Principiul esențial de coordonare în teoria generală a relativității este principiul echivalenței, incluzând o euristică negativă în conformitate cu metodologia programelor științifice de cercetare a lui Imre Lakatos. Argumentul ”nu este acela că toate cadrele de referință sunt echivalente, ci că coordonarea clasică a mișcării uniforme în linie dreaptă cu căile particulelor fără forță aplicată nu poate fi realizată fără nicio ambiguitate sau inconssistență.” Principiul echivalenței afirmă că descompunerea mișcării gravitaționale într-o mișcare uniformă și o accelerație gravitațională nu poate fi unică, deoarece căderea liberă nu se distinge la nivel local de mișcarea uniformă.
DOI: 10.13140/RG.2.2.26839.62884
Unificarea gravitației cu celalalte forțe fundamentaleNicolae Sfetcu
Au fost propuse mai multe teorii unificatoare. Marea unificare presupune existența unei forțe electronucleare. Ultimul pas în unificare ar necesita o teorie care să includă atât mecanica cuantică cât și gravitația prin relativitatea generală (”teoria finală”). După 1990, unii fizicieni consideră că teoria M 11-dimensională, identificată adesea cu una dintre cele cinci teorii ale supercorzilor perturbative, sau uneori cu supergravitația maximal-supersimetrică 11-dimensională, este teoria finală.
DOI: 10.13140/RG.2.2.23549.92642
În timp, teoria generală a relativității a acumulat mai multe anomalii și discrepanțe, indicând necesitatea unor teorii mai bune despre gravitație sau alte moduri de abordare. Ipotezele ad-hoc introduse în relativitatea generală pentru a explica singularitățile gravitaționale pe baza condițiilor energetice nu sunt foarte eficiente. Sunt necesare ipoteze mai detaliate asupra conținutului materiei. Mulți oameni de știință și filosofi au ajuns la concluzia că singularitățile trebuie să fie asociate cu atingerea limitelor valabilității fizice a relativității generale, fiind nevoie să se dezvolte o nouă teorie, a gravitației cuantice.
DOI: 10.13140/RG.2.2.29013.78565
Prima ediție a Principia lui Newton conține doar două comentarii suplimentare despre metodologie: notificarea că scopul lucrării este de a explica "cum să determinăm mișcările adevărate din cauzele lor, efectele și diferențele aparente și, dimpotrivă, cum să determinăm din ipoteze dacă sunt adevărate sau aparente, cauzele și efectele lor"; și, în Scholiul de la sfârșitul Cărții 1, Secțiunea 11, Newton afirmă că abordarea sa distinctivă face posibilă argumentarea mai sigură în filosofia naturală. În a doua ediție (1713) Newton introduce secțiuni separate pentru fenomene și reguli implicate în determinarea gravitației universale, iar la sfârșitul Scholiului General din cea de-a treia ediție, 1726, include cea mai faimoasă declarație metodologică.
DOI: 10.13140/RG.2.2.34012.54403
Din punct de vedere metodologic, atât Newton cât și Einstein, și ulterior Dirac, au susținut fără rezerve principiul simplității matematice în descoperirea noilor legi fizice ale naturii. Lor li s-au alăturat și Poincaré și Weyl. Eduard Prugovecki afirmă că gravitația cuantică a impus luarea în considerare a unor întrebări epistemologice fundamentale, care pot fi identificate în filosofie cu problema minții-corp și cu problema liberului arbitru. Aceste întrebări au influențat epistemologia mecanicii cuantice sub forma “paralelismului psiho-fizic” al lui von Neumann și analiza ulterioară a tezei de către Wigner că “colapsul pachetului de unde” are loc în mintea “observatorului”.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 20-38
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS96800
URL: https://www.cunoasterea.ro/epistemologia-gravitatiei-cuantice/
Unificarea gravitației cu celalalte forțe fundamentaleNicolae Sfetcu
Au fost propuse mai multe teorii unificatoare. Marea unificare presupune existența unei forțe electronucleare. Ultimul pas în unificare ar necesita o teorie care să includă atât mecanica cuantică cât și gravitația prin relativitatea generală (”teoria finală”). După 1990, unii fizicieni consideră că teoria M 11-dimensională, identificată adesea cu una dintre cele cinci teorii ale supercorzilor perturbative, sau uneori cu supergravitația maximal-supersimetrică 11-dimensională, este teoria finală.
DOI: 10.13140/RG.2.2.23549.92642
În timp, teoria generală a relativității a acumulat mai multe anomalii și discrepanțe, indicând necesitatea unor teorii mai bune despre gravitație sau alte moduri de abordare. Ipotezele ad-hoc introduse în relativitatea generală pentru a explica singularitățile gravitaționale pe baza condițiilor energetice nu sunt foarte eficiente. Sunt necesare ipoteze mai detaliate asupra conținutului materiei. Mulți oameni de știință și filosofi au ajuns la concluzia că singularitățile trebuie să fie asociate cu atingerea limitelor valabilității fizice a relativității generale, fiind nevoie să se dezvolte o nouă teorie, a gravitației cuantice.
DOI: 10.13140/RG.2.2.29013.78565
Prima ediție a Principia lui Newton conține doar două comentarii suplimentare despre metodologie: notificarea că scopul lucrării este de a explica "cum să determinăm mișcările adevărate din cauzele lor, efectele și diferențele aparente și, dimpotrivă, cum să determinăm din ipoteze dacă sunt adevărate sau aparente, cauzele și efectele lor"; și, în Scholiul de la sfârșitul Cărții 1, Secțiunea 11, Newton afirmă că abordarea sa distinctivă face posibilă argumentarea mai sigură în filosofia naturală. În a doua ediție (1713) Newton introduce secțiuni separate pentru fenomene și reguli implicate în determinarea gravitației universale, iar la sfârșitul Scholiului General din cea de-a treia ediție, 1726, include cea mai faimoasă declarație metodologică.
DOI: 10.13140/RG.2.2.34012.54403
Din punct de vedere metodologic, atât Newton cât și Einstein, și ulterior Dirac, au susținut fără rezerve principiul simplității matematice în descoperirea noilor legi fizice ale naturii. Lor li s-au alăturat și Poincaré și Weyl. Eduard Prugovecki afirmă că gravitația cuantică a impus luarea în considerare a unor întrebări epistemologice fundamentale, care pot fi identificate în filosofie cu problema minții-corp și cu problema liberului arbitru. Aceste întrebări au influențat epistemologia mecanicii cuantice sub forma “paralelismului psiho-fizic” al lui von Neumann și analiza ulterioară a tezei de către Wigner că “colapsul pachetului de unde” are loc în mintea “observatorului”.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 20-38
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS96800
URL: https://www.cunoasterea.ro/epistemologia-gravitatiei-cuantice/
În timp, teoria generală a relativității a acumulat mai multe anomalii și discrepanțe, indicând necesitatea unor teorii mai bune despre gravitație sau alte moduri de abordare. Ipotezele ad-hoc introduse în relativitatea generală pentru a explica singularitățile gravitaționale pe baza condițiilor energetice nu sunt foarte eficiente. Sunt necesare ipoteze mai detaliate asupra conținutului materiei. Mulți oameni de știință și filosofi au ajuns la concluzia că singularitățile trebuie să fie asociate cu atingerea limitelor valabilității fizice a relativității generale, fiind nevoie să se dezvolte o nouă teorie, a gravitației cuantice.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 1, Numărul 2, Decembrie 2022, pp. 11-23
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS39197
URL: https://www.cunoasterea.ro/anomalii-ale-relativitatii-generale/
Karl Popper și problema demarcației între știință și ne-științăNicolae Sfetcu
Karl Popper, ca raționalist critic, a fost un oponent al tuturor formelor de scepticism, convenționalism și relativism în știință. Multe dintre argumentele sale sunt îndreptate împotriva membrilor "Cercului Vienez". Popper este de acord cu aceștia cu privire la aspectele generale ale metodologiei științifice și neîncrederea lor în metodologia filosofică tradițională, dar soluțiile sale au fost semnificativ diferite. A contribuit semnificativ la dezbaterile privind metodologia științifică generală, demarcarea științei de pseudoștiință, natura probabilității și metodologia științelor sociale.
DOI: 10.13140/RG.2.2.27356.85127/1
Orice teorie care ar permite călătoria în timp ar introduce probleme de cauzalitate. Aceste tipuri de paradoxuri temporale pot fi evitate prin principiul de consecvență Novikov sau printr-o variație a interpretării multor lumi cu lumi care interacționează. Argumentul clasic împotriva cauzalității înapoi este argumentul bilking, Dacă un eveniment A provoacă un eveniment anterior B, bilking recomandă o încercare de a decorela A și B, adică de a aduce A în cazurile în care B nu a avut loc și de a preveni A în cazurile în care a avut loc B.
DOI: 10.13140/RG.2.2.13245.41448
Relativitatea generală permite singularități. Trebuie să înțelegem ontologia singularităților gravitaționale dacă vrem să înțelegem natura spațiului și a timpului în universul actual. Deșii unii fizicieni consideră că singularitățile indică un eșec al relativității generale, alții cred că singularitățile deschid în fapt un orizont nou în cosmologie, cu fenomene fizice reale care pot ajuta la un progres profund în înțelegerea noastră a lumii.
DOI: 10.13140/RG.2.2.31766.50242
Cele mai multe experimente au confirmat relativitatea generală cu ajutorul tehnologiilor nou dezvoltate. S-a creat o bază tehnologică pentru astronomia undelor gravitaționale. S-au construit antene barogene criogenice și antene interferometrice laser performante, asociate cu analiza teoretică a experimentelor cu masele de testare, rezultând că sensibilitatea experimentelor depinde de izolarea termică, dacă dispozitivul înregistrează continuu coordonatele sensibilitatea antenei este limitată, și se poate crește sensibilitatea dacă se folosesc proceduri cuantice. Antenele pot ajuta în observarea radiației gravitaționale de fond și testarea relativității generale în cazul ultra-nelinar.
DOI: 10.13140/RG.2.2.34549.63200
Gravitația clasică newtoniană admite o descriere geometrică. Împreună cu relativitatea specială, aceasta permite o descriere euristică a teoriei relativității generale. Mișcarea inerțială din mecanica clasică este legată de geometria spațiului și timpului, practic de-a lungul unor geodezice în care liniile de univers sunt linii drepte în spațiu-timpul relativist. Conform relativității generale, forţa de gravitaţie este o manifestare a geometriei locale spaţiu-timp. Relativitatea generală este o teorie metrică a gravitației. La baza ei sunt ecuațiile lui Einstein, care descriu relația dintre geometria unei varietăți patrudimensionale, pseudo-Riemanniene, reprezentând spațiu-timpul și energia-impulsul conținut în acel spațiu-timp. Gravitația corespunde schimbărilor în proprietățile spațiului și timpului, care, la rândul lor, modifică traseele obiectelor.
DOI: 10.13140/RG.2.2.36460.41606
Gravitaţia.. este fenomenul fizic natural prin care corpurile fizice se atrag reciproc, cu o forţă a cărei intensitate depinde de masele acestora şi de distanţa dintre ele.
Les singularités gravitationnelles dans la relativité générale sont des emplacements dans l'espace-temps où le champ gravitationnel devient infini. Les courbes scalaires invariantes de l'espace-temps incluent une mesure de la densité de la matière. Certains physiciens et philosophes estiment que, du fait que la densité de la matière tend vers l'infini dans la singularité, les lois de l'espace-temps ne sont plus valables là-bas. Le Big Bang est une singularité gravitationnelle acceptée presque unanimement en astrophysique et en cosmologie, en tant que premier état de l'univers.
DOI: 10.13140/RG.2.2.32661.06886
Riscuri și provocări în inteligența artificială: Cutii negre și actorii de am...Nicolae Sfetcu
Inteligența artificială a creat oportunități fără precedent, dar și noi riscuri. Creșterea exponențială a capabilităților modelelor de inteligența artificială permite atingerea unor niveluri de valoare și generalizare neatinse până acum. Cu toate acestea, opacitatea acestor modele a crescut, de asemenea, iar natura lor de cutie neagră face dificilă, chiar și pentru experți, explicarea justificării concluziilor lor. Acest lucru poate reprezenta un punct critic din punct de vedere tehnologic și social, deoarece riscul este real, după cum demonstrează episoadele recente, ale sistemelor de antrenament care sunt compromise de părtiniri și prejudecăți de discriminare, care au învățat din datele de instruire. Prin urmare, este posibil ca învățarea din urmele digitale ale deciziilor trecute să poată duce la încorporarea prejudecăților invizibile existente în modelele rezultate, perpetuându-le.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 41-47
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT21269
URL: https://www.internetmobile.ro/riscuri-si-provocari-in-inteligenta-artificiala-cutii-negre-si-actorii-de-amenintare/
EU Clear English Tips for Translators - eBookNicolae Sfetcu
Here are some tips to help translators avoid copying structure and wording from other languages that would be awkward in English.
They should be useful to non-native speakers, but may serve as handy reminders for native speakers too.
În timp, teoria generală a relativității a acumulat mai multe anomalii și discrepanțe, indicând necesitatea unor teorii mai bune despre gravitație sau alte moduri de abordare. Ipotezele ad-hoc introduse în relativitatea generală pentru a explica singularitățile gravitaționale pe baza condițiilor energetice nu sunt foarte eficiente. Sunt necesare ipoteze mai detaliate asupra conținutului materiei. Mulți oameni de știință și filosofi au ajuns la concluzia că singularitățile trebuie să fie asociate cu atingerea limitelor valabilității fizice a relativității generale, fiind nevoie să se dezvolte o nouă teorie, a gravitației cuantice.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 1, Numărul 2, Decembrie 2022, pp. 11-23
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS39197
URL: https://www.cunoasterea.ro/anomalii-ale-relativitatii-generale/
Karl Popper și problema demarcației între știință și ne-științăNicolae Sfetcu
Karl Popper, ca raționalist critic, a fost un oponent al tuturor formelor de scepticism, convenționalism și relativism în știință. Multe dintre argumentele sale sunt îndreptate împotriva membrilor "Cercului Vienez". Popper este de acord cu aceștia cu privire la aspectele generale ale metodologiei științifice și neîncrederea lor în metodologia filosofică tradițională, dar soluțiile sale au fost semnificativ diferite. A contribuit semnificativ la dezbaterile privind metodologia științifică generală, demarcarea științei de pseudoștiință, natura probabilității și metodologia științelor sociale.
DOI: 10.13140/RG.2.2.27356.85127/1
Orice teorie care ar permite călătoria în timp ar introduce probleme de cauzalitate. Aceste tipuri de paradoxuri temporale pot fi evitate prin principiul de consecvență Novikov sau printr-o variație a interpretării multor lumi cu lumi care interacționează. Argumentul clasic împotriva cauzalității înapoi este argumentul bilking, Dacă un eveniment A provoacă un eveniment anterior B, bilking recomandă o încercare de a decorela A și B, adică de a aduce A în cazurile în care B nu a avut loc și de a preveni A în cazurile în care a avut loc B.
DOI: 10.13140/RG.2.2.13245.41448
Relativitatea generală permite singularități. Trebuie să înțelegem ontologia singularităților gravitaționale dacă vrem să înțelegem natura spațiului și a timpului în universul actual. Deșii unii fizicieni consideră că singularitățile indică un eșec al relativității generale, alții cred că singularitățile deschid în fapt un orizont nou în cosmologie, cu fenomene fizice reale care pot ajuta la un progres profund în înțelegerea noastră a lumii.
DOI: 10.13140/RG.2.2.31766.50242
Cele mai multe experimente au confirmat relativitatea generală cu ajutorul tehnologiilor nou dezvoltate. S-a creat o bază tehnologică pentru astronomia undelor gravitaționale. S-au construit antene barogene criogenice și antene interferometrice laser performante, asociate cu analiza teoretică a experimentelor cu masele de testare, rezultând că sensibilitatea experimentelor depinde de izolarea termică, dacă dispozitivul înregistrează continuu coordonatele sensibilitatea antenei este limitată, și se poate crește sensibilitatea dacă se folosesc proceduri cuantice. Antenele pot ajuta în observarea radiației gravitaționale de fond și testarea relativității generale în cazul ultra-nelinar.
DOI: 10.13140/RG.2.2.34549.63200
Gravitația clasică newtoniană admite o descriere geometrică. Împreună cu relativitatea specială, aceasta permite o descriere euristică a teoriei relativității generale. Mișcarea inerțială din mecanica clasică este legată de geometria spațiului și timpului, practic de-a lungul unor geodezice în care liniile de univers sunt linii drepte în spațiu-timpul relativist. Conform relativității generale, forţa de gravitaţie este o manifestare a geometriei locale spaţiu-timp. Relativitatea generală este o teorie metrică a gravitației. La baza ei sunt ecuațiile lui Einstein, care descriu relația dintre geometria unei varietăți patrudimensionale, pseudo-Riemanniene, reprezentând spațiu-timpul și energia-impulsul conținut în acel spațiu-timp. Gravitația corespunde schimbărilor în proprietățile spațiului și timpului, care, la rândul lor, modifică traseele obiectelor.
DOI: 10.13140/RG.2.2.36460.41606
Gravitaţia.. este fenomenul fizic natural prin care corpurile fizice se atrag reciproc, cu o forţă a cărei intensitate depinde de masele acestora şi de distanţa dintre ele.
Les singularités gravitationnelles dans la relativité générale sont des emplacements dans l'espace-temps où le champ gravitationnel devient infini. Les courbes scalaires invariantes de l'espace-temps incluent une mesure de la densité de la matière. Certains physiciens et philosophes estiment que, du fait que la densité de la matière tend vers l'infini dans la singularité, les lois de l'espace-temps ne sont plus valables là-bas. Le Big Bang est une singularité gravitationnelle acceptée presque unanimement en astrophysique et en cosmologie, en tant que premier état de l'univers.
DOI: 10.13140/RG.2.2.32661.06886
Riscuri și provocări în inteligența artificială: Cutii negre și actorii de am...Nicolae Sfetcu
Inteligența artificială a creat oportunități fără precedent, dar și noi riscuri. Creșterea exponențială a capabilităților modelelor de inteligența artificială permite atingerea unor niveluri de valoare și generalizare neatinse până acum. Cu toate acestea, opacitatea acestor modele a crescut, de asemenea, iar natura lor de cutie neagră face dificilă, chiar și pentru experți, explicarea justificării concluziilor lor. Acest lucru poate reprezenta un punct critic din punct de vedere tehnologic și social, deoarece riscul este real, după cum demonstrează episoadele recente, ale sistemelor de antrenament care sunt compromise de părtiniri și prejudecăți de discriminare, care au învățat din datele de instruire. Prin urmare, este posibil ca învățarea din urmele digitale ale deciziilor trecute să poată duce la încorporarea prejudecăților invizibile existente în modelele rezultate, perpetuându-le.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 41-47
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT21269
URL: https://www.internetmobile.ro/riscuri-si-provocari-in-inteligenta-artificiala-cutii-negre-si-actorii-de-amenintare/
EU Clear English Tips for Translators - eBookNicolae Sfetcu
Here are some tips to help translators avoid copying structure and wording from other languages that would be awkward in English.
They should be useful to non-native speakers, but may serve as handy reminders for native speakers too.
Funcții PHP definite de utilizator în dezvoltarea WordPressNicolae Sfetcu
PHP definește o gamă largă de funcții ca blocuri reutilizabile de instrucțiuni în limbajul de bază, și multe sunt, de asemenea, disponibile în diferite extensii. Aceste funcții sunt bine documentate în documentația online PHP. Funcțiile personalizate pot fi definite de dezvoltator. O funcție nu se va executa automat când se încarcă o pagină, ea poate fi apelată de oriunde și oricând în cadrul programului. PHP acceptă declarații de tip privind parametrii funcției, care sunt aplicate în timpul execuției.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 37-40
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT37237
URL: https://www.internetmobile.ro/functii-php-definite-de-utilizator-in-dezvoltarea-wordpress/
Practici comune pentru limbajul de programare în CNicolae Sfetcu
Odată cu utilizarea pe scară largă, o serie de practici și convenții comune au evoluat pentru a ajuta la evitarea erorilor în programele C. Acestea sunt simultan o demonstrație a aplicării bunelor principii de inginerie software într-un limbaj, și o indicație a limitărilor C. Deși puține sunt utilizate universal, iar unele sunt controversate, fiecare dintre acestea se bucură de o utilizare largă.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 30-36
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT80750
URL: https://www.internetmobile.ro/practici-comune-pentru-programarea-in-c/
IT & C, Volumul 2, Numărul 3, Septembrie 2023 - RezumateNicolae Sfetcu
Revista IT & C este o publicație trimestrială din domeniile tehnologiei informației și comunicații, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Provocări în inteligența artificială
TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI
Blockchain Design and Modelling
TELECOMUNICAȚII
Arhitectura de bază a rețelelor 5G
INTERNET
Big Data Ethics in Education and Research
SOFTWARE
Tableau Software: Vizualizarea și analiza datelor
PROGRAMARE
Rezumarea automată în inteligența artificială prin învățare nesupravegheată: TextRank
DEZVOLTARE WEB
Argumentele funcțiilor PHP – Transmiterea argumentelor prin referință
SECURITATE CIBERNETICĂ
Criptomonede și criptosecurități – Contracte inteligente
ISSN 2821– 8469 ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT55267
EAN , Cod IT23 , ID 32330
IT & C (PDF, EPUB, MOBI pentru Kindle) https://www.internetmobile.ro/revista/revista-it-c-volumul-2-numarul-3-septembrie-2023/
Vizualizarea datelor cu aplicațiile Tableau SoftwareNicolae Sfetcu
Tableau este un instrument de analiză și vizualizare a datelor care se poate conecta cu multe surse de date, creând tablouri de bord interactive. Tableau utilizează inovații de integrare a aplicațiilor, cum ar fi API-urile JavaScript și aplicația de conectare unică, pentru a include în mod constant analiza Tableau în aplicațiile de afaceri de bază. Tableau interoghează baze de date relaționale, cuburi de procesare analitică online, baze de date în cloud și foi de calcul pentru a genera vizualizări de date de tip grafic. De asemenea, software-ul poate extrage, stoca și prelua date dintr-un motor de date în memorie.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 23-29
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT10117
URL: https://www.internetmobile.ro/vizualizarea-datelor-cu-aplicatiile-tableau-software/
La revendication de Hooke sur la loi de la gravitéNicolae Sfetcu
Dans une note intitulée « Un état vrai de l'affaire et la controverse entre Sr Isaak Newton et le Dr Robert Hooke comme priorité de cette noble hypothèse du mouvement des planètes autour du Soleil en tant que leurs centres » non publié au cours de sa vie, Hooke a décrit sa théorie de la gravité. Pour soutenir sa « priorité », Hooke cite ses conférences sur les mouvements planétaires du 23 mai 1666, « Une tentative de prouver le mouvement de la Terre à partir d'observations » publiées en 1674 et la correspondance avec Isaac Newton en 1679.
DOI: 10.13140/RG.2.2.26375.24485
Procesarea Big Data cu instrumente avansateNicolae Sfetcu
Datele trebuie procesate cu instrumente avansate de colectare și analiză, pe baza unor algoritmi prestabiliți, pentru a putea obține informații relevante. Algoritmii trebuie să ia în considerare și aspecte invizibile pentru percepțiile directe. Big Data în procesele guvernamentale cresc eficiența costurilor, productivitatea și inovația. Registrele civile sunt o sursă pentru Big Data. Datele prelucrate ajută în domenii critice de dezvoltare, cum ar fi îngrijirea sănătății, ocuparea forței de muncă, productivitatea economică, criminalitatea, securitatea și gestionarea dezastrelor naturale și a resurselor.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 18-22
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT91785
URL: https://www.internetmobile.ro/procesarea-big-data/
Corupţia, Globalizarea și NeocolonialismulNicolae Sfetcu
O introducere în conceptele interdependente despre corupţie, globalizare prin instituţiile financiare internaţionale, şi neocolonialism înţeles ca exploatarea resurselor şi materiilor prime a ţărilor sărace şi în curs de dezvoltare de unele mari corporaţii multinaţionale.
Corupţia este atât o cauză majoră cât şi un rezultat al sărăciei în întreaga lume. Ea apare la toate nivelurile societăţii, de la autorităţile locale şi naţionale, la societatea civilă, sistemul judiciar, întreprinderile mari şi mici, unităţile militare, etc. Corupţie sistemică (sau corupţia endemică) este corupţia, care se datorează în primul rând punctelor slabe ale unei organizaţii sau proces. Aceasta poate fi contrastată la funcţionarii sau agenţii individuali corupţi din cadrul sistemului. Factorii care încurajează corupţia sistemică includ stimulente contradictorii, puteri discreţionare, puteri de monopol, lipsa de transparenţă, salarii mici, şi o cultură a impunităţii. printre actele specifice de corupţie se numără luarea de mită, şantaj, şi deturnarea de fonduri, într-un sistem în care corupţia devine regula mai degrabă decât excepţia.
Neocolonialismului este practica de utilizare a capitalismului, globalizării, şi a forţelor culturale, pentru a controla o ţară, în locul unui control direct militar sau politic. Un astfel de control poate fi economic, cultural, sau lingvistic. Societăţile corporative care aparţin culturii impuse pot pătrunde mult mai uşor pe pieţele din aceste ţări. Astfel, neocolonialismului este rezultatul final al unor interese de afaceri sau geopolitice se obţine prin deformarea culturii ţărilor colonizate.
În urma unei ideologii cunoscut sub numele de neoliberalism, şi răspândită de instituţii financiare similare, cunoscută sub numele de "Consensul de la Washington", au fost impuse politici de ajustare structurală pentru a se asigura de rambursarea datoriilor şi restructurarea economică. Dar, în realitate s-a cerut ţărilor sărace să-şi reducă cheltuielile cu sănătatea, educaţia şi dezvoltarea, făcându-se o prioritate din rambursarea datoriilor şi a altor politici economice favorizante pentru ţările dezvoltate.Practic, FMI şi Banca Mondială au cerut ţărilor sărace să reducă nivelul de trai al populaţiei.
Corupţia, crimele de stat corporativ, şi crima organizată, sunt oricum considerate atât crime internaţionale cât şi crime de stat la nivel naţional. În cele mai multe cazuri crima de stat este considerată ca aplicabilă atunci când statul se implică direct în secretomania excesivă şi acoperirea unor activităţi ilegale, dezinformarea, şi o evidenţă financiară superficială sau chiar incorectă (care încurajează evaziunea fiscală în cazul unora din oficialii guvernamentali), reflectănd adesea interesele doar a anumitor clase sociale şi interese de grup, şi încălcând astfel drepturile omului.
Corupţia presupune cel puţin o persoană care corupe, una coruptă, şi o masă mare de păgubiţi inerţi. Vina este a tuturor!
Performanța și standardele rețelelor de telecomunicații 5GNicolae Sfetcu
Pentru măsurarea precisă a performanței 5G se utilizează simulatoare și teste specifice. Inițial, termenul a fost asociat cu standardul IMT-2020 al Uniunii Internaționale de Telecomunicații, care necesita o viteză maximă teoretică de descărcare de 20 gigabiți pe secundă și 10 gigabiți pe secundă viteza de încărcare, împreună cu alte cerințe. Apoi, grupul de standarde industriale 3GPP a ales standardul 5G NR (New Radio) împreună cu LTE ca propunere pentru transmitere la standardul IMT-2020.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 13-17
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT52354
URL: https://www.internetmobile.ro/performanta-si-standardele-retelelor-de-telecomunicatii-5g/
Intelligence Info, Volumul 2, Numărul 3, Septembrie 2023Nicolae Sfetcu
Revista Intelligence Info este o publicație trimestrială din domeniile intelligence, geopolitică și securitate, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Rolul serviciilor de informații în război, de Nicolae Sfetcu
INTELLIGENCE
Intelligence Analysis, de Nicolae Sfetcu
ISTORIA
Reformele serviciilor secrete de la Mihail Moruzov la Eugen Cristescu, între inovație și decadență, de Rodica Liseanu
Take Ionescu – O biografie vectorială în istoria partidelor politice și în semantica diplomației, de Rodica Liseanu
GEOPOLITICA
Apusul universalismului european, de Lisa-Maria Achimescu
Chinese Hegemony in the Production of Rare Earths, de Emilian M. Dobrescu
România. Între ‘gura de rai’ geografică şi răspântia geopolitică, de Radu Carp
SECURITATE
Schimbarea paradigmelor în mediul internațional de securitate, de Alexandru Cristian
Adevăr și dezinformare în fenomenul OZN, de Dan D. Farcaș
ȘTIINȚA INFORMAȚIEI
Utilizarea analiticii rețelelor sociale în intelligence, de Nicolae Sfetcu
ISSN 2821-8159 ISSN-L 2821-8159, DOI: 10.58679/II30199
EAN , Cod II23 , ID 22330
Intelligence Info (PDF, EPUB, MOBI pentru Kindle) https://www.intelligenceinfo.org/revista/revista-intelligence-info-volumul-2-numarul-3-septembrie-2023/
Ontologii narative în tehnologia blockchainNicolae Sfetcu
Paul Ricoeur a examinat o serie de forme diferite de discurs extins, începând cu discursul metaforic. Discursul narativ este una din formele investigate, configurând concepte eterogene care identifică acțiunile într-un moment în care un lucru se întâmplă nu numai după altceva, ci și din cauza altui lucru dintr-o poveste sau istorie care poate fi urmată. Reformează evenimentele fizice ca evenimente narative, care au sens deoarece spun ceea ce se întâmplă într-o poveste sau într-o istorie. Narațiunile sunt întotdeauna o sinteză a conceptelor eterogene care configurează episoadele povestirii.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 7-12
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT70323
URL: https://www.internetmobile.ro/ontologii-narative-in-tehnologia-blockchain/
Philosophy of Blockchain Technology - OntologiesNicolae Sfetcu
About the necessity and usefulness of developing a philosophy specific to the blockchain technology, emphasizing on the ontological aspects. After an Introduction that highlights the main philosophical directions for this emerging technology, in Blockchain Technology I explain the way the blockchain works, discussing ontological development directions of this technology in Designing and Modeling. The next section is dedicated to the main application of blockchain technology, Bitcoin, with the social implications of this cryptocurrency. There follows a section of Philosophy in which I identify the blockchain technology with the concept of heterotopia developed by Michel Foucault and I interpret it in the light of the notational technology developed by Nelson Goodman as a notational system. In the Ontology section, I present two developmental paths that I consider important: Narrative Ontology, based on the idea of order and structure of history transmitted through Paul Ricoeur's narrative history, and the Enterprise Ontology system based on concepts and models of an enterprise, specific to the semantic web, and which I consider to be the most well developed and which will probably become the formal ontological system, at least in terms of the economic and legal aspects of blockchain technology. In Conclusions I am talking about the future directions of developing the blockchain technology philosophy in general as an explanatory and robust theory from a phenomenologically consistent point of view, which allows testability and ontologies in particular, arguing for the need of a global adoption of an ontological system for develop cross-cutting solutions and to make this technology profitable.
Inteligența artificială, o provocare esențialăNicolae Sfetcu
Inteligența artificială a progresat până la punctul în care este o componentă esențială în aproape toate sectoarele economiei moderne actuale, cu un impact semnificativ asupra vieții noastre private, sociale și politice. Ea a fost întemeiată pe presupunerea că inteligența umană poate fi descrisă atât de precis încât să poată fi făcută o mașină să o simuleze. Acest lucru ridică argumente filozofice despre minte și etica creării de ființe artificiale înzestrate cu inteligență asemănătoare omului. Inteligența artificială sunt o sursă a unui set complet nou de probleme de explicabilitate, responsabilitate și încredere.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 3-6
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT30677
URL: https://www.internetmobile.ro/inteligenta-artificiala-o-provocare-esentiala/
Ghidul de faţă se bazează în general pe ghidul în limba engleză „How to write clearly”, aducând o serie de recomandări specifi ce redactării textelor în limba română.
https://www.telework.ro/ro/e-books/ghid-ue-pentru-traduceri/
Activitatea de intelligence – Ciclul intelligenceNicolae Sfetcu
David Singer afirmă că, în prezent, amenințarea constituie principalul obiectiv al agențiilor de informații. Activitatea de informații poate fi considerată ca fiind procesul prin care anumite tipuri de informații sunt solicitate, colectate, analizate și diseminate, și modul în care sunt concepute și desfășurate anumite tipuri de acțiuni secrete. Ciclul intelligence reprezintă un set de procese utilizate pentru a furniza informații utile în luarea deciziilor. Ciclul constă din mai multe procese. Domeniul conex al contrainformațiilor este însărcinat cu împiedicarea eforturilor informative ale altora.
INTELLIGENCE INFO, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 34-40
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159, DOI: 10.58679/II18551
URL: https://www.intelligenceinfo.org/activitatea-de-intelligence-ciclul-intelligence/
Cunoașterea Științifică, Volumul 2, Numărul 3, Septembrie 2023Nicolae Sfetcu
Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Știința schimbărilor climatice, de Nicolae Sfetcu
ȘTIINȚE NATURALE
Interactions between the brain, the biofields, and the physical, de Adrian Klein și Robert Neil Boyd
The Psycho-Neural Connectivity, de Adrian Klein
ȘTIINȚE SOCIALE
School dropout rate in Romania, de Alexandra Mocanu
Ipoteza hipercivilizațiilor, de Dan D. Farcas
The Importance of the Rare Earths for the World Economy, de Emilian M. Dobrescu
Puteri emergente şi noile paradigme în mediul internațional de securitate, de Alexandru Cristian
Models of Emotional Intelligence in Research and Education, de Nicolae Sfetcu
Cultura anime în România, de Alexandra Mocanu
ȘTIINȚE FORMALE
Etica în inteligența artificială: provocări și perspective, de Sebastian Bidașcă
FILOSOFIE
Portretul biblic al unicornilor și paranoia fără fundamente privind seria „My Little Pony”, de Valentina-Andrada Minea
Materialism şi realitatea esteticii: Argumente şi contraargumente la scrisorile lui Friedrich Schiller privind educaţia estetică a omului (1/3), de Petru Ababii
Unele aspecte ale filosofiei lui Albert Einstein și Henri Bergson, timpul şi paradoxul lui Zenon în viziune critică nonsofisticată, de Petru Ababii
RECENZII CĂRȚI
Humanism, Becoming and the Demiurge in The Adventures of Pinocchio, de Nicolae Sfetcu
ISSN 2821-8086 ISSN-L 2821-8086, DOI: 10.58679/CS90773
EAN 725657205492, Cod CS23P , ID 12330
Cunoașterea Științifică (PDF, EPUB, MOBI pentru Kindle) https://www.cunoasterea.ro/revista/revista-cunoasterea-stiintifica-volumul-2-numarul-3-septembrie-2023/
Manual pentru începători pentru întreţinerea şi depanarea calculatoarelor, cu o introducere în noţiuni de calculatoare, hardware, software (inclusiv sisteme de operare) şi securitatea pe Internet.
Un calculator de uz general are patru componente principale: unitatea logică aritmetică (ALU), unitatea de control, memoria, şi dispozitive de intrare şi ieşire (denumite colectiv I/O). Aceste piese sunt interconectate prin bus-uri, de multe ori făcut din grupuri de fire.
Caracteristica definitorie a computerelor moderne, care le distinge de toate celelalte maşini, este că acestea pot fi programate. Asta presupune că un anumit tip de instrucţiuni (program) poate fi implementat în calculator, care le va procesa. Calculatoare moderne, bazate pe arhitectura von Neumann, au adesea codul maşină în forma unui limbaj de programare imperativ.
Drobeta Turnu Severin Heavy Water Plant: ConstructionNicolae Sfetcu
The heavy water plant was established under the name of Combinatul Chimic Drobeta, by Decree 400/16.11.1979, under the Inorganic Products Industrial Center (CIPA) Râmnicu Vâlcea. The thermo-electric plant for supplying the heavy water factory with steam was decided to be located in Halânga village, three kilometers from the factory. The process water required for the factory was brought from the Danube, and the hydrogen sulphide used in the process was produced in the plant, through a specific technology, and then compressed, liquefied and stored in special tanks. The works on the heavy water factory at Drobeta Turnu Severin started in 1979, based on a derogatory HCM. The equipment for the heavy water plant was purchased through the Industrial Center for Chemical and Refinery Equipment (CIUTCR). All equipment and facilities that transported hydrogen sulphide had to meet strict quality assurance conditions.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 39-44
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS96723
URL: https://www.cunoasterea.ro/drobeta-turnu-severin-heavy-water-plant-construction/
Introduction in poker: online poker, rules, hands, strategy, cheating, casino, tournaments, poker jargon, equipment, gambling, resources.
Poker is a microcosm of all we admire and disdain about capitalism and democracy. It can be rough-hewn or polished, warm or cold, charitable and caring or hard and impersonal. It is fickle and elusive, but ultimately it is fair, and right, and just. -- Lou Krieger
1. Nicolae Sfetcu: Euristica relativității generale
Euristica relativității generale
Nicolae Sfetcu
05.07.2019
Sfetcu, Nicolae, "Euristica relativității generale", SetThings (5 iulie 2019), URL
= https://www.setthings.com/ro/euristica-relativitatii-generale/
Email: nicolae@sfetcu.com
Acest articol este licențiat Creative Commons Attribution-NoDerivatives 4.0
International. Pentru a vedea o copie a acestei licențe, vizitați
http://creativecommons.org/licenses/by-nd/4.0/.
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................... 8
2. Nicolae Sfetcu: Euristica relativității generale
2
Principiul esențial de coordonare în teoria generală a relativității (TGR) este principiul
echivalenței, incluzând o euristică negativă în conformitate cu metodologia programelor
științifice de cercetare a lui Imre Lakatos.1
Argumentul ”nu este acela că toate cadrele de
referință sunt echivalente, ci că coordonarea clasică a mișcării uniforme în linie dreaptă cu căile
particulelor fără forță aplicată nu poate fi realizată fără nicio ambiguitate sau inconssistență.”2
Principiul echivalenței afirmă că descompunerea mișcării gravitaționale într-o mișcare
uniformă și o accelerație gravitațională nu poate fi unică, deoarece căderea liberă nu se distinge
la nivel local de mișcarea uniformă. Oricum, o astfel de descompunere implică o încălcare a
covarianței generale, pentru că reprezintă o alegere arbitrară a unui sistem de coordonate.3
Pentru orice sistem de coordonate, dacă identificăm liniile sale cu liniile geodezice, putem
construi câmpul gravitațional astfel încât să se poată diferenția între aceste geodezice și
mișcările efective.4
Teoria specială a relativității (TSR) a lui Einstein este construită pe două postulate
fundamentale. postulatul luminii (viteza luminii, în "cadrul de repaus", este independentă de
viteza sursei), și principiul relativității. Acesta din urmă a fost adoptat de Einstein în mod
explicit ca mijloc de restrângere a formei legilor, oricare ar fi structura lor detaliată. Astfel,
avem diferența între o teorie "constructivă" și una "principală" Teoria generală a relativității a
fost dezvoltată folosind ca nucleu un principiu de simetrie: principiul covarianței generale.5
Inițial, Einstein a văzut principiul covarianței generale ca o extensie a principiului. relativității
în mecanica clasică, și în TSR. Pentru Einstein, principiul covarianței generale a fost un postulat
crucial în dezvoltarea TGR. Libertatea difeomorfismului TGR (invarianța formei legilor sub
transformări ale coordonatelor depinzând de funcțiile arbitrare ale spațiului și timpului) este o
simetrie spațio-temporală "locală", spre deosebire de simetriile spațio-temporale "globale" ale
TSR (care depind în schimb de parametrii constanți).
În ultimii ani, au apărut numeroase dezbateri în fizică și filosofie referitor la anumite
tipuri de simetrii care acționează în spațiul teoriilor. Asemenea simetrii sunt interpretate ca
realizând o "echivalență" între două teorii despre care se spune că sunt legate de o "simetrie
1
Imre Lakatos, The Methodology of Scientific Research Programmes: Volume 1: Philosophical Papers
(Cambridge University Press, 1980).
2
Robert Disalle, „Spacetime Theory as Physical Geometry”, Erkenntnis 42, nr. 3 (1995): 317–337.
3
A. Einstein, „The foundation of the general theory of relativity”, în The Principle of Relativity. Dover Books on
Physics. June 1, 1952. 240 pages. 0486600815, p. 109-164, 1952, 114,
http://adsabs.harvard.edu/abs/1952prel.book..109E.
4
Einstein, 142–43.
5
Katherine Brading, Elena Castellani, și Nicholas Teh, „Symmetry and Symmetry Breaking”, în The Stanford
Encyclopedia of Philosophy, ed. Edward N. Zalta, Winter 2017 (Metaphysics Research Lab, Stanford University,
2017), https://plato.stanford.edu/archives/win2017/entries/symmetry-breaking/.
3. Nicolae Sfetcu: Euristica relativității generale
3
duală" (în cazul unei "simetrii" în sensul strict al unui automorfism, acestea se numesc "auto-
dualități"). Katherine Brading6
exemplifică prin dualitățile dintre teoriile câmpului cuantic (cum
ar fi dualitatea magnetică/electrică generalizată), între teoriile corzilor (cum ar fi dualitățile T
și S) și între descrierile fizice care sunt, precum o teorie a câmpului cuantic și o teorie a corzilor,
ca în cazul dualităților gauge/gravitație.7
Alte exemple sunt dualitatea poziție-impuls, dualitatea
undă-particulă, sau și dualitatea Kramers-Wannier a modelului Ising bidimensional în fizica
statistică. Dualitățile sunt transformări între teorii, în timp ce simetria este o mapare între
soluțiile aceleiași teorii. O simetrie poate fi exactă (valabilitate necondiționată), aproximativă
(valabilă în anumite condiții) sau ruptă (în funcție de obiectul luat în considerare și de contextul
său). Simetriile au funcționat normativ, ca niște constrângeri, în covarianța generală a lui
Einstein în stabilirea ecuațiilor relativității generale.
Elie Zahar a afirmat că dezvoltarea de către Einstein a relativității s-a datorat unor
convingeri metafizice vagi ale acestuia, corepunzând unor ”prescripții euristice” proprii care au
devenit un instrument specific și puternic. Zahar declară că revoluția științifică a lui Kuhn nu
se aplică în cazul lui Einstein. Conform lui, două ”dispozitive euristice” au dus la descoperirea
teoriei relativității: cerința internă de coerență, și susținerea că, ”din moment ce Dumnezeu nu
este înșelător, nu pot exista accidente în natură.” Simetriile naturale sunt fundamentale la nivel
ontologic, iar regula euristică are prioritate în fața unei teorii care nu explică simetriile ca
manifestări mai profunde.8
Conform lui Newton, gravitația nu este o calitate primară la fel ca inerția sau
impenetrabilitatea. De aceea, inerția și gravitația sunt proprietăți independente. Dar Newton
afirmă că masa inerțială este egală cu masa gravitațională, fără a explica motivul acestei
identități (există o simetrie care contrazice independența celor două proprietăți). În cazul
experienței lui Michelson, prin postularea eterului ca mediu universal rezultă că acesta este
nedetectabil, ceea ce constituie un paradox. Einstein a devenit conștient de acest paradox.
Einstein elimină asimetria dintre gravitație și inerție propunând ca toate câmpurile
gravitaționale să fie inerțiale. El mai avea și alte obiecții față de fizica clasică: teoria
electromagnetică a lui Lorentz se confrunta cu un dualism între particule încărcate discrete
guvernate de legile lui Newton și un câmp continuu care respecta ecuațiile lui Maxwell;
6
Katherine Bracing și Harvey R. Brown, „Symmetries and Noether’s Theorems”, în Symmetries in Physics:
Philosophical Reflections, ed. Katherine A. Brading și Elena Castellani (Cambridge University Press, 2003), 89–
109.
7
Brading, Castellani, și Teh, „Symmetry and Symmetry Breaking”.
8
Elie Zahar, „Why Did Einstein’s Programme Supersede Lorentz’s? (II)”, British Journal for the Philosophy of
Science 24, nr. 3 (1973): 223–262.
4. Nicolae Sfetcu: Euristica relativității generale
4
relativitatea se aplica pentru Lorentz mecanicii, dar nu și electrodinamicii; ideea de spațiu
absolut (există un cadru inerțial privilegiat), deși eliminarea lui nu influențează mecanica
clasică.
Einstein a apreciat la principiul relativității universalitatea sa și rolul său unificator
pentru mecanică și electrodinamică, acesta fiind primul principiu pe care și-a dezvoltat teoria
generală a relativității. Al doilea principiu este cel al luminii dar, din punct de vedere
epistemologic, al doilea punct de plecare al lui Einstein în dezvoltarea teoriei generale a
relativității nu a fost principiul luminii, ci ideea că ecuațiile lui Maxwell sunt covariante și
exprimă o lege a naturii. Principiul luminii rezultă din această idee, ca și principiul relativității,
conform lui Zahar.9
Practic, Einstein avea de ales să dezvolte relativitatea generală pornind de la ecuațiile
lui Maxwell sau de la legile lui Newton. Dar în dualismul dintre particule și câmpuri, toate
încercările de explicare mecanică a comportamentului câmpului au eșuat.
Conform lui Zahar, niciun experiment "crucial" nu ar fi putut fi conceput între teoria lui
Lorentz și cea a lui Einstein în 1905. Dar Minkowski și Planck abandonează programul clasic
pentru relativitatea specială, contrar metodologiei lui Kuhn. Mai mult, Einstein era pe atunci un
quasi-necunoscut, în timp ce Lorentz era o autoritate recunoscută. Iar teoria lui Lorentz a fost
foarte clară față de cea a lui Einstein care a implicat o revizuire majoră a noțiunilor de spațiu și
timp. De asemenea, nu au existat anomalii pe care teoria lui Einstein să le fi soluționat mai bine
decât Lorentz. În plus, Lorentz însuși a fost în final convins de noua perspectivă.10
Whittaker11
consideră pe Lorentz si Poincaré drept adevărații autori ai relativității speciale, meritul lui
Einstein fiind cel al dezvoltării relativității generale. Astfel programul eteric al lui Lorentz nu
ar fi fost învins de programul relativității, ci practic a fost dezvoltat în el. Zahar îl contrazice,
pe baza faptului că cele două programe posedă euristici foarte diferite.12
În cazul revoluției copernicane, programul platonic de modelare a fenomenului prin
mișcări circulare și sferice a avut inițial succes, cu fiecare planetă pe o sferă cristalină fizică
reală în rotație axială. Ulterior s-a descoperit că distanța dintre pământ și planete variază, astfel
încât s-au făcut ipoteze suplimentare prin excentricități, epicicluri și ecrane, pentru a explica
noile observații. Când s-a încercat să se determine mișcarea corpurilor cerești față de pământ
datorită mișcărilor neuniforme au apărut diferențe între fenomene și metodele matematice care
9
Zahar.
10
Zahar.
11
Edmund Taylor Whittaker, A History of the Theories of Aether and Electricity (Harper, 1960).
12
Zahar, „Why Did Einstein’s Programme Supersede Lorentz’s?”
5. Nicolae Sfetcu: Euristica relativității generale
5
permiteau doar mișcări circulare cu pământul în centrul universului. Copernic, deși a considerat
Soarele fix, nu a rezolvat această diferență, apelând în continuare la epicicluri. Kepler a fost cel
care a desființat epiciclurile și a găsit legile mișcării eliptice a planetelor cu Soarele într-un
focar. Lorentz s-a folosit de transformările galileene, eliminând epiciclurile dar conferind
cadrului eteric un statut privilegiat. Tot așa cum Copernic a fost conștient de idealizarea
modelului său planetar, Lorentz a înțeles ulterior că coordonatele efective, și nu cele galileene,
sunt cantitățile măsurate în cadrul în mișcare. Einstein a renunțat la transformările galileene și
a identificat coordonatele efective măsurate ca fiind singurele reale. Euristica lui Einstein se
bazează pe o cerință generală a covarianței Lorentz pentru toate legile fizice, impunând
renunțarea la transformările galileene.
Zahar afirmă că Lorentz și Einstein au apelat la euristici diferite în programele lor de
cercetare.13
Programul eteric a fost înlocuit practic de un program cu putere euristică mai mare,
acesta fiind motivul pentru care Planck a abandonat teoria lui Lorentz în favoarea lui Einstein
chiar înainte ca programul lui Einstein să devină progresiv empiric. Cele două teorii sunt
similare din punctul de vedere al ”nucleului dur” (euristica negativă), putând fi considrate drept
programe bifurcate. Diferența dintre euristicile pozitive a fost cea care a condus la alegerea de
către oamenii de știință a programului lui Einstein la începutul secolului trecut. Euristica
pozitivă a lui Lorentz a constat în dotarea eterului cu proprietăți care să explice multe fenomene
fizice, inclusiv câmpul electromagnetic și mecanica newtoniană. Această abordare a permis o
dezvoltare rapidă a programului lui Lorentz, dar spre sfârșitul secolului 19 euristica sa atinsese
un punct de saturație. A apărut o serie de programe degenerate ca modele mecanice pentru a
rezolva anomaliile eterului. Pentru a explica anumite fenomene electromagnetice, Lorentz a
introdus postulatul eterului aflat în stare de repaus, dar calculele ulterioare au contrazis această
ipoteză.
Diferențele dinre viziunile lui Lorentz și Einstein era una metafizică: Lorentz considera
că universul respectă legile inteligibile (există un mediu de propagare, un absolut "acum", etc.),
în timp ce pentru Einstein universul este guvernat de principii coerente matematic. (legi
covariante, etc.) Zahar afirmă că toate revoluțiile științifice majore au fost însoțite de o creștere
a coerenței matematice însoțită de o pierdere (temporară) a inteligibilității (astronomia
newtoniană este mai coerentă decât cea ptolemeică, dar acțiunea la distanță era neacceptată
înainte de Newton, apoi acceptată la sfârșitul secolului 18 și din nou respinsă după Maxwell).
În programul de cercetare al lui Lorentz, comportamentul câmpului electromagnetic ajunsese
13
Zahar.
6. Nicolae Sfetcu: Euristica relativității generale
6
să dicteze proprietățile eterului, chiar improbabile (de exemplu, eter în repaus și care acționează
prin forțe nete zero). Practic, strategia euristică a lui Lorentz s-a inversat: în loc deducă o teorie
din eterul considerat fundamental, ajunge la eter pe baza câmpului. Euristica lui Einstein s-a
bazat pe cerința ca toate legile fizice să fie Lorentz-covariante (să ia aceeași formă indiferent
de cadrul de referință), și legea clasică să rezulte din noua lege ca un caz la limită.
Pentru a obține o teorie relativistă a gravitației, Einstein a păstrat principiul echivalenței,
a decis să trateze toate sistemele de coordonate în mod egal și să impună o condiție a covarianței
generale asupra tuturor legilor. Succesul empiric a relativității generale prin predicția corectă a
comportamentulului periheliului lui Mercur s-a dovedit crucial pentru dezvoltarea în continuare
a programului.
Încă din 1905, programul relativității s-a dovedit a fi superior euristic față de cel clasic.
Dar relativitatea specială nu a reușit să surclaseze empiric programul Lorentz. Experimentul lui
Bucherer14
a confirmat ambele ipoteze, iar experimentul lui Kaufmann15
le-a negat pe
amândouă. Înainte de apariția relativității generale, comunitatea științifică vorbea despre teoria
lui Lorentz-Einstein considerându-le ca echivalente din punctul de vedere al unui observator.
Relativitatea generală a reușit să înlocuiască empiric programul Lorentz explicând cu succes
"precesia anormală" a periheliului lui Mercur. Această predicție a constituit un progres empiric.
În plus, relativitatea generală s-a dovedit a fi mai falsifiabilă.
Nicholas Maxwell propune și el o metodă pentru unificarea a două teorii ”care se
contrazic reciproc.”16
Modalitatea propusă de el pentru stabilirea teoriei unificate este
următoarea: din cele două teorii, se aleg elementele comune care nu se contrazic, se înlătură
elementele contradictorii, și pe această bază se dezvoltă noua teorie. El nu exemplifică suficient
de clar, în opinia mea, care ar fi acele elemente comune în cazul mecanicii clasicii și a
electrodinamicii clasice, luate în considerare de toți oamenii de știință ca două teorii
contradictorii din care s-a născut teoria specială a relativității. De asemenea, Nicholas Maxwell
impune existența unei ”ipoteze cruciale”, a cărei falsificabilitate să permită acceptarea teoriei
ca rezultând dintr-o metodă de descoperire având la bază empirismul orientat spre scop. În
fizica zilelor noastre, sunt nenumărate exemple de teorii unificatoare (precum teoria M care
propune unirea tuturor forțelor fundamentale, inclusiv gravitația) care nu și-au propus să devină
falsificabile prin ”ipoteze cruciale”.
14
A. H. Bucherer, „Die experimentelle Bestätigung des Relativitätsprinzips”, Annalen der Physik 333 (1909):
513–36, https://doi.org/10.1002/andp.19093330305.
15
W. Kaufmann, „Über die Konstitution des Elektrons”, Annalen der Physik 324 (1906): 949,
https://doi.org/10.1002/andp.19063240303.
16
Nicholas Maxwell, Karl Popper, Science and Enlightenment (London: UCL Press, 2017).
7. Nicolae Sfetcu: Euristica relativității generale
7
Relativitatea generală este rezultatul unificării, de către Einstein, a teoriei gravitației
universale a lui Newton (cu acțiunea instantanee la distanță a gravitației) și teoriei speciale a
relativității (cu limitarea oricărei viteze, la valoareaconstantă a vitezei luminii, c). Aceste două
principii se contrazic. Deci, conform lui Maxwell, ar trebui eliminate din viitoarea teorie
unificatoare.
8. Nicolae Sfetcu: Euristica relativității generale
8
Bibliografie
Bracing, Katherine, și Harvey R. Brown. „Symmetries and Noether’s Theorems”. În
Symmetries in Physics: Philosophical Reflections, ediție de Katherine A. Brading și
Elena Castellani, 89. Cambridge University Press, 2003.
Brading, Katherine, Elena Castellani, și Nicholas Teh. „Symmetry and Symmetry Breaking”.
În The Stanford Encyclopedia of Philosophy, ediție de Edward N. Zalta, Winter 2017.
Metaphysics Research Lab, Stanford University, 2017.
https://plato.stanford.edu/archives/win2017/entries/symmetry-breaking/.
Bucherer, A. H. „Die experimentelle Bestätigung des Relativitätsprinzips”. Annalen der
Physik 333 (1909): 513–36. https://doi.org/10.1002/andp.19093330305.
Disalle, Robert. „Spacetime Theory as Physical Geometry”. Erkenntnis 42, nr. 3 (1995): 317–
337.
Einstein, A. „The foundation of the general theory of relativity”. În The Principle of
Relativity. Dover Books on Physics. June 1, 1952. 240 pages. 0486600815, p. 109-
164, 109–64, 1952. http://adsabs.harvard.edu/abs/1952prel.book..109E.
Kaufmann, W. „Über die Konstitution des Elektrons”. Annalen der Physik 324 (1906): 487–
553. https://doi.org/10.1002/andp.19063240303.
Lakatos, Imre. The Methodology of Scientific Research Programmes: Volume 1:
Philosophical Papers. Cambridge University Press, 1980.
Maxwell, Nicholas. Karl Popper, Science and Enlightenment. London: UCL Press, 2017.
Whittaker, Edmund Taylor. A History of the Theories of Aether and Electricity. Harper, 1960.
Zahar, Elie. „Why Did Einstein’s Programme Supersede Lorentz’s? (II)”. British Journal for
the Philosophy of Science 24, nr. 3 (1973): 223–262.