Molecula florin-c-t-lin-tofan

Florin-C t lin Tofan
CONEXIUNI
Editura PIM
Ia i, 2007

Coperta: Florin-C t lin Tofan
Tehnoredactarea computerizat : Florin-C t lin Tofan
http://www.geocities.com/florincybereye
e-mail: florincybereye@yahoo.com

Florin-C t lin Tofan
CONEXIUNI

în memoria mamei mele, Mariana (1946–2006)

5
Capitolul I – Întemeieri: de la mecanic la cuantic
“Dumnezeu nu joac zaruri !”
Albert Einstein
Acum mai bine de trei sute de
ani în urm viziunea dualist a
filosofului i matematicianului
francez René Descartes (1596–1650)
impunea împ r irea realit ii în dou
domenii: material i spiritual.
Domeniul material avea s devin
obiectul de studiu al tiin ei, pe când
cel spiritual revenea religiei i
tiin elor oculte.
tiin a va evolua dezvoltându- i
metode tiin ifice de investigare i
acumulare de noi cuno tin e, metode care impuneau parcurgerea unui
algoritm logic în patru etape:
1.) Observarea i descrierea unui fenomenului studiat;
2.) Formularea unei ipoteze pentru explicarea fenomenului studiat
(cel mai adesea sub forma unui mecanism cauzal sau o rela ie
matematic );
3.) Predic ia existen ei altor fenomene sau a unor rezultate
cantitative, m surabile, pe baza ipotezei formulate;
4.) Efectuarea, în condi ii optime, a unor experimente care s
confirme predic ia f cut , experimente care trebuie s fie confirmate
de mai mul i experimentatori independen i, lucrând în condi ii
similare.
Experimentele impun adesea existen a unor modele cât mai

6
asem n toare cu situa iile reale existente. În final, o ipotez validat
prin acest sistem devine o teorie tiin ific sau o lege a naturii.
Metoda tiin ific se bazeaz pe determinismul cauzal (orice
fenomen are o cauz ), pe repetabilitatea fenomenului (fenomenul
poate fi reprodus în condi ii experimentale), pe obiectivitatea
experimentatorului i precizia m sur torilor efectuate de c tre
acesta. Prin urmare, tiin a consider c fenomenele naturale se
manifest independent de voin a i con tiin a observatorului. Mai
mult, observatorul însu i devine un produs al evolu iei materiei.
Spre deosebire de tiin , religia i tiin ele oculte aveau s se
centreze pe subiectivism i existen a Divinit ii, perceput drept
cauza suprem a realit ii. Omul era creat de Divinitate, care îl
înzestrase cu o f râm din scânteia divin , scânteie ce supravie uia
mor ii fizice atâta timp cât esen a sa nu era de natur material .
Fondatorul tiin ei i fizicii
moderne, sir Isaac Newton
(1642–1727), dezvoltând aceste
concepte va ajunge la prezum ia
c îns i con tiin a are o cauz
material , ea fiind un produs al
complicatelor reac ii chimice i
procese electrice care au loc în
creierul uman, devenind astfel un
produs al creierului fizic, nu o
cauz prin sine îns i. Astfel,
într-o lume fizic obiectiv i
deterministic , orice experiment
tiin ific devenea independent de
observatorul ce efectua experimentul. Fizica newtonian explic
foarte bine realitatea lumii înconjur toare i modul cum ne a tept m
noi s func ioneze realitatea în via a noastr de zi cu zi. Dar este oare

7
ea corect pentru toate situa iile ?
În anul 1905 Albert Einstein
schimb într-un mod radical viziunea
umanit ii asupra fizicii newtoniene
clasice prin introducerea Teoriei
relativit ii restrânse, urmat apoi, în
anul 1915, de Teoria general a
relativit ii. Prin aceasta el demonstra
c legile fizicii devin dependente de
obiectul observat i observatorul însu i,
în func ie de viteza relativ dintre cei
doi. Viteza limita în Univers devine viteza luminii, iar atunci când
viteza relativ dintre obiectul studiat i observator se apropie de
aceast limit fizic , legile fizicii sufer modific ri. În teoria
relativit ii generalizate timpul i spa iul devin un tot unitar, un
continuum, toate fenomenele fizice desf urându-se într-un spa iu-
timp limitat (principiul localiz rii), o ac iune neputându-se propaga
mai repede decât viteza luminii, considerat vitez limit în Univers.
Totu i, nici teoria relativit ii generalizate nu reu ea s explice toate
fenomenele fizice – în special cele legate de particulele elementare,
particule pe care fizica newtonian le considerase pân atunci ca
fiind punctiforme, ulterior fiind asimilate unor bile rigide.
Fondatorul fizicii cuantice, fizicianul
Max Planck (1858–1947), în urma studierii
radia iilor emise de corpul negru, descoperea
în anul 1906 faptul c radia ia corpului negru
nu se producea în mod continuu, ci era emis
în “pachete” egale i finite de energie, având
o frecven specific , pe care acesta avea s le
denumeasc cuante i a c ror energie era
direct propor ional cu frecven a radia iei

8
emise.
Anul 1905 avea s aduc descoperirea nucleului atomic de c tre
Ernest Rutherford (1871–1937), iar Niels Bohr (1885–1962)
propunea în anul 1913 un model atomic similar sistemului solar, în
care electronii orbitau în jurul nucleului asemeni planetelor în jurul
soarelui, îns numai pe ni te orbite prestabilite. Aceasta impune
faptul c într-un atom electronii existau în st ri energetice discrete i
stabile i nu se pot pr bu i pe nucleu, iar trecerea dintr-o stare în alta
se realizeaz prin emisia sau absorb ia unui foton de o anumit
lungime de und . i totu i, care era misterul stabilit ii atomice ?
Iat îns c în anul 1924 Louis de
Broglie (1892–1987) î i sus inea teza de
doctorat intitulat “Cercet ri asupra teoriei
cuantice”, tez în care emitea pentru prima
dat ideea c electronul, privit pân atunci
ca particul , se putea comporta în anumite
situa ii i ca o und , introducând astfel
dualitatea corpuscul-und . Louis de
Broglie deschidea astfel un nou orizont
pentru mecanica cuantic – una dintre cele

9
mai controversate i interesante domenii ale fizicii – i aceasta pentru
faptul c la nivelul particulelor elementare determinismul cauzal
devine incert. La acest nivel observatorul nu mai poate determina
exact starea i propriet ile unei particule elementare, ci numai din
punct de vedere al probabilit ii statistice.
Acest fapt este
binecunoscut în
fizic sub numele
de principiul de
incertitudine al lui
Heisenberg, fiind
botezat astfel dup
numele fizicianului
Werner Heisenberg (1901–1976). Trebuie specificat aici c non
determinismul la nivel atomic nu se datoreaz impreciziei aparatelor
de m sur , ci este o proprietate a naturii îns i. La nivel cuantic
electronii pot “tunela” printr-o barier de poten ial care în mod
normal nu le-ar permite trecerea. Acest comportament aleator al
naturii la nivel cuantic a ocat i a bulversat savan ii, f cându-l pe
Einstein, care nu credea c acest lucru este posibil, s exclame:
Erwin Schrödinger (1887–
1961) descoperea în anul 1926
ecua ia prin care se determina
fie viteza (momentul), fie
loca ia exact a unui electron în
norul electronic din atom,
ambele neputând fi determinate
exact, conform principiului de
incertitudine enun at deja de
Werner Heisenberg.

10
Dualismul corpuscul-und i principiul de nedeterminare
existent la nivel cuantic aveau s duc în anul 1927 la interpretarea
de la Copenhaga asupra mecanicii cuantice, interpretare formulat
de Niels Bohr i Werner Heisenberg, conform c reia actul observ rii
con tiente de c tre un observator determin colapsarea dintr-o
multitudine de st ri într-o unic stare a particulei observate. Acest
fapt aduce îns sfâr itul obiectivit ii i a determinismului cauzal din
fizica newtonian , de vreme ce con tiin a observatorului joac un rol
activ în manifestarea obiectului observat.
Mecanica cuantic este cel mai ciudat domeniu al fizicii de pân
acum, care demonstreaz c la nivel subatomic comportamentul
particulelor elementare înceteaz de a se mai supune întru totul
legilor cauzalit ii, a a cum se petreceau lucrurile în mecanica
newtonian . La nivel microcosmic se pare c realitatea este alta decât
cea cunoscut de noi în via a de zi cu zi. Fluctua ii cuantice apar
permanent la acest nivel, fluctua ii care nu pot fi prezise. Conform
interpret rii de la Copenhaga o particul elementar nu ar exista în
lumea real înainte ca observatorul s - i înceap actul observa iei, ea
existând anterior observa iei numai sub forma unui continuum de
posibilit i. În momentul observa iei îns ea “înghea ” sau
colapseaz în doar una dintre aceste posibilit i, cea perceput de
observator !
Mecanica cuantic prezice existen a a a numitelor ac iuni non-
locale, aceste ac iuni p rând a se produce instantaneu între particule
separate în spa iu i timp ! Acest lucru implic îns faptul c nu
exist o durat de timp între cauz i efect, ceea ce este în total
neconcordan cu teoria relativit ii generalizate a lui Einstein care
presupune c nimic din Univers nu poate dep i viteza luminii.
Trei fizicieni – Einstein, Podolsky i Rosen – propuneau în anul
1935 o corela ie (EPR) pentru a putea în elege comportamentul
particulelor elementare din punct de vedere cuantic. Astfel, dou

11
particule cuplate la nivel cuantic ac ionau precum un tot unitar, ca i
cum între ele nu ar exista nici o separa ie. Când o particul
colapseaz (în urma observ rii) într-o anumit stare, cealalt o
urmeaz i colapseaz exact în aceea i stare cuantic . Pentru ca acest
lucru s produc , comunicarea între cele dou particule trebuie s fie
instantanee, sau în alte cuvinte, non-local . Acest fapt implica, dup
Einstein, existen a unor variabile ascunse, sau cu alte cuvinte,
mecanica cuantic era incomplet . Einstein exprima acest fapt
spunând: “Luna este aici, de i nimeni nu o observ ”.
În anul 1964 fizicianul irlandez
John Bell (1928–1990) demonstreaz c
efectele non-locale ale particulelor
cuplate sunt reale, fapt ce avea s fie
cunoscut ulterior drept teorema lui Bell:
“Nici o teorie fizic ce implic variabile
ascunse nu poate descrie toate
predic iile mecanicii cuantice”. Astfel,
realismul local sus inut de corela ia
EPR (ce presupunea c particula
observat avea toate propriet ile
înainte de a fi observat ) se pr bu ea.
Complica iile cuantice aveau s
se accentueze i mai mult atunci când
Alain Aspect de la Institutul de Optic
al Universit ii din Paris avea s
demonstreze pentru prima data în
laborator, în anul 1992, existen a
conexiunilor cuantice existente între
particulele elementare, respectiv între
perechi de fotoni emi i în direc ii
opuse. Experimentul demonstra c atunci când starea cuantic a

12
unuia dintre fotoni era m surat , simultan i fotonul geam n colapsa
exact în aceea i stare – faptul producându-se indiferent de distan a
existent între cei doi fotoni ! Acest experiment a demonstrat clar
existen a unei comunica ii non-locale existente între cele dou
particule – cum altfel ar fi “ tiut” cel de-al doilea foton starea exact
a geam nului s u ? Aceast descoperire a cutremurat din temelii
comunitatea tiin ific interna ional .
Fizicianul David Bohm (1917-
1992) avea s vin cu o explica ie
complet diferit – ceea ce percepem
noi ca fiind doi fotoni este doar o iluzie
– în realitate ei alc tuind o singur
entitate la un anumit nivel fizic, iar
Universul, a a cum îl percepem noi,
este de natur holografic . David
Bohm folosea urm toarea analogie
pentru a explica acest lucru: s
presupunem c avem un acvariu cu
pe ti i dou camere video, una situat
în fa a acvariului, iar cealalt în lateral.
Dac proiect m acum imaginea unui pe te luat de cele dou
camere video pe dou ecrane diferite în fa a unui spectator, dup un
timp de studiu intensiv acesta va trage concluzia logic c sunt doi
pe ti care se mi c sincronizat unul fa de altul, de vreme ce
mi c rile celui de al doilea pe te le reflect pe cele ale primului

13
pe te. Astfel Bohm sugereaz prin aceast analogie c exist un nivel
mai profund al realit ii în care cei doi fotoni nu sunt separa i,
propunând o ordine implicit a Universului i o unificare la un nivel
profund a existen ei. Alte fapte aveau s bulverseze i mai mult
min ile cercet torilor ...
Un grup interna ional de ase ingineri i oameni de tiin ,
printre care Fellow Charles i H. Bennett confirmau în anul 1993
intui ia scriitorilor de romane SF prin realizarea teleport rii la nivel
cuantic a dou particule elementare, pentru ca ulterior i al i
cercet tori s confirme experimental realizarea teleport rii cuantice
la nivelul particulelor elementare în diferite sisteme. Din punct de
vedere practic, teleportarea promite s fie extrem de folositoare prin
facilitarea comunic rii pe distan e astronomice (un fel de Internet
cuantic) i pentru realizarea unor computere cuantice. Din p cate
îns pentru fanii serialelor SF, teleportarea se poate realiza în acest
moment numai pentru particule elementare – i acest lucru din
motive tehnice, pur inginere ti, chiar dac acest lucru nu ar viola
legile fizice fundamentale cunoscute.

14
Trebuie s specific m c tot ceea ce s-a realizat pân în prezent
în domeniul teleport rii nu implic teleportarea materiei în sine, ci
numai st rile cuantice ale acesteia. Chiar i acest lucru a fost destul
de greu de realizat, pentru c observarea originalului ar cauza
colapsarea st rii cuantice a acestuia, degradându-l astfel la o stare
clasic . Echipa de cercet tori de la IBM a folosit un truc pentru a
evita acest lucru.
Mai recent, în anul 2004, fizicieni austrieci i americani, lucrând
independent, au demonstrat pentru prima dat , teleportarea cuantic a
atomilor ! Acest fapt ar putea constitui un uria pas înainte în
realizarea computerului cuantic – un computer care ar putea procesa
informa ia cu o vitez practic infinit ! Cercet torii din San Jose i
colegii lor din Germania au reu it deocamdat s „îmblânzeasc ”
particulele cuantice. Unul dintre cele cinci calculatoare cuantice
existente la ora actual în lume se afl la nord de München, la
Institutul Max-Planck pentru Optic Cuantic (MPQ) din
Garchinger. Odat cu noile cercet ri s-ar putea ca performan a de
calcul a tuturor calculatoarelor din lume s încap într-un dispozitiv
de m rimea unui pachet de ig ri !
În jurul anului 2020 se estimeaz c structurile din cipurile
calculatoarelor vor atinge dimensiunea unui atom, iar bit-ul – cea
mai mic unitate de informa ie cu care opereaz un computer va
deveni qbit – bit cuantic. Calcularea cu atomi, care va fi folosit în
viitorul calculator cuantic, se bazeaz pe un sistem cu dou stadii.
Fiecare particul cuantic , electron sau nucleu de atom poate avea un
spin (mi carea de rota ie în jurul axei proprii, n.a.) orientat în sus sau
în jos. La fel ca i conectarea/deconectarea unui tranzistor, diferitele
spin-uri pot fi interpretate ca 0 i 1, iar bi ii se transform în bi i
cuantici, pe scurt q-bi i. Spinii sunt cupla i: daca unul este definit, al
doilea ia valoarea opus . Astfel nu se ob ine ca rezultat o cifra, ci o
„superpozi ie” de solu ii posibile, acest lucru putând fi valorificat

15
pentru prelucrarea paralel , punctul forte al acestei tehnologii.
Rezultatul devine o construc ie matematic abstract , numita
Hilbertraum. Elementele acesteia sunt recalculate cu ajutorul
metodei statisticii cuantice pentru a ob ine rezultatele dorite.
Aceste descoperiri uluitoare au schimbat profund concep iile
asupra realit ii fizice în întreaga comunitate tiin ific
interna ional . Din moment ce efectele non-locale sunt reale,
respectiv informa ia se poate transmite cvasi-instantaneu, atunci
trebuie s existe alte dimensiuni ale spa iului, alte plane de existen
în afara lumii noastre fizice, unde s aib loc aceste fenomene – în
caz contrar prezum ia lui Einstein precum c nimic nu se poate
propaga cu o vitez mai mare decât viteza luminii în Univers este
gre it – iar implica iile conduc automat la faptul c i teoria
relativit ii generalizate este gre it !
Mecanica cuantic ne arat c , cel pu in la nivel microcosmic,
noi suntem co-creatorii propriei noastre realit i, din moment ce
observatorul joac un rol important în procesul observa iei. Însu i
Niels Bohr, unul dintre cofondatorii mecanicii cuantice spunea:
“Cine nu este ocat de mecanica cuantic nu o în elege !”
În aceste condi ii, ne putem pune întrebarea legitim : pân unde
merge influen a observatorului asupra realit ii ? Este ea limitat
doar la nivel microcosmic, sau influen eaz i realitatea noastr de zi
cu zi ?
În anii ’70 o nou ramur a tiin ei
avea s apar – teoria haosului. i dac
mecanica cuantic înfierbântase deja
min ile savan ilor, noua descoperirea avea
s mearg mai departe – dezaprobându-l
înc o dat pe Einstein care credea c
Teoria haosului arat c incertitudinea din tiin a cuantic este

16
adev rat pentru cei care cred în predictibilitatea evenimentelor.
Astfel, savan ii s-ar fi în elat timp de secole, ignorând devia ii ale
m sur torilor i numindu-le erori de m surare, ceea ce i-a
împiedicat s uneasc piesele de puzzle ale realit ii într-un tot unitar
care s permit explicarea modului de func ionare a realit ii.
Teoria haosului ne arat c haosul, impedictibilul, se manifest
chiar i în sistemele considerate în mecanica newtonian strict
predictibile, cum ar fi mi carea unui pendul. Universul nostru nu
r mâne deloc fidel legilor fizicii, aceste legi operând cu anumite
limite, ca i cum ar avea un anumit grad de libertate, fiind mai
degrab creativ i în continu evolu ie decât strict deterministic. În
acest în eles trebuie s consider m c legile fizicii nu sunt
predeterminate, ele evoluând în timp, termenul mai corect fiind acela
de deprinderi fizice, deprinderi ce au evoluat în miliarde i miliarde

17
de ani, devenind modul în care “func ioneaz ” universul în prezent.
Universul însu i poate fi privit ca un sistem evolutiv de asemenea
deprinderi, legile fizice a a cum le cunoa tem noi fiind un fel de
memorie universal a modului cum trebuie s se desf oare lucrurile.
Totu i, chiar dac la prima vedere haosul pare s domine totul, teoria
haosului explic faptul c , la un nivel mai profund al realit ii exist
o anumit ordine ascuns . Exist multe exemple în natur de
evenimente haotice: c derea pic turilor de ap pe o suprafa ,
cristalizarea apei .a. De exemplu, cristalele de ghea sunt similare,
dar nu identice, fiind imposibil prezicerea modului cum va ar ta
cristalul de ghea înaintea momentului cristaliz rii – îns teoria
haosului arat c formarea cristalelor de ap demonstreaz existen a
unei ordini ascunse.
Fondatorul teoriei haosului, Benoit
Mandelbrot s-a n scut în Polonia în anul
1924 i a lucrat ca matematician la IBM,
unde avea s descopere ordinea ascuns în
aparenta fluctua ie a pre urilor la bumbac,
studiind cantitatea enorm de date
acumulat timp de sute de ani.
Descoperirea sa a fost revolu ionar i a
nedumerit profund economi tii, care nu
credeau c pre ul bumbacului poate fi
prezis. Ceea ce descoperise Mandelbrot a fost numit ulterior fractal.
Un fractal reprezint o serie
recursiv de abloane repetate la
infinit pe diferite scale. Cel mai
cunoscut fractal este fractalul
Mandelbrot. Formele i procesele
din natur reflect diferitele itera ii
ale acestor fractali, fiind întâlni i în

18
sistemul circulator, bronhiile din pl mâni, frunzele plantelor,
rmurile insulelor, forma rocilor, a galaxiilor .a. Când m rim sau
mic or m un astfel de fractal descoperim acela i ablon, aceea i
schem fundamental repetat i reiterat pe diferite scale.
Teoria haosului a descoperit existen a a patru atractori cosmici:
punctul, cercul, torul i atractorul straniu.
Un atractor poate fi descris ca o for în natur ce creeaz ordine
din haos. Haosul este astfel “învins” de atractor, fapt ce determin
formarea unei ordini ascunse. Cei patru atractori se manifest la
fiecare nivel al realit ii, smulgând Universul din haos. Totodat ,
teoria haosului aduce sfâr itul vechiului principiu al doilea al
termodinamicii, acea fatal lege a entropiei care stipula c toat
ordinea din Univers va sfâr i în dezordine i haos. Atractorii
demonstreaz c negentropia (entropia negativ ) ce creeaz ordine
din haos trebuie s existe în Univers. De fapt, se pare chiar c
negentropia este regula i nu excep ia de la regul , a a cum considera

19
fizica noastr pân de curând. De asemeni, atractorii determin
reevaluarea determinismului cauz -efect, respectiv a faptului c
fiecare efect trebuie s aib o cauz anterioar , întrucât în teoria
haosului cauza real este constituit de atractor, care asemeni unei
for e nev zute determin efectele trecute, prezente i viitoare.
Cum se aplic teoria haosului în via a de zi cu zi ? În anul 1963
meteorologul Edward Lorentz, vrând s fac o simulare pe computer
a unor evenimente meteorologice a folosit ni te ecua ii pentru
modelarea acestora. Dup mai multe teste a realizat c rezultatele
simul rii difereau foarte mult dup o perioad de timp, chiar dac
datele de intrare erau identice. La o privire mai atent , Lorentz a
constatat c datele de intrare nu erau chiar identice, existând ni te
diferen e foarte mici, care p reau a fi nesemnificative. Îns aceste
mici diferen e f ceau ca, dup un scurt timp de simulare, rezultatele
testelor s difere semnificativ între ele. Mecanica newtonian afirm
c se poate determina starea unui sistem în viitor dac este cunoscut
starea sa la un moment dat bazându-ne pe principiul cauz -efect,
fiind deci complet determinist . Pentru a cunoa te starea unui sistem
trebuie s folosim aparate de m sur , aparate care au o anumit
precizie. Timp de sute de ani s-a crezut c pentru a spori precizia
unui m sur tori este necesar i suficient s m rim acurate ea
aparatului de m sur , adic num rul de zecimale al rezultatului
m sur torii. Prin urmare, conform fizicii clasice, precizia evolu iei
unui sistem poate fi estimat în func ie de precizia de aparatului de
m sur folosit la determinarea condi iilor ini iale.
Exist îns unele sisteme, numite sisteme dinamice neliniare, ale
c ror evolu ia nu poate fi prezis , pentru c mici varia ii ale
condi iilor ini iale vor produce varia ii importante pe termen lung.
Evolu ia unui asemenea sistem fizic depinde atât de tare de condi iile
ini iale încât, oricât de precis ar fi acestea m surate, eroarea
propagat în timp va fi imposibil de corectat. Pentru a prezice

20
evolu ia unui asemenea sistem ar trebui introdus ca i condi ie
ini ial m sur toarea cu o infinitate de zecimale, lucru imposibil de
realizat. Un exemplu de asemenea sistem dinamic neliniar îl
reprezint evolu ia vremii.
În finalul acestui capitol s observ m
similitudinea atractorului din gândirea
modern cu gândirea filosofului antic grec
Aristotel (384-322 î. Hr.) care introducea
termenul entelehia ca for a ce anim
desf urarea evenimentelor în Univers spre un
scop; apoi cu gândirea vedic , care îl
consider pe Brahma drept creator al
Universului din Haosul primordial.
* *
*
A vrea s cred c acest prim capitol v-a deschis apetitul
intelectual pentru c utarea unor r spunsuri dincolo de problemele
curente ale zilei de mâine – i atunci v invit s trece i la urm torul
capitol. Sau, poate c am reu it doar s v plictisesc i atunci v
gândi i deja la week-end sau concediu, când ve i merge la munte sau
la mare ... iar ca s ajunge i acolo, trebuie s parcurge i o anumit
distan . Cu alte cuvinte, trebuie s v deplasa i prin spa iu spre o
anumit loca ie. V-a i gândit îns vreodat ce reprezint spa iul i ce
propriet i are ? Poate c , înainte de a merge în fantastica
dumneavoastr c l torie, mai ave i pu in timp s da i pagina i s
citi i urm torul capitol ...

21
Capitolul II – Cât de vid este spa iul ?
„Spa iul nu este vid. Este plin, un plenum opus vacuumului,
reprezentând suportul pentru tot ce exist , inclusiv noi în ine.
Universul nu este izolat de aceast mare cosmic de energie.”
David Bohm
“Toate marile adev ruri au început ca blasfemii.”
George Bernard Show
În anul 1864 Otto von Guericke d dea o lec ie cet enilor
ora ului Magdeburg referitor la presiunea atmosferic , prin
construc ia sferei de Magdeburg – de fapt dou emisfere cu
diametrul de 20 cm, perfect îmbinate, ce alc tuiau astfel o sfer , din
care apoi era scos
aerul i la care
erau lega i doi cai
ce tr geau în
direc ii opuse. Cu
tot efortul depus
de arm sari, cele
dou emisfere r mâneau lipite între ele. Ast zi cunoa tem foarte bine
despre enorma presiune ce apas asupra corpurilor imersate în
atmosfer i despre existen a vidului, adic a spa iului gol, creat
atunci când se scoate aerul din interiorul unei incinte închise.
Spa iile interatomice – la nivel microcosmic – cât i spa iul
dintre corpurile celeste, planete, sori, galaxii – la nivel macrocosmic
– sunt considerate a fi dominate de vid (sau aproximativ vid dac nu
punem la socoteal câ iva atomi de hidrogen, fotoni sau particule de
praf cosmic). Nu mai vorbim despre enormul spa iu care separ

22
galaxiile între ele ... Iar acest spa iu gol este atât de mare încât dou
galaxii se pot ciocni i pot trece una prin cealalt f r ca s existe
nici m car o singur coliziune direct între sorii i planetele care le
compun, existând doar interac iuni preponderent gravita ionale,
electrice sau magnetice între corpurile cere ti ce le compun.
Deci, putem concluziona f r a gre i, c Universul este compus
în cea mai mare parte din vid – un spa iu gol, în care nu exist nimic
– sau aproape nimic. Oare chiar a a s fie ?
Fizicianul James Clerk Maxwell
(1831–1879), autorul celebrelor ecua ii
ce demonstrau c lumina este o und
electromagnetic (1864) considera c
spa iul este plin cu ceea ce el numea
eter luminos, acesta constituind mediul
de propagare al undelor electro-
magnetice. Ulterior, tiin a a renun at la
existen a eterului, acesta fiind infirmat
printr-o celebr experien .

23
Experien a lui Albert
Michelson (1852–1931) i
Edward Morley (1838–1923),
desf urat în anul 1887, avea
s se constituie într-un puternic
argument împotriva existen ei
eterului luminos al lui Maxwell.
Spa iul se dovedea a fi vid, un vid în care nu r mânea loc nici m car
pentru un fluid extrem de rarefiat cum era considerat a fi eterul ! Iar
verific rile ulterioare ale experimentului aveau s înt reasc aceast
concluzie… Prin urmare, rezultatele experimentului au fost validate
ca fiind cât se poate de corecte.
În anul 1946, pe când lucra
la Philips Research Laboratories,
fizicianul olandez Hendrik
Casimir (1909-2000) va
descoperi efectul care îi poart
numele – efectul Casimir – care
const în apari ia unei for e de
atrac ie între dou pl ci paralele,
situate în vacuum, la distan
foarte mic una fa de alta.
Apari ia acestei for e din nimic
poate p rea aberant pentru cine
nu a venit în contact cu
bizareriile mecanicii cuantice,
care prezice existen a în vacuum
a unor fluctua ii cuantice mani-
festate pe perioade de timp infinitezimal de mici, de ordinul a 10–25
s.
For a produs de efectul Casimir demonstreaz c , totu i, ceva exist
în spa iul vid dintre acele pl ci. Deci, cât de vid este spa iul ?

24
O alt descoperire referitoare la vacuum a fost aceea c în
vecin tatea unor nuclee atomice cu num rul atomic 137 sau mai
mare fluxul virtual de particule care apare devine din ce în ce mai
“palpabil”, ceea ce demonstreaz c prezen a unui câmp electric
extrem de intens cauzeaz o ruptur a simetriei vacuum-ului, cu
producerea de perechi electron-pozitron. Crearea unor nuclee
atomice stabile cu num r atomic Z > 173 ar duce la ruperea
definitiv a simetriei cuantice a vacuum-ului i separarea de perechi
electron-pozitron, electronul fiind atras de nucleu, iar pozitronul fiind
respins – acesta putând constitui o surs de energie liber .
Cercet rile fizicianului rus Andrei
Saharov (1921-1989) – laureat al Premiului
Nobel pentru pace în anul 1975 – aveau s -l
conduc în anul 1968 la ideea c gravita ia
ar putea fi produs de fluctua ii ale energiei
vacuumului datorate prezen ei materiei,
gravita ia nefiind astfel o for în sine, ci un
efect indus de prezen a materiei asupra
vacuumului. Aceste teorii ale lui Saharov
asupra gravita iei i iner iei aveau s fie continuate de fizicianul
Harold Puthoff, care considera c gravita ia ar putea fi produs de
radia ia electromagnetic cu lungime de und foarte mare existent
în vacuum.
Cercet rile desf urate de dr. Harold
Puthoff (1936– ) demonstrau existen a unui
câmp energetic ce umple a a-numitul
vacuum din întregul Univers, câmp care are
o densitate energetic uria , de ordinul a
cel pu in 1038
J/cm³. Dup cum afirma
acesta, dac am putea extrage întreaga
energie din volumul ocupat de o cea c de

25
cafea am putea s vaporiz m toate oceanele planetei !
Existen a acestui câmp energetic fundamental – câmp al
punctului zero – a fost cunoscut de mult timp oamenilor de tiin ;
îns marea lor majoritate s-au mul umit s -i ignore, cu bun tiin ,
existen a, eliminându-l din calculele lor. Astfel, ei eu eliminat
efectele acestui câmp pentru c au considerat c efectul produs de
acesta ar fi insignifiant ! Studiind Universul, a devenit din ce în ce
mai evident c oamenii de tiin f cuser o mare gre eal neglijând
câmpul energetic fundamental.
La Universitatea din Princeton John Wheeler (1911 –) i Richard
Fenyman (1918-1988) – acesta din urm fiind i laureat al Premiului
Nobel în anul 1965 – aveau s deduc (folosind celebra ecua ie a lui
Einstein E=mc2
) echivalentul în materie al energiei câmpului
fundamental ca fiind de ordinul a 1094
g/cm3
. În compara ie, materia
obi nuit nu ar mai fi o substan condensat , a a cum o percepem
noi, ci mai degrab o form difuz de energie !
Se na te îns întrebarea legitim : cum de este posibil s fim
scufunda i într-un ocean enorm de energie i s nu o observ m ?
Acesta ar însemna c suntem asemeni pe tilor care tr iesc sub ap ,
îns niciodat nu p rem s con tientiz m c pretutindeni în jurul
nostru exist vastitatea oceanului ...

26
Iat c doi cercet tori,
Bernard Haisch – director al
Institutului Calphysics din
California i Alfonso Rueda,
continuând cercet rile între-
prinse de Hal Puthoff asupra
iner iei corpurilor, aveau s
ajung la o concluzie extrem
de interesant . Niciodat pân în acel moment fizica clasic nu
reu ise s explice de unde provine i ce este iner ia corpurilor,
aceasta fiind luat ca atare: F=m×a (for a = masa × accelera ia).
inând cont de existen a acestui câmp energetic fundamental, Haish
i Rueda au ar tat c iner ia corpurilor reprezint pur i simplu for a
de rezisten atunci când corpurile sunt accelerate în câmpul
energetic fundamental al punctului zero. De i teoriei lor i s-au g sit
anumite inadverten e matematice, nimeni nu a reu it înc s explice
mai bine cauzele reale ale existen ei iner iei corpurilor.
Robert Distinti, inginer i pre edinte al Asocia iei Inventatorilor
din Conneticut, S.U.A., ajungea la concluzii asem n toare în studiile
sale aprofundate asupra electromagnetismului, în ceea ce prive te
natura for ei de iner ie. Astfel, conform Teoriei Noului
Electromagnetism elaborat de acesta, ar exista trei componente ale
for elor electromagnetice: o component longitudinal , una
transversal i un iner ial . În afar de acestea, în teoriile sale apare
i un element uitat de fizica modern : eterul – element important în
mecanica celest . Cum a reu it Distinti s reintroduc eterul în
„circula ie” dup experien a lui Michelson i Morley care
demonstrau clar c eterul nu exist ? Foarte simplu – a considerat c
în spa iul situat în apropierea planetei eterul este antrenat par ial
într-o mi care spiralat progresiv în jurul acesteia, astfel c viteza
tangen ial a eterului într-un punct este aproape nul , relativ la

27
mi carea planetei, r mânând preponderent doar mi carea radial ,
orientat în sensul for ei gravita ionale a planetei. În acest mod sunt
validate atât existen a eterului, cât i rezultatele ob inute de Michelon
i Morley, evitându-se astfel orice contradic ie.
Un alt fenomen ciudat, asociat cu energia câmpului zero îl
constituie a a numitul fenomen de sonoluminescen . Descoperit în
anul 1934 la Universitatea din Cologne în timpul realiz rii unui
sonar, el se datoreaz dilat rilor i compresiei micilor bule de gaz
care se g sesc în ap . Acesta apare nu numai în ap , ci i într-un
lichid oarecare în care exist bule de aer atunci când asupra acestuia
sunt focalizate unde ultrasonice de mare intensitate, având frecven a
peste 20.000 Hz i const în apari ia unei lumini în interiorul
lichidului respectiv. Explica ia fenomenului, legat de procesul de
cavita ie, este destul de neclar , îns cercet ri mai recente efectuate
la Universitatea din Ilinois au ar tat c temperatura în interiorul
bulelor atinge temperaturi de peste 20.000°C.
În anul 1996, Claudia Eberlein,
fizician la Universitatea din Sussex, a
sugerat c fenomenul este produs de
energia particulelor virtuale provenite din
vidul creat din jurul bulei, similar radia iei
Hawking produs de marginile g urilor
negre. Atunci sonoluminescen a ar fi un
exemplu de radia ie cuantic produs din
vacuum, în care ar fi implicate atât efectul
Casimir cât i efectul Unruh.
A sus ine în momentul de fa c spa iul vid este gol este cel
pu in discutabil. Vacuum-ul pur, vidul absolut se pare nu exist –
chiar i în spa iul a a numit vid existând o cantitate enorm de
energie aflat într-o stare nemanifestat – de fapt un fel de dans
cosmic al energiei între existen a real i relativa non-existen , între

28
crea ie i anihilare. Nature abhors a vacuum – natura are oroare de
vacuum – devine astfel, dintr-o zicere antic , atribuit , se pare, lui
Aristotel, un adev r tiin ific modern, chiar dac pentru multe min i
contemporane înc mai pare o idee cel pu in stranie i ciudat . Mult
mai potrivit ar fi acceptarea ideii de pseudovacuum, o stare
metastabil a materiei care poate dec dea, în anumite condi ii, într-o
stare de vacuum pur – îns fizica actual nu- i poate imagina ce
înseamn acest fapt i ce implica ii ar putea avea asupra materiei.
Una dintre marile provoc ri ale mileniului trei o va constitui
modelarea fizico-matematic a acestui câmp energetic fundamental
i, poate, într-o zi, realizarea unor dispozitive care s ne permit
extragerea energiei necesare supravie uirii i evolu iei civiliza iei
umane direct din acesta.
* *
*
Probabil c ceea ce a i aflat în acest capitol v-a cam pus pe
gânduri. Dac vre i s afla i mai multe despre ce s-ar putea afla în
spa iu, v invit s da i pagina pentru a citi capitolul urm tor ...

29
Capitolul III – Secretele eterului
“Nature abhors a vacuum”
Aristotel
În greaca antic eter înseamna aer pur, str lucitor, fiind
asimilat drept al cincilea element, solidul platonic asociat fiind
dodecaedrul. Eterul era imaginat ca fiind un fluid perfect, inspirat de
zei. Aristotel îl considera ca neavând calit i fizice, incapabil de a
suferi transform ri dar având posibilitatea mi c rii circulare.
Vedele – scripturi str vechi din India antic – fac referire la
elemente precum prana sau Akasha, termeni care aveau un în eles
asem n tor celui dat eterului de c tre grecii antici.
În fizic exist îns multe referiri la particule virtuale i energia
punctului zero, sau la fenomenul numit polarizarea vidului, ceea ce
demonstreaz c în spa iu exist „ceva” similar unei forme de
energie nev zut . De i în Occident „etero-fobia” pare s domine
via a tiin ific , au existat i personalit i precum dr. Hal Puthoff de
la Universitatea din Cambridge i dr. Harold Aspden (doctorat în
anomalii energetice de natur magnetic , inventator) care au
fundamentat teorii paralele cu cele ale fizicii clasice, în care eterul
juca rolul principal.
Astfel, în concep ia lui Aspden eterul era
asimilat unui fluid cristalin care este par ial
antrenat de Terra în mi carea sa celest . Îns i
teoria relativit ii generalizate a lui Einstein
devine, în concep ia lui Aspden o inep ie, iar
construc ia acceleratoarelor de particule
gigantice pentru studiul ciocnirii particulelor
elementare era considerat de acesta o enorm

30
prostie, consumatoare de bani f r a produce nici o evolu ie în
studiul particulelor elementare care se înc p âneaz s - i p streze
secretele. Vom vedea, în capitolul dedicat particulelor elementare c
fizica clasic a ajuns, într-adev r, într-un impas în ceea ce prive te
explicarea naturii acestor particule, considerate ini ial de c tre
mecanica newtonian punctiforme, iar ulterior fiind asem nate unor
bile rigide. Este posibil ca direc ia în care merge fizica clasic s nu
fie tocmai cea bun ?!
Numele lui Aspden este purtat în prezent de un efect ciudat,
c ruia nu i s-a putut g si nici o explica ie tiin ific pân în prezent i
ca urmare este „b gat sub pre ” de fizica clasic – efectul Aspden (nu
încerca i s -l c uta i în vreo carte de fizic clasic , pentru c nu îl
ve i g si men ionat !). Atunci când un rotor alc tuit din magne i
permanen i este rotit pân la o anumit vitez , se consum , s zicem,
o cantitate de energie de 3.000 J; dac rotorul este oprit i apoi
imediat rotit din nou, la numai câteva secunde dup oprire, pân
atinge aceea i vitez , pentru accelerarea acestuia la aceea i vitez se
consum numai 300 J ! Este evident violarea conserv rii energiei,
fapt pe care tiin a clasic nu îl poate explica sub nici o form .
Acest efect se pare c a fost folosit de numero i inventatori,

31
precum inginerul electronist John Bedini la realizarea a a numitelor
„generatoare de energie liber ”.
Chiar i mintea genial a lui Nicola Tesla, tentat de a descoperi
secretele naturii pentru a le pune la dispozi ia întregii omeniri, avea
s se implice în studiul eterului, inspirat fiind de str vechile scrieri
indiene – Vedele – cu care venise în contact prin intermediul
prietenului s u de origine hindus , Svami Shivananda.
Inventator excentric dar
extrem de inspirat, autor a
numeroase brevete de inven ii,
printre care se num rau i sisteme
de transmitere a energiei electrice
f r fir, Tesla avea s dezvolte o
Teorie Dinamic a Gravita iei,
r mas îns incomplet . Teoria sa
se baza pe existen a eterului,
elementul de baz al acestuia,
numit omni, fiind format dintr-un
nucleu pozitiv – „omnion” i un
element negativ – „omnitron”,
ambele constituind un fel de atom eteric, neutru i mult mai mic
decât un atom material. Datorit neutralit ii i micimii sale acest
atom eteric putea trece u or prin corpurile solide, penetrându-le, îns
fa de undele electromagnetice se comporta asemeni unui solid.
Spa iul vid interplanetar i interstelar era considerat a fi totu i plin cu
omni, dar i cu o radia ie ultra fin , venind de pretutindeni, numit
Radia ia Punctului Zero (Zero Point Radiation – Z.P.R., n.a.).
Aceast radia ie ZPR bombardeaz permanent electronii afla i pe
orbitele din jurul nucleelor atomice ce constituie materia, creând
astfel iluzia orbitelor electronice. Omni mai aveau, în teoria lui
Tesla, un raport sarcin /mas de 1:1, r spunzând atât la impulsuri

32
pozitive, cât i negative, respectiv la aplicarea de tensiuni electrice
foarte mari. Tot omni mai erau responsabili i pentru ceea ce noi
numim, în mod curent, iner ia corpurilor. De asemeni, în viziunea lui
Tesla, to i atomii materiali aveau ca o caracteristic comun faptul c
sarcina lor pozitiv este pu in mai mare decât sarcina negativ ,
datorit faptului c îns i sarcina protonului ar fi pu in mai mare
decât sarcina electronului, existând o u oar asimetrie de sarcin .
Acest fapt ar duce, în fapt i la apari ia efectului Biefeld-Brown,
studiat de prof. Paul Biefeld i dr. Townsend T. Brown începând cu
anii ’20 i care const în apari ia într-un condensator plan, înc rcat
electric la o tensiune electric foarte înalt , a unei foarte mici for e
necompensate, orientate dinspre arm tura negativ spre cea pozitiv .
Astfel, când condensatorul este înc rcat, el se mi c în spa iu în
direc ia i sensul dat de orientarea negativ-pozitiv a arm turilor sale.
Fenomenul a fost studiat am nun it i de c tre N.A.S.A., în anul
2002 fiind deja brevetate dou dispozitive pentru generarea unei
for e propulsive folosind doi condensatori asimetrici (patent
US2002012221 din 31 ianuarie 2002 i US6411493 din 25 iunie
2002). Alte surse de informare sugereaz faptul c i firma Lockheed
Martin ar fi investit sume considerabile în cercet ri asupra unor noi
sisteme propulsive neconven ionale pentru avioane sale.

33
Experimentele f cute de Tesla la
Colorado Springs cu generatoare de foarte
mare tensiune – bobine Tesla – singurele
capabile s produc , la acea dat , tensiuni
de ordinul a milioane de vol i, aveau s -i
mai sugereze acestuia i faptul c undele
electrice de frecven mic puteau penetra
corpurile solide, pe când cele de frecven
mare, nu. Rezultatele experimentelor
desf urate de Tesla la Colorado Spring
demonstrau, în viziunea geniului, existen a
undelor electrice longitudinale (infirmate
de tiin a actual ) i posibilitatea
transmiterii energiei electrice f r fire. De fapt, aceste unde, numite
ast zi E.L.F. (unde electrice de joas frecven , n.a.) sunt folosite în
prezent la sistemele de comunica ii de pe submarine, acestea fiind
singurele – al turi de infrasunete – capabile s str bat distan e mari
în mediul marin. Experimentele i teoriile lui Tesla aveau s cad ,
ulterior, în uitare. i totu i ...
În timpul „cortinei de fier” în Rusia au
fost desf urate numeroase experimente i
au fost dezvoltate teorii care f ceau referire
la eter, contrar rezultatelor experien ei lui
Michelson i Morley, ce p rea s infirme în
mod clar existen a acestuia. Astrofizicianul
rus dr. Nikolai A. Kozyrev (1908-1983)
avea s desf oare nenum rate cercet ri în
acest sens, cercet ri care bulversau puternic
tot ceea ce tia tiin a modern despre
natur i legile ei. Kozyrev considera materia fizic ca fiind asemeni
unui burete cufundat în ap , rolul apei fiind jucat, pentru materia

34
fizic , de eter. Dac buretele este l sat suficient timp în ap , el
devine saturat cu aceasta. Ca urmare, singurele lucruri care le putem
face cu un asemenea burete se rezum fie la mic orarea volumului de
ap con inut de acesta (contrac ie), fie la m rirea volumului de ap
con inut (eliberare).
Sc derea volumului de eter con inut de materia fizic obi nuit
se poate realiza, în concep ia lui Kozyrev, prin: comprimare, r cire,
rotire, fapt ce ar produce eliminarea unei cantit i de eter con inut
de materia fizic asupra c reia se aplic acestea, masa acesteia
sc zând. Dup încetarea ac iunilor respective materia absoarbe din
nou eterul, revenind la masa avut ini ial.
Cre terea volumului de eter con inut de materia fizic , în
concep ia aceluia i Kozyrev, se realizeaz prin înc lzire sau vibrare,
acest fapt ducând, de asemeni, la o varia ie a masei obiectului
material supus ac iunii respective. Dup încetarea ac iunii materia
cedeaz surplusul de eter, revenind la masa ini ial .
De i pare imposibil pentru mul i oameni, Kozyrev a ar tat c
prin vibrarea, rotirea, înc lzirea, r cirea sau chiar spargerea
obiectelor greutatea lor variaz – foarte pu in, e adev rat, dar cu o
varia ie bine definit i m surabil .
O alt descoperire a lui Kozyrev a fost
aceea c toate formele de via par a fi
propor ionate de o nev zut i spiralat surs de
energie. De la cochiliile spiralate ale melcilor
pân la propor iile corpului uman, toate
dimensiunile sunt dictate de direc ia acestei
curgeri spiralate. În capitolul dedicat geometriei
naturii, vom vedea c acest fapt a fost
binecunoscut în multe coli esoterice antice. În fapt, spirala
respectiv este propor ionat dup num rul de aur (1+ 5)/2=1,618...,
care este un num r ira ional (cu o infinitate de zecimale), de aceea

35
spirala aceasta mai este numit i Spirala de Aur.
Îns i natura existen ei i a curgerii timpului Kozyrev o vedea
fiind legat de mi carea spiralat a materiei. În fapt, toate
schimb rile sunt cauzate de o form de mi care i f r mi care
timpul nu poate exista.
Kozyrev introducea termenul de unde de torsiune sau câmpuri
de torsiune pentru a descrie curgerea spiralat a energiei timpului, pe
care acesta o descoperise prin observarea atent a fenomenelor
naturii. În Occident acest tip de unde sunt numite unde scalare, ele
fiind de fapt un fel de impuls, un moment ce se propag printr-un
mediu identificat a fi eterul, pseudovacuum-ul fizic sau energia
punctului zero (ZPE), neavând nimic de a face cu radia ia
electromagnetic clasic , a a cum o cunoa tem din c r ile de fizic .
Revenind un pic la Albert Einstein, acesta considera în anul
1919 c „noi tr im într-un spa iu sferic, cu patru dimensiuni”, unde
spa iul i timpul erau cumva îmbinate împreun într-un fel de
„structur ” compact . P mântul, în mi carea sa celest , trage aceast
structur în jurul s u, curbând-o. „Gravita ia nu mai este o for
misterioas ce ac ioneaz la distan , ci mai degrab este efectul
unui obiect c l torind în linie dreapt printr-un spa iu care este curb
datorit prezen ei corpurilor materiale”.
Probabil c ve i fi mira i de afirma ia f cut de Einstein, pentru
c la lec iile de fizic a i înv at, dac v mai aduce i aminte, c
spa iul era gol. Cum poate fi curbat ceva gol ? În realitate, o imagine
mult mai corect ar fi aceea a curgerii constante a unei forme de
energie eterice într-un obiect. Legea gravita iei nu precizeaz clar
care ar fi sensul de curgere a acestei energii, ci doar existen a i
m rimea acesteia – i acest lucru a dat na tere la interpret ri.
Atât Tesla, Kozyrev i mul i al ii au considerat c materia fizic
este sus inut i p truns de acest flux invizibil de energie eteric , ce
poate penetra corpurile solide. Chiar i stelele i-ar extrage cel pu in

36
o parte din energia lor din aceast form de energie eteric – în fapt
energia timpului – pentru a putea exista. Însu i Einstein avea s
afirme, în anul 1920, c „ipoteza existen ei eterului nu contrazice
teoria special a relativit ii”, afirma ie reluat apoi în anul 1924.
În anul 1913 dr. Eli Cartan demonstra c
structura spa io-temporal din teoria relativit ii
generalizate a lui Einstein nu este numai curb , dar
chiar posed o mi care rotativ sau spiralat în sine
îns i, numit „torsiune”. Câmpurile de torsiune
din teoria Einstein-Cartan erau îns cu 30 de ordine
de m rime mai slabe decât gravita ia, aceasta îns i fiind cu 40 de
ordine de m rime mai slab decât energia electromagnetic . Ca atare,
acestea erau mult prea mici pentru a fi luate în serios !
Iat îns c , prin anii ’70,
Dennis William Sciama (doctorat
în fizic sub îndrumarea lui Paul
Dirac la Universitatea din
Cambridge, n.a.) avea s
revitalizeze teoria Einstein-Cartan,
demonstrând c spre deosebire de
teoria Einstein-Cartan clasic care
considera câmpurile de torsiune ca
fiind statice, generate de surse în
rota ie ce nu eliberau nici o form
de energie, minuscule (la nivelul
atomului) i fiind extrem de slabe, mai puteau exista i câmpuri de
torsiune dinamice, produse de surse ce posedau simultan forme
complexe de mi care i eliberau forme de energie (sori, centri
galactici). Aceste câmpuri de torsiune dinamice erau mobile i – a a
cum descoperise i Kozyrev – acestea se puteau deplasa cu viteze
superluminice prin spa iul cosmic.

37
În perioada 1950-1970 dr. V. V.
Nasonov, împreun cu dr. N. A. Kozyrev
aveau s desf oare împreun o serie de
experimente care, a a cum am ar tat mai
sus, îi vor determina s considere materia
ca fiind asem n toare unui burete
scufundat în ap , rolul buretelui fiind jucat
de materie, iar rolul apei fiind jucat de eter.
În urma acestor experimente au fost
identificate procesele susceptibile a produce unde de torsiune – iat
câteva dintre acestea:
• deformarea unui obiect;
• ciocnirea unui jet de aer de un obstacol;
• curgerea nisipului într-o clepsidr ;
• absorb ia luminii;
• frecarea;
• arderea;
• înc lzirea / r cirea unui obiect;
• tranzi iile de faz ale substan elor (înghe are, topire,
vaporizare etc.);
• transmiterea curentului electric;
• dizolvarea i amestecarea substan elor;
• ofilirea plantelor;
• schimb ri bru te la nivelul con tiin ei umane .a.
Experimentele lui Kozyrev au mai ar tat c aceste câmpuri de
torsiune pot fi absorbite de substan e precum zah rul, ecranate de
foliile de polietilen i aluminiu, fiind îns reflectate de oglinzi.
Substan ele care au moleculele orientate spre dreapta (dextrogire),
cum este zah rul, au un efect de mic orare asupra acestor câmpuri,
pe când substan ele care au moleculele orientate spre stânga
(levogire) au un efect de înt rire a lor. În prezen a acestor unde

38
obiectele rigide manifest schimb ri în greutate devenind mai
flexibile, pe când cele elastice sunt susceptibile s sufere modific ri
ale elasticit ii / vâscozit ii.
Kozyrev folosea giroscoape în rota ie i vibra ie sau pendule
asimetrice pentru detectarea acestor unde de torsiune a c ror efect
este foarte mic, dar m surabil. Tot el avea s arate c atunci când
giroscopul era rotit în sens antiorar greutatea sa sc dea, iar atunci
când era rotit în sens orar ea r mânea neschimbat . Alte detectoare
se bazau pe varia ia conductivit ii electrice a rezisten elor
(tungsten), modificarea frecven ei de vibra ie a cristalelor de cuar ,
varia ia tensiunii termocuplelor, varia ia vâscozit ii apei, cre terea
coloniilor de bacterii i a plantelor .a.
Experimentând cu bile de o el
aruncate în aer, fizicianul dr.
Bruce DePalma (1935–1997)
descoperise c bilele c rora li se
imprima i o mi care de rota ie se
ridicau la o atitudine mai mare i
parcurgeau un spa iu mai mare
decât cele care nu se roteau.
Un alt efect extrem de interesant descoperit de Kozyrev a fost
acela al cuantific rii efectelor ob inute asupra varia iei greut ii
obiectelor supuse ac iunii câmpurilor de torsiune. Folosind un obiect
ce avea o mas etalon de 1 kg, supus vibra iilor cu o frecven între
16 i 23 hz, obiectul a ar tat o varia ie a greut ii de 31 mg. Odat cu
cre terea frecven ei de vibra ie la 24 hz, greutatea obiectului etalon s-
a modificat cu 62 mg. Modificarea frecven ei pân la 27 hz nu a mai
avut nici un efect, pentru ca la atingerea frecven ei de 28 hz varia ia
greut ii s sar brusc la 93 mg ! Astfel a fost descoperit un efect de
cuantificare a efectelor undelor de torsiune, la fiecare 5 hz
producând-se o aceea i varia ie, bine determinat a masei corpului;

39
de importan a acestui efect asupra în elegerii naturii materiei ne vom
ocupa pu in mai târziu.
Kozyrev avea s mai descopere c rezultatele m sur torilor sale
erau influen ate de anotimpuri – vara neputându-se efectua
m sur tori (probabil datorit înc lzirii atmosferei), anotimpurile cele
mai propice m sur torilor fiind toamna târziu i începutul iernii. i
pozi ia geografic influen eaz m sur torile, efectul maxim fiind
eviden iat a fi la poli. Totodat rata de manifestare a efectului
depinde de densitatea obiectului – cu cât obiectul este mai dens, cu
atât efectul se observ mai rapid – cât i porozitatea acestuia –
efectul este mai intens cu cât porozitatea acestuia este mai mare.
* *
*
Alt efect foarte interesant, ce demonstreaz c spa iul are
propriet i pe care tiin a înc nu le cunoa te în întregime se rezum
la memoria spa iului, efect descoperit independent de Donald Roth în
timpul unor experimente efectuate asupra unor magne i permanen i,
cât i de A. V. Chernetsky i echipa sa de lucru în timpul
experien elor cu un dispozitiv similar unui condensator – fapt pe care
ru ii l-au interpretat ca un fel de „structurare a vacuumului”.
Efecte de structurare i memorizare au fost eviden iate i asupra
unui fluid extrem de cunoscut i r spândit: apa. Memoria apei joac
un rol important în homeopatie, spre exemplu.
Fizicianul german Samuel Hahnemann
(1755–1843) avea s descopere c dac o
cantitate mic de substan activ este
ad ugat în ap , care apoi este agitat într-
un anume fel (dinamizat ), diluat i din
nou agitat , pân când nivelul de dilu ie al
substan ei active aproape nu mai este
detectabil, totu i apa respectiv prezint

40
propriet i curative. Dac st m s ne gândim la cele afirmate de
Kozyrev, amestecarea apei, dinamizarea cum o numesc homeopa ii,
are tocmai rolul de a crea câmpuri de torsiune !
Experimentele lui Kozyrev au oferit un punct de vedere diferit
asupra materiei i energiei fa de cel oferit de fizica clasic , punct
de vedere sus inut cu argumente tiin ifice.
Dr. Vladimir Ginsburg,
laureat al premiului Nobel în
anul 2003, s-a n scut la
Moscova, ulterior emigrând cu
familia în S.U.A., în anul 1974.
Acesta descoperise c numai
câteva modific ri simple
efectuate asupra ecua iilor
teoriei relativit ii ar fi putut
explica foarte bine anomaliile
de varia ie a greut ii observate
de Kozyrev – i acest lucru f r
a fi în dezacord cu observa iile
fizice. Idei similare cu ale lui
Kozyrev au sus inut i al i savan i precum: dr. Millo Wolff, dr.
Vladimir Ginsburg, dr. Harold Aspden, Buckminster Fuller, dr. D. L.
Cravens, dr. Volodymir Krasnoholovets, Charles Cagle, dr. John
Nordberg, lt. col. Tom Bearden, dr. Henry Myers .a.
Teoria relativit ii stipuleaz
c , atunci când un obiect este
accelerat masa acestuia începe s
creasc , îns nici un obiect în
mi care nu poate dep i viteza
luminii, deoarece masa acestuia
cre te spre infinit atunci când

41
viteza sa se apropie de viteza luminii. Ginzburg afirma c în loc ca
masa obiectului s creasc odat cu apropierea acestuia de viteza
luminii, acel obiect va transfera din energia sa c tre eter în timpul
mi c rii, aceasta cauzând pierderea unor caracteristici precum masa
iner ial , masa gravita ional i sarcina electric (un punct de vedere
similar îl g sim nu numai în viziunea lui Ginsburg, ci i în viziunea
lui Robert Distinti, inginer i pre edinte al Asocia iei Inventatorilor
din Connecticut, autorul Teoriei Noului Electromagnatism). i în
viziunea lui Einstein iner ia i gravita ia sunt expresia aceea i m rimi
fizice: masa. Astfel, eterul ar fi în spatele manifest rii atât a iner iei
corpurilor cât i a gravita iei. Similar ideii lui Kozyrev, la accelerarea
unui obiect (asimilabil unui burete imersat în ap ) presiunea eterului
va comprima atomii i moleculele acestuia, cauzând eliberarea
puternic a eterului.
Ca atare, atunci când o particul este în repaus, ea poate fi
considerat ca fiind materie „pur ”, având un caracter corpuscular. O
dat ce aceast particul începe s se deplaseze, atât masa sa cât i
sarcina electric vor începe s scad – în concordan cu noile ecua ii
relativistice – astfel c o parte din materie va fi convertit în câmp,
dobândind un caracter ondulatoriu. Atunci când viteza particulei se
apropie de viteza luminii, atât masa cât i sarcina sa electric tind
spre zero – i în acest moment materia este convertit complet în
câmp, particula manifestându-se numai sub forma unei unde.
Dup cum se vede, Teoria Relativit ii a lui Einstein, dincolo de
expresia matematic care pare a fi corect , impune o alt interpretare
din punct de vedere fizic, interpretare care necesit o reconsiderare a

42
existen ei unui mediu renegat în prezent de fizic : eterul.
În finalul capito-
lului merit s
amintesc de Teoria
Mi c rii Subcuantice
(S.Q.K.) a dr. Paul
LaViolette. Acesta
consider eterul ca
fiind compus din
eteroni între care se
produc o serie de 5
transmut ri ce constituie de fapt esen a a tot ceea ce exist în lumea
material . În fapt, eteronii lui LaViolette par a fi sinomini cu
no iunea de omni a lui Nikola Tesla i cu cea de Prana din religiile
orientale.
Dup cum vedem, ideea de eter din mitologiile greac i
hindus , de i considerat incorect de fizica modern , s-ar putea s
fie, în fapt, mult mai apropiat de adev r decât teoria clasic . În
ultimul timp experimentul lui Michelson i Morley tinde s fie
reinterpretat, f r a i se nega rezultatele, inându-se cont de alte
ipoteze care, f r a nega existen a eterului, sus in i rezultatele
experimentale ob inute.
* *
*
Dac pân acum am vorbit numai despre fizic , iat c i în alte
tiin e apar fenomene care bulverseaz lumea tiin ific
interna ional . Ce a i spune dac v-a spune c genele dumneavoastr
ascund unul dintre cele mai performante computere ? Nu crede i …
Poate ar fi bine s citi i capitolul urm tor !

43
Capitolul IV – Computerul din genele noastre
„ADN-ul uman este asemeni unui program, dar mult
mai complex decât orice am fi noi capabili s realiz m.”
Bill Gates
În anul 1950
biologul James Watson
de la Universitatea din
Indiana i fizicianul
Francis Crick, în timp
ce lucrau în Laboratorul
Cavendish de la Oxford
aveau s fac una dintre
cele mai importante
descoperiri din istoria biologiei: descoperirea suportului fizico-
chimic al transmiterii caracterelor ereditare în lumea vie. În anul
1951 Maurice Wilkins ob inea prima fotografie a A.D.N. folosind
razele X – fotografie ce eviden ia o structur helicoidal .
A.D.N. este numele comun al
acidului dezoxiribonucleic, baza
chimic a vie ii. Acesta este constituit
dintr-un lan lung de nucleotide –
molecule complexe prezente în
nucleul tuturor tipurilor de celule,
bacterii sau virusuri. A.D.N. prezint
pe toat lungimea sa o serie de
substan e chimice, numite gene, cu rol
în transmiterea însu irilor ereditare precum forma frunzelor
plantelor, forma corpului animalelor, culoarea ochilor, a pielii,

44
susceptibilitatea la anumite îmboln viri .a.
Pentru descoperirea lor, Francis Crick,
James Watson i Maurice Wilkins aveau s
primeasc în anul 1962 premiul Nobel.
Dubla spiral a A.D.N.-ului reprezint
matri a tuturor formelor de via cunoscute
de omenire pân în prezent, acesta con inând
schema instruc iunilor moleculare pentru
reproducerea celular , respectiv pentru
reproducerea tuturor proteinelor care se
g sesc în celulele organismului – între
70.000 i 90.000 în cazul organismului uman. A.D.N.-ul este de fapt
constituit din dou iruri spiralate al turate, alc tuind un helix.
Fiecare ir cuprinde peste 3 miliarde de nucleotide legate împreun
pentru a forma acest imens lan , existând îns numai patru nucleotide
de baz : adenina (A), citozina (C), guanina (G) i timina (T). Trei
dintre aceste baze formeaz un triplet sau codon, existând numai 43
,
adic 64 de tipuri de codoni în lan ul A.D.N., fiecare condon fiind în
fapt un aminoacid. Aminoacizii sunt „c r mizile” care alc tuiesc
proteinele, fiecare protein putând con ine câteva sute de aminoacizi.
Secven a de codoni care codeaz o protein constituie o gen . În
fapt, A.D.N.-ul pare a fi constituit pe baza unui sistem de numera ie
în baza 4, dac ar fi s vorbim în termenii obi nui i ai matematicii i
ai informaticii moderne.
Nucleotidele formeaz pun i perechi între cele dou lan uri de
A.D.N. – ca un fel de poduri, de leg turi chimice între cele dou
iruri spiralate, inându-le astfel laolalt pentru a alc tui dubla elice.
În prezent, datorit cercet rilor intensive efectuate printr-un
efort interna ional conjugat al geneticienilor s-a reu it ca în luna
aprilie a anului 2003, la Institutul Na ional pentru Cercet ri Genetice
din Statele Unite s fie cartat întregul genom uman. Surprizele

45
geneticienilor aveau s apar destul de curând, atunci când
cercet rile lor aveau s arate, contrar a tept rilor, c genomul uman
avea numai aproximativ 30.000 de gene, adic numai cu 300 mai
multe decât un oarece, asem n rile dintre om i cimpanzeu fiind de
peste 98% ! Studiile efectuate au mai ar tat c numai câteva procente
din A.D.N. sunt folosite pentru codarea proteinelor – restul de peste
95% neavând nici un rol în acest proces ! Consternarea cercet torilor
a venit în mod normal pentru c tiau c natura nu face risip . Noile
cercet ri aveau îns s aduc atât solu ia cât i o surprinz toare
descoperire, anume aceea c secven ele de codoni din molecula de
A.D.N. pot fi reprogramate, contrar vechii idei care considera c
mo tenirea genetic a unui organism nu putea fi schimbat .
Cu câ iva ani înainte,
prin 1990, un grup de
savan i ru i de la Academia
de tiin e a Rusiei
începuser i ei studiul
genomului uman. Acest
grup de cercet tori ru i era
condus de dr. Piotr Gariaev,
membru al Academiei de
tiin e a Rusiei i al
Academiei de tiin e din New York. Abordarea deschis i orizontul
larg al studiului a permis includerea în echipa de lucru a
biofizicienilor, biochimi tilor, biologilor, embriologilor i chiar a
lingvi tilor. Aceast abordare interdisciplinar s-a dovedit extrem
de folositoare, cercet rile infirmând teoria precum c acel procent de
peste 95% din A.D.N. era nefolositor sau redundant. Studiile
lingvistice au ar tat c secven ele de codoni ale A.D.N.-ului care nu
codau proteine urmau acelea i reguli de sintax , având o structur
logic , asemeni unui limbaj biologic, codonii formând „cuvinte” i

46
„propozi ii” asem n tor cu regulile gramaticale ale limbajului uman.
Cercet rile laborioase ale lingvi tilor nu reu iser pân atunci s
afle originea limbajului uman i a regulilor gramaticale ale acestuia.
Surprinz tor, odat cu descoperirea f cut de savan ii ru i asupra
A.D.N.-ului necodabil, lingvi tii descopereau c originea limbajului
uman st tocmai în A.D.N., limbajul genelor fiind mult mai vechi
decât orice limbaj uman folosit vreodat , însu i acidul
dezoxiribonucleic servind ca schem de baz pentru dezvoltarea
limbajului uman !
Cea mai surprinz toare descoperire a
echipei condus de Gariaev a constat în
posibilitatea reprogram rii in vivo (direct în
organismele vii) a secven elor de codoni ai
A.D.N.-ului folosind lumina unui laser
modulat conform regulilor gramaticale i
sintaxei descoperite de ace tia. Astfel,
folosind practic frecven ele de rezonan
corecte ale A.D.N., s-a putut transfera
informa ia cuprins din A.D.N.-ul unei
broa te în A.D.N.-ul unei salamandre, ori s-au putut repara
deterior rile produse de razele X în A.D.N.-ul celulelor. Acest fapt –
posibilitatea repar rii A.D.N.-ului – constituie deja o mare
descoperire, de importan medical deosebit . Mai mult decât atât,
chiar limbajul vorbit poate fi modulat folosind o frecven purt toare
sonic pentru a avea un efect similar celui produs de lumina
laserului, bineîn eles, cu o eficien mult mai sc zut . Cercet torii
erau consterna i i entuziasma i de noua descoperire – propriul nostru
cod genetic poate fi reprogramat chiar prin intermediul vorbirii,
atunci când silabele sunt modulate pe frecven a purt toare corect !
În timp ce tiin a occidental folosea complicate procese
biochimice pentru a opera asupra lan ului A.D.N., ru ii descoperiser

47
o metod mult mai simpl pentru a face acela i lucru – i aceasta se
putea aplica chiar asupra organismele vii.
Terapia cu laser descoperit de Gariaev este deja folosit cu
succes în câteva spitale universitare europene (Austria) pentru
tratarea unor tipuri de cancer de piele.
Concluzia rezultatelor cercet rilor efectuate de Gariaev a fost
aceea c lumina (radia ia electromagnetic de anumit frecven e) i
sunetul (unde sonore de anumite frecven e), corect modulate i
folosite devin instrumente puternice pentru „comunicarea” cu
propriul nostru cod genetic. Dar, era oare acest lucru necunoscut
pân acum ?
Tradi iile hinduse i tibetane vorbesc despre puterea unor sunete
speciale, numite mantre, sunete care, de i nu au o înc rc tur
semantic , au totu i, prin puterea rezonan ei, o puternic ac iune
asupra psihicului i corpului uman. Incantarea zilnic a unei mantre
personale, atent alese dup metode tradi ionale, produce în timp
modific rile dorite asupra celui care le roste te.
Oare numai tibetanii i hindu ii
cuno teau puterile ascunse ale sunetelor
special alese ? Investigând vechile cântece
gregoriene, dr. Leonard G. Horowitz i dr.
Joseph S. Puleo aveau s descopere ase
frecven e ce p reau
s aib efecte
deosebite asupra
auditoriului.
Continuându- i
studiile asupra acestor sunete, cei doi aveau
s fac o serie de descoperiri extrem de
interesante, precum faptul c toate aceste
frecven e toate sunt divizibile cu trei, apoi

48
prin adunarea cifrelor fiec rei frecven e ob inem din primele trei
cifrele 9, 3, 6, serie care se repet i la ultimele trei frecven e. S fie
acesta un simplu joc al numerelor ? Dac ve i citi capitolul despre
geometria naturii ve i vedea c i acolo exist ni te „numere magice”
care descriu desf urarea unor procese i fenomene din natur , sau
având un rol determinant în crearea unor st ri speciale ale materiei.
Numerele par s sus in Universul, iar numerologia pare s devin
noua tiin , aproape magic , care descrie realitatea.
Aceste frecven e, a a cum sunt descrise în cartea „Coduri
vindec toare pentru apocalipsa biologic ” scris de cei doi
cercet tori, sunt urm toarele:
UT – 396 Hz;
RE – 417 Hz;
MI – 528 Hz;
FA – 639 Hz;
SOL – 741 Hz;
LA – 852 Hz.
Frecven a de 528 Hz, corespunzând notei MI din vechiul

49
solfegiu, deriv din fraza latin „MI-ra gestorum”, care înseamn
„miracol”. Acest solfegiu vechi nu mai este îns folosit în prezent (!)
Dac v întreba i – pe bun
dreptate – cum poate sunetul s
influen eze materia fizic i inclusiv
A.D.N.-ul, atunci poate ar fi bine s
amintesc c în anul 1787 savantul
german Ernst Chladni î i detalia
cercet rile sale în cartea „Descoperiri
asupra teoriei muzicale”. Folosind un
platou acoperit cu nisip i o vioar el
ar ta c sunetul de diferite frecven e
produs de vioar reu ea s „a eze”
nisipul de pe platou în diferite forme
geometrice i modele.
tiin a care se ocup cu studiul acestor fenomene se nume te
Cymatica, dup termenii grece ti kyma însemnând val i ta kymatica
însemnând materie ondulat , v lurit . Ulterior, cercet ri mult mai
am nun ite în acest sens au fost efectuate de c tre doctorul i
naturalistul elve ian Hans Jenny (1904–1972), care avea s scrie i o
carte în dou volume, intitulat „Studiul fenomenelor ondulatorii”.
Urmând exemplul lui
Chladni, Hans Jenny avea s
construiasc un aparat numit
tonoscop, cu ajutorul se
c ruia putea vizualiza
imaginea produs de vibra iile
sonore i care va permite s
descopere un fapt uimitor:
atunci când erau pronun ate silabe ale unor limbi str vechi,
considerate sacre, precum sanskrita sau ebraica veche, imaginea

50
format în tonoscop sem na foarte bine cu grafia silabei
corespunz toare din alfabetul respectivei limbi. Acest lucru nu se
întâmpla îns cu nici una din limbile moderne ! Faptul avea s fie
confirmat ulterior i de dr. John Beaulieu, în cartea sa intitulat
„Muzica i sunetul în arta vindec toare”.
Aceast corela ie între vibra ie i form
deschide o cale natural chiar spre st ri
modificate de con tiin . În elep ii rishi
pot „vedea” mental sunetul, proces numit
mantra drista, fenomen întâlnit uneori
chiar i la oamenii obi nui i, în anumite
situa ii, a a cum afirma Paul Russill,
autorul lucr rii „Yoga sunetului”. Russill mai considera c fiecare
limbaj are propria sa structur vibratorie, structur care este
orientat spre un anumit el. Engleza, spre exemplu, a fost dezvoltat
ca un limbaj conceptual avansat, permi ând comunicarea simpl i
u oar . Sanskrita îns este un limbaj construit la nivele profunde al
con tiin ei, nivele accesibile celor ce
mediteaz . Sunetele sale sunt special
construite pentru a penetra dincolo de
mintea analitic i pentru a afecta
sistemul nervos în mod direct. De aici
provine i puterea mantrelor, care în
limbajul de zi cu zi nu au nici un în eles.
Limba sanskrit este cea mai veche
limb de pe glob, ea func ionând ca un vehicul simbolic spre alte
nivele i realit i spirituale, prin activarea unor moduri de percep ie
diferite de cele ale con tiin ei ordinare de zi cu zi.
Îns i mandalele i yantrele hinduse ar putea fi interpretate ca
fiind transpuneri grafice ale anumitor vibra ii ale Universului studiate
de înv a ii timpurilor str vechi.

51
Formele geometrice induse de vibra ia
sunetelor aveau s fie studiate i de
matematicianul francez Jules Antoine
Lissajous (1822–1880), care avea s
inventeze un aparat pentru crearea unor curbe
speciale, ce îi poart numele, utilizând dou
sisteme oscilatorii ortogonale de frecven e i
intensit i diferite.
Dr. Glenn Rein de la Quantum Biology Research Lab din New
York f cea experimente in vitro cu A.D.N. care fusese expus la
diferite tipuri de muzic , m surând nivelul absorb iei radia iei
ultraviolete pe moleculele de A.D.N. supuse testului muzical timp de
o or . Cântecele gregoriene au cauzat o cre tere a absorb iei radia iei
ultraviolete în propor ie de 5÷9,1%, mantrele sanskrite în propor ie
de 5,8÷8,2%, rock-ul doar de 0÷1% iar muzica clasic între 0÷1,1%.
În urma experimentelor f cute, Glenn a concluzionat c , într-adev r,
anumite frecven e sonore produceau un puternic efect de rezonan
asupra A.D.N.-ului i puteau induce efecte stimulatoare asupra
activit ii acestuia.
O alt descoperire a lui Gariaev i echipei sale, descoperire care
avea s contrarieze i mai profund lumea tiin ific , a fost aceea c
atunci când lumina laserului era dirijat asupra dublei elice a
moleculei de A.D.N. aceasta se deplasa ca i cum ar fi fost ghidat
de-a lungul acestei spirale; îns , când molecula de A.D.N. era
înl turat , lumina laserului continua s se deplaseze pe aceea i
spiral , ca i cum spa iul respectiv ar fi avut cumva memorie –
efectul fiind numit „fantoma A.D.N.-ului”. Efectul a fost verificat de
Vladimir Poponin i echipa sa de la Academia Rus de tiin e la
Institutul Hearthmath din Statele Unite ale Americii, confirmându-se
acela i rezultat. Se pare c molecula A.D.N., piatra de temelie a vie ii
pe Terra mai are înc multe necunoscute. Mai ales c nimeni nu a

52
reu it s o reproduc înc , pornind doar de la elementele chimice
simple ce o constituie: hidrogen, azot, carbon, oxigen ... Pur i
simplu, pentru a crea via a mai trebuie înc ceva – i este foarte
posibil ca acel ceva s aib leg tur cu mecanica cuantic , cu eterul
cel pus în prezent la zid de tiin a occidental i, poate, nu în ultimul
rând, cu un alt nivel cosmic de existen a materiei, energiei i
informa iei ... Sau, cum ar spune savantul Carl Sagan: „O lec ie
important în tiin o constituie faptul c , pentru a putea în elege
chestiunile controversate, fie ele simple sau complexe, trebuie s ne
eliber m mintea de dogme i s -i garant m libertatea de exprimare,
de contradic ie i de experimentare. Argumentele autoritare sunt de
neacceptat.”
* *
*
Teoria evolu ionist a lui Charles
Darwin (1809–1882), expus în cartea sa
„Originea speciilor” care a fost publicat
în anul 1859, încerca s explice evolu ia
speciilor prin selec ie natural i sexual .
Via a îns i era considerat ca un rezultat
al transform rilor produse în materia
anorganic de-a lungul timpului i în
anumite condi ii. Înc de la început teoria
sa a venit în contradic ie cu viziunea
indus de religie asupra omului, care devenea, dintr-un produs divin,
cel mai evoluat animal de pe planet .
De i acceptat de tiin , teoria evolu ionist prezint prea multe
neconcordan e, precum lipsa verigilor intermediare ale evolu iei sau
num rul enorm de mare al a muta iilor posibil de realizat în codul
genetic, ceea ce ar duce la un timp infinit de evolu ie. Dup cum vom

53
vedea ulterior, descoperiri genetice de ultim or demonstreaz c în
A.D.N. exist i structuri ultraconservative, care au r mas
neschimbate de sute de milioane de ani – i atunci ne punem
întrebarea legitim : cum r mâne cu evolu ia prin muta ii genetice ?
În condi iile noilor descoperiri f cute de dr. Piotr Gariaev i a
cart rii întregului genom uman – din care numai 3% codeaz
proteine ! – putem s ne punem o alt serie de întreb ri asupra
viabilit ii teoriei evolu ioniste – sau, cel pu in, asupra formei în care
ea este formulat în prezent. Îns acest lucru nu înseamn c ar trebui
s d m crezare necondi ionat Bibliei ...
Cert este c nici tiin a, nici religiile nu pot da o explica ie
pertinent asupra acestor fenomene controversate. Ce este
A.D.N.-ul ? De unde a ap rut el ? Cum a ap rut omul ? De i tiin a
are câteva r spunsuri biochimice, marile descoperiri i revela ii se
pare c stau în teritoriul biofizicii, domeniu destul de pu in explorat.
Se pare c A.D.N.-ul are cumva o func ionare similar unei proiec ii
holografice, fiind totodat o schem a organismului ce este translat
de la nivelul electrodinamic la nivel molecular. Acesta func ioneaz
efectiv ca un fel de computer cuantic ondulatoriu, ce cite te i scrie
codul genetic i proiecteaz apoi imagini holografice ale
biostructurii. Cu alte cuvinte, suntem mai degrab fiin e
electromagnetice decât chimice ...
Cum a ap rut via a ? Exist
mai multe ipoteze, una dintre
acestea, sus inut de mai noua
tiin numit astrobiologie, este
cea numit Big-Bang-ul biologic.
Similar crea iei Universului prin
acea fenomenal explozie
primordial numit de cercet tori
Big-Bang, via a a ap rut într-un anumit punct al Universului,

54
r spândindu-se apoi în întregul cosmos. Aceast ipotez se nume te
panspermie i tinde s înlocuiasc vechea ipotez , cea a supei
primordiale de pe Terra în care ar fi ap rut via a. Panspermia sus ine
c în întreg Univers exist germeni de via care atunci când ajung
într-un mediu favorabil încep s se dezvolte. Exist numero i
meteori i în care s-au descoperit forme de via primare – îns s-a
considerat c acestea au ap rut prin infectarea meteoritului la
p trunderea în mediul terestru. i trebuie s mai ti i c exist forme
de via destul de rezistente, chiar la cele mai imposibile condi ii de
via – presiuni i temperaturi mari sau, dimpotriv , foarte sc zute,
medii corozive, radia ii cosmice, .a.
Cercet ri de ultim or (Graham Lawton, 2003) au demonstrat
c A.D.N.-ul are propriet i electrice evidente, putând transporta,
asemeni unui fir conductor, sarcini electrice. Alte cercet ri,
neconfirmate înc , au ar tat c molecula de A.D.N. ar putea avea, în
anumite situa ii, chiar propriet i supraconductoare. Din p cate,
asemenea cercet ri senza ionale prezint un mare interes strategic iar
informa iile sunt destul de greu de ob inut i foarte controversate !
Cea mai controversat informa ie
vine îns din partea biochimistului dr.
Colm A. Kelleher, care în lucrarea
„Retrotranspozonii – mecanism pentru
transformarea corpului uman”, publi-
cat în anul 1999 la Institutul Na ional
pentru Cercet ri tiin ifice din Las
Vegas, emitea ipoteza c acele 97%
din A.D.N.-ul nostru care sunt
nefolosite, i care sunt constituite din
a a numi i transpozoni, ar putea fi
cheia unor transform ri uluitoare ale
trupului i min ii umane. Ace ti

55
transpozoni au capacitatea de a s ri de la o loca ie cromozomial la
alta, folosind un A.R.N. intermediar, numit retrotranspozon.
Transform rile acestea, desf urate în mai multe etape, ar duce la
modific ri ale corpului i min ii umane cu efecte similare celor
descrise în toate religiile – capacit i de percep ie extrasenzorial ,
iluminare, întinerire, culminând cu realizarea „corpului de lumin ”.
Aceste etape sunt cel mai ades, dar nu întotdeauna, asociate cu
fenomenul mor ii fizice sau cu st ri de moarte aparent (near-death
experience, n.a.). Cum aptitudinile legate de percep ia
extrasenzorial (E.S.P.) sunt uneori mo tenite în cadrul aceleia i
familii, ar trebui s existe cumva i o predispozi ie genetic în
transmiterea acestor aptitudini.
Un fapt foarte interesant de semnalat ar fi acela c fenomenul
în l rii i al manifest rii „corpului de slav ” se reg se te i în alte
religii în afar de cre tinism. Astfel, doctrinele tibetane vorbesc de
a a-zisul corp curcubeu de lumin , numit Ja’lus pa sau mai simplu
Jalus, posibil de realizat de înal i ini ia i religio i. Se pare c aceste
fenomene sunt independente de cultura sau credin a religioas ,
putând fi considerate a fi un fel de fenomen evolutiv, pur fizic.
Iluminarea i alte fenomene spirituale precum dobândirea unor
aptitudini de percep ie extrasenzorial , considerate mistice pân
recent, par a fi catalizate de apropierea mor ii fizice – a a numitele
N.D.E. (experien e la limita mor ii, n.a.), detaliile procesului fiind
surprinz tor de identic povestite de to i cei care îl parcurg, indiferent
de preg tirea, religia sau mediul cultural de care apar in.
Fenomene precum telepatia, clarviziunea, precogni ia pot fi
explicate plecând chiar de la nivelul fizic al particulelor elementare
care, dup cum tim, se supun principiilor mecanicii cuantice. Dac
majoritatea dintre noi nu de inem asemenea „puteri”, este fie pentru
c nu de inem mecanismele percep iei respective sau acestea exist
dar sunt inactive. Revenind la ipoteza lui Kelleher, exist

56
posibilitatea ca anumite muta ii genetice s activeze aceste
mecanisme. Iar aceste muta ii se pot produce i in vivo, a a cum a
ar tat Gariaev, nu numai de la o genera ie la alta. Prin urmare, de i
ipoteza lui Kelleher pare a fi de domeniul science-fiction, o privire
mai atent ar putea s arate c nu este chiar a a. Gândi i-v acum c
doar 2% ne despart, din punct de vedere genetic, de cimpanzei;
f când specula ii pe aceast tem , s ne imagin m cum ar ar ta o
fiin uman care ar diferi genetic în sens evolutiv pozitiv doar cu
2% fa de celelalte fiin e umane ? Probabil c anatomic nu ar exista
diferen e sesizabile, dar fiziologic ? Ar avea capacit i pe care
oamenii obi nui i nu le-ar de ine, sau le-ar de ine dar într-o form
rudimentar , neevoluat .
Contrar credin elor înr d cinate (cel
mai adesea i profund ne tiin ifice !)
A.D.N.-ul cromozomial nu reprezint o
structur static transmis neschimbat din
genera ie în genera ie. Barbara McClintock
avea s câ tige în anul 1983 premiul Nobel
prin descoperirea faptului c anumite
secven e genetice pot s ri de la o loca ie
cromozomial la alta – i acest fapt s-a
întâmplat dup ce, prin anii ’50, ea îns i
era considerat în lumea tiin ific a vremii a fi pu in „s rit de pe
fix”. Aceste structuri genetice, numite transpozoni se g sesc în
genomul fiec rei forme de via de pe planet , fie om, fie plant sau
bacterie. Re ine i – doar 3% din A.D.N.-ul nostru codeaz proteinele
care alc tuiesc corpul nostru fizic, deci restul de 97% revin din plin
pentru „jocul” salvelor transpozonice.
Tumorile canceroase ar fi un exemplu negativ al acestor „salve”
transpozonice – aproximativ 90% din aceste muta ii produse duc la
defec iuni ale genomului i implicit la boli degenerative, tumori

57
maligne i moarte.
În prim vara anului 2002, cercet toarea Sylvia Fischer de la
Laboratorul Hubrecht din Utrecht, Olanda, a descoperit c
transpozonii pot efectua „salturi” corecte în genom numai dac sunt
purt tori ai unei cantit i mici de informa ie, precum i faptul c
organismele posed mijloace de protec ie împotriva acestor muta ii
transpozonice. Totodat , pe baza acestor fapte a concluzionat c , pe
viitor, transpozonii ar putea servi ca unelte în terapia genomului.
Studiile efectuate de geneticianul Wojciech Makalowski de la
Computational Evolutionary Genomics Lab Penn State asupra acelor
97% din A.D.N.-ul a a-zis nefolositor l-au f cut s considere, pe
baza unor argumente tiin ifice solide, c acesta a de inut i înc
de ine un rol extrem de important în evolu ia speciei noastre, a ceea
ce reprezint în prezent fiin a uman – acest fenomen evolutiv
petrecându-se i cu riscul major al producerii unor muta ii defective.
Biochimistul dr. Colm A. Kelleher, autorul ipotezei despre care
aminteam mai înainte, sugereaz c evolu ia poate fi sus inut printr-
un proces sus inut în mai mul i pa i, implicând de-a lungul timpului
o serie de experien e precum medita ia sus inut , st ri la limita mor ii
fizice i al i stimuli, fiecare acompaniat de activarea transpozonilor.
Culminarea acestui proces, desf urat pe
parcursul mai multor ani de disciplin
spiritual – pe care majoritatea oamenilor nu
ating s -l finalizeze vreodat – îl constituie o
masiv „salv ” transpozonic ce permite
„muta ia” final , corect din punct de vedere
al limbajului genetic i atingerea ilumin rii,
stadiul evolutiv final. Din nefericire, studiul
fenomenului transpozonic în creier sau organe
nu se poate realiza in vivo datorit
periculozit ii, în schimb celulele din sistemul

58
imunitar pot fi u or monitorizate.
Majoritatea religiilor lumii statueaz medita ia ca fiind calea
spre iluminare. Efectele medita iei asupra creierului i corpului uman
au fost studiate detaliat în ultimul timp, introducându-se chiar un nou
concept, numit neuroplasticitate. Burton H. Singer de la
Universitatea Princeton, într-o lucrare tiin ific publicat în anul
2004, ar ta c , c lug rii tibetani care practicau de ani buni medita ia
puteau produce unde gamma sincronizate de mare amptitudine în
timpul practicilor meditative, unde eviden iate cu ajutorul
electroencefalografelor ce m soar activitatea electric a creierului.
Undele gamma sunt considerate a avea un rol în realizarea unei
„viziuni de ansamblu” asupra realit ii, printr-un proces neurologic
numit „centrare”, proces prin care creierul dobânde te i integreaz
informa ia venit prin toate canalele senzoriale.
Dac schimb ri uluitoare în metabolismul corpului i activitatea
electric a creierului au fost deja eviden iate la c lug rii tibetani în
timpul medita iei, nimeni îns nu a testat, cel pu in pân acum,
nivelul transpozonilor în corpul acelora i c lug ri. Este adev rat c
anumite fenomene eviden iate în timpul acestor procese nu par a fi
produse numai de transpozoni, ci mai degrab par a fi efectul unor
profunde modific ri, mergând pân la nivel cuantic, al corpului i
min ii umane.
Prin urmare, mintea uman pare a deveni ea îns i catalizatorul
unui proces legat de evolu ia fiin ei i speciei umane, proces care
numai atunci când este finalizat cu succes se încheie cu ob inerea
fenomenului numit iluminare i/sau în l are. Iar acest fenomen are
rezonan i la nivel genetic. Evident, exist o interconectare
puternic i profund între minte i corp, interconectare care se
realizeaz pe canale clasice sau esoterice, a a cum sus in anumite
doctrine. (Oricum, conform ultimelor studii tiin ifice efectuate în
lume, pu in medita ie, bine realizat , nu stric nim nui ... chiar dac

59
nu întotdeauna va fi finalizat cu realizarea ilumin rii !).
Fenomenul în sine nu are îns
nicio leg tur cu religia sau cultura din
care provine cel care îl realizeaz ,
reprezentând, se pare, punctul
culminant al evolu iei umane,
p trunderea pe un alt nivel de cosmic
de existen i de manifestare a
con tiin ei – i un alt nivel de percepere
a realit ii. Un asemenea individ ce
realizeaz iluminarea devine asemeni
unui spot luminos, realizând întregul
poten ial evolutiv al speciei umane în decursul vie ii sale. Am putea
spune c procesul respectiv este similar unei particule ce tuneleaz
printr-o barier de poten ial, în timpul transform rii sale din
corpuscul în und . Întotdeauna în societatea uman au existat
asemenea fiin e aflate pe diferite nivele evolutive intermediare – ceea
ce ne face s ne gândim c în fiecare fiin uman exist , cel pu in
teoretic, condi iile realiz rii acestui proces; îns numai anumi i
oameni reu esc s îl finalizeze. Mul i chema i, pu ini ale i ... i, dac
st m bine s ne gândim, în ultimele dou mii de ani, câte în l ri au
fost ? i cât de veridice au fost acestea ? Îns în mod sigur au existat
numero i c lug ri, mistici i chiar destul de mul i oameni simpli, ce
de ineau diverse puteri spirituale, puteri ce p reau a fi dincolo de
puterea de în elegere a celorlal i.
Ideea final ce rezult ar fi aceea c , de fapt, avem de-a face cu
un fenomen fizic, îns imposibil de finalizat f r dimensiunea
spiritual i inaccesibil majorit ii covâr itoare a oamenilor ce
tr iesc pe aceast planet . i poate ar fi bine s ne reamintim
întotdeauna c dincolo de ce ni se pare a fi paranormal troneaz
doar ne tiin a i ignoran a noastr .

60
În anul 2004, David Haussler,
director al Centrului pentru tiin i
Inginerie Biomolecular din cadrul
Universit ii Santa Cruz, California,
afirma: „Probabil c frac iunea din
A.D.N. care reprezint genele în
sensul tradi ional al producerii de
proteine este cam de 1,2%. Restul
A.D.N.-ului este ceea ce oamenii
numesc <gunoi>”. Când Haussler i colegul s u Gill Berjerano au
folosit computerele pentru a compara genomul uman cu cel al
obolanului ar fi fost normal ca s descopere diferen e majore între
aceste dou coduri genetice. Într-adev r, ei au descoperit diferen e,
dar au fost totodat surprin i s constate existen a multor gene
similare atât la om cât i la obolan. Aceste întinse por iuni din
genom se pare c nu s-au schimbat timp de milioane i milioane de
ani, timp în care procesul evolutiv a operat liber. Haussler era uimit
de descoperirea f cut . Multe din aceste standuri de A.D.N., numite
„ultraconservatoare”, nu de in rol în codarea proteinelor, fiind numite
„gunoi”, dac nu ar ap rea la atât de multe specii. Faptul c aceste
standuri au r mas neschimbate timp de sute de milioane de ani
demonstreaz faptul c sunt deosebit de importante, neputând fi
considerate în nici un caz „gunoi” cum se întâmpla pân acum. „Din
ceea ce tim referitor la rata muta iilor A.D.N.-ului de la o genera ie
la alta, ansa pentru a g si m car un stand din A.D.N. r mas
neschimbat între genomul uman i cel al obolanului de-a lungul a
sute de milioane de ani este mai mic decât 1:1022
. Este o frac iune
infim . Este virtual imposibil ca acest fapt s se produc datorit
ansei”, afirma Haussler. Aceast descoperire sugereaz faptul c
genomul îndepline te i alte opera ii în afar de codarea proteinelor,
dar scopul acestor por iuni ultraconservatoare din genom r mâne

61
pân în prezent un mare mister.
Revista „Nature” publica în num rul s u din ianuarie 2006 un
studiu efectuat pe obolani care eviden ia existen a unui nou
mecanism pentru reglarea func iilor creierului. Cercet torii
descoperiser o micro-structur pozi ionat în zona considerat
„gunoi” a A.D.N.-ului care afecta dezvoltarea sinapselor în creier.
Gena, numit miR-134, bloca o alt gen , numit Limk1, ce cauza
cre terea dendritelor. Dezvoltarea creierului i cre terea dendritelor
duc, implicit, la cre terea nivelului de inteligen .
Un alt punct de vedere, neoficial îns , împarte genomul în dou
p r i, fiecare jucând un rol diferit: prima, reprezentând aproximativ
3%, ar avea rol în codarea proteinelor ce constituie corpul, iar a
doua, reprezentând restul de 97% ar constitui un fel de cod ascuns,
de natur necunoscut , creat de cineva în vederea realiz rii unui scop
care momentan ne scap . „Astfel, o form de via extraterestr
inteligent , ar fi început crearea unor noi forme de via , plantându-
le pe diferite planete. Probabil, dup programarea codului nostru
genetic, creatorii no tri ne-ar fi crescut asem n tor cum cre tem noi
bacteriile în cutiile Petri. Nu putem cunoa te motivele i scopurile
lor, fie c a fost un experiment tiin ific, ori un fel pentru a prepara
noi planete în vederea coloniz rii, sau o misiune de lung durat în
vederea sem n rii vie ii în Univers. Dac ar fi s gândim în termeni
umani, programatorul extraterestru ar fi lucrat probabil cu un cod
mare ini ializând mai multe proiecte, acestea producând diferite
forme de via pe diferite planete. El ar fi încercat diverse solu ii,
scriind un cod enorm, executându-l, ad ugându-i noi func ii,
schimbând pe altele, rulându-l din nou, îmbun t indu-l, încercând
mereu. În final, programatorul din umbr ar fi încetat la un moment
dat procesul, concentrându-se numai pe „Proiectul P mânt” i
livrând întregul program pe aceast planet . ”
M rturisesc c nu tiu cât de adev rat sau science-fiction este

62
aceast m rturisire; îns ar fi putut oare acest ipotetic programator
genetic din umbr s ne programeze genetic i ideea existen ei lui
Dumnezeu ? Eu cred ca da.
Îns acest lucru ar schimba multe lucruri ...
... i dac acest capitol v-a pl cut, v invit s da i pagina pentru
a-l citi i pe urm torul, în care ve i vedea cum oamenii au început
deja s exploreze un vast domeniu, situat mult mai aproape i mult
mai departe decât v-a i imagina i care este la fel de complex ca i
Universul însu i ...

63
Capitolul V – Exploratorii con tiin ei
“Sunetul va fi medicina viitorului.”
Edgar Cayce
“S tii i s - i aminte ti întotdeauna
c e ti mai mult decât corpul t u fizic.”
Robert Monroe – Ultimate journey
Dac v mai aduce i aminte de primul capitol, cu peste trei sute
de ani în urm filosoful i matematicianul francez René Descartes
diviza realitatea în dou mari domenii: un domeniu material i unul
spiritual. Acest fapt ridica o mare problem , r mas nesolu ionat
pân în prezent: este con tiin a anterioar materiei sau este pur i
simplu un produs al acesteia ? În zilele noastre, când progresul
tiin ei i în special al medicinii este uluitor, s-ar putea ca întrebarea
acesta s vi se par , multora dintre voi, stupid . Ei bine, a vrea s nu
v gr bi i s încerca i s da i verdictul decât dup ce ve i termina de
citit acest capitol ...
În anul 1974 inginerul, inventatorul
i omul de afaceri american Robert
Monroe (1915-1995) fonda institutul
care îi va purta numele, în urma unei
întâmpl ri ciudate, care avea s -i
schimbe profund via a i concep iile
despre aceasta. Cercet torii de la
Institutul Monroe au cartografiat pentru
prima dat nivelele con tiin ei umane,
folosind tehnologie electronic
ultrasensibil pentru supravegherea

64
activit ii electrice a creierului uman – i tot aici au aplicat o nou
tehnologie de modificare i sincronizare a undelor electrice produse
de creierul uman – tehnologia Hemi-Sync. Robert Monroe avea s se
confrunte cu alte dimensiuni ale con tiin ei i ale realit ii,
dimensiuni la care dobândise acces datorit întâmpl rii i pe care se
str duise s le în eleag , s le cunoasc i s le foloseasc . Ulterior,
dorind s împ rt easc i altora ceea ce aflase, va scrie trei c r i:
C l torii în afara corpului, C l torii îndep rtate i Ultima c l torie.
Îndoindu-se c scrisul ar putea exprima i conferi credibilitate
fascinantei sale experien e transcendentale, Robert Monroe, ajutat i
de al i cercet tori, avea s conceap o serie de experimente care
puteau s ofere i altor indivizi temerari i perseveren i posibilitatea
experiment rii tr irilor prin care trecuse el însu i.
Tehnologia Hemi-Sync sau sincronizarea emisferelor cerebrale
este o tehnic dovedit tiin ific i clinic care, prin trimiterea a dou
tonuri având frecven e diferite, simultan c tre fiecare ureche a
ascult torului (dotat cu c ti) determin cele dou emisfere ale
creierului uman s ac ioneze la unison, “auzind” un al treilea sunet
(sunet binaural). Frecven a acestui sunet reprezint tocmai diferen a

65
dintre frecven ele cele dou tonuri. De fapt, acesta nu este un sunet
real, reprezentând de fapt un semnal electric care apare în creierul
uman atunci când ambele emisfere cerebrale lucreaz la unison.
Rezultatul acestui proces îl constituie a a numita sincronizare
cerebral sau hemi-sync – o condi ie optim pentru îmbun t irea
performan elor psihice umane.
Creierul uman genereaz mai multe tipuri de unde electrice,
clasificate dup frecven , intensitate i starea de con tiin asociat ,
clasificate dup cum urmeaz :
• unde beta – având o frecven cuprins între 13-30 Hz, ce apar în
stare de veghe, atunci când ne concentr m asupra rezolv rii unei
sarcini sau asupra unui obiect;
• unde alfa – sunt cuprinse în plaja de frecven 13-7 Hz i apar în
starea de relaxare, atunci când închidem ochii i ne preg tim de
somn;
• unde theta – având o frecven cuprins între 7-3,5 Hz, ce apar în
somnul cu vise, când creierul i corpul se refac pentru o nou zi;
• unde delta – sunt cuprinse în plaja de frecven 3,5-1 Hz,
corespunzând st rii de somn profund, f r vise;

66
Pe lâng aceste trenuri de unde electrice creierul uman mai poate
produce i alte tipuri de unde, pân de curând ignorate, astfel:
• unde gamma – având frecven a medie în jurul valorii de 40 Hz i
fiind asociate cu o stare special de con tiin , holografic am putea
spune, în care creierul sintetizeaz informa ia venit din diverse surse
i o integreaz creând un punct de vedere unitar;
• unde hiper-gamma – sunt situate peste valoarea de 100 Hz, fiind
asociate, de asemeni, cu st ri de iluminare, introspec ie profund i
abilit i psihice deosebite, precum experien e extracorporale .a.;
• unde lambda – având frecven a peste 200 Hz, asociate unor
abilit i psihice deosebite i a unor st ri extatice de con tiin ;
• unde epsilon – au frecven a sub cea a undelor delta, sub valoarea
de 0,5 Hz, activitatea cerebral fiind foarte mult redus – dar
paradoxal, aceast stare este asociat cu st ri de iluminare,
introspec ie profund i abilit i psihice deosebite, precum experien e
extracorporale .a.
Cercet ri de ultim or efectuate de
dr. Jeffrey Thompson la Centrul pentru
Cercet ri Neuroacustice ne duc la
concluzia c undele hiper-gamma,
lambda i epsilon sunt într-o rela ie
cumva circular – dac privim cu
aten ie la electroencefalograma m rit a
unei unde epsilon (sub 0,5 Hz) vom
observa c este purt toarea unei unde
mult mai rapide de tip lambda
(100÷200 Hz) i reciproc – dac privim de la dep rtare o und
extrem de rapid lambda vom vedea c aceasta se ridic pe crestele
unei foarte lente unde epsilon. Ulterior dr. Jeffrey Thompson avea s
dezvolte o serie de materiale audio care permit „antrenarea”
creierului în vederea atingerii nivelurilor gamma, hypergamma,

67
lambda i epsilon – cu tot ceea ce implic acesta. Nu trebuie s
considera i îns c simpla folosire a acestor materiale audio v-ar
putea aduce iluminarea – evolu ia spiritual necesit mai mult decât
simpla audi ie a unor materiale audio pe un m/3 player ! Îns efectele
sunt foarte benefice pentru ascult tor. Exist îns i unele
contraindica ii pentru doritorii de experien e cu acest tip de
antrenament mental. Sincronizarea emisferelor cerebrale are efecte
curative deosebite, dar are i o interdic ie – nu poate fi aplicat
persoanelor epileptice, cu afec iuni neurologice sau psihotice.
Aceasta se pare c este o limitare a aplicabilit ii acestei tehnologii
care a dat na tere unui nou fel de muzic – metamuzic .
Aparatele obi nuite de înregistrare a
activit ii cerebrale (EEG) nu lucreaz decât
în plaja de frecven e impuse de undele beta,
alfa, theta i delta. Pentru detectarea
undelor gamma, hipergamma, epsilon i
lambda sunt necesare echipamente speciale.
Spre exemplu, undele gamma i hyper-
gamma au fost descoperite în creierul
c lug rilor budi ti, în timpul medita iei profunde, fiind asociate cu
un nivel superior de organizare al creierului i o activitate mental
superioar incluzând percep ia i con tiin a, respectiv st ri similare
celor tr ite de amani i mistici în timpul extazului. Undele gamma
dispar complet în timpul anesteziei.
Cercet ri efectuate la Universitatea din
Birmingham confirm c undele gamma i
hyper-gamma sunt asociate cu st ri de
organizare superioar a creierului, fiind
asociate cu o activitate mental superioar i
un nou nivel de organizare, integrator i
holografic, al percep iei i con tiin ei umane.

68
Meritul lui Robert Monroe i al cercet torilor de la Institutul
Monroe este acela c au reu it, începând cu anul 1989, s pun la
dispozi ia publicului larg o tehnologie care s permit celor mai
mul i dintre noi accesul la alte nivele de con tiin , prin crearea unei
serii de exerci ii denumite The Gateway Experience, exerci ii bazate
pe îndelungata experien acumulat în cadrul programului The
Gateway Voyage, program desf urat în condi ii de strict
supraveghere medical , cu echipamente electronice sofisticate i pe
subiec i selecta i i dota i cu abilit i psihice speciale. The Gateway
Experience reprezint un set de 7 Waves (nivele) pe care doritorii
sunt invita i s le urmeze în scopul experiment rii, cunoa terii,
st pânirii i folosirii altor nivele de con tiin . Nivelele focus 10 i
focus 12, exprimate prin unde tip alfa i respectiv theta sunt nivele la
care creierul uman dezvolt abilit i i performan e deosebite.
Ultimele nivele, numite focus 15 i focus 21, exprimate prin unde
delta i epsilon sunt mult mai greu accesibile, dar deschid por ile
unor experien e inedite. Începând înc de pe nivelul 12 limbajul
uman obi nuit începe s devin insuficient i total nesatisf c tor
pentru descrierea experien elor, dezvoltându-se un nou tip de
comunicare non-verbal , intuitiv .

69
În timpul experimentelor desf urate în universit i i centre
medicale din întreaga lume s-a observat c este foarte dificil
aducerea creierului uman pe nivelul de func ionare delta (somn
profund) men inând în acela i timp continuitatea con tiin ei. Cu atât
mai greu este coborârea spre frecven a epsilon, când practic aparatele
înregistreaz stare de moarte clinic . i totu i, în aceast stare
creierul desf oar o activitate electric extraordinar , exprimat prin
unde lambda i epsilon, nedetectate de aparatele clasice.
O alt firm -pionier avea s pun la dispozi ia amatorilor
posibilitatea modific rii undelor cerebrale produse de creierul uman
folosind tehnica binaural , prin intermediul softului dezvoltat de
aceasta, numit Brainwaves Generator. Succesul de care s-a bucurat
acest soft avea s determina apari ia altor oferte, precum seria de
softuri produse de Transparent Corporation, numite mai preten ios:
Neuro Programmer, Brain Sound Studio, Mind Media .a. Softul
Neuro Programmer, ajuns în prezent la versiunea 2.0 are dou
op iuni: standard i profesional, respectiv pentru oameni obi nui i i
pentru profesioni ti (neurologi, psihiatri, psihologi .a.), acesta
putându-l folosi în diferite tratamente aplicate pacien ilor lor. Cu
aceasta intr m într-o nou er în care sunetul devine, a a cum afirma
profetul adormit Edgar Cayce în motto-ul de la începutul capitolului,
o nou medicin cu un impact deosebit asupra psihicului uman.
Timp de peste 20 de ani firma Brain Sync avea s lanseze
programe audio care urmau s fie folosite în întreaga lume.
Considerând c gândurile sunt obiecte i împ rt ind ideea novatoare
c mintea creeaz materia i implicit realitatea, Brain Sync avea s
lanseze de-a lungul anilor CD-uri cu o întreag serie de materiale
audio care ajut , conform declara iilor speciali tilor acestei firme la
reducerea stress-ului, îmbun t irea memoriei, ob inerea unui somn
odihnitor, expansiunea min ii i exersarea medita iei, accelerarea
vindec rii, cre terea creativit ii .a.

70
S mai amintesc numai de firma fondat de Marc VanDeKeere i
numit simbolic Brainwave Mind Voyage, ale c rei crea ii audio î i
propun îmbun t irea performan elor min ii umane prin folosirea
unor tehnici precum: N.L.P. (NeuroLinguistic Programming,
programare neuro-lingvistic , n.a.), hemi-sync, sunete monofonice
cu efecte similare hemi-sync, sugestii subliminale modulate pe
frecven e ultrasonice, A.A.P.T., .a.
Succesul mare de care au început s se bucure aceste produse ne
determin s ne gândim dac nu cumva am p truns deja într-o nou
etap cultural , evolutiv i tehnologic , etap care î i face sim it
prezen a din ce în ce mai mult în via a de zi cu zi, cu efecte benefice
sau mai pu in benefice. Descifrarea secretelor creierului uman pentru
a fi folosite pe scar larg , de c tre oameni obi nui i, în vederea
cre terii performan elor lor psihice i tratarea unor maladii, este un
lucru îmbucur tor.
Îns exist i reversul medaliei – încercarea de a reprograma
creierul uman, de a-i altera în scopuri josnice func ionarea – i acest
lucru ar trebui s dea de gândit tuturor celor care au o judecat
dreapt i cump nitoare.
* *
*
Nu pot încheia acest capitol
f r a vorbi despre descoperirea
uluitoare f cut de medicul
psihiatru Rick Strassman
privind efectele extraordinare
ale moleculei de DMT (N,N-
dimethyltryptamin) asupra cre-
ierului uman. Cercet rile sale
asupra DMT au început în anul
1990 la Universitatea de

Molecula florin-c-t-lin-tofan

Recommended

Recommended

More Related Content

Viewers also liked

Viewers also liked (19)

Similar to Molecula florin-c-t-lin-tofan

Similar to Molecula florin-c-t-lin-tofan (20)

Molecula florin-c-t-lin-tofan