Secretele lui Klaus Iohannis

1. EXCLUSIV Klaus Iohannis. Secretele neamţului care vrea să fie
preşedintele României
Ramona Găină,
Klaus Werner Iohannis este primul personaj prezentat în detaliu, din seria
candidaţilor la preşedinţia României, în cadrul campaniei „Alege preşedintele”,
pe care ziarul „Adevărul” o demarează astăzi atât în ediţia tipărită, cât şi în cea
online, pe www.adevarul.ro.
Klaus Werner Iohannis, cu siguranţă cel mai discret candidat din cursa
pentru alegerile prezidenţiale din această toamnă, a reuşit să atragă atenţia
României tocmai prin misterele care se leagă de viaţa sa personală.
"Adevărul" vă prezintă în exclusivitate mărturiile unor apropiaţi ai primarului
din Sibiu, care l-au cunoscut în diferite etape ale vieţii sale: copilărie, anii
studenţiei, viaţa de familie, cariera în învăţământ, dar şi momentele-cheie care

2. l-au propulsat pe
profesorul Iohannis
dintr-un oraş
transilvănean în
politica mare a ţării.
Copilăria. Curtea
plină cu 30 de copii
Povestea lui Klaus Werner Iohannis începe acum 55 de ani, pe 13 iunie 1959,
în acelaşi oraş pe care, mulţi ani mai târziu, avea să-l conducă. Familia Iohannis
a locuit o vreme în centrul istoric al Sibiului, după care s-a mutat, când
Iohannis şi sora sa - Krista erau mici, într-unul din cele şase apartamente dintr-o
casă aflată pe Strada Pedagogilor, într-o zonă frumoasă şi liniştită, dar destul
de departe de centrul oraşului.
Gelu Fuşle (64 de ani), unul dintre vecinii familiei Iohannis, îşi aduce aminte şi
acum, zâmbind, de curtea comună în care se adunau la joacă vreo 30 de copii.
”Aici a copilărit, a stat până a plecat la facultate, la Cluj. El e mai mic decât
mine cu 9 ani, mai mult cu fratele meu era, fiind familie de saşi erau cu
excursiile, la sfârşit de săptămână pleca împreună cu părinţii, luau rucsacul în
spate şi mergeau la munte, cu bicicleta. Noi am crescut împreună aici şi nu
ieşea cu nimic în evidenţă, nu era retras, noi locuiam jos, ei erau sus, am fost în
jur de 30 de copii în curte. Mai era o familie de saşi în curte, cum s-ar zice,
toate naţiile. Până a plecat de aici, a terminat liceul, s-a dus la facultate, la Cluj.
Părinţii au rămas aici până au plecat în Germania, în 1990. Mama era asistentă
la Pediatrie, la Luther, tatăl lui lucra la IONCOOP, la Mierea, sus la Aeroport.
Au venit anul trecut aici, s-au oprit la mine, au întrebat de copii. Cel puţin faţă
de mine, nu s-au schimbat cu nimic. Şi cu domnul Iohannis, când ne mai
întâlnim îmi spune: ”Servus Gelu, ce faci Gelu, familia, copiii?”. Ori
de câte ori mă întâlnesc cu el, prin Centru, nu se observă nicio
distanţă, cel puţin faţă de mine. E acelaşi om”, povesteşte Gelu
Fuşle, pentru "Adevărul".
„Noi am crescut împreună aici şi nu ieşea cu nimic în evidenţă, nu era
retras, noi locuiam jos, ei erau sus, am fost în jur de 30 de copii în curte.
Mai era o familie de saşi în curte, cum s-ar zice toate naţiile“, spune Gelu
Fuşle (foto dreapta).

3. Casa in care familia Iohannis are un apartament, si unde a crescut Klaus
Iohannis, pe strada Pedagogilor din Sibiu - Foto Ramona Găină
Astăzi, în apartamentul familiei Iohannis, de pe strada Pedagogilor, stau
chiriaşi, iar vecinii povestesc că, ori de câte ori apare vreo problemă, aceştia îl
sună pe proprietar, iar Klaus Iohannis vine şi vede care e problema.
”Locuim aici din 1986, după Revoluţie părinţii lui au plecat în
Germania, după aceea s-a mutat şi el de aici. Era un om foarte
ok, ne salutam, ne respectam, şi acum de multe ori mai trece
pe aici, mai întreabă, un om de nota 10. A avut nişte părinţi
extraordinari, nişte oameni de nota 10, puteai să discuţi absolut orice cu ei
şi te ajutai”, povesteşte Sorin Păcurar (foto dreapta), care locuieşte chiar vizavi
de apartamentul familiei Iohannis.
Liceanul Iohannis, primul la examenul de treaptă
Iohannis a făcut şcoala generală în oraşul natal, la secţia germană, apoi a
terminat actualul Colegiu Naţional Samuel von Brukenthal, una dintre şcolile
de elită ale Sibiului. Peste ani, avea să se întoarcă aici ca profesor de fizică, iar
postul i-a rămas încă rezervat. ”Domnul Iohannis a fost întotdeauna, în cei
patru ani, printre cei mai buni din clasă. Pe vremea aceea se dădea aşa numitul
examen de treaptă, pentru a trece din clasa a X-a în clasa a XI-a. A fost primul
din clasa lui care a trecut examenul acela de treaptă, care hotăra dacă rămâne
elevul în continuare, deci numărul de clase s-a micşorat dintr-a X-a într-a XI-a
şi bineînţeles că a rămas.

4. Klaus Iohannis in tinerete - Foto Arhiva FDGR
S-a remarcat prin firea deschisă şi încrederea de sine. Nu era deloc o fire
şovăielnică, ştia ce doreşte şi era şi apreciat ca foarte comunicativ, bun coleg. A
acceptat din plin oferta tradiţională a şcolii, de la drumeţii montane la excursii
cu bicicletele, tabere de ski, toate ofertele acestea complementare procesului
didactic le-a acceptat cu plăcere”, ne povesteşte Hermann Gerold, actualul
director al liceului unde a învăţat Iohannis.
”Domnul Iohannis a fost întotdeauna, în cei 4 ani, printre cei
mai buni din clasă, pe vremea aceea se dădea aşa numitul
examen de treaptă, pentru a trece din clasa a X-a în clasa a XI-a“,
spune Hermann Gerold (foto dreapta).
Studentul Iohannis. Foştii colegi: „Klaus comunică prin gesturi şi
atitudine, stabilitate şi siguranţă“
Caius Bulea şi Vasile Pop au fost colegi de grupă cu Iohannis şi povestesc că
neamţul era un student de nota 10, respectuos, cu simţul umorului şi încă de
atunci era luat drept exemplu de ceilalţi. Cei doi au fost colegi de grupă cu
primarul Sibiului, între anii 1979-1983, la Facultatea de Fizică din cadrul
Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. „Klaus Iohannis a parcurs-o fără
efort, cu note foarte mari, fără niciun fel de probleme“, povesteşte Caius Bulea
(55 de ani), în prezent director general al unei companii din Bistriţa.
Amintirile bistriţeanului cu germanul Iohannis încep din armată, pentru că,
după ce au trecut examenul de admitere la facultate, băieţii au fost trimişi
pentru 9 luni să urmeze stagiul militar. Apoi, au început cursurile Universităţii
din Cluj. „L-am cunoscut în armată, la Transmisiuni, în Timişoara, pe strada
Popa Şapcă, acolo unde făceau armata toţi cei care reuşiseră la Facultatea de
Fizică din Cluj“, spune Bulea. Au împărţit acelaşi dormitor, participau la
activităţile milităreşti, dar nu au fost prieteni foarte apropiaţi.
“Eram nişte cifre, nişte uniforme verzi, cu feţe verzi, înşiraţi pe betoane gri,
strigând ca descreieraţii saluturi stupide şi cântând fals imnuri patriotice. Din
acest peisaj suprarealist am prima imagine cu Klaus. Şi nu chiar cu el, ci mai
degrabă cu ochii lui mari, expresivi, albaştri, tăioşi, de care nu te puteai apropia
decât cu maximă prudenţă, dar care, odată pragul trecut, deveneau brusc
prietenoşi, extem de comunicativi şi de-a dreptul copilăroşi“, îl descrie
bistriţeanul pe Iohannis.

5. Iohannis la absolvirea facultatii, alaturi de colegi - Foto arhiva personala
Vasile Pop
Despre el mai spune că este un tip calm, ferm, curajos şi spontan.
„Klaus Iohannis comunică, prin gesturi şi atitudine, stabilitate şi
siguranţă. Aşa a fost de când îl ştiu şi aşa sunt convins că a rămas“,
a mai spus Caius Bulea (foto dreapta), pentru Adevărul.
Iohannis era un student foarte riguros, conştiincios participând la toate cursurile
şi seminariile, serios şi sociabil.
„De multe ori, le oferea ajutor colegilor de grupă la activităţile
practice. Ca performanţă studenţească, Iohannis s-a situat
întotdeauna mult deasupra mediei, fiind aproape de
performanţa câtorva colege care aveau numai note de 10!“, afirmă un alt
coleg de grupă, Vasile Pop (57 de ani, foto dreapta), în prezent conferenţiar în
cadrul Departamentul de Fizică şi Chimie al Universităţii Tehnice din Cluj-
Napoca.
Potrivit acestuia, neamţul era perceput de colegii săi drept un model pozitiv.
„Imaginea neamţului era foarte bună şi atunci, şi a rămas şi acum“, adaugă
clujeanul.
Cum era un student foarte bun, îşi permitea să glumească şi cu profesorii, iar
aceştia nu se arătau deranjaţi. Bistriţeanul Caius Bulea rememorează un episod

6. pe care îl consideră reprezentativ pentru studentul Iohannis: „Eram la un
seminar cu doamna Groze, profesoara de Algebră. Iohannis era şef de grupă.
Doamna profesoară întreabă: - «Iohannis, ai absenţi?». Klaus: «Nu am nici
măcar un absent!», răspunde el, cu zâmbetul specific şi scotocindu-se prin
buzunare (n.r. gesticulând că, în buzunarele lui nimeni, nu absentează).
«Rectific», spune profesoara, nici măcar iritată de ironie, «În grupa ta, astăzi,
sunt absenţi?». «Asta trebuie să verific! Nu ştiu, verific şi vă spun», i-a răspuns
Iohannis“.
Unul dintre profesorii săi de la Cluj, Ioan Barbur (75 de ani), spune că neamţul
din Sibiu a fost un student foarte bun. „După ani l-am reîntâlnit în Sibiu, dânsul
fiind inspector şcolar general, iar eu preşedinte de BAC, la Cisnădie. În timpul
Bacalaureatului, mi-a făcut o vizită nu în calitate de inspector, ci de fost
student. Am rămas prieteni“, povesteşte dascălul. (FLORINA POP)
Debutul în învăţământ: profesor într-un oraş mic, la 60 de kilometri de
Sibiu
După absolvirea facultăţii, Iohannis a primit repartiţie la o şcoală generală
din Agnita, un orăşel aflat la aproximativ 60 de kilometri de Sibiu. Lucia
Fleşaru (68 de ani), director al unităţii de învăţământ pe vremea când Iohannis a
predat acolo, şi-a amintit cu mare plăcere de acea perioadă: ”A venit pe secţia
germană, bineînţeles, pe catedra de fizică şi a avut completare la cea de
matematică. Un profesor foarte bine pregătit, receptiv la problemele şcolii,
foarte apropiat de elevi, elevii l-au îndrăgit de la început, un bun coleg,
respectuos, primea sfaturile de la cei mai în vârstă, era preocupat de activităţile
elevilor, făcea expediţii cu ei”.
Klaus Iohannis in tinerete - Foto Arhiva FDGR

7. Fosta profesoară îşi aminteşte şi despre pasiunea lui Klaus Iohannis pentru
drumeţii. ”A făcut una în munţii din ţinutul Hunedoarei, şi deşi era în plină
vară, i-au prins intemperiile şi au lăsat corturile şi bagajele la nişte ciobani. Au
coborât, şi când s-a liniştit vremea şi s-au întors la ciobani, aceştia n-au mai
recunoscut că le-au lăsat bagajele. Au venit şi ei acasă asa cum au putut, dar
dânsul nu s-a descurajat şi, în anul următor, a plecat din nou cu elevii”.
Lucia Fleşaru a mai povestit că Iohannis stătea, în acea perioadă, în gazdă la un
coleg, profesor din Agnita. ”Era fără pretenţii, am mers şi la câte o petrecere
după practica agricolă, participa la toate întâlnirile. Am colaborat şi mai departe
cu el, împreună cu soţul meu, care era şi el director de şcoală nu a niciodată
uitat de unde a plecat”, povesteşte Lucia Fleşaru. Îşi aminteşte şi cum, la
aniversarea de 50 de ani a şcolii, inspectorul şcolar deja Klaus Iohannis a venit
cu plăcere iar după festivităţi n-a plecat până nu a băut o cafea şi a povestit cu
foştii colegi.
Cum a “stricat apele” unei licitaţii la IŞJ
Întors la Sibiu ca profesor, Klaus Iohannis şi-a continuat cariera şi în cadrul
Inspectoratului Şcolar Judeţean. Din anul 1997 şi până în luna decembrie a
anului 1999, a fost inspector şcolar general ajunct la Sibiu. După aceea, avea să
devină, după un concurs desfăşurat la Bucureşti, inspector şcolar general la
Sibiu, post pe care l-a ocupat până în anul 2000, când a câştigat primul mandat
de primar al oraşului.
Când a intrat în Inspectorat, Iohannis a avut sprijinul PNŢCD. Gavril Dejeu (82
de ani), fost ministru de interne în guvernul CDR şi, la momentul respectiv,
preşedinte al PNŢCD Sibiu, şi-a amintit: ”Noi, în cadrul CDR la nivelui
Sibiului şi în cadrul partidului, am apreciat atunci că, dat fiind specificul
german al Sibiului şi al zonei, al judeţului, este potrivit ca unul dintre
inspectorii generali adjuncţi să fie sas. Aveam doi, unul era român, unul era sas.
În timp, au apărut probleme în ceea ce priveşte prestaţia domnului inspector
general, care au condus, în final, la necesitatea înlocuirii lui. Dânsul şi-a dat
demisia şi, atunci, s-a pus problema cine să îi ia locul. Referinţele care au fost
primite la nivelul conducerii partidului şi al Convenţiei gravitau înspre domnul
Iohannis şi noi aveam în cadrul organizaţiei profesori pricepuţi în a aprecia
prestaţia şi oportunitatea numirii inspectorului general. Prin urmare, şi din
partea organizaţiei noastre de partid şi din partea CDR au venit sugestii şi
propuneri pentru domnul Iohannis. Aşa a ajuns dumnealui în funcţia de
inspector general”, povesteşte Gavril Dejeu.

8. ”Noi, în cadrul CDR la nivelui Sibiului şi în cadrul partidului
am apreciat atunci că dat fiind specificul german al Sibiului şi
al zonei, al judeţului, este potrivit ca unul dintre inspectorii
generali adjuncţi să fie sas“, spune Gavril Dejeu (foto dreapta).
Klaus Iohannis in perioada in care era inspector scolar - Foto arhiva
ziarului Rondul de Sibiu
Gheorghe Pupeză (61 de ani), ex-directorul
Casei Corpului Didactic Sibiu, a fost coleg
de catedră cu Klaus Iohannis la una dintre
şcolile generale din oraş. Ulterior, i-a fost
subordonat la Inspectoratul Şcolar, unde
profesorul Pupeză a fost, timp de 10 ani,
inspector de fizică.
”Noi am fost colegi de cancelarie la fosta
Şcoală nr.6 din Sibiu. A predat la secţia
germană, în 1985-1986. Tot atunci am
început şi activitatea de performanţă şi a
însoţit lotul de copii olimpici la fizică la
Piteşti împreună cu mine, la olimpiada
naţională. Pe urmă, după ce a trecut la liceu, la Brukenthal, unul dintre copii, a
şi participat la faza naţională, deci un foarte bun dascăl de fizică. Nu l-am
cunoscut mai dinainte, doar din ce am mai auzit despre el, că făcea naveta cu
bicicleta în Agnita. E în multe feluri, şi mai îndrăzneţ, dar şi sportiv. În relaţia
cu elevii, se impunea prin statură în primul rând (râde), dar şi prin cunoştinţe.
Când acel olimpic a ajuns la dânsul în clasă, a ştiut să-l preia şi să-l ducă mai
departe şi să-i ofere şansa afirmării prin concursurile de fizică, dar nu admitea
nici acolo compromisuri. Elevul era cel care trebuia să se ridice la nivelul
profesorului, nu profesorul se ducea la nivelul elevului pentru că de multe ori
rămâi chiar acolo, ceea ce nu-i cel mai bun lucru. A fost un dascăl foarte bun,
şcoala l-a regretat că nu mai este dascăl, câştigul este maxim de partea
cealaltă”, a povestit, pentru "Adevărul", profesorul Pupeză.
Dascălul zâmbeşte amintindu-şi cum a fost când Iohannis i-a devenit şef: ”Între
1990-2000 am fost inspector de fizică şi am colaborat cu el pe linia aceasta, cât
a fost el profesor la Brukenthal, în această perioadă şi-a dat şi gradul I. Este un
intransigent şi dacă e cineva pe care să-l dau exemplu apropo de a ţine la

9. principii ăsta este Iohannis, la modul oficial, altfel nu pot să-i spun decât Klaus
pentru că noi aşa am rămas, dincolo de cortine şi în spatele lor, colegi".
Profesorul Pupeză ne-a mai povestit că, în 1997, Iohannis a venit inspector
general adjunct la IŞJ Sibiu şi "ca la orice început, foarte greu s-a lăsat
descoperit într-un fel, dar a fost suficient o dată când a fost numit şeful unei
comisii de evaluarea a ofertelor, urmau să se efectueze lucrări de reparaţii la
sediul inspectoratului şi erau nume grele în licitaţie, persoane bine cunoscute în
domeniu, pe care toată lumea le cunoştea şi aproape că puteai ghici rezultatul
licitaţiei şi la deschiderea plicurilor s-a uitat pe plicuri, pe afară, conform
regulii, să nu existe elemente de identificare, şi a zis: ”Societatea cutare,
domnul cutare, ne pare foarte rău, sunteţi eliminaţi, pentru că v-aţi scris pe plic
datele firmei şi a putut să fie identificată”.
„A fost un circ cum nu pot să vă spun, firme super-cunoscute,
a fost un şoc. Aşa s-a făcut cunoscut domnul Iohannis, apropo
de a respecta nişte reguli, alea puţine câte sunt, de către toată
lumea, indiferent cât de sus sau de jos eşti. Acea societate a fost
exclusă. Dacă nu ar fi făcut aşa, sunt convins că am fi fost şi noi ca alţii. A
fost suficient pentru noi, cei din Inspectorat, ca să ştim exact la cât e
ceasul“, spune Gheorghe Pupeză, fost coleg de la IŞJ.

10. Klaus Iohannis in perioada in care era inspector scolar - Foto arhiva
ziarului Rondul de Sibiu
A inventat şedinţa de 15 minute
Acesta îşi mai aminteşte că, în cei 10 ani pe care i-a petrecut la IŞJ, Iohannis a
fost şeful care a inventat şedinţa de doar 15 minute. „În Inspectoratrat am avut
cam vreo 5 inspectori generali sub care am lucrat, şi domnul Iohannis este pe
locul I din punctul de vedere al duratei unei şedinţe, 15 minute maxim. Am
apreciat în mod deosebit această eficacitate, era de principiul că ce nu s-a
rezolvat în 15 minute nu se rezolvă nici în 3 ore şi mai avem altceva de făcut,
ori de găsit informaţii ori de rezolvat alte probleme ca să rezolvăm problema
care nu s-a rezolvat în cele 15 minute. Am mai avut şi alte exemple în care 2 - 3
ceasuri dura un Consiliu de Administraţie, era ceva cumplit. Şi din punct de
vedere al punctualităţii a fost un model – nu-ţi permiteai – era forma de respect
faţă de persoană şi de timpul său, nu al dânsului, cât al celorlalţi”, povesteşte
Gheorghe Pupeză.
Fostul coleg de catedră, dar şi la Inspectoratul Şcolar cu Iohannis mai spune că,
după atâţia ani, în relaţia cu cei care l-au cunoscut Iohannis a rămas acelaşi om.
”Nu sunt sibian, dar sunt mândru că trăiesc într-un asemenea Sibiu şi oricine
am vorbit ştie unde e Sibiul , inclusiv cei din străinătate. La mulţi oameni de
lângă tine care ajung şefi vezi, în mod evident, o anumită schimbare. Alţii
rămân fireşti, normali, în aceeaşi bună relaţie cu cei din jurul lor, dar având un
surplus de sarcini. Domnul Iohannis a rămas constant acelaşi, fără excese. Dacă
ar fi să zic cine e Iohannis – un vizionar cu picioarele pe pământ, ăsta este
Klaus Iohannis".
"Cred că unora le este şi puţin frică de omul Iohannis, pentru
că este un intransigent, un punctual, fără compromisuri,
indiferent cine ar fi acea persoană, şi poate că această
normalitate în care oricine îşi doreşte să trăiască puţin îi sperie
pe unii", Gheorghe Pupeză (foto dreapta), fost coleg de catedră cu Klaus
Iohannis.
Surpriza din primul mandat la Primărie
În anul 2000, Klaus Iohannis avea să câştige primul mandat de primar al
Sibiului. Reuşita avea să fie o mare surpriză chiar şi pentru cei de la Forumul
Democrat al Germanilor din România, formaţiune care l-a susţinut în cursa
pentru Primărie. Contracandidatul său, în tutul II, a fost Ioan Cindrea, unul din

11. cei mai longevivi preşedinţi de filiale PSD din ţară, fost deputat şi actual
preşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu.
Hans Klein (73 de ani), fost preşedinte al Forumului, a povestit pentru
Adevărul cum a ajuns Iohannis să candideze şi cum s-au trezit, la numărătoare,
cu voturi pentru mai mulţi consilieri decât cei incluşi pe listă. ”În şedinţa
Consiliului de Administraţie al Forumului am discutat prima dată de candidaţi
pentru consilieri. Eram atunci singurul consilier local. Au mai acceptat 2 să fie
pe listă, între ei şi domnul Iohannis. Am mai căutat 3, care au spus da, puteţi să
mă puneţi pe listă, dar nu vreau să fiu consilier. Am vrut să fie totuşi o listă cât
de cât. Alţii n-am găsit, au fost 6 în total.
Hanns Klein şi-a amintit că în şedinţa respectivă s-a discutat şi despre faptul că
Forumul avea nevoie şi de un candidat pentru funcţia de primar:
”Am luat la rând toţi membrii Consiliului Director, era şi
dânsul din 1998. Toţi spuneau «Eu nu, eu nu». Când a venit
rândul lui, a spus: «Dacă consideraţi..». I-am spus «Fii atent, s-ar
putea să reuşeşti». A răspuns «Atunci am nevoie de încă două
săptămâni, să mă gândesc». După o săptămână a venit şi a spus «Accept».
Şi de atunci n-am mai avut probleme cu competiţia pentru acest post",
spune Hans Klein (foto dreapta).
Fostul lider al FDGR şi-a mai amintit că în acea şedinţă de Consiliu Municipal
al Forumului, un coleg i-a spus: «Dacă ajunge în turul II, o să câştige». "Şi
pentru ai noştri a fost o surpriză, mulţi saşi nu s-au dus la vot. Pentru această
campanie s-a pregătit foarte bine, a avut un concept foarte clar, cu 10 puncte.
Oamenii cred că s-au gândit: «Hai să încercăm altfel». Am primit votul pentru
7 consilieri şi după ce domnul Iohannis a ieşit din această listă, devenind
primar, aveam numai 5”, povesteşte Hans Klein.
Klaus Iohannis cand a candidat pentru primul mandat de primar - Foto
Arhiva FDGR

12. Sub guvernare PSD şi cu doar 6 voturi în Consiliul Local din 25, Forumul a
făcut atunci o alianţă care a dat naştere la multe comentarii în anii care au
urmat. Au colaborat cu PSD-ul, care avea 10 consilieri locali. ”La primul
mandat s-a colaborat cu PSD-ul. PSD-ul avea o fracţiune foarte mare în
Consiliul Local, 10 din 25, şi până la urmă s-a înţeles că noi fiind numai 5 nu
putem să facem o guvernare cu majorităţi foarte flexibile şi s-a ajuns la acea
soluţie în care s-a făcut o înţelegere între FDGR şi PSD pentru o colaborare mai
strânsă în Consiliul Local, pe baza unei convenţii scrise. Parcul industrial vest
s-a făcut pe acea bază. Vorbim de guvernarea Adrian Năstase. Colaborarea cu
PSD-ul a fost fără niciun fel de probleme. Unele lucruri trebuiau clarificate, şi
câteodată era şi o discuţie destul de dură, dar după ce ne-am înţeles PSD-iştii s-au
ţinut de cuvânt, întotdeauna”, spune Hans Klein.
Din primul mandat al lui Iohannis, păstrează şi câteva amintiri. ”Am întrebat
cum a reuşit să aibă mai mulţi bani decât fostul primar. Intrând în Primărie,
într-o săptămână a făcut curăţenie în oraş. Într-o convenţie cu forţele de muncă,
s-a găsit o soluţie să angajeze şomeri pentru măturat, cu sprijin de la bugetul
local. Ceva mai târziu a văzut că gropile din asfalt care apar primăvara trebuie
refăcute după un an. Atunci s-a ocupat cu problema reţetei pentru asfalt şi a
înţeles că nu se spală balastrul destul, rămân părticele de pământ şi de aceea nu
ţine. A găsit altă reţetă şi găurile care s-au astupat au ţinut şi pentru aceste găuri
care nu mai trebuiau refăcute puteau să asfalteze alte străzi", ne-a mai declarat
Hans Klein.
Klaus Iohannis alaturi de echipa
FDGR, la alegerile locale din
2008 - Foto arhiva FDGR
Conform acestuia, firmele mari
obişnuiau să nu plătească
impozitele şi "atunci s-au mărit
penalităţile, majorările, excesiv. Şi
atunci firmele au cerut de la Guvern o derogare de la impozite pentru că
valoarea acestuia era mai mare decât a afacerii. Guvernul a făcut o derogare, i-a
scăpat de datorii. Asta însemna pentru oraş o lipsă a unei părţi a impozitului.
Văzând acest lucru, domnul primar a chemat o firmă mare în faţa Consiliului
Local şi le-a spus: «Aveţi datorii foarte mari, care sunt foarte importante pentru
bugetul local. Dacă nu plătiţi datoriile într-un anumit timp, 3 luni sau nu ştiu

13. cât, vă declar eu falimentari şi eu o să mă ocup cu falimentarea». Oamenii s-au
retras şi au venit în 20 de minute şi au spus: «Nu putem aşa de repede, dar dacă
ne daţi un termen mai lung, o să plătim». Au plătit, şi nicio fabrică din Sibiu nu
a mai făcut o asemenea şmecherie, iar banii au venit la buget. Disciplina
financiară era foarte clară şi dură tot timpul.
A mai făcut ceva deosebit domnul Iohannis, a vândut pământul la două firme,
cu un preţ foarte jos, pământ agricol, în Consiliu a fost întrebat ”Nu-şi vinde
ţara foarte ieftin, sub preţ?”. Şi a răspuns ”Dacă ţinem pământul agricol,
primim un impozit foarte mic. Dacă îl vindem, o să fie pământ industrial cu alt
impozit, cu o clădire care se impozitează şi cu angajaţi care plătesc impozite.
Asta a atras investitorii, au venit şi bugetul s-a mărit. Dacă îl vindea cu un preţ
mai mare, veneau mai puţini şi nu aveam atâţia bani la buget. A mediat o
înţelegere între o firmă mare din zonă şi Universitatea Lucian Blaga din Sibiu,
ca ULBS să producă ingineri calificaţi expres pentru această firmă”, povesteşte
Hans Klein.
Sasul cu dragoste de liberali
După situaţia din 2000, când au avut mai multe voturi decât oameni pe listă, cei
de la FDGR au întocmit liste complete de candidaţi, la următoarele scrutinuri.
Cel de-al doilea mandat, obţinut în 2004 cu de Iohannis cu 88,7 la sută din
voturi, a adus şi majoritatea FDGR în Consiliul Local Sibiu, majoritate pe care
Forumul a avut-o apoi şi la alegerile din 2008, şi la cele din 2012. 2008 este
anul în care Iohannis câştigă cel de-al treilea mandat de primar, cu 83,2 la sută
din voturi, dar şi anul în care PDL, apropiat la acea vreme preşedintelui Traian
Băsescu, şi edilul Sibiului rup relaţiile bune de până atunci.
Dacă în 2007, Traian Băsescu a făcut mai multe vizite la Sibiu şi a deschis
împreună cu Iohannis, în Piaţa Mare, anul Capitalei Culturale Europene, în
2008, înainte de alegerile locale, PDL avea să-l racoleze pe primarul FDGR al
Mediaşului din acea perioadă, Daniel Thelmann, fapt care a dus la ruperea
relaţiei cu Iohannis. De altfel, şeful statului nu şi-a ridicat nici până astăzi titlul
de cetăţean de onoare al Sibiului, primit în 2007 de la primarul Klaus Iohannis.
Al patrulea mandat de
primar a fost câştigat de
Iohannis în 2012, cu

14. 77,89 la sută din voturi. Un an mai târziu, primarul Sibiului, care a condus
FDGR din 2001 şi până în 2013, avea să renunţe la conducerea Forumului,
unde a rămas simplu membru, pentru a se alătura PNL, fiind propulsat direct
prim-vicepreşedinte al partidului, acelaşi partid care în 2009 l-a propus pentru
funcţia de prim-ministru al României. În 2014, după demisia lui Crin
Antonescu, Iohannis candidează pentru preşedinţia PNL şi ajunge în
fruntea partidului, şi tot în 2014 este desemnat candidatul PNL şi apoi al ACL
pentru preşedinţia României.
Faţa neştiută a omului Klaus Iohannis
Nu e uşor deloc să găseşti în Sibiu oameni dispuşi să vorbească despre Klaus
Iohannis, cunoscut pentru discreţia maximă în ceea ce priveşte viaţa sa
personală. Medicul Radu Urdea (58 de ani), vechi prieten de familie cu soţii
Iohannis, a dezvăluit, pentru ”Adevărul”, câteva lucruri neştiute despre omul
Klaus Iohannis. Ce se ştie, însă, este că e căsătorit din 1989 cu Carmen, femeia
pe care a cunoscut-o încă din timpul facultăţii. În prezent, soţia primarului
candidat la prezidenţiale este profesor de limba engleză la Colegiul Naţional
”Gheorghe Lazăr”, din Sibiu.
”Ne cunoaştem cu Carmen din toamna anului 1968, când în
oraşul Sibiu eram o mână de credincioşi greco-catolici care în fiecare
duminică la casa părintelui Onofrei Pompei de pe fosta stradă a Şelarilor.
De atunci eram, cred, 30-40 de familii de greco-catolici, ne cunoşteam bine
cu toţii. Asta este calea pe care l-am cunoscut pe Klaus, prin 1994-1995”,
îşi începe povestea Radu Urdea.
Cu zâmbetul înapoi în timp, doctorul Urdea îşi aminteşte cum candidatul la
preşedinţie de astăzi şi-a pus singur gresie în casa în care locuieşte şi acum, dar
şi cum şi-a proiectat singur mansarda casei, fără stâlpi de susţinere: ”În
momentul în care şi-a cumpărat casa de pe strada Bâlea, casa în care locuieşte
şi astăzi, o casă veche săsească, cu zugrăveala de humă, podită cu scândură, au
trecut la renovare. Banii din meditaţii nu erau atât de mulţi, încât atunci când
termina orele, şi-a renovat singur casa. Văzând pe la prieteni 2-3 apartamente
renovate şi neagreând calitatea, s-a dus în Germania, şi-a cumpărat manualul
instalatorului de gresie şi faianţă, şi-a cumpărat utilajul de tăiat sub unghi a
materialelor, şi-a adus restul de ustensile ş,i măsurând şi răsmăsurând toată
ziua, şi-a făcut bucătăria, holul, baia, cu mâna lui, fără nicio experienţă

15. anterioară, ci doar respectând reguli. Mai mult, văzându-i 10 ani mai târziu
podul renovat şi mansardat, m-a surprins absenţa stâlpilor centrali. L-am
întrebat ce inginer i-a făcut rezistenţa fără stâlpi în mijlocul casei şi a zis: ”Nu
pot să las aşa ceva pe mâna altcuiva. Mi-am făcut descompunerea forţelor şi am
proiectat tot acoperişul, am cerut să se execute exact aşa cum l-am desenat eu,
după calculele mele de fizician”.
Klaus Iohannis la Cibinfest - Foto Arhiva Adevărul
”Sub aspect strict personal, dacă în 1990 toată gaşca era de fumători, destul de
repede de la petrecerile la care venea şi Klaus au dispărut orice urmă de
brichete, scrumiere, ţigări, pipe, nici nu se punea problema de trabucuri sau alte
măzărisme. Sportul a luat din ce în ce mai mult locul petrecerilor, mai puţini
cârnăciori pe grătar, mai mulţi kilometri cu bicicleta, mai puţină ceafă şi mai
mult tenis”, ne-a mai povestit doctorul Radu Urdea.
”Au făcut totul ca să aibă copii”
Medicul a decis să-şi asume şi mărturisirea publică a unui adevăr dureros, acela
legat de absenţa copiilor din viaţa lui carmen şi a lui Klaus Iohannis. ”Ce aş
mai putea să spun, deşi aici nu ştiu dacă este chiar permis, fiind vorba de
secretul profesional – devenirea profesională şi publică le-au fost umbrite în
viaţă de un singur lucru, de absenţa copiilor, pentru care au făcut tot ce era
medical posibil, iniţial în ţară, după aceea în străinătate. Să nu spună cineva că
nu. Eu ştiu, în fiecare perioadă, după ceea ce ştiinţific şi tehnologic era aici sau
în Timişoara sau în ţări. Au făcut tot ceea s-a putut să aibă copii”, mărturiseşte
Radu Urdea.

16. Iar mărturisirile medicului nu se opresc aici. ”Sub raport politic, la iniţiativa lui
Varujan Vosganian a luat naştere, înainte de UFD, Vosganian a făcut o altă
structură de partid, Alternativa României s-a numit, şi dacă nu cumva greşesc,
şi 99 la sută nu greşesc, Carmen sigur dacă nu cumva şi el au fost printre
membrii fondatori ai Alternativei României. Când spune cineva că eu sunt
membru al FDGR pentru că etnic sunt un sas dar când spun că am avut viziune
de dreapta mărturie stă semnătura din 1999 a întregii familii a structurii care se
plasa la dreapta liberalilor. Mai la dreapta şi mai documentat doctrinar nu a
existat. La vremea aia nu se punea problema activismului pentru dobândirea
unei funcţii ci era strict opţiunea individului, după cum opţiunea pentru
România iarăşi nu este o invenţie a anului 2012 ci opţiunea pentru România a
fost atunci când s-a căsătorit cu o româncă sută la sută, născută din părinţi
veniţi din ţinutul Reghinului, opţiune pentru România a fost accesul la
învăţământ universitar la Cluj în timp ce aproape toţi colegii lui aveau actele
plecate pentru paşaport PD care nu înseamnă Partidul Democrat ci Plecare
Definitivă, şi ca să nu se îngreuneze plecarea definitivă cvazitotalitatea
absolvenţilor de la Brukenthal nu se duceau la facultate, ca să poată primi
paşaportul, ori el s-a dus să studieze fizica pentru că nu-şi punea problema să
plece, pentru că s-a însurat cu o româncă iar după 1990 când te-ai putut mişca
primul lucru a fost o vizită la părinţi cu un bilet dus-întors. La fel de adevărată
este şi opţiunea pentru propria etnie, a rămas sas, luteran căsătorit cu o catolică,
membru al Forumului mai departe încercând să salveze prezenţa germanofonă
în România în care au trăit 900 de ani strămoşii lui.
Capacitatea managerială se poate vedea dacă intri la el în curte unde are cel
puţin 50 de soiuri de trandafiri pe care le cunoaşte cu nume, pe care îi tunde
singur, îi stropeşte singur, un gazon pe care şi-l îngrijeşte singur, cel puţin până
la începutul campaniei preelectorale. Un profesor de fizică trebuie să aibă în
primul rând o bună cunoaştere a realităţii, de fapt etimologia grecească asta şi
spune despre fizică. Dacă atunci era şeful unui guvern susţinut de Parlament pe
un program care să fie acceptat de mai multe partide astăzi eram în altă parte, şi
în primul rând nu mai era teribila falie care există astăzi între adepţii şi inamicii
unui anume personal politic pe care nu-l mai numesc”, mai spune Radu Urdea.

17. Carmen Iohannis, sotia lui Klaus Iohannis - Foto Arhiva Adevărul
Despre familia Iohannis se ştie că are un cerc de prieteni extrem de restrâns la
Sibiu. Soţii Iohannis sunt naşii de cununie ai familiei Huber, Andreas Huber
fiind consulul onorific al Austriei la Sibiu, dar şi ai familiei Porr, medicul Paul
Jurgen Porr fiind şi cel care i-a succedat lui Iohannis în fruntea Forumului
Democrat al Germanilor din România.
Despre Carmen Iohannis, soţia lui Klaus Iohannis, medicul Urdea are numai
cuvinte de laudă. ”Profesoară de engleză, se dedică de câţiva ani cu intensitate
semiprofesionistă studiului limbii franceze, de dragul culturii şi al bucătăriei
franceze, detestând gastronomia britanică, apreciindu-i doar cultura. Caldă,
prietenoasă, elegantă fără stridenţă. Şi un secret pe care îmi permit să-l divulg:
în ceasurile de intimitate, este o bună interpretă la pian. Un exemplu pentru
elevi şi pentru colegii de cancelarie perseverenţa cu care îşi urmează cursurile
de gimnastică de întreţinere”, mai spune Radu Urdea.
Cum a făcut din Sibiu o capitală
În mandatele lui Iohannis oraşul de pe Cibin a cunoscut o dezvoltare fără
precedent iar investiţiile în infrastructură au fost substanţiale. Dacă în anii
premergători programului Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007 investiţiile
majore la străzi au fost concentrate în centrul istoric al oraşului, după aceea au
fost începute lucrările mari de infrastructură în cartiere.
În perioada premergătoare Capitalei Culturale Europene centrul Sibiului a fost
reabilitat complet, şi constituie astăzi una din principalele atracţii ale fostei
capitale culturale. Alte proiecte mari au vizat extinderea şi reabilitarea reţelei
de apă şi canal, construirea cartierului Reşiţa, cu blocuri ANL pentru tineri,

18. modernizarea şi extinderea Aeroportului Internaţional Sibiu precum şi
reabilitarea a zeci de străzi în tot municipiul Sibiu. Tot de numele lui Iohannis
se leagă şi dezvoltarea zonelor industriale ale oraşului, unde au venit investitori
mari şi s-au creat foarte multe locuri de muncă.
Afirmarea Sibiului ca destinaţie prin excelenţă pentru turism cultural avea să se
realizeze în 2007, an în care oraşul a fost Capitală Culturală Europeană şi în
care a atras peste 1 milion de turişti. De atunci, oraşul şi-a consolidat imaginea
de destinaţie culturală, Sibiul găzduind an de an manifestări de renume care
atrag aici turişti din toată lumea. Printre cele mai cunoscute, sprijinite şi cu
fonduri de la bugetul local prin Agenda Culturală, se numără Festivalul
Internaţional de Teatru, Sibiu Jazz Festival, Astra Film Festival, Târgul
Olarilor, Artmania, Tiff sau Cibin Fest.
Scandalurile în care a apărut numele lui Iohannis
De-a lungul anilor, numele primarului Sibiului a apărut şi în câteva scandaluri
publice, cele mai cunoscute fiind cele legate de posibile incompatibilităţi ale
acestuia. În 2009, ANI l-a acuzat pe Iohannis de încălcarea Legii
incompatibilităţii, pentru că ar fi ocupat, în 2003, funcţia de administrator la
societatea Parcuri Industriale Sibiu-Şura Mică în paralel cu cea de primar.
Edilul a atacat hotărârea în contencios administrativ şi a câştigat. În aprilie
2013, Iohannis a fost acuzat tot de ANI că ar fi deţinut ilegal, în mod simultan,
atât funcţia de primar al Sibiului, cât şi calitatea de reprezentant al municipiului
Sibiu în Adunarea Generală a Acţionarilor din firmele Apă Canal SA Sibiu şi
Pieţe SA. Edilul a făcut contestaţie în instanţă şi a câştigat la Curtea de Apel
Alba Iulia, însă ANI a contestat iar dosarul este acum pe rolul Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie. O altă acţiune în instanţă a fost deschisă de Iohannis
după ce ANI l-a acuzat din nou de conflict de interese. ANI a susţinut că
Iohannis ar fi semnat în anul 2010, în calitate de primar, un contract cu

19. tipografia Forumului German, unde a fost preşedinte până în 2013. Procesul
este în prezent suspendat.
Casa in care locuieste familia Iohannis, pe strada Balea din Sibiu - Foto
Arhiva Adevărul
Dezbateri intense în spaţiul public au pornit şi de la averea primarului Sibiului,
care deţine, împreună cu soţia sa, trei case şi trei apartamente în Sibiu. ”E, dacă
vreţi, un model extrem de simplu. Din relativ puţini bani şi ce am avut totuşi,
am pornit cu soţia de la un apartament de 4 camere pe care ni l-am cumpărat
din banii de nuntă. Din acei bani şi bani adunaţi din meditaţii, din salarii, am
făcut următoarea achiziţie, am închiriat-o, am adunat banii, am mai făcut una,
am închiriat-o. Alte afaceri, nu ..." - a explicat Iohannis, în cadrul emisiunii
”După 20 de ani” de la PRO TV. Unul dintre imobile, aflat în centrul Sibiului,
face şi obiectul unui proces aflat pe rolul instanţei de la Braşov, acuzaţia fiind
că soţii Iohannis ar fi cumpărat casa de la un fals moştenitor.

20. Cea mai veche acuzaţie datează de pe vremea când acesta ocupa funcţia de
inspector şcolar, nefiind concretizată în niciun fel, anume că actualul primar ar
fi fost implicat în trafic de copii. Iohannis ar fi intermediat, pentru cetăţeni
americani şi canadieni, mai multe adopţii de copii din judeţul Sibiu, despre care
nu se mai ştie nimic.
Vă mai recomandăm:
Teodor Meleşcanu: Consider că vârsta e pentru mine un atu. Nu înseamnă
doar experienţă, ci şi expertiză
Fostul şef al SIE şi candidat la alegerile prezidenţiale, Teodor Meleşcanu, a
declarat marţi seară, în cadrul unei emisiuni de televiziune, că ar fi cel mai bun
om pentru a ocupa funcţia de preşedinte al României, dată fiind expertiza sa şi
necesitatea alegerii unui om care să înţeleagă jocurile geopolitice din prezent.
Alegeri prezidenţiale 2014: 12 pentru Cotroceni
În total, 12 aspiranţi la Preşedinţia României au reuşit să strângă cele 200.000
de semnături necesare pentru a se înscrie oficial în cursa electorală. „Adevărul“
vă prezintă lista finală a candidaţilor.
Macovei, oficial în cursa pentru Cotroceni: „Şi David l-a învins pe Goliat!“
Monica Macovei a depus la Biroul Electoral Central, dosarul de candidatură la
alegerile prezidenţiale. "Şi David l-a învins pe Goliat!", a spus ea, la ieşirea de
la BEC.
Ponta şi-a lansat candidatura de ziua sa: Sunt Victor Viorel Ponta şi vreau
să reuşim Marea Unire!
Premierul Victor Ponta şi-a lansat chiar de ziua sa de naştere candidatura la
Preşedinţie. Evenimentul gigant, la care au participat 50.000 de oameni şi care
a blocat circulaţia în jurul stadionului Naţional, a durat mai bine de o oră. De la
festivitate au lipsit, surprinzător, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, oamenii care se
confundă cu PSD, dar, în schimb, a fost prezent premierul Republicii Moldova,
Iurie Leancă.
Călin Popescu Tăriceanu şi Elena Udrea au intrat oficial în cursa pentru
Cotroceni

21. Fostul premier, Călin Popescu Tăriceanu, şi preşedintele PMP, Elena Udrea, şi-au
depus la BEC, dosarul de înregistrare a candidaturii la cea mai înaltă funcţie
în stat. Dosarul lui Tăriceanu a fost însoţit de 270.000 de semnături, el arătând
că va candida independent. Elena Udrea a reuşit să strângă peste 400.000 de
susţinători, printre semnatari aflându-se preşedintele Traian Băsescu şi fostul
premier Emil Boc