George Enescu (1881-1955) a fost un compozitor, violonist și dirijor român, considerat cel mai important muzician din România. A studiat la conservatoarele din Viena și Paris și este cunoscut pentru lucrări precum Rapsodia Română și opera Oedip. În ciuda exilului său în timpul regimului comunist, creațiile sale au rămas populare în România și internațional.

1. George Enescu (1) Rapsodia Română nr. 1 Balada opus 44 (la final)

2. George Enescu (născut la 19 august 1881, Liveni – decedat la 4 mai 1955, Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor şi este considerat cel mai important muzician român. Născut la Liveni în judeţul Botoşani, a manifestat încă din copilărie o înclinaţie extraordinară pentru muzică. Primeşte cele dintâi instrucţiuni de vioară din partea unui lăutar ţigan, urmate de primele lecţii serioase la Botoşani. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, la vârsta de 5 ani apare în primul său concert şi începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella.

3. Enescu la 5 ani Costache şi Maria Enescu Enescu la 8 ani student la Conservator

4. Comuna George Enescu Judeţul BOTOŞANI

5. Între anii 1888-1894 studiază la Conservatorul din Viena, având ca profesori printre alţii pe Joseph Hellmesberger (vioară) şi Robert Fuchs (compoziţie). Se încadrează rapid în viaţa muzicală a Vienei prin concertele sale în care interpretează compoziţii de Johannes Brahms, Pablo Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelsohn-Bartholdy, entuziasmând presa şi publicul, deşi avea doar 12 ani.

6. Conservatorul din Viena îi acordă DIPLOMA în 15 iulie 1893.

7. După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) , devine mai întâi student al clasei de compoziţie a lui Jules Massenet, mai apoi continuând cu Gabriel Fauré, în timp ce învaţă contrapunct la André Gédalge. Colegii săi de clasă la Fauré sunt - printre alţii - Maurice Ravel şi Charles Koechlin. Deci studiază sub îndrumarea lui Armand Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet şi Gabriel Fauré (compoziţie).

8. În ziua de 6 februarie 1898 îşi face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Opus 1 Poema Română . În acelaşi an începe să dirijeze concerte în Bucureşti şi să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleş din Sinaia.

10. George Enescu în 1895

11. Conservatorul din Paris îi acordă DIPLOMA în 2 august 1899.

12. Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie de maturitate (1905), Şapte Cântece pe versuri de Clément Marot (1908). Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris, întreprinde turnee în mai multe ţări europene, având parteneri prestigioşi ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier, Richard Strauss.

13. La 10 aprilie 1902, tânărul muzician român este membru al Societăţii Compozitorilor Francezi.

14. În timpul Primului Război Mondial rămâne în Bucureşti, dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig von Beethoven (pentru prima dată în audiţie integrală în România), compoziţii de Hector Berlioz, Claude Debussy, Richard Wagner, precum şi creaţiile proprii: Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră Nr. 2 (1915). În acelaşi an are loc prima ediţie a concursului de compoziţie “ George Enescu ” .

15. George Enescu la 25 de ani

16. După război îşi continuă activitatea împărţită între România şi Franţa. De neuitat au rămas interpretările Poemului pentru vioară şi orchestră de Ernest Chausson şi ale Sonatelor şi Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach. Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) şi New York (1938).

17. Activitatea sa pedagogică capătă de asemenea o importanţă considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult şi o profundă afecţiune pentru Enescu, considerându-l părintele său spiritual. "Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. Caracterul său şi figura sa sunt gravate în sufletul meu ca un arbore sau un munte din Sinaia. Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe" (Yehudi Menuhin).

18. În anii 1921-31 lucrează la opera Oedip , monumentală creaţie dramatică şi muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică soţie i sale Maria Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino). Aceasta a fost una din doamnele de companie ale Reginei, şi după o căsătorie cu Cantacuzino şi o dragoste cu năbădăi pentru filozoful Nae Ionescu, aceasta şi-a turnat acid pe faţă. La auzul veştii Enescu s-a întors de la Paris imediat la Bucureşti şi a vegheat la căpătâiul doamnei de care era îndrăgostit. În urma acestui episod Maruca născută Tescanu Rosetti şi devenită prin căsătorie Cantacuzino şi apoi Enescu va rămâne desfigurată toată viaţa şi va apărea în fotografii cu un voal negru pe faţă. Pe 4 decembrie 1937 Enescu se va căsători cu ea.

19. Opera Oedip a fost compusă la conacul Marucăi Cantacuzino Rosetti din Tescani într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 şi s-a bucurat de un succes imediat. Primul tenor care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Parnet. Opera se inspiră din cele două piese salvate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colona şi Oedip-Rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg. Cariera internaţională a operei a fost însă întreruptă de declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, când în 1940 Parisul a fost ocupat de armata germană. Opera Oedip şi-a păstrat însă popularitatea în România, fiind de mai multe ori montată în timpul prestigiosului festival internaţional de muzică clasică “ George Enescu ” organizat în sala Ateneului Român din Bucureşti. Ultima montare a avut regia semnată de marele regizor Andrei Şerban şi a provocat multiple controverse.

20. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, rămas în Bucureşti, are o activitate dirijorală bogată, încurajând şi creaţiile unor muzicieni români ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Sabin Drăgoi. După război dă concerte împreună cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Ghilels şi Yehudi Menuhin, care îl vizitează la Bucureşti şi Sinaia.

21. În ultimii ani ai vieţii a compus Cvartetul de coarde Nr. 2 , Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, desăvârşeşte Poemul simfonic Vox Maris pentru soprană, tenor, cor şi orchestră, schiţat încă din 1929, Simfoniile Nr. 4 şi 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu). O dată instaurată dictatura comunistă, se exilează definitiv la Paris, unde se stinge din viaţă în noaptea de 3 spre 4 mai 1955.

22. DĂ UN CLICK ŞI VIZITEAZ Ă ACUM!!! http://geocities.com/ihapca2002 SFÂRŞIT SFÂRŞIT Ascultă Balada opus 44 de George Enescu ( 4.26 min. )