emigranţilor cu scop de muncă din
Republica Moldova:
Un studiu a Fondului Monetar Internaţional din 2008 a arătat că, moldovenii sunt
consideraţi ca, fiind împinşi să meargă peste hotare din cauza sărăciei, lipsei oportunităţilor
potrivite de angajare, salariilor mici şi a unui mediu economic instabil.
Conform Raportului Centrului de Analiză şi Investigaţii Sociologice CIVIS, emigraţia
persoanelor din zonele rurale ale Republicii Moldova este, în mod special, o migraţie voluntară
motivată de factorii economici (tabelul 1.3.1). Emigranţii moldoveni selectează destinaţiile ce le
oferă, în primul rând, oportunităţi favorabile de angajare.

21. Migrarea forţei de muncă trebuie analizată din perspectiva celor două componente de
bază ale pieţei muncii: cererea şi oferta, dar nu doar la nivel local, dar şi regional.
Din punct de vedere al cererii, enumerăm factorii următori:
- şomajul şi retribuţia joasă a muncii;
- sistemul de protecţie socială inadecvat noilor realităţi sociale;
- lipsa unor politici locative eficiente pentru tinerele familii;
- frica de sărăcie, care este una din cele mai mari îngrijorări ale multor familii, în special,
legate de accesul copiilor la sistemul de educaţie superior;
- ineficienţa sau lipsa căilor legale de migrare, precum şi lipsa de informaţie cu privire la
mijloacele existente pentru a obţine o slujbă peste hotare.
Din punct de vedere al ofertei:
- sporirea cererii pentru forţa de muncă ieftină şi exploatarea muncii;
- sporirea nivelului de educaţie şi extinderea programelor sociale (asigurare pentru şomeri,
alocaţii pentru familii, salariu minim).
Tabelul 1.3.1
Cauzele principale ale migraţiei
Sursa: Raport al Centrului de Analiză şi Investigaţii Sociologice CIVIS//www.civis.md
8
http://www.eco.md/index.php?option=com_content&view=article&id=366:fmi-republica-moldova-cea-mai-mic-
cretere-din-csi-in-2010&catid=51:actualitate&Itemid=121
Printre factorii consideraţi relevanţi pentru migraţie se mai enumeră:
a) sexul migrantului. În migraţia internaţională, predomină bărbaţii, în timp ce femeile cunosc
migraţii pe distanţe scurte. Referitor la emigranţii pe sexe, în perioada 1980-2005, la nivel
mondial, ponderea cea mai mare a fost a contigentului feminin.

22. b) vârsta. Această caracteristică este foarte importantă în analiza migraţiei. În migraţia
internaţională, predomină persoanele tinere.
c) starea civilă. În ceea ce priveşte această caracteristică, se poate spune că, într-o perioadă mai
îndepărtată, predominau persoanele necăsătorite; în ultimele decenii, au început să predomine
persoanele căsătorite.
d) nivelul de instruire sau ocupaţie la momentul migraţiei.
Motiva ia personală a for ei de muncă de a migra spre ătile Uniunii Europene are unț ț ț
suport economic, iar fenomenul de migra ie este rezultanta interferen ei dintre înclina ia uneiț ț ț
păr i din popula ia activă spre ac iunea economică i posibilită ile efective, mai reduse aleț ț ț ș ț
economiei na ionale de a genera locuri de muncp care să asigure venituri identice sau cel putinț
apropiate celor din tara destinatară. Salariul mediu în economia na ională este de aproximativ deț
zece ori mai mic decît în tările spre care se realizarează emigrarea în Republica Moldova. În
aceste condi ii, fenomenul de migrare apre ca un fenomen relativ dorit de ambele păr i înț ț
contextul existen ei decalajului de poten ial economic dintre economia na ională i ărileț ț ț ș ț
Uniunii Europene spre care se realizează deplasarea. Declajul este de fapt cauza principală a
emigrării prin interesul economic manifestat de ambele păr i pentru transferul liber de for ă deț ț
muncă dintr-o parte în alta. În ările dezvoltate de Vest există interes pentru această for ă deț ț
muncă care accptă prestarea unor activită i cu tarife mai scăzute comparativ cu exigen ele for eiț ț ț
de muncă indigene.
Această diferen ă de tarif salarial face posibilă imigrarea corespunzător structurii locale aț
cererii de for ă de muncă. Astfel, pentru Republica Moldova, emigrarea este rezultatulț
subdezvoltării care generează lipsa locurilor de muncă sau în condi iile în care acestea există seț
men in totu i diferen e salariale semnificative. Tot pe fondul subdezvoltării se manifestă iț ș ț ș
reducerea cererii de for ă de muncă amplificată de repetatele încercări de restructurare.ț
Lipsa de oportunităţi economice, însoţite de un nivel de guvernare sub aşteptările
populaţiei, sunt unii din factorii principali ce îi forţează pe migranţi să părăsească ţara.
Majoritatea emigranţilor moldoveni încearcă să scape de şomaj sau sărăcie, sau ambele.
Factorii de decizie ar prefera o delimitare mai clară, însă linia dintre migraţia voluntară şi
cea forţată cât şi, dintre migranţii pe temei economic şi non-economic, adesea este estompată.
Cu toate acestea, categoriile conceptuale de tipul factorilor de “împingere” şi “atracţie” ar
putea să ne ajute să înţelegem mai bine fenomenul migraţiei. Lipsa unui loc de muncă acasă este,
motivarea cea mai frecvent menţionată, fiind urmată de lipsa de mijloace pentru necesităţile
vitale şi consumul curent, inclusiv pentru produse alimentare, îmbrăcăminte, serviciile medicale
şi de învăţământ.

23. Mai mulţi migranţi planifică să investească banii câştigaţi în proprietatea lor – să cumpere
sau să renoveze casa sau, mai simplu, să procure un autoturism sau alte bunuri durabile, şi, nu cel
mai puţin important, să-şi îmbunătăţească standardele de viaţă.
Factorii principali de atracţie sunt de natură economică. Emigranţii moldoveni sunt atraşi
de locurile de muncă ce-i aşteaptă în ţările vecine şi în Uniunea Europeană. De asemenea, chiar
persoanele ocupate, potenţiali migranţi, sunt în căutare de standarde mai bune de viaţă şi
oportunităţi mai bune pentru dezvoltare personală şi profesională, iar, în unele cazuri, doresc să
se reunească cu familia. Reţelele dense ale moldovenilor aflaţi deja peste hotare (rude şi prieteni)
uşurează cu mult luarea deciziei şi, apoi, găsirea unui loc de muncă în ţările de destinaţie.
Sub aspect motivaţional, migraţia internaţională poate fi impulsionată de motive de ordin
personal şi de evenimente religioase sau politice. Prima formă se datorează în principal hotărârii
indivizilor motivată de dorinţa îmbunătăţirii situaţiei lor materiale, iar migraţia politică este
provocată de considerente de ordin politic extrem de diferite. Aceastã formă de migraţie
cuprinde deplasări de populaţie ca urmare a unor schimbări de guverne determinate de lovituri de
stat sau ca urmare a deplasării în masă a populaţiei din cauza unor acţiuni de discriminare.
Asemenea situaţii demonstrează că migraţiile politice au prin excelenţă un caracter forţat. În mod
similar se pune problema migraţiei determinată de diverse motive religioase.
Situa ia actuală a economiei na ionale, care explică fenomenul emirării, este reflectatăț ț
prin gradul scăzut de ocupare a for ei de muncă pe ansamblu, nivelul relativ scăzut de salarizareț
pe plan intern fa ă de salariile din economia Uniunii Europene, precum i prin posibilită ileț ș ț
investitionale reduse care nu pot asigura cre terea numărului de locuri de muncă în ritmul în careș
acestea se eliberează ca urmare a restructurării economiei na ionale.ț
1.4. Concluzii la capitolul I
Cercetarea fenomenul de exod al for ei muncă efectuat în primul capitol al tezeiț
condi ioneaza formularea următoarelor concluzii:ț
Migraţia internaţională a forţei de muncă, este fenomen complex şi de mare amplitudine al
lumii contemporane i atrage atenţia multor specialişti (economişti, sociologi, politologi), a unorș
organizaţii ştiinţifice naţionale şi internaţionale, a cercurilor guvernamentale din diverse ţări.
Cercetarea fenomenului migraţiei externe pentru muncă, în ştiinţa economică, este dictată
de dependenţa acestui fenomen de forţa factorilor specifici de împingere/atracţie, care sunt
predominant economici şi de efectele economice cauzate.
În lipsa datelor statistice referitore la numărul exact al migranţilor pentru muncă cu statut
legal şi ilegal, în cercetare, noţiunea de migrant va cuprinde atât migranţii legali, cât şi pe cei cu
statut nedeterminat.

24. La nivel internaţional, nu există o definiţie acceptată a migraţiei economice. În aceste
condiţii, considerăm că, sub aspect economic, am putea defini fenomenul de migraţie externă a
forţei de muncă ca fiind „ deplasarea unor mulţimi de persoane, cu rol de capital uman, creat
cu investiii publice a tării de origine, într-o tară de destina ie cu scopul utilizarii lui economico-ț
productiv.”
Analiza particularităţilor fenomenului migraţiei externe pentru muncă, la nivel
internaţional, a lucrărilor teoretice consacrate acestui domeniu şi analiza empirică a fenomenului
migraţiei cetăţenilor din Republica Moldova la muncă peste hotare atestă că motivaţia principală
a migraţiei forţei de muncă este de ordin economic: aşteptările obţinerii unor venituri net-
superioare peste hotare, comparativ cu cele ce pot fi obţinute în ţările de origine pentru o
muncă de valoare egală. În afară de aceasta, mai sunt şi alţi factori economici care exercită o
influenţă importantă asupra deciziei de migrare, precum şi factori sociali şi politici, precum
discriminarea etnică, persecuţia politică ş. a.
Este dificil de a estima cu exactitate numărul emigran în Republica Moldova, deoarece o
pondere semnificativa o constituie emigran ii pleca i ilegal. Totu i conform datelor oficiale, înț ț ș
ultimii anii, 2010-2011 se atestă o stabilizare în dinamica migran ilor. În structura emigran ilorț ț
în Republica Moldova prevalează popula ia economic activă, cu vîrsta cuprinsă între 25-34 ani.ț
Un potenţial sporit de migraţie, în rândul forţei de muncă, denotă lipsa locurilor de muncă
cu remunerare acceptabilă, a posibilităţilor de afirmare profesională a celor cu potenţial ridicat,
de specializare, de continuare a studiilor în ţara de origine şi perspectiva obţinerii unui loc de
muncă mai bine remunerat în ţara de destinaţie, într-un timp cât mai scurt şi cu cheltuieli
minime.
Printre factorii de împingere relevan i care motivează migra ia în Republica Moldova suntț ț
lipsa locurilor de muncă, motiva iile i necesită ile consumului i săracia.ț ș ț ș
Factorii de atragere care au motivat moldovenii să părăsească ţara se manifestă, în primul
rând, prin nivelele mai mari de venit în ţările gazdă, aspiraţiile populaţiei autohtone spre un
viitor mai bun, accesul la un sistem de instruire mai eficient, care ar permite obţinerea unei
calificări profesionale înalte, o valorifi care mai adecvată a competenţelor profesionale, o sursă
de venit mai mare şi stabilă, standarde mai bune de trai i de muncă, oportunităţi mai buneș
pentru anagajre i dezvoltare personală şi, cunoaşterea recomandările unor migranţi „de succes”ș
cu reţele sociale deja stabilite peste hotare (rude, cunoscuţi şi prieteni apropiaţi), costul relativ
redus de emigrare în dependen ă de destina ie .ț ț

25. Pe parcursul ultimului deceniu s-au conturat 3 tipuri de migraţie internaţională a popula ieiț
Republicii Moldova:
1) Migraţie internaţională de scurtă durată, predominant spre ţările CSI (Moscova şi St.
Petersburg în Federaţia Rusă şi o parte în Ucraina);
2) Migraţie internaţională de lungă durată, predominant în ţările Uniunii Europene (Italia,
Portugalia, Grecia .a.)ș .
3) Migraţie internaţională legală de lungă durată spre SUA şi Canada.
Concomitent, s-au conturat următoarele tendinţe în modelul general de migraţie al
resurselor umane în Moldova:
– dinspre regiunea CSI spre UE
– de la migraţie de scurtă durată şi sezonieră la migraţie de lungă durată;
– majoritatea migranţilor pe termen lung din UE îşi legalizează şederea şi muncă migraţie
sporită spre Statele Unite şi Canada.
Migra ia are efecte pozitive i negative asupra ării de ba tinã. Cel mai important avantajț ș ț ș
al migra iei pentru Moldova rãmîn a fi remiten ele. Aceste sume monetare sunt utilizate înț ț
primul rând pentru consum, permi ând destinatarilor remiten elor sã- i îmbunătă eascãț ț ș ț
condi iile de trai.ț
Migraţia a devenit un fenomen caracteristic populaţiei pentru toate categoriile de vârstă,
dar în special populaţiei active. Potrivit Biroului Naţional de Statistică, în pofi da unei reduceri
recente a fluxurilor anuale de emigranţi, cauzată de criza economică mondială, acestea rămân
considerabile (aproximativ cinci mii de persoane). În prezent, numărul moldovenilor emigraţi se
estimează la aproximativ 700 mii de persoane. Proporţia emigranţilor cu un înalt nivel de
calificare, aşa-numitul exod de creieri, este din ce în ce mai înaltă. Potrivit unui studiu elaborat
de centrul de cercetare CIVIS, intelectualii reprezintă circa 19% din fluxul de emigranţi.