Drept roman. unitatea iii

3. PERSOANE ŞI CAPACITĂŢI. FAMILIA
3.1. Noţiuni generale 61
3.2. Puterea părintească 77
3.3. Căsătoria 84
3.4. Concubinatul, adrogaţiunea, adopţiunea, legitimarea 93
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 98
Teste de autoevaluare 98
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 99
Bibliografie minimală 99
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
• să descrii condiţiile puterii părinteşti;
• să identifici elementele definitorii ale capacităţii juridice;
• să enumeri condiţiile de validitate ale căsătoriei romane;
• să descrii noţiunile de concubinaj, adrogaţiune, adopţie.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 9 ore

Andy Puşcă
Drept roman
3.1. Noţiuni generale
Noţiunea de persoan
unitate indisolubilă
sa juridică, noţiunea se refer
juridice ca subiect de drepturi
În societatea sclavagist
cunoscută tuturor oamenilor, deoarece sclavii nu erau considera
juridică - drept
(instrumenta vocalia
juridică, de a fi cu alte cuvinte titulari de drepturi
avea drepturi şi obliga
personalitate sau capacitate juridic
principiu numai oamenilor liberi, c
juridic al cuvântului, întrucât numai ei puteau participa la raporturile juridice ca
titulari de drepturi ş
Capacitatea juridică
naşte, ci o suprastructur
şi care la rândul ei, printr
de persoană, adică ideea de subiect de drepturi
persona, care iniţial însemna masca pe care actorii o purtau când interpretau
rolurile încredinţate. Sensul juridic dobândit ulterior de cuvântul
exclude simbolismul ini
„personalitatea” sau capacitatea juridic
obligaţii, de a „juca
Pe lângă termenul de
de subiect de drept
partea corporală cea mai semnificativ
sociale pe care le desf
(caput) derivă şi no
de exerciţiu. Pentru ca un om s
capacitatea de drept cât
cerea să fie îndeplinite mai multe condi
să fie cetăţean (status civitatis
nu se găsească în puterea p
de fapt sau de exerci
condiţiile menţionate
stare mintală, vârst
concepţia romană considera o femeie incapabil
mintale care întuneca folosirea corect
se bucurau de capacitatea
sex masculin, în plenitudinea facult
se bucurau de deplina capacitate de fapt.
Reţine
clasificarea
capacităţii!
Persoane şi capacit
Drept roman
iunea de persoană în sensul ei larg şi obişnuit desemnează omul privit ca o
unitate indisolubilă în totalitatea structurii sale fizice şi psihice. În accep
ţiunea se referă la omul cu posibilităţi de a participa în raporturile
ice ca subiect de drepturi şi de obligaţii.
În societatea sclavagistă, aptitudinea de a avea drepturi şi obliga
tuturor oamenilor, deoarece sclavii nu erau consideraţ
drept „persoane”, ci simple „lucruri” (res) „unelte gr
instrumenta vocalia) – şi, în consecinţă, incapabili de a avea un rol în via
, de a fi cu alte cuvinte titulari de drepturi şi obligaţii. Aptitudinea de a
şi obligaţii, de a juca un rol în viaţa juridică
personalitate sau capacitate juridică; ea aparţinea în societatea roman
principiu numai oamenilor liberi, căci numai aceştia erau persoane în sensul
turi şi de obligaţii.
Capacitatea juridică nu este aşadar în dreptul roman o calitate cu care omul s
te, ci o suprastructură ce se întemeiază pe relaţiile de producţie sclavagiste
i care la rândul ei, printr-o dialectică firească, le ocroteşte. La romani no
, adică ideea de subiect de drepturi şi obligaţii se redă prin cuvântul
care iniţial însemna masca pe care actorii o purtau când interpretau
ţate. Sensul juridic dobândit ulterior de cuvântul
exclude simbolismul iniţial al termenului, ci dimpotrivă, continua deoarece
sau capacitatea juridică este aptitudinea de a avea drepturi
juca” un rol în viaţa juridică.
termenul de persona, romanii mai foloseau pentru a desemna no
de subiect de drept şi obligaţii pe cel de caput (cap), pornindu-se evident de la
ă cea mai semnificativă pentru un individ în toate activit
sociale pe care le desfăşoară. De altfel, după cât se pare de la acest cuvânt
şi noţiunea de capacitate.
Capacitatea juridică era de două feluri: de drept sau de folosinţă ş
iu. Pentru ca un om să fie pe deplin capabil trebuia să
capacitatea de drept cât şi pe cea de fapt. Capacitatea de drept sau de folosin
fie îndeplinite mai multe condiţii: omul să fie liber (status libertatis
status civitatis) şi să fie şef de familie (status famili
ă în puterea părintească a altei persoane. La rândul ei, capacitatea
de fapt sau de exerciţiu era recunoscută numai acelor persoane care pe lâng
ţionate - îndeplineau şi unele condiţii de fapt cu privire la sex,
, vârstă etc. Într-adevăr, unele persoane datorită
ia romană considera o femeie incapabilă în multe privin
mintale care întuneca folosirea corectă a raţiunii, inexperienţei, vârstei etc., nu
se bucurau de capacitatea de fapt sau de exerciţiu. Aşadar, numai persoanele de
sex masculin, în plenitudinea facultăţilor intelectuale, având o anumit
se bucurau de deplina capacitate de fapt.
i capacităţi. Familia
61
ă omul privit ca o
i psihice. În accepţiunea
i de a participa în raporturile
i obligaţii nu era
tuturor oamenilor, deoarece sclavii nu erau consideraţi de ordinea
unelte grăitoare”
, incapabili de a avea un rol în viaţa
ii. Aptitudinea de a
a juridică se numeşte
inea în societatea romană în
tia erau persoane în sensul
adar în dreptul roman o calitate cu care omul s-ar
iile de producţie sclavagiste
romani noţiunea
ii se redă prin cuvântul
ial însemna masca pe care actorii o purtau când interpretau
ate. Sensul juridic dobândit ulterior de cuvântul persona nu
, continua deoarece
este aptitudinea de a avea drepturi şi
, romanii mai foloseau pentru a desemna noţiunea
se evident de la
pentru un individ în toate activităţile
cât se pare de la acest cuvânt
ţă şi de fapt sau
să posede atât
i pe cea de fapt. Capacitatea de drept sau de folosinţă
status libertatis),
status familiae), adică să
a altei persoane. La rândul ei, capacitatea
numai acelor persoane care pe lângă
ii de fapt cu privire la sex,
r, unele persoane datorită sexului -
în multe privinţe - bolilor
ţei, vârstei etc., nu
adar, numai persoanele de
ilor intelectuale, având o anumită vârstă

Andy Puşcă
Drept roman
3.1.1. Dobândirea şi pierderea capacit
născutul să fie viu ş
şi înainte de naştere, potrivit regulii romane, copilul conceput este privit ca
născut ori de câte ori interesele l
habetur, quotiens de eius commodis agitur
În temeiul acestei reguli, avortul era prohibit
acordată copilului conceput înainte ca acesta din urm
era stabilită în interesul exclusiv al copilului conceput; de aceea î
eficacitatea dacă acesta se na
unei persoane sfârş
mod excepţional prin moar
în prizonierat, pierderea cet
Pe lângă persoanele fizice, dreptul roman a recunoscut capacitatea juridic
unor colectivităţi, ca de pild
colectivităţi pe care dreptul modern le nume
Reglementarea capacit
roman dezvoltarea rela
persoană rămâne foarte limitat
majorităţii populaţ
epoca feudală, deoarece capacitatea juridic
poziţia de clasă a locuitorilor
rămânea inegală.
Capitalismul la rândul s
pentru toate clasele. Capacitatea juridic
elemente: libertatea (
de familie (status familiae
Întrunirea acestor trei elemente constituia ceea ce textele romane numeau
status sau caput, adic
Dacă el pierdea unul din aceste trei elemente în mod obi
simplă modificare mai restrâns
romană însă, libertatea, drepturile
un ansamblu unic ş
cetăţeanului, încât dac
juridică se stingea deplin. Jurisconsul
aceste trei elemente ducea la
juridice şi o comparau cu moartea. De aceea, unii traduc
moartea civilă, deoarece e vorba de dispari
dreptului civil; fizice
Cauzele care atrăgeau
grave. Astfel, cel care î
deminutio maxima
temeiul cauzelor care aduceau sclavia, c
republicană, neplata datoriilor, unele condamn
pierdea calitatea de cet
cetăţenia romană pentru a dobândi o alta într
Memorizează
elementele
capacităţii
juridice!
Drept roman
i pierderea capacităţii juridice
Capacitatea juridică începe odată cu naşterea persoanei, cu condi
fie viu şi viabil şi să aibă înfăţişare umană; ea poate avea eficien
ştere, potrivit regulii romane, copilul conceput este privit ca
scut ori de câte ori interesele lui o cer (infans conceptus pro iam nato
habetur, quotiens de eius commodis agitur).
În temeiul acestei reguli, avortul era prohibit şi succesiunea tatălui decedat era
copilului conceput înainte ca acesta din urmă să se fi nă
în interesul exclusiv al copilului conceput; de aceea î
ă acesta se naşte mort. Personalitatea sau capacitatea juridic
unei persoane sfârşeşte în mod firesc odată cu moartea fizică a acesteia
ional prin moartea ei civilă (capitis deminutio), cum ar fi: c
în prizonierat, pierderea cetăţeniei etc.
persoanele fizice, dreptul roman a recunoscut capacitatea juridic
ăţi, ca de pildă statului, cetăţilor, diferitelor asocia
i pe care dreptul modern le numeşte persoane juridice sau morale.
Reglementarea capacităţii juridice a urmat în întreaga evoluţie a dreptului
roman dezvoltarea relaţiilor de producţie sclavagiste. Categoria juridic
mâne foarte limitată, deoarece dreptul roman refuză sclavilor, deci
ii populaţiei capacitatea juridică. Situaţia nu s-a schimbat nici în
, deoarece capacitatea juridică, proporţională în raport cu
ă a locuitorilor - nobili, clerici, ţărani liberi, orăş
Capitalismul la rândul său, extinde şi generalizează ideea de capacitate juridic
pentru toate clasele. Capacitatea juridică a cetăţeanului roman cuprindea
elemente: libertatea (status libertatis), cetăţenia (status civitatis)
status familiae).
, adică starea sau capacitatea juridică a cetăţeanului roman.
el pierdea unul din aceste trei elemente în mod obişnuit, se producea o
modificare mai restrânsă sau mai intensă a capacităţii sale. În concep
, libertatea, drepturile de cetăţenie şi drepturile de familie formau
un ansamblu unic şi necesar existenţei capacităţii sau personalităţ
eanului, încât dacă unul din aceste elemente dispărea, personalitatea sa
se stingea deplin. Jurisconsulţii romani afirmau că pierderea unuia din
aceste trei elemente ducea la capitis de minutio, adică la stingerea personalit
i o comparau cu moartea. De aceea, unii traduc capitis deminutio
ă, deoarece e vorba de dispariţia unei personalităţ
dreptului civil; fiziceşte însă, persoana în cauză continua să existe.
Cauzele care atrăgeau capitis deminutio puteau fi mai grave sau mai pu
grave. Astfel, cel care îşi pierdea libertatea (status libertatis) suferea o
ma (cea mai mare capitis deminutio), aceasta avea loc în
temeiul cauzelor care aduceau sclavia, căderea în prizonierat, în epoca
, neplata datoriilor, unele condamnări penale grave etc. Cel care î
pierdea calitatea de cetăţean (status civitatis) de pildă prin renun
ă pentru a dobândi o alta într-o cetate străină, prin efectul
62
terea persoanei, cu condiţia ca nou-
; ea poate avea eficienţă
tere, potrivit regulii romane, copilul conceput este privit ca şi
infans conceptus pro iam nato
ălui decedat era
se fi născut. Regula
în interesul exclusiv al copilului conceput; de aceea îşi pierde
te mort. Personalitatea sau capacitatea juridică a
ă a acesteia şi în
), cum ar fi: căderea
persoanele fizice, dreptul roman a recunoscut capacitatea juridică şi
ilor, diferitelor asociaţii etc.,
te persoane juridice sau morale.
ii juridice a urmat în întreaga evoluţie a dreptului
e. Categoria juridică de
ă sclavilor, deci
a schimbat nici în
ă în raport cu
rani liberi, orăşeni, iobagi -
ideea de capacitate juridică
eanului roman cuprindea trei
) şi drepturile
ăţeanului roman.
nuit, se producea o
ii sale. În concepţia
i drepturile de familie formau
ii sau personalităţii juridice a
rea, personalitatea sa
pierderea unuia din
la stingerea personalităţii
capitis deminutio cu
ia unei personalităţi pe tărâmul
existe.
puteau fi mai grave sau mai puţin
) suferea o capitis
), aceasta avea loc în
derea în prizonierat, în epoca
ri penale grave etc. Cel care îşi
prin renunţarea la
ăină, prin efectul

Andy Puşcă
Drept roman
anumitor condamnă
dacă îşi pierdea drepturile de familie (
deminutio minima
Exemple de capitis deminutio minima
persoană dependent
care dimpotrivă, din persoana independent
trece dintr-o putere p
trece dintr-o putere p
trece din puterea ş
a capului de familie în a c
Identifică elementele care stau la baza dobândirii capacit
3.1.2. Efectele capacităţii juridice
Oricare ar fi fost cauza care a pricinuit moartea
personalitatea sa juridic
personalitate nouă
personalitate (permutatio status
familie o situaţie identic
pierdut-o, iar femeia c
în puterea altui şef (
Dar dobândirea în asemenea cazuri a unei noi person
independentă de respectiva
singur efect este stingerea personalit
posterior, iar în spe
succesiune (post hoc
Persoanele care au suferit o moarte civil
gentilică cu membrii familiei civile
succesiune în vechea fami
pe care le posedau; acestea reveneau celor din ini
respectiva capitis deminutio
lor insolvabili ca sclavi statului, în urma un
efect pierderea cetăţ
cum manu etc.
Având asemenea consecin
acelaşi timp urmă
fiind stinse. Astfel, dac
împrumut) dispăreau; într
Titus fiind desfiinţ
Drept roman
anumitor condamnări etc., suferea o capitis deminutio media (mijlocie), iar
i pierdea drepturile de familie (status familiae), suferea o
deminutio minima (cea mai mică).
capitis deminutio minima sunt numeroase: emancipatul, care din
dependentă (alieni iuris) devine independentă (sui iuris
ă, din persoana independentă devine dependentă, ad
o putere părintească într-alta, femeia care, căsătorindu-
o putere părintească în alta, femeia are căsătorindu-
trece din puterea şefului ei de familie în aceea a soţului, dacă este
capului de familie în a cărui autoritate se găseşte soţul etc.
Sarcina de lucru 1
elementele care stau la baza dobândirii capacităţii juridice.
ii juridice
Oricare ar fi fost cauza care a pricinuit moartea civilă a cetăţeanului roman,
personalitatea sa juridică se stinge. Uneori acesta poate dobândi pe alt plan o
personalitate nouă în fapt găsindu-ne în faţa unei simple schimb
permutatio status); aşa de pildă un adoptat dobânde
ţie identică cu cea avută în vechea familie de origine
o, iar femeia căsătorită cum manu trece din puterea unui ş
şef (in manu mariti).
Dar dobândirea în asemenea cazuri a unei noi personalităţi este cu totul
de respectiva capitis deminutio, care rămâne un act unic, al c
singur efect este stingerea personalităţii juridice. Tot ceea ce poate urma
posterior, iar în speţă aparţine unei noi personalităţi, reprezint
post hoc), şi nu un raport de la cauză la efect (propter hoc
Persoanele care au suferit o moarte civilă rupeau orice legătură agnatic
cu membrii familiei civile şi pierdeau în consecinţă orice drept de
succesiune în vechea familie. De asemenea, erau lipsite de bunuri patrimoniale
pe care le posedau; acestea reveneau celor din iniţiativa cărora a avut loc
capitis deminutio; de pildă creditorilor care vânduseră
lor insolvabili ca sclavi statului, în urma unei condamnări care a avut drept
efect pierderea cetăţeniei celui condamnat, soţului sui iuris care se c
Având asemenea consecinţe cu privire la bunuri, moartea civilă
i timp urmări similare în privinţa obligaţiilor; acestea erau socotite ca
fiind stinse. Astfel, dacă Titus a fost adrogat, vechile sale obligaţii (de pild
eau; într-adevăr, după adrogare personalitatea juridic
Titus fiind desfiinţată, obligaţiile pe care le contractase în aceast
63
(mijlocie), iar
), suferea o capitis
sunt numeroase: emancipatul, care din
sui iuris), adrogatul,
ă, adoptatul care
-se cum manu
-se cum manu
ă este sui iuris sau
ăţii juridice.
ăţeanului roman,
se stinge. Uneori acesta poate dobândi pe alt plan o
a unei simple schimbări de
un adoptat dobândeşte în noua
în vechea familie de origine şi pe care a
trece din puterea unui şef de familie
ăţi este cu totul
mâne un act unic, al cărui
ii juridice. Tot ceea ce poate urma
i, reprezintă o simplă
propter hoc).
ătură agnatică sau
ţă orice drept de
lie. De asemenea, erau lipsite de bunuri patrimoniale
ărora a avut loc
creditorilor care vânduseră pe debitorii
ri care a avut drept
care se căsătorea
e cu privire la bunuri, moartea civilă producea în
iilor; acestea erau socotite ca
Titus a fost adrogat, vechile sale obligaţii (de pildă un
adrogare personalitatea juridică a lui
iile pe care le contractase în această calitate

Andy Puşcă
Drept roman
dispăreau – încetau de a mai exista, disp
(sublata causa, tollitur effectus
Principiul stingerii obliga
creditorii persoanelor care sufereau o moarte civil
de sumele pe care urmau s
intervenit însă în ajutorul
în justiţie o acţiune cu fic
minutus non esset
instanţelor pentru plata datoriei ca
Moartea civilă desfiin
fizică biologică. Persoana care suferise
pe tărâmul dreptului natural. De aceea, leg
sânge) continuau să
născute din delicte (de pild
persoana fizică a celui ce suferise o moarte civil
este exonerat de delictele sale, chiar dac
jurisconsultul Ulpian.
3.1.3. Limitări ale capacităţii juridice
Dreptul roman cuno
unele îngrădiri dator
cetăţenească.
A. Acela care refuza s
la acest act sau cel ce scria scrisori ofensatoare (
unei persoane era lovit de „
martor sau de a recurge la martori în propriile
B. A doua cauză de limitare a capacit
nedemnitatea cetăţ
dispoziţie a legii sau în virtutea edictului pretorian. Cu ocazia întocmirii listelor
censului, cenzorii puteau, în epoca republican
un cavaler din ordinul cavalerilor sau s
vot, dacă aceştia se f
etc. O asemenea pedeaps
următor de către cenzorii ce urmau în func
interziceau celor condamna
dregătorii sau funcţ
În fine, edictul pretorian prevedea c
sau exercitarea anumitor profesiuni
incapacitatea de a pleda la judecata pentru altul (
sau de a reprezenta pe altul în justi
Infamia ce rezulta din lege sau din edictul pretorului era pronun
Senatul sau împăratul puteau printr
Drept roman
încetau de a mai exista, dispărând cauza, dispărea
sublata causa, tollitur effectus).
ncipiul stingerii obligaţiilor avea urmări cu totul dăunătoare fa
creditorii persoanelor care sufereau o moarte civilă; aceştia rămâneau p
de sumele pe care urmau să le recupereze de la astfel de debitori. Pretorul a
ă în ajutorul creditorilor, dându-le pentru a-şi urmări crean
ţiune cu ficţiunea că moartea civilă nu a avut loc (
minutus non esset). În speţă creditorii lui Titus puteau să-l urmăreasc
elor pentru plata datoriei ca şi când nu ar fi fost adrogat.
ă desfiinţa personalitatea juridică a celui în cauză, dar nu
ă. Persoana care suferise capitis deminutio îşi continua existen
râmul dreptului natural. De aceea, legăturile de rudenie cognatic
sânge) continuau să rămână în fiinţă şi să producă efecte juridice, iar obliga
scute din delicte (de pildă dintr-o injurie, furt etc.) nu se stingeau, deoarece
ă a celui ce suferise o moarte civilă rămânea aceeaş
este exonerat de delictele sale, chiar dacă a suferit o capitis deminutio
jurisconsultul Ulpian.
ăţii juridice
Dreptul roman cunoştea unele cazuri în care capacitatea juridică
diri datorită anumitor comportamente care dezonorau demnitatea
A. Acela care refuza să facă mărturisiri, luând parte la un act juridic cu privire
la acest act sau cel ce scria scrisori ofensatoare (carmen famosum
unei persoane era lovit de „intestabilitate” – adică de incapacitatea de a fi
martor sau de a recurge la martori în propriile-i procese.
ă de limitare a capacităţii juridice este infamia (infamia
nedemnitatea cetăţenească. Ea putea rezulta dintr-o decizie a cenzo
ie a legii sau în virtutea edictului pretorian. Cu ocazia întocmirii listelor
censului, cenzorii puteau, în epoca republicană să excludă un senator din senat,
un cavaler din ordinul cavalerilor sau să lipsească un cetăţean de dreptul
ştia se făcuseră vinovaţi de acte imorale, necinstite, lux exorbitant
etc. O asemenea pedeapsă (nota censoria) putea fi radiată cu ocazia censului
tre cenzorii ce urmau în funcţie. La rândul lor unele legi penale
interziceau celor condamnaţi în materie criminală să poată îndeplini anumite
torii sau funcţii sau să fie martori şi judecători.
În fine, edictul pretorian prevedea că unele condamnări, unele fapte imorale
sau exercitarea anumitor profesiuni (gladiator, comediant) atr
incapacitatea de a pleda la judecata pentru altul (postulare) de a fi reprezentat
sau de a reprezenta pe altul în justiţie (cognitor, procurator).
Infamia ce rezulta din lege sau din edictul pretorului era pronunţ
ăratul puteau printr-o decizie să-i şteargă efectele.
64
ărea şi efectul
ătoare faţă de
ămâneau păgubiţi
le recupereze de la astfel de debitori. Pretorul a
ări creanţele lor
nu a avut loc (ac si capitae
ărească în faţa
ă, dar nu şi pe cea
i continua existenţa,
denie cognatică (de
efecte juridice, iar obligaţiile
o injurie, furt etc.) nu se stingeau, deoarece
mânea aceeaşi. Nimeni nu
capitis deminutio, afirma
tea unele cazuri în care capacitatea juridică putea suferi
anumitor comportamente care dezonorau demnitatea
rturisiri, luând parte la un act juridic cu privire
carmen famosum) la adresa
de incapacitatea de a fi
infamia) adică
o decizie a cenzorilor, dintr-o
ie a legii sau în virtutea edictului pretorian. Cu ocazia întocmirii listelor
un senator din senat,
ean de dreptul său de
i de acte imorale, necinstite, lux exorbitant
cu ocazia censului
ie. La rândul lor unele legi penale
îndeplini anumite
ri, unele fapte imorale
(gladiator, comediant) atrăgeau
) de a fi reprezentat
Infamia ce rezulta din lege sau din edictul pretorului era pronunţată pe viaţă.
efectele.

Andy Puşcă
Drept roman
3.1.4. Persoane juridice
Subiecte ale raportului juridic puteau fi persoanele fizice
morale, adică colectivit
capacitatea de a avea drepturi
Romanii foloseau în general pentru a desemna persoana juridic
corpus (corporaţie), de
concepţia romană
comunităţilor sau asocia
prin interese comune. Din aceast
publica, populus)
(civitates, coloniae
juridice romanii priveau diverse asocia
de publicani (societas publicanorum
cu statul, impozitele de
exploatarea salinelor
exercitării unor profesiuni (negustori, cor
asociaţiile religioase ce urm
colegiile funerare ce pl
fie satisfacerea intereselor slujba
Anumite aptitudini ale personalit
ziselor comunităţi de bunuri (
unor scopuri determinate: sociale, culturale, religioase etc.
Aşa erau stabilimentele create pentru ajutorarea s
bolnavilor, pentru educarea
Apărute în epoca dominatului, aceste comunit
fundaţiuni, au căpă
Iustinian.
Asemenea comunităţ
Romei imperiale, urm
păturile posedante, aristocra
anumite avantaje materiale care evident nu puteau men
poziţia privilegiată
Până la finele Republicii, asocia
autorităţii, existenţ
statute care să le determine modul de func
asociere fusese consacrat
Republicii şi începutul imperiului îns
regimului politic, au fost desfiin
iar împăratul Augustus a stabilit prin Legea
are nevoie pentru a se constitui de o autoriza
târziu de împărat). Odat
juridică. Înainte de promulgarea Legii
asociaţiilor nu era aceea a unei persoane juridice; în adev
priveau patrimoniul asocia
lege a lui Augustus condi
existenţa unui patrimoniu asupra c
Drept roman
Subiecte ale raportului juridic puteau fi persoanele fizice şi cele juridice sau
ă colectivităţi umane cărora dreptul pozitiv le-
capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii.
Romanii foloseau în general pentru a desemna persoana juridică
ţie), de universitas (comunitate) şi de collegio
ia romană personalitatea juridică aparţinea înaint
ilor sau asociaţiilor de persoane – (universitates personarum
prin interese comune. Din această categorie făceau parte statul roman (
) şi diferitele sale subdiviziuni administrative, ca: ora
oloniae, municipia) şi diferite teritorii (pagi etc.). Tot ca persoane
juridice romanii priveau diverse asociaţii profesionale, ca de pildă
societas publicanorum) care strângeau în temeiul unor conven
cu statul, impozitele de la contribuabili, asociaţiile constituite pentru
exploatarea salinelor şi minelor de aur şi argint, cele constituite în vederea
rii unor profesiuni (negustori, corăbieri etc.). La acestea se adaug
iile religioase ce urmăreau fie întrajutorarea membrilor lor, cum erau
colegiile funerare ce plăteau din cotizaţiile comune ajutoare de înmormântare,
fie satisfacerea intereselor slujbaşilor anumitor culte păgâne etc.
Anumite aptitudini ale personalităţii juridice recunoaşte dreptul roman a
ăţi de bunuri (universitates rerum), adică patrimoniilor afectate
unor scopuri determinate: sociale, culturale, religioase etc.
a erau stabilimentele create pentru ajutorarea săracilor, pentru îngrijirea
bolnavilor, pentru educarea şi întreţinerea orfanilor, aşezăminte religioase etc.
rute în epoca dominatului, aceste comunităţi de bunuri numite
ăpătat deplina capacitate juridică numai pe timpul împ
Asemenea comunităţi de bunuri al căror rol social nu poate fi negat în istoria
Romei imperiale, urmărea în ultimă analiză să diminueze antagonismul dintre
turile posedante, aristocraţia „prea ilustra” şi poporul de jos (humiliores
anumite avantaje materiale care evident nu puteau menţine în continuare
ia privilegiată a celor nobili şi nici împiedica legitatea dezvoltă
la finele Republicii, asociaţiile se puteau constitui fără
ii, existenţa lor juridică fiind condiţionată numai de existen
ă le determine modul de funcţionare. Această deplină
asociere fusese consacrată de timpuriu prin Legea celor XII Table. La finele
i începutul imperiului însă, unele asociaţii dovedindu
regimului politic, au fost desfiinţate – aşa a procedat dictatorul Iulius Caesar,
ratul Augustus a stabilit prin Legea Iulia de collegiis că orice asocia
are nevoie pentru a se constitui de o autorizaţie prealabilă dată de senat (mai
ărat). Odată constituită, asociaţia căpăta deplin drept personalitate
. Înainte de promulgarea Legii Iulia de collegiis, capacitatea juridic
iilor nu era aceea a unei persoane juridice; în adevăr jurisconsul
priveau patrimoniul asociaţiilor ca o proprietate a membrilor lor. Sus
lege a lui Augustus condiţiona acordarea autorizaţiei de func
a unui patrimoniu asupra căruia asociaţia primea drepturi similare cu
65
i cele juridice sau
-a recunoscut
Romanii foloseau în general pentru a desemna persoana juridică termenii de
collegio (colegii). În
inea înainte de toate
universitates personarum), unite
ceau parte statul roman (res
i diferitele sale subdiviziuni administrative, ca: oraşele
etc.). Tot ca persoane
ii profesionale, ca de pildă, societăţile
) care strângeau în temeiul unor convenţii
iile constituite pentru
i argint, cele constituite în vederea
bieri etc.). La acestea se adaugă
rea membrilor lor, cum erau
iile comune ajutoare de înmormântare,
te dreptul roman aşa-
patrimoniilor afectate
racilor, pentru îngrijirea
minte religioase etc.
i de bunuri numite şi
numai pe timpul împăratului
oate fi negat în istoria
diminueze antagonismul dintre
humiliores) prin
ine în continuare
i nici împiedica legitatea dezvoltării istorice.
iile se puteau constitui fără intervenţia
numai de existenţa unor
deplină libertate de
de timpuriu prin Legea celor XII Table. La finele
ii dovedindu-se ostile
a a procedat dictatorul Iulius Caesar,
ă orice asociaţie
dată de senat (mai
ta deplin drept personalitate
capacitatea juridică a
ăr jurisconsulţii
r lor. Sus-numita
iei de funcţionare, de
ia primea drepturi similare cu

Andy Puşcă
Drept roman
ale unei persoane juridice (
asupra respectivului patrimoniu, capacitatea de a se obliga etc.
Capacitatea deplină
sale administrative), fie de drept privat (asocia
recunoscută decât treptat
Cu toate prerogativele recunoscute persoanelor juridice niciodat
şi nici nu puteau fi situate pe acela
sunt străine, cele succesorale recunoscute în anumite limite,
drepturilor, activ şi pasiv era încredin
Persoanele morale nu disp
Acest fapt constituia de altfel unul din marile lor avantaje, c
putea realiza ceea ce nu s
generaţii. Cu toate acestea, o persoan
şi-ajuns scopul – este oarecum moartea sa fireasc
desfiinţarea ei pe considerentul c
orânduirea sclavagist
încetează activitatea dac
cu îndeplinirea sarcinilor fixa
Enumeraţi în 10 rânduri deosebirile dintre persoana moral
3.1.5. Elementele capacităţii juridice
A. Libertatea
Calitatea de om liber constituie una din condi
libertate se dobânde
părinţi sunt liberi, copilul se na
celălalt sclav, copilul urmeaz
Dacă mama este sclav
calitatea de femeie liber
bucura de calitatea de om liber. Solu
cercetat-o mai sus, c
lui o cer, şi evident acestea cereau ca el s
Posterior naşterii, calitatea de om liber se dobânde
prescripţie achizitiv
de ani ca om liber, dobânde
calitate.
Libertatea se pierde prin c
ginţilor, după care
Drept roman
ale unei persoane juridice (personae vicene sustinet); dreptul de proprietate
spectivului patrimoniu, capacitatea de a se obliga etc.
Capacitatea deplină a persoanei juridice fie de drept public (statul ş
sale administrative), fie de drept privat (asociaţiile în general), nu a fost
decât treptat şi numai după unele ezitări doctrinare.
Cu toate prerogativele recunoscute persoanelor juridice niciodată ele nu au fost
i nici nu puteau fi situate pe acelaşi plan cu cele fizice. Drepturile de familie le
ine, cele succesorale recunoscute în anumite limite,
drepturilor, activ şi pasiv era încredinţat potrivit statutelor unor reprezentan
Persoanele morale nu dispăreau odată cu persoanele fizice care le alc
Acest fapt constituia de altfel unul din marile lor avantaje, căci în acest ch
putea realiza ceea ce nu s-ar fi putut îndeplini în decursul unei singure
ii. Cu toate acestea, o persoană juridică încetează de a mai exista când
este oarecum moartea sa firească – şi când autorit
pe considerentul că activitatea ei a devenit primejdioas
orânduirea sclavagistă. La rândul lor comunităţile de bunuri (funda
activitatea dacă patrimoniul lor de afecţie dispare sau a fost consumat
cu îndeplinirea sarcinilor fixate prin actul de constituire.
Sarcina de lucru 2
i în 10 rânduri deosebirile dintre persoana morală şi cea fizic
ii juridice
Calitatea de om liber constituie una din condiţiile capacităţii juridice. Starea de
libertate se dobândeşte odată cu naşterea sau posterior naşterii. Dac
i sunt liberi, copilul se naşte liber, iar dacă unul din părin
v, copilul urmează starea mamei.
mama este sclavă în momentul naşterii, dar în timpul sarcinii a avut
calitatea de femeie liberă - indiferent pentru câtă vreme - copilul n
bucura de calitatea de om liber. Soluţia se explică în virtutea reguli
o mai sus, că un copil conceput este privit ca şi născut, dac
i evident acestea cereau ca el să fie liber şi nu sclav.
terii, calitatea de om liber se dobândeşte prin dezrobire
achizitivă: sclavul care se comporta de bună-credinţă vreme de 20
de ani ca om liber, dobândeşte după scurgerea termenului şi în drept aceast
Libertatea se pierde prin căderea în prizonierat, potrivit unei reguli de drept a
care prizonierii deveneau sclavii celor care i-au învins. De
66
); dreptul de proprietate
a persoanei juridice fie de drept public (statul şi diviziunile
iile în general), nu a fost
Cu toate prerogativele recunoscute persoanelor juridice niciodată ele nu au fost
i plan cu cele fizice. Drepturile de familie le
iar exerciţiul
at potrivit statutelor unor reprezentanţi.
cu persoanele fizice care le alcătuiau.
ci în acest chip se
ar fi putut îndeplini în decursul unei singure
de a mai exista când
i când autorităţile decid
activitatea ei a devenit primejdioasă pentru
ile de bunuri (fundaţiile) îşi
ie dispare sau a fost consumat
ă şi cea fizică.
ii juridice. Starea de
şterii. Dacă ambii
ărinţi e liber şi
terii, dar în timpul sarcinii a avut
copilul născut se
în virtutea regulii pe care am
scut, dacă interesele
te prin dezrobire şi prin
ţă vreme de 20
şi în drept această
derea în prizonierat, potrivit unei reguli de drept a
au învins. De

Andy Puşcă
Drept roman
asemenea, erau vându
libertatea cei care nu se prezentau la recrutare, cei care refuzau s
pe listele censului, debitorii insolvabil
prevăzute de dreptul imperial, dintre care mai importante sunt condamn
penale grave care au drept consecin
condamnările la munc
Poziţia juridică a sclavilor
Sclavii au jucat un rol deosebit de important în via
roman, care în tot timpul existen
veche numărul sclavilor era relativ redus deoarece produc
desfăşoară într-un cadru fami
lucrau alături de stă
care munceau.
După războaiele de cucerire duse de Roma
punice, proporţiile produc
sclavilor a crescut sim
„baza întregii produc
sunt siliţi să ducă o via
de povară.
Socotit simplu obiect de proprietate (
putea avea un patrimoniu al s
creditor sau debitor
instrument de achizi
bună, dar nu mai rea. Asupra sclavului st
l înstrăineze cu orice titlu, s
Fiind lucru, sclavul nu putea s
rezervată numai celor liberi. Leg
fost ea era faţă de legile romane un simplu fapt (
relaţiilor întâmplătoare dintre animale (
sensul juridic al termenului.
Având statutul juridic de lucru (
putea - cu alte cuvinte
într-o formă oricât de grav
aparţinea numai stă
justiţiei (instanţei) a
deteriorat un lucru neînsufle
Dacă aceasta era situa
ea se schimbă la finele epocii republicane.
Pretorul intervine recunoscând în anumite cazuri
economice şi sociale ale epocii, capacitatea scla
în numele şi în interesul st
creditorul şi debitorul acestor tranzac
sclavilor capacitatea juridic
următoarele:
a) stăpânul putea îns
determinată sau să
Drept roman
asemenea, erau vânduţi ca sclavi în afara Romei şi în consecinţă
libertatea cei care nu se prezentau la recrutare, cei care refuzau s
pe listele censului, debitorii insolvabili etc. La aceste cazuri se adaug
zute de dreptul imperial, dintre care mai importante sunt condamn
penale grave care au drept consecinţă pierderea libertăţii, ca de pild
rile la muncă silnică.
Sclavii au jucat un rol deosebit de important în viaţa economic
roman, care în tot timpul existenţei sale a rămas un stat sclavagist. În epoca
rul sclavilor era relativ redus deoarece producţia social
un cadru familial restrâns. Sclavii duceau o viaţă patriarhal
turi de stăpânii lor fiind priviţi ca membrii inferiori ai familiei pentru
zboaiele de cucerire duse de Roma şi în special, după
ţiile producţiei materiale s-au lărgit foarte mult, iar num
sclavilor a crescut simţitor. În epoca clasică a dreptului roman, sclavia devine
baza întregii producţii”, sclavii sunt folosiţi la cele mai istovitoare munci
ducă o viaţă care nu se deosebea prea mult de aceea a animalelor
Socotit simplu obiect de proprietate (res mancipi) al stăpânului, sclavul nu
putea avea un patrimoniu al său şi, în consecinţă, nu putea fi proprietar,
creditor sau debitor şi nici să lase acestora o moştenire. El era, un simplu
instrument de achiziţie pentru stăpânul său, căruia putea să-i facă
, dar nu mai rea. Asupra sclavului stăpânul avea drept nelimitat, putând s
ineze cu orice titlu, să-l omoare.
Fiind lucru, sclavul nu putea să se căsătorească, deoarece această
numai celor liberi. Legătura cu o altă sclavă oricât de trainic
ţă de legile romane un simplu fapt (contubernum
iilor întâmplătoare dintre animale (mone ferrarum), şi nu o c
sensul juridic al termenului.
Având statutul juridic de lucru (res), sclavul nu se poate plânge în justi
cu alte cuvinte - intenta o acţiune. Dacă a fost rănit, lovit sau nedrept
oricât de gravă, el nu se putea adresa magistratului. Acest drept
inea numai stăpânului său, care singur putea intenta o acţ
ţei) aşa cum ar fi făcut-o dacă era vătămat un animal al s
deteriorat un lucru neînsufleţit ce-i aparţinea etc.
aceasta era situaţia juridică a sclavului în epoca veche a dreptului roman,
la finele epocii republicane.
Pretorul intervine recunoscând în anumite cazuri şi limite, potrivit necesit
i sociale ale epocii, capacitatea sclavului de a încheia acte juridice
i în interesul stăpânului şi de a-l face în consecinţă, în egal
i debitorul acestor tranzacţii. Cazurile în care pretorul a recunoscut
sclavilor capacitatea juridică pentru a încheia acte în numele stăpânilor lor sunt
pânul putea însărcina un sclav să ducă la îndeplinire o afacere comercial
sau să conducă pentru o perioadă mai îndelungată
67
i în consecinţă îşi pierdeau
libertatea cei care nu se prezentau la recrutare, cei care refuzau să se înscrie
i etc. La aceste cazuri se adaugă - cele
zute de dreptul imperial, dintre care mai importante sunt condamnările
ii, ca de pildă,
a economică a statului
mas un stat sclavagist. În epoca
rul sclavilor era relativ redus deoarece producţia socială se
ţă patriarhală, ei
i ca membrii inferiori ai familiei pentru
i în special, după războaiele
rgit foarte mult, iar numărul
a dreptului roman, sclavia devine
i la cele mai istovitoare munci şi
ea prea mult de aceea a animalelor
pânului, sclavul nu
, nu putea fi proprietar,
El era, un simplu
i facă situaţia mai
pânul avea drept nelimitat, putând să-
, deoarece această instituţie era
oricât de trainică ar fi
contubernum) asemenea
i nu o căsătorie în
), sclavul nu se poate plânge în justiţie, nu
nit, lovit sau nedreptăţit
nu se putea adresa magistratului. Acest drept
u, care singur putea intenta o acţiune în faţa
mat un animal al său,
a sclavului în epoca veche a dreptului roman,
i limite, potrivit necesităţilor
vului de a încheia acte juridice
ţă, în egală măsură
ii. Cazurile în care pretorul a recunoscut
ăpânilor lor sunt
la îndeplinire o afacere comercială
mai îndelungată un comerţ

Andy Puşcă Persoane şi capacităţi. Familia
Drept roman 68
terestru sau maritim. Din punct de vedere procedural problema era soluţionată
pe calea acţiunilor cu transpoziţie de care ne-am ocupat în capitolul procedurii
de judecată.
În intenţia (intentio) formulei era trecut numele sclavului căci cu el contractase
terţul, iar în condamnarea (condemnatio) aceleiaşi formule, numele stăpânului,
deoarece asupra acestuia se răsfrângea activ sau pasiv - efectele tranzacţiei
încheiate. Rezultă din cele de mai sus că măsurile luate de pretor în vederea
recunoaşterii dreptului sclavului de a contracta, se explică prin interesele
stăpânilor.
b) în vederea realizării aceloraşi interese speculative, stăpânii puteau atribui
sclavilor spre administrare o masă de bunuri numită peculium „peculiu” ce
cuprindea vite (pecus, de aici şi numele), bani, imobile şi uneori chiar sclavi.
Deşi aceste bunuri rămâneau în proprietatea stăpânului, ele constituiau o masă
de bunuri distincte încredinţate spre valorificare sclavului.
Veniturile realizate aparţineau stăpânului. În administrarea peculiilor sclavii
erau îndrituiţi, ca şi în cazul precedent să încheie în numele şi în interesul
stăpânilor diverse tranzacţii economice.
De aici posibilitatea stăpânilor de a urmări pe terţii cu care contractase sclavul
sau de a fi urmăriţi de către aceştia. În acest din urmă caz terţii nu puteau
urmări pe stăpân decât în limita valorii bunurilor ce formau peculiul sau a
îmbogăţirii sale, adică a foloaselor trase peste valoarea peculiului din
tranzacţiile încheiate de către sclavul său.
Măsuri pentru ocrotirea sclavilor
În epoca imperială, economia sclavagistă îşi începe declinul, contradicţiile
sociale se ascut treptat, iar munca sclavilor devine din ce în ce mai puţin
productivă. Pe de altă parte, numărul acestora scade cu mult sub nevoile
producţiei. Războaiele nu mai procura ca odinioară numărul de sclavi de care
avea acum nevoie Roma imperială.
Autoritatea de stat intervine încercând să pună o frână arbitrarului stăpânilor ai
căror victime erau sclavii (omorâţi fără scrupule pentru vini mărunte sau în
jocuri de gladiatori la circuri, împuţinând numărul lor. Sclavii constituiau o
bogăţie publică şi erau superiori ca număr oamenilor liberi, putând deveni o
primejdie, aşa cum dovedise revolta lui Spartacus anterior. De aici necesitatea
de a se interveni pe cale legislativă pentru a fi apăraţi.
În Legea Petronia din anul 61 e. n., stăpânii sunt opriţi să-şi dea sclavii fără
încuviinţarea magistraţilor, să fie devoraţi de fiare la jocurile de circ. Împăratul
Claudius (41-51 e. n.) lipseşte de dreptul de proprietate pe stăpânul care îşi
abandonează un sclav bătrân şi bolnav, iar Antoninus (138-161) promulga două
constituţii: prima pedepseşte ca omucid pe stăpânul care şi-a ucis fără motiv
sclavul, iar o a doua îngăduie magistraţilor să silească pe stăpânii prea cruzi să-
şi vândă sclavii pe care-i maltratează.

Andy Puşcă
Drept roman
Identifică cazurile în care sclavilor li se recunoa
Cum devenea cineva sclav
Modurile stabilite de ordinea juridic
naşterea, căderea în prizonierat
A) copiii născuţi dintr
om liber sau nu, deoarece o sclav
căsători şi în consecin
nici o consecinţă legal
B) prizonierii de ră
indiferent dacă erau romani sau str
reveneau în patrie, ei î
împreună cu toate drepturile pierdute. Ordinea juridic
domeniu un ingenios mecanism bazat pe o fic
„dreptul de reîntoarcere
Ficţiunea considera pe romanii întor
prizonieri şi în consecin
drepturile, care se aplicau unor situa
posesiunea, fiind obliga
chiar dacă acestea nu au fost de nimeni posedate în timpul captivit
În cazul când un cet
în anul 80 î. e. n. îl socotea tot printr
prizonierat. Ficţiunea se justifica prin necesitatea de a se men
testamentelor întocmite de c
prizonierat.
c). sclav mai putea deveni cineva în virtutea unor reguli speciale de drept:
- în epoca republican
oaste sau cele care refuzau s
recensământului popula
primul caz, de că
statului roman, dincolo de Tibru (
în flagrant delict putea fi vândut
- în epoca imperial
sau ca urmare a pronun
persoanele care de
terţă persoană -
libertatea posterior vânz
escrocherie. Drept pedeaps
Drept roman
Sarcina de lucru 3
cazurile în care sclavilor li se recunoaşte capacitate juridic
Modurile stabilite de ordinea juridică pentru ca cineva să derivă
derea în prizonierat şi regulile speciale ale dreptului civil.
ţi dintr-o mamă sclavă sunt sclavi indiferent dacă
om liber sau nu, deoarece o sclavă în conformitate cu legea romană
i în consecinţă condiţia juridică a tatălui era o simplă stare de fa
ţă legală.
B) prizonierii de război deveneau potrivit regulilor dreptului gin
ă erau romani sau străini. Dacă romanii căzuţi în captivitate
reveneau în patrie, ei îşi redobândeau potrivit dreptului roman li
cu toate drepturile pierdute. Ordinea juridică romană a creat în acest
domeniu un ingenios mecanism bazat pe o ficţiune cunoscută sub denumirea de
dreptul de reîntoarcere” (ius postliminii).
iunea considera pe romanii întorşi din captivitate că nu au fost niciodat
i în consecinţă niciodată sclavi. În felul acesta îşi rec
drepturile, care se aplicau unor situaţii juridice nu şi de fapt Spre exemplu
posesiunea, fiind obligaţi să procedeze la o nouă luare în posesiune a bunurilor,
acestea nu au fost de nimeni posedate în timpul captivităţ
În cazul când un cetăţean roman murea în captivitate, Legea Cornelia edictat
în anul 80 î. e. n. îl socotea tot printr-o ficţiune mort în momentul c
ţiunea se justifica prin necesitatea de a se menţine valabilitatea
testamentelor întocmite de către cetăţenii romani, înainte de că
a republicană debitorii insolvabili, persoanele care nu se prezentau la
oaste sau cele care refuzau să facă declaraţii necesare cu ocazia
mântului populaţiei sau averii lor, puteau fi vânduţi de creditori, în
primul caz, de către magistraţi, în celelalte două, ca sclavi în afara hotarelor
statului roman, dincolo de Tibru (trans Tiberim). În unele cazuri ho
în flagrant delict putea fi vândut şi el ca sclav de către păgubaş.
în epoca imperială unele persoane puteau deveni sclavi cu titlu de pe
sau ca urmare a pronunţării unei pedepse. În prima categorie intrau
persoanele care deşi libere, se lăsaseră să fie vândute ca sclavi de c
- cu care se înţeleseseră anterior - pentru ca, revendicându
libertatea posterior vânzării, să împartă cu terţul suma dobândită
escrocherie. Drept pedeapsă cel ce se lăsase cu rea-credinţă
69
te capacitate juridică.
derivă sclav sunt:
dreptului civil.
sunt sclavi indiferent dacă tatăl lor este
în conformitate cu legea romană nu se putea
ă stare de fapt fără
zboi deveneau potrivit regulilor dreptului ginţilor sclavi,
ţi în captivitate
i redobândeau potrivit dreptului roman libertatea
ă a creat în acest
sub denumirea de
nu au fost niciodată -
şi recăpătau toate
i de fapt Spre exemplu
osesiune a bunurilor,
acestea nu au fost de nimeni posedate în timpul captivităţii.
ean roman murea în captivitate, Legea Cornelia edictată
iune mort în momentul căderii în
ţine valabilitatea
enii romani, înainte de căderea lor în
debitorii insolvabili, persoanele care nu se prezentau la
ii necesare cu ocazia
ţi de creditori, în
, ca sclavi în afara hotarelor
). În unele cazuri hoţul prins
gubaş.
unele persoane puteau deveni sclavi cu titlu de pedeapsă
rii unei pedepse. În prima categorie intrau
fie vândute ca sclavi de către o
pentru ca, revendicându-şi
ul suma dobândită din această
credinţă ca sclav,

Andy Puşcă
Drept roman
rămânea sclavul cump
erau pedepsite femeile libere care aveau leg
împotrivirea stă
În a doua categorie intrau persoanele, care condamnate la munci silnice, ce se
efectuau mai ales în mine (
condamnări (servi poenae
Modurile de dezrobire a sclavilor
Dezrobirea (manumissio
dreptul său de proprietate asupra sclavului, pe care
limitări de drepturi civile
însă rămâneau unele îndatoriri fa
(patronus). Acesta va aduce numeroase profituri fostului st
a) printr-un proces fictiv
cheme în judecat
La judecată st
magistratul, luând act de acest fapt, va declara pe sclav om liber. Cu
timpul, asemenea procese fictive s
făcute înaintea pr
b) prin înscrierea sclavului
recensământului popula
stăpânii care voiau s
liberi înscriindu
c) prin testament
dezrobească unul sau mai mul
moştenitorul s
socotit ca fiind dezrobit de defunct (
caz de către mo
d) se cunoşteau ş
constau fie într
unor prieteni (
adhibitione) fie într
intervenite (per epistulam
o poziţie juridic
sancţionate de dreptul civil.
Poziţia juridică a dezrobiţilor
Sclavii dezrobiţi purtau numele de liber
priveşte raporturile ulterioare dezrobirii pe cel de patron (
juridică a dezrobiţ
dezrobiţi.
a) Cei eliberaţ
juridică superioar
dreptului pretorian; cei dintâi erau liber
latini. Liberţ
liberi, cu t
obligaţiilor pe care le aveau fa
limitări fixate în interesul societ
patronilor, dezrobi
Drept roman
mânea sclavul cumpărătorului de bună-credinţă. Tot cu pierderea libert
erau pedepsite femeile libere care aveau legături cu un sclav, cu toat
împotrivirea stăpânului acestuia.
efectuau mai ales în mine (in metalla) deveneau sclavi drept urmare acestei
servi poenae).
a sclavilor
manumissio) constă într-un act juridic prin care stăpânul renun
u de proprietate asupra sclavului, pe care-l transforma, cu unele
ri de drepturi civile şi politice - într-un cetăţean liber, în sarcina c
mâneau unele îndatoriri faţă de fostul stăpân, numit acum patron
). Acesta va aduce numeroase profituri fostului stăpân.
un proces fictiv stăpânul se înţelegea cu o terţă persoan
cheme în judecată şi să pretindă ca în realitate sclavul este un om liber.
La judecată stăpânul sclavului nu va contesta afirmaţia ter
timpul, asemenea procese fictive s-au transformat în simple declara
cute înaintea pretorului.
prin înscrierea sclavului în listele censului ca fiind om liber. În timpul
mântului populaţiei şi bunurilor, ce avea loc din 5 în 5 ani,
pânii care voiau să-şi elibereze sclavii puteau să-i declare oameni
liberi înscriindu-i ca atare în registrele ce se întocmeau de cenzori.
prin testament - cu ocazia întocmirii testamentului stăpânul putea s
dezrobească unul sau mai mulţi sclavi fie în mod direct, fie obligând pe
tenitorul său să procedeze la dezrobire. În primul caz, sclavul era
socotit ca fiind dezrobit de defunct (libertus orcinus); în cel de
ătre moştenitorul acestuia.
şteau şi alte moduri simple introduse de dreptul pretorian. Acestea
constau fie într-o declaraţie orală făcută de stăpânul sclavului înaintea
unor prieteni (inter amicos) sau cu ocazia unui banchet (
) fie într-un înscris redactat de acesta ca o dovadă
intervenite (per epistulam). Cei dezrobiţi prin mijloace pretoriene aveau
ţie juridică inferioară celor eliberaţi prin modurile solemne
ionate de dreptul civil.
ţi purtau numele de liberţi (liberti) iar fostul lor stă
te raporturile ulterioare dezrobirii pe cel de patron (patronus
a dezrobiţilor nu era identică, ea depindea de modul în care au fost
Cei eliberaţi prin mijloacele solemne ale dreptului civil aveau o situa
ă superioară celor dezrobiţi prin mijloacele neformale ale
dreptului pretorian; cei dintâi erau liberţi cetăţeni, iar ceilal
latini. Liberţii cetăţeni se bucurau în principiu de privilegiile cet
liberi, cu toate acestea condiţia lor juridică era îngrădită
ţiilor pe care le aveau faţă de foştii lor stăpâni, cât şi datorit
ri fixate în interesul societăţii sclavagiste în general. În folosul
patronilor, dezrobiţii aveau următoarele obligaţii:
70
. Tot cu pierderea libertăţii
n sclav, cu toată
) deveneau sclavi drept urmare acestei
ăpânul renunţa la
l transforma, cu unele
ean liber, în sarcina căruia
pân, numit acum patron
ţă persoană să-l
sclavul este un om liber.
ţia terţului, iar
au transformat în simple declaraţii
în listele censului ca fiind om liber. În timpul
i bunurilor, ce avea loc din 5 în 5 ani,
i declare oameni
registrele ce se întocmeau de cenzori.
ăpânul putea să-şi
i sclavi fie în mod direct, fie obligând pe
procedeze la dezrobire. În primul caz, sclavul era
); în cel de-al doilea
introduse de dreptul pretorian. Acestea
pânul sclavului înaintea
) sau cu ocazia unui banchet (convivii
un înscris redactat de acesta ca o dovadă a dezrobirii
i prin mijloace pretoriene aveau
i prin modurile solemne
) iar fostul lor stăpân purta cât
patronus). Poziţia
, ea depindea de modul în care au fost
civil aveau o situaţie
i prin mijloacele neformale ale
eni, iar ceilalţi liberţi
eni se bucurau în principiu de privilegiile cetăţenilor
ădită atât datorită
pâni, cât şi datorită unor
ii sclavagiste în general. În folosul

Drept roman 71
1) obligaţia de a presta anumite servicii materiale apreciabile în bani (operae
fabriles). Patronul era îndrituit să folosească aceste servicii în interesul său
în cele mai diverse forme; de pildă le putea închiria contra cost unor terţe
persoane sau le putea da în plată unui creditor de al său. Obligaţia
dezrobitului de a presta asemenea slujbe se transmitea, la moartea
patronului, moştenitorilor acestuia.
2) obligaţia liberţilor de a procura patronului în anumite cazuri alimente (bona)
la aceasta se adaugă dreptul patronului de a moşteni averea dezrobitului său
în cazul când acesta murea fără moştenitori.
3) obligaţia de a respecta persoana patronului (obsequium), de aici unele
consecinţe juridice, ca de pildă, interdicţia dezrobitului de a chema în
judecată pe patron şi pe rudele acestuia fără autorizarea magistratului.
Dependenţa libertului faţă de patron se poate observa şi în numele pe care îl
ia după dezrobire. Noul său nume este alcătuit din numele patronului, la
care se adaugă cel pe care-l purtase în sclavie. De pildă, sclavul lui Marcus
Tullius, Marci Libertus Hermodarus, adică numele şi prenumele lui Cicero
(Marcus Tullius), precizarea că este dezrobitul său (dezrobitul lui Marcus),
iar ca nume de familie numele său de sclav (Hermodarus).
Obligaţiile liberţilor erau sancţionate de ordinea juridică; cu alte cuvinte ei
puteau fi constrânşi la nevoie să le îndeplinească, patronii având dreptul să se
adreseze autorităţii de stat: prefectului Romei, guvernatorilor de provincii etc.
În epoca postclasică, datorită contradicţiilor sociale, libertul ce refuza să-şi
îndeplinească obligaţiile faţă de patron, putea fi readus în stare de sclavie
(revocatio in servitutem - propter ingratitudinem).
Condiţia juridică a dezrobiţilor era îngrădită şi de unele limitări, concepute în
interesul societăţii sclavagiste în general.
De aceea, liberţii nu puteau fi aleşi magistraţi (ius honorum) în adunările pe
triburi, dar pentru a li se micşora valoarea votului, erau înscrişi în listele
electorale ale triburilor urbane. Deoarece fiecare trib avea un vot, indiferent de
numărul alegătorilor înscrişi, votul triburilor urbane cu tot numărul lor mare de
alegători, nu egala pe acela al triburilor rustice, care în ciuda numărului mic de
alegători, erau mai numeroase decât cele urbane. În acest mod se asigura
preponderenţa politică a păturilor stăpânitoare.
Sclavii dezrobiţi prin mijloace neformale ale dreptului pretorian, aveau o
poziţie juridică inferioară liberţilor cetăţeni. Situaţia acestor dezrobiţi a fost
reglementată prin Legea Iunia Norbana din anul 19 e. n., care i-a asimilat cu
latinii din colonii, de unde şi numele de liberţi latini. După cum se ştie, romanii
întemeiau în scopuri politice şi militare numeroase colonii pe teritoriile
cucerite. Dacă unele se bucurau de privilegiul de a avea dreptul la cetăţenia
romană, altele, printre care şi cele latine - alcătuite la început din latini supuşi
Romei - posedau mai puţine drepturi. Legea Iunia a acordat liberţilor dezrobiţi
prin mijloacele neformale statutul juridic al latinilor din colonii, adică o poziţie
inferioară cetăţenilor romani. Ca şi dezrobiţii, cetăţeni romani, liberţii latini
numiţi şi latini iuniani după numele Legii Iunia - aveau aceleaşi obligaţii
materiale şi morale, faţă de patronii lor, dar, pe deasupra le era interzis de a
dispune prin testament de patrimoniul propriu, care revenea foştilor lor stăpâni.
Ei trăiau ca oameni liberi, dar aşa cum se spunea, mureau ca sclavi.

Andy Puşcă
Drept roman
Spre finele Republicii, dezrobirile luaser
mers al producţiei sclavagiste. De aceea, împ
Imperiului Roman, a promulgat dou
Prima - Fufia Caninia din anul 2 e. n.
stăpânul putea să-
sclavi aflaţi în proprietatea sa, f
s-a aplicat în tot timpul imperiului, ea a fost abrogat
împăratului Iustinian, adic
înlocuită cu cea feudal
A doua lege este Legea Aelia Sentia
sub 20 de ani să-ş
fost aprobată de un consiliu
motive bine întemeiate, eliber
ani, precum şi dezrobirile f
cerea ca stăpânul care
creditorilor săi şi să
Identifică 5 elemente distinctive dintre liber
Stările de semisclavie
În diverse etape de dezvoltare a statului roman au ap
persoane care deşi teoretic se bucurau de libertate
foarte apropiată de a sclavilor.
Acceptându-le în fapt, ordinea juridic
construcţie juridică
complexităţii problemei, fie datorit
permanentă, între aceste categorii
sclavagiste. Aceasta va înl
Exemplu:
a). omul liber care sluje
erori din partea ambelor p
pretinsul sclav este om liber tot ceea ce acesta
pretinsul său stăpân.
b). persoanele ce se afl
situaţie se întâlneşte atunci când un
un act formal numit
ce se află în puterea sa, fie pentru a
noxal. Prin abandon
persoane, care a comis un delict, de sub puterea capului ei
Drept roman
Spre finele Republicii, dezrobirile luaseră proporţii, ceea ce peri
ţiei sclavagiste. De aceea, împăratul Augustus, care a pus bazele
Imperiului Roman, a promulgat două legi menite să îngreuneze dezrobirile.
Fufia Caninia din anul 2 e. n. - limitează numărul de sclavi pe care
-i elibereze prin testament, proporţional cu num
i în proprietatea sa, fără însă de a putea depăşi limita de 100. Legea
a aplicat în tot timpul imperiului, ea a fost abrogată numai pe vremea
ratului Iustinian, adică în epoca în care producţia sclavagist
cu cea feudală.
Legea Aelia Sentia din anul 4 e. n. Aceasta interzicea tinerilor
şi dezrobească sclavii, în afara cazului când dezrobirea le
de un consiliu special prezidat de pretor. Sunt oprite, în afar
motive bine întemeiate, eliberările sclavilor care nu au atins vârsta de 30 de
i dezrobirile făcute în dauna creditorilor. În acest din urm
pânul care şi-a eliberat sclavii, să fi pricinuit un prejudiciu material
şi să fi procedat cu intenţia de a-i fi prejudiciat.
Sarcina de lucru 4
ă 5 elemente distinctive dintre liberţii cetăţeni şi liberţ
diverse etape de dezvoltare a statului roman au apărut diferite categorii de
persoane care deşi teoretic se bucurau de libertate - de fapt aveau o situa
ă de a sclavilor.
le în fapt, ordinea juridică nu a reuşit însă să elabore
ie juridică adecvată pentru noile categorii sociale, fie din pricina
ii problemei, fie datorită interesului de a păstra o confuzie
, între aceste categorii şi sclavie, bază a întregii produc
sclavagiste. Aceasta va înlesni trecerea la feudalism.
a). omul liber care slujeşte ca sclav unei alte persoane libere pe temeiul unei
erori din partea ambelor părţi (homo liber bona fide serviens). De
pretinsul sclav este om liber tot ceea ce acesta dobândeşte, dobânde
ăpân.
b). persoanele ce se află în puterea (in mancipio) altei persoane. Aceast
ie se întâlneşte atunci când un şef de familie (pater familias) trece, printr
un act formal numit manicipatio în puterea unui alt cap de familie, o persoan
în puterea sa, fie pentru a-i vinde serviciile, fie pentru a o abandona
. Prin abandon noxal se înţelege trecerea în vederea despăgubirii, a unei
persoane, care a comis un delict, de sub puterea capului ei de familie în puterea
72
ii, ceea ce periclita bunul
ratul Augustus, care a pus bazele
îngreuneze dezrobirile.
rul de sclavi pe care
ional cu numărul total de
i limita de 100. Legea
numai pe vremea
ia sclavagistă a fost
din anul 4 e. n. Aceasta interzicea tinerilor
sclavii, în afara cazului când dezrobirea le-a
special prezidat de pretor. Sunt oprite, în afară de
rile sclavilor care nu au atins vârsta de 30 de
cute în dauna creditorilor. În acest din urmă caz se
fi pricinuit un prejudiciu material
i liberţii latini.
rut diferite categorii de
de fapt aveau o situaţie
ă să elaboreze o
pentru noile categorii sociale, fie din pricina
ăstra o confuzie
a întregii producţii
te ca sclav unei alte persoane libere pe temeiul unei
). Deşi în drept
te, dobândeşte pentru
) altei persoane. Această
) trece, printr-
ui alt cap de familie, o persoană
i vinde serviciile, fie pentru a o abandona
ăgubirii, a unei
de familie în puterea

Andy Puşcă
Drept roman
capului de familie sub care se afla victima. Aceste persoane constituiau
adevărate instrumente de achizi
dobândeau, dobândeau pentru ace
cea a sclavilor (loco servi
manicipatio nu erau sclavi, deoarece se g
situaţie; într-adevă
vânzare încheiat de
pretinde după 5 ani eliberarea lor, cerând s
fuseseră abandonate
despăgubiseră prin munca lor pe victim
De asemenea, cât ti
mancipio puteau intenta în cazul unui tratament inuman, o ac
împotriva acestora
continuare drepturile politice.
c). persoanele care se angajau (
antreprenor (lanista
depuneau un jurământ
sclavi ai antreprenorului, de
cetăţean.
d). persoanele răscump
terţ. Până când acestea reu
respectiva sumă, ră
e). colonii. La romani, marii proprietari funciari î
lor domenii, lucrându
plăteau stăpânului o arend
natură. În epoca po
lipsită de randament a sclavilor, este înlocuit
prin aceea a colonilor interesa
aici două consecinţ
iar, pe de altă parte s
lucrau. Acest din urm
plătească întotdeauna arenda la termenul fixat.
Consfinţită la început pe calea cutumiar
sancţionată prin lege de c
raporturile de colonat se întemeiau pe un contract de arend
conductio), treptat colonii
integrantă a domeniului pe care
adâncea, colonatul se dezvolta, devenind spre finele imperiului elementul
hotărâtor al producţ
O persoană devenea colon:
- prin naştere, dac
- prin prescripţ
în slujba altuia, trecând drept colon;
- ca pedeapsă, în cazurile prev
- prin contract încheiat cu un proprie
(municipalia gesta
Drept roman
rate instrumente de achiziţie pentru stăpânii lor, deoarece tot ce ele
dobândeau, dobândeau pentru aceştia, având de fapt o poziţie asem
loco servi). Din punct de vedere juridic însă, persoanele
nu erau sclavi, deoarece se găseau numai temporar în aceast
adevăr dacă ajunseseră în puterea altei persoane printr
vânzare încheiat de şeful lor de familie cu respectiva persoană
5 ani eliberarea lor, cerând să fie înscrise în listele censului; dac
abandonate noxal, puteau reclama libertatea numai dup
prin munca lor pe victimă.
De asemenea, cât timp se găseau în puterea altora (in mancipio) persoanele
puteau intenta în cazul unui tratament inuman, o acţiune de injurie
împotriva acestora şi, după toate probabilităţile, puteau să-ş
continuare drepturile politice.
nele care se angajau (auctorati) vânzându-şi forţa de munc
lanista) ce organiza jocuri de circ şi lupte de gladiatori. Dup
depuneau un jurământ „că vor învinge sau vor muri”, ele deveneau în fapt
sclavi ai antreprenorului, deşi în drept îşi păstrau calitatea de om liber
ăscumpărate de la duşman (redempti ab hostibus
când acestea reuşesc prin munca lor sau cu bani să achite ter
ă, rămân în puterea lui.
. La romani, marii proprietari funciari îşi puneau în valoare întinsele
lor domenii, lucrându-le fie cu sclavi, fie dându-le în arendă colonilor. Ace
pânului o arendă în bani, dar, pe deasupra, aveau şi unele obliga
. În epoca postclasică, numărul fondurilor cultivate sporesc iar munca
de randament a sclavilor, este înlocuită pe scară din ce în ce mai larg
prin aceea a colonilor interesaţi în anumite limite în procesul de produc
consecinţe: stăpânii tind pe de o parte să facă din sclavii lor coloni,
ă parte să împiedice pe coloni să părăsească terenurile pe care
lucrau. Acest din urmă fapt era uşurat prin aceea că arendaşii nu reu
întotdeauna arenda la termenul fixat.
la început pe calea cutumiară, legarea colonului de pă
prin lege de către împăratul Constantin în anul 332. Dac
raporturile de colonat se întemeiau pe un contract de arend
), treptat colonii devin, după reformele sus-menţionate, parte
a domeniului pe care-l lucrau. În măsura în care criza sclavajului se
râtor al producţiei de bunuri materiale.
devenea colon:
tere, dacă unul din părinţi era colon;
prin prescripţie, dacă un om liber a muncit vreme de 30 de ani pe un ogor
în slujba altuia, trecând drept colon;
ca pedeapsă, în cazurile prevăzute de lege;
prin contract încheiat cu un proprietar şi înscris în arhivele cet
municipalia gesta).
73
pânii lor, deoarece tot ce ele
ie asemănătoare cu
ă, persoanele in
seau numai temporar în această
în puterea altei persoane printr-un act de
familie cu respectiva persoană, ele puteau
fie înscrise în listele censului; dacă
, puteau reclama libertatea numai după ce
) persoanele in
ţiune de injurie
şi exercite în
a de muncă la un
i lupte de gladiatori. După ce
ele deveneau în fapt
strau calitatea de om liber şi
redempti ab hostibus) de către un
ă achite terţului
i puneau în valoare întinsele
colonilor. Aceştia
i unele obligaţii în
rul fondurilor cultivate sporesc iar munca
din ce în ce mai largă,
i în anumite limite în procesul de producţie; de
din sclavii lor coloni,
terenurile pe care
şii nu reuşeau să
, legarea colonului de pământ a fost
ratul Constantin în anul 332. Dacă la început
raporturile de colonat se întemeiau pe un contract de arendă (locatio-
menţionate, parte
sura în care criza sclavajului se
un om liber a muncit vreme de 30 de ani pe un ogor
i înscris în arhivele cetăţii

Andy Puşcă
Drept roman
Din punct de vedere juridic, colonul era un om liber, dar situa
apropia de poziţia sclavului, fiind
colonul putea fi readus de c
ca şi când ar fi fost vorba de un sclav.
Fiind sclav al pământului, colonul nu putea fi desp
vânzarea fondului f
îngăduit ca proprietarul s
colonul se putea c
încheia diferite acte juridice, întocmi un testament etc.
Supus unui drept de corec
cheme în faţa instan
asemenea colonul nu se putea c
liberă, ci numai cu o femeie având aceea
Identifică şi explic
B. Cetăţenia
Calitatea de cetăţean (
element al capacităţ
roman (civis romanus
adunările populare, el era elementul politic central al cet
instaurarea imperiului, statul însu
străini.
Dacă la începuturile Romei str
drepturi civile, în epoca republican
schimbului, această
cucerirea propriei lor cet
capabili potrivit regulilor dreptului gin
În epoca imperială
se menţină până în sec. al III
calitatea de cetăţeni sau pe cea de latini
împăratul Caracalla a
locuitorilor Imperiului Roman. Cât prive
imperiului, aceştia erau numi
romane. Calitatea de cet
a). prin naştere. Copii n
cetăţean roman. Dac
dispoziţiilor Legii Minicia, str
Drept roman
Din punct de vedere juridic, colonul era un om liber, dar situaţia lui de fapt îl
ţia sclavului, fiind „rob al pământului”. Dacă îşi pă
colonul putea fi readus de către stăpân, care avea în acest scop o ac
i când ar fi fost vorba de un sclav.
Fiind sclav al pământului, colonul nu putea fi despărţit de ogorul s
vânzarea fondului fără colon sau a colonului fără fond era nulă. În schimb era
oprietarul să-şi mute colonii de pe o moşie pe alta. Fiind om liber,
colonul se putea căsători, avea puterea părintească asupra copiilor, putea
încheia diferite acte juridice, întocmi un testament etc.
Supus unui drept de corecţie din partea stăpânului său, colonul nu putea s
a instanţei pe stăpânul său, decât în cazuri cu totul excep
asemenea colonul nu se putea căsători, spre finele imperiului cu o femeie
, ci numai cu o femeie având aceeaşi poziţie socială ca şi el.
Sarcina de lucru 5
ă şi explică poziţia juridică a persoanei colon.
ăţean (status civitatis) constituie după libertate, cel de
element al capacităţii de drept sau de folosinţă. În cetate numai
civis romanus) se bucura de toate drepturile, element hot
rile populare, el era elementul politic central al cetăţii, iar cetatea, pân
instaurarea imperiului, statul însuşi. Toţi cei care locuiau în afara cet
la începuturile Romei străinii (peregrinii) erau priviţi ca str
drepturi civile, în epoca republicană, o dată cu dezvoltarea economiei
schimbului, această stare de lucruri nu mai putea dăinui şi peregrinii afla
riei lor cetăţi, sub autoritatea politică a Romei au fost considera
capabili potrivit regulilor dreptului ginţilor (ius gentium).
În epoca imperială deosebirea dintre cetăţenii romani şi peregrini continu
ă în sec. al III-lea e. n. Locuitorii imperiului care nu aveau
ăţeni sau pe cea de latini - erau peregrini. În anul 212 e. n.
ratul Caracalla acorda, cu unele excepţii, dreptul de cetăţ
locuitorilor Imperiului Roman. Cât priveşte cei care locuiau în afara fruntariilor
ştia erau numiţi „barbari” adică străini, în afara ordinii juridice
romane. Calitatea de cetăţean roman se putea dobândi în următoarele moduri:
tere. Copii născuţi din părinţi cetăţeni romani aveau calitatea de
ean roman. Dacă unul din părinţi era străin, copilul era socotit, în temeiul
iilor Legii Minicia, străin.
74
ţia lui de fapt îl
şi părăsea ogorul,
pân, care avea în acest scop o acţiune reală,
it de ogorul său, iar
ă. În schimb era
ie pe alta. Fiind om liber,
asupra copiilor, putea
u, colonul nu putea săl
u, decât în cazuri cu totul excepţionale; de
tori, spre finele imperiului cu o femeie
libertate, cel de-al doilea
. În cetate numai cetăţeanul
) se bucura de toate drepturile, element hotărâtor în
ii, iar cetatea, până la
i cei care locuiau în afara cetăţii erau
ţi ca străini fără
cu dezvoltarea economiei şi
i peregrinii aflaţi după
a Romei au fost consideraţi
i peregrini continuă să
lea e. n. Locuitorii imperiului care nu aveau
erau peregrini. În anul 212 e. n.
ii, dreptul de cetăţean tuturor
te cei care locuiau în afara fruntariilor
ini, în afara ordinii juridice
ătoarele moduri:
eni romani aveau calitatea de
in, copilul era socotit, în temeiul

Andy Puşcă
Drept roman
În cazul în care se n
bucura de calitatea de cet
naşterii, cetăţenie roman
b). printr-un fapt posterior na
dezrobit primeşte,
se acorda ca o favoare fie unei persoane, fie unei colectivit
Cetăţeanul roman se bucura de toate drepturile publice
către Constituţia roman
adunările populare (
la oaste (ius militiae
Prin drepturile private amintim dreptul de a se c
conubii), de a dobândi
creditor (ius comercii
Cetăţenii romani erau individualiza
elemente: prenumele,
Tullius (numele de familie), Cicero (porecla). La acestea obi
numele tatălui precum
(Marcus Tullius -
Cornelia) Cicero).
Calitatea de cetăţean roman se pierdea în urm
a). odată cu pierderea libert
Dacă acesta devenise sclav prin c
şi cetăţenia îndată
„dreptului de reîntoarcere
b). prin renunţarea la calitate de cet
o cetate străină. În asemenea situa
declaraţie unilateral
legii romane două cet
c). ca o consecinţă
republicană, a celui condamnat pentru trecere la inamic (
timpul imperiului a celo
Latinii
O poziţie intermediar
acestui statut juridic intermediar este consecin
afirma că în Latium existau din
locuite de latini. Datorit
aceleaşi credinţe religioase, aceste cet
confederaţia latină
După câtăva vreme, Alba Longa î
Cetăţilor latine, Roma le acorda un anumit statut juridic: acestea î
autonomia lor, locuitorii lor c
romani (ius conubii
comercii) şi dreptul de a vota (
primeau însă dreptul de a fi magistra
oaste (ius militiae
Drept roman
e născuse dintr-o relaţie întâmplătoare (vulgo conceptus
bucura de calitatea de cetăţean numai când mama avusese, în momentul
enie romană.
un fapt posterior naşterii. Aşa este cazul dezrobirii când sclavul
şte, odată cu libertatea şi cetăţenia sau când calitatea de cet
se acorda ca o favoare fie unei persoane, fie unei colectivităţi.
eanul roman se bucura de toate drepturile publice şi private prev
ţia romană. Dintre cele dintâi menţionăm dreptul de a vota în
rile populare (ius sufragii), de a fi ales magistrat (ius honorum
ius militiae) şi de a participa la exerciţiul cultului public.
Prin drepturile private amintim dreptul de a se căsători după legea ro
), de a dobândi şi transmite proprietatea civilă, de a deveni debitor
ius comercii), de a intenta o acţiune în justiţie etc.
enii romani erau individualizaţi după numele lor alcătuit din urm
elemente: prenumele, numele de familie şi porecla: Marcus (prenumele),
Tullius (numele de familie), Cicero (porecla). La acestea obişnuia s
lui precum şi tribul din care respectivul cetăţean f
- Marci filius (fiul lui Marcus) Cornelia tribu
).
ăţean roman se pierdea în următoarele situaţii:
cu pierderea libertăţii, în cazul când cetăţeanul roman devenea sclav.
acesta devenise sclav prin căderea în prizonierat, el îşi recăpă
enia îndată ce se întorcea în patrie, fiind socotit, în temeiul fic
de reîntoarcere” (ius post liminii) că nu a fost sclav niciodat
ţarea la calitate de cetăţean, ca de pildă în cazul naturaliz
ă. În asemenea situaţii, pierderea cetăţeniei nu rezulta dintr
ie unilaterală de voinţă, ci din incompatibilitatea de a poseda conform
legii romane două cetăţenii.
c). ca o consecinţă a unor condamnări penale, cum este cazul în epoca
, a celui condamnat pentru trecere la inamic (perduellio
timpul imperiului a celor condamnaţi pentru infracţiuni grave la munci silnice.
ie intermediară între cetăţeni şi peregrini o aveau latinii. Apari
acestui statut juridic intermediar este consecinţa dezvoltării istorice. Tradi
în Latium existau din timpurile cele mai vechi, 30 de ora
locuite de latini. Datorită nevoii de apărare, vorbind aceeaşi limb
ţe religioase, aceste cetăţi s-au unit într-o confedera
ia latină, în fruntea căreia se găsea Alba Longa.
va vreme, Alba Longa îşi pierde întâietatea, care revine cet
ilor latine, Roma le acorda un anumit statut juridic: acestea î
autonomia lor, locuitorii lor căpătând totodată, dreptul de a se c
onubii), dreptul de a încheia tranzacţii economice cu ei (
i dreptul de a vota (ius suffragii) în adunările populare romane. Nu
dreptul de a fi magistraţi (ius honorum) şi dreptul de a sluji la
ius militiae). Acest statut privilegiat acordat locuitorilor cet
75
vulgo conceptus), se
ean numai când mama avusese, în momentul
a este cazul dezrobirii când sclavul
enia sau când calitatea de cetăţean
i private prevăzute de
m dreptul de a vota în
ius honorum), de a sluji
legea romană (ius
, de a deveni debitor şi
tuit din următoarele
i porecla: Marcus (prenumele),
şnuia să se treacă
ăţean făcea parte.
rnelia tribu (din tribul
eanul roman devenea sclav.
i recăpăta libertatea
ce se întorcea în patrie, fiind socotit, în temeiul ficţiunii
nu a fost sclav niciodată.
în cazul naturalizării într-
eniei nu rezulta dintr-o
, ci din incompatibilitatea de a poseda conform
ri penale, cum este cazul în epoca
perduellio), iar în
iuni grave la munci silnice.
i peregrini o aveau latinii. Apariţia
rii istorice. Tradiţia
timpurile cele mai vechi, 30 de oraşe întărite,
şi limbă şi având
o confederaţie,
i pierde întâietatea, care revine cetăţii Roma.
ilor latine, Roma le acorda un anumit statut juridic: acestea îşi păstrează
, dreptul de a se căsători cu
ii economice cu ei (ius
rile populare romane. Nu
i dreptul de a sluji la
privilegiat acordat locuitorilor cetăţilor latine

Andy Puşcă
Drept roman
se explică prin comunitatea de origine
existau între oraşele latine
Este aşa-zisul statut de
prisci), adică o cet
dificultăţile în care se g
drepturi cu aceştia din urm
desfiinţarea confedera
exact idea unei cetăţ
romani.
Precum se ştie, Roma întemeia în scopuri politice colonii pe teritoriile cet
cucerite. Unele din ele primeau dreptul de cet
considerente de ordin politic
din colonii” (latinii coloniarii
de a se căsători du
pe baza unei dispozi
Deşi după aşa-zisul r
90 şi 89, cetăţenia roman
continuat să se men
fie acordată de către împ
atrage treptat popula
vechi şi cei coloniali puteau dobândi cet
drept răsplată a ataş
Identifică şi rezum
romani şi peregrini.
Peregrinii
Dacă la început noţ
juridică intra în sfera de preocupare a dreptului roman, numai în m
era reglementată prin tratate, treptat ea se l
statului roman care nu erau nici cet
două categorii de peregrini.
a). peregrinii obiş
înglobată în hotarele Romei nu a fost desfiin
Aceştia continuau s
conform dreptului lor na
roman, peregrinii nu pot s
magistraţi romani. De
statului roman cereau ca peregrinii s
cotidiene: vânzări, cump
Drept roman
prin comunitatea de origine şi prin raporturile de colaborare ce
şele latine şi Roma.
zisul statut de „latinitate” acordat vechilor latini (latinii veteris, latinii
o cetăţenie inferioară. În anul 340 î. e. n., latinii profitând de
ile în care se găseau romanii, se revoltaseră, pretinzând egalitate de
ştia din urmă. Înfrângerea latinilor a avut drept consecin
ederaţiei latine (338 î. e. n.) Dar statutul de latinitate sau mai
exact idea unei cetăţenii inferioare a continuat să fie folosită posterior de c
tie, Roma întemeia în scopuri politice colonii pe teritoriile cet
le din ele primeau dreptul de cetăţenie romană, iar altele
considerente de ordin politic - statutul de „latinitate”. Ca şi latinii vechi
latinii coloniarii) aveau acelaşi statut juridic cu excep
tori după legea romană (ius conubii) pe care nu-l puteau primi decât
pe baza unei dispoziţii speciale (exprese).
zisul război cu aliaţii (socii) populaţia peninsulei primea în anii
ăţenia romană, totuşi statutul juridic al latinilor din
se menţină ca o stare intermediară între cetăţean şi peregrin
de către împăraţi unor regiuni întregi din imperiu în scopul de a se
atrage treptat populaţia la îndeplinirea ţelurilor politicii romane. Atât latinii
i cei coloniali puteau dobândi cetăţenia romană ca o binefacere a legii,
a ataşamentului lor faţă de Roma.
Sarcina de lucru 6
şi rezumă în trei fraze diferenţele dintre cetăţ
i peregrini.
la început noţiunea de peregrin era identică cu cea de străin a c
intra în sfera de preocupare a dreptului roman, numai în mă
ă prin tratate, treptat ea se lărgeşte cuprinzând pe to
roman care nu erau nici cetăţeni şi nici latini. În general se deosebesc
categorii de peregrini.
a). peregrinii obişnuiţi adică străini, învinşi de romani, dar a c
în hotarele Romei nu a fost desfiinţată din punct de vedere polit
tia continuau să-şi exercite drepturile lor publice şi private în cetatea lor
conform dreptului lor naţional. Lipsiţi de prerogativele civile ale cet
roman, peregrinii nu pot să voteze în adunările politice din Roma
i romani. Deşi lipsiţi de drepturi politice, interesele economice ale
statului roman cereau ca peregrinii să participe la tranzacţiile comerciale
ări, cumpărări, locaţiuni, împrumuturi etc. De aceea, paralel cu
76
i prin raporturile de colaborare ce
latinii veteris, latinii
. În anul 340 î. e. n., latinii profitând de
, pretinzând egalitate de
. Înfrângerea latinilor a avut drept consecinţă
iei latine (338 î. e. n.) Dar statutul de latinitate sau mai
posterior de către
tie, Roma întemeia în scopuri politice colonii pe teritoriile cetăţilor
ă, iar altele - din
i latinii vechi „latinii
i statut juridic cu excepţia dreptului
l puteau primi decât
ia peninsulei primea în anii
i statutul juridic al latinilor din colonii a
şi peregrin şi să
i unor regiuni întregi din imperiu în scopul de a se
elurilor politicii romane. Atât latinii
ca o binefacere a legii,
ele dintre cetăţenii
ăin a cărei poziţie
intra în sfera de preocupare a dreptului roman, numai în măsura în care
te cuprinzând pe toţi supuşii
i nici latini. În general se deosebesc
i de romani, dar a căror cetate,
din punct de vedere politic.
i private în cetatea lor
i de prerogativele civile ale cetăţeanului
rile politice din Roma şi nici să fie
i de drepturi politice, interesele economice ale
ţiile comerciale
iuni, împrumuturi etc. De aceea, paralel cu

Andy Puşcă
Drept roman
dezvoltarea producţ
capacitatea de a contracta cu cet
ginţilor (ius gentium
b). a doua categorie de peregrini este a peregrinilor ca
E vorba de acei peregrini care, dup
capitulat în faţa romanilor, cetatea lor fiind desfiin
lipsiţi de drepturi politice
măsura în care romanii le îng
Peregrinii obişnuiţ
ca o răsplată a unor servicii aduse statului roman, sau prin naturalizare.
Naturalizarea era un act adminis
mod individual, fie în mod colectiv, urm
militare, sociale etc. De pild
care se înrolau în legiuni (deoarece numai având
soldaţii care se eliberau din o
cetăţenia romană).
Când cetăţenia se acorda în bloc unor cet
interese fiscale, deoarece unele impozite special
cetăţenii romani.
În anul 212 e. n. Împ
romană tuturor locuitorilor imperiului, cu excep
această categorie intrau peregrinii care capitulaser
beneficiau de nici un statut juridic (ei fiind cei sili
Tot în această categorie intrau prin asimilare sclavii dezrobi
pedepselor umilitoare suferite în timpul sclaviei, nu dobândiser
inferioară de peregrini dediticii
lea e. n. începuseră
În afara intereselor fiscale, Caracalla a procedat la aceast
determinat şi de un
cel puţin, populaţia eterogen
puternice contradicţ
3.2. Puterea părintească
Familia romană avea fa
complex. Organizat
puterii şefului de familie (
se extindea asupra tuturor membrilor de familie; membrii de familie erau
socotiţi în concepţ
sclavii şi toate persoanele a c
intermediul colectivit
Bărbatul fiind şeful familiei
viaţă şi de moarte asupra tuturor în familie, so
grupului familial.
Drept roman
dezvoltarea producţiei de mărfuri şi a comerţului, peregrinilor li s
capacitatea de a contracta cu cetăţenii romani, potrivit regulilor dreptului
ius gentium) special creat pentru asemenea raporturi mixte.
b). a doua categorie de peregrini este a peregrinilor care au capitulat (
E vorba de acei peregrini care, după ce au opus rezistenţă înver
ţa romanilor, cetatea lor fiind desfiinţată. Drept consecin
i de drepturi politice şi nu se puteau folosi de dreptul lor naţional decât în
sura în care romanii le îngăduiau acest lucru.
şnuiţi puteau dobândi cetăţenia romană fie prin binefacerea legii,
a unor servicii aduse statului roman, sau prin naturalizare.
Naturalizarea era un act administrativ care acorda cetăţenia peregrinilor fie în
mod individual, fie în mod colectiv, urmărea să soluţioneze anumite probleme
militare, sociale etc. De pildă, prin naturalizare deveneau cetăţeni peregrinii,
care se înrolau în legiuni (deoarece numai având această calitate erau primi
ii care se eliberau din oştile auxiliare (unde la înrolare nu se cerea
ă).
enia se acorda în bloc unor cetăţeni sau regiuni se urm
interese fiscale, deoarece unele impozite speciale se percepeau numai de la
În anul 212 e. n. Împăratul Antoniu Caracalla a acordat în acest scop cet
tuturor locuitorilor imperiului, cu excepţia peregrinilor dediticii. În
categorie intrau peregrinii care capitulaseră (dediticii
beneficiau de nici un statut juridic (ei fiind cei siliţi să se predea fă
ă categorie intrau prin asimilare sclavii dezrobiţi, care datorit
pedepselor umilitoare suferite în timpul sclaviei, nu dobândiseră d
de peregrini dediticii şi „barbarii” care însă de la începutul sec. al III
lea e. n. începuseră să se stabilească în imperiu.
În afara intereselor fiscale, Caracalla a procedat la această naturalizare în mas
i de un considerent politic, nevoia de a unifica sub aspect juridic
in, populaţia eterogenă în atâtea privinţe a Imperiului Roman, ros de
puternice contradicţii interne.
ă avea faţă de sensul actual al termenului un conţinut mult mai
complex. Organizată pe bază patriarhală, familia se axa în jurul unei puteri, a
efului de familie (pater familias), a cărui activitate unică
i în concepţia primitivă romană nu numai soţia, copiii, nepo
i toate persoanele a căror existenţă era asigurată în cadrul sau prin
intermediul colectivităţii familiale.
şeful familiei şi singurul conducător în casă, avea dreptul de
i de moarte asupra tuturor în familie, soţia devine un membru inferior al
grupului familial.
77
ului, peregrinilor li s-a recunoscut
enii romani, potrivit regulilor dreptului
) special creat pentru asemenea raporturi mixte.
re au capitulat (dediticii).
ţă înverşunată, au
. Drept consecinţă ei erau
naţional decât în
fie prin binefacerea legii,
a unor servicii aduse statului roman, sau prin naturalizare.
enia peregrinilor fie în
ioneze anumite probleme
ăţeni peregrinii,
calitate erau primiţi) şi
tile auxiliare (unde la înrolare nu se cerea
eni sau regiuni se urmărea adesea
e se percepeau numai de la
ratul Antoniu Caracalla a acordat în acest scop cetăţenia
ia peregrinilor dediticii. În
dediticii) care nu
se predea fără condiţii).
ţi, care datorită
ă decât calitatea
de la începutul sec. al III-
naturalizare în masă,
considerent politic, nevoia de a unifica sub aspect juridic
e a Imperiului Roman, ros de
conţinut mult mai
, familia se axa în jurul unei puteri, a
rui activitate unică şi nelimitată
ia, copiii, nepoţii etc., ci şi
în cadrul sau prin
, avea dreptul de
ia devine un membru inferior al

Drept roman 78
Puterea pe care şeful de familie o avea asupra femeii, copiilor şi sclavilor se
exercita asupra întregului patrimoniu – termenul de familie referindu-se şi la
lucruri şi la persoane (jurisconsulul Ulpian). Puterea şefului de familie se
numea la început manus (mână), simbol al forţei fizice. Şeful sau capul familiei
era numit pater familias, noţiune care evoca ideea de putere şi nu de
descendenţă şi de procreare, pentru care romanii foloseau termenul de genitor.
Capul familiei este proprietarul întregului patrimoniu familial, singurul
judecător al celor de sub puterea sa şi unicul preot al cultului familial
strămoşesc. El este singur, de sine stătător (sui iuris) independent în familie pe
când soţia şi copiii de sub puterea sa sunt dependenţi (alieni iuris) iar sclavii
simple lucruri, obiecte de proprietate (res).
Cu timpul, odată cu dezvoltarea istorică a familiei romane, în locul termenului
unic de „manus” apar mai multe denumiri menite să precizeze fiecare
prerogativă a şefului de familie. Manus continua să desemneze puterea acestuia
asupra soţiei, puterea părintească (patria potestats) este utilizată pentru a
denumi autoritatea asupra copiilor, „puterea stăpânului” (dominica potestes)
este folosită pentru a determina puterea asupra sclavilor, iar „dominium”
(stăpânirea), - dreptul de proprietate asupra celorlalte bunuri. Prerogativele
şefului de familie mergeau până la exercitarea dreptului de viaţă şi de moarte
(ius vitae necisque) asupra persoanelor de sub puterea sa, acestea sunt obligate
să muncească pentru capul familiei, să-i mărească patrimoniul, dar în nici un
caz să-l oblige prin actele lor, să-i micşoreze patrimoniul.
Rezultă aşadar că vechea familie romană era fundamentată pe legătura de
putere dintre şeful de familie şi cei aflaţi sub autoritatea sa. Această legătură
juridică cunoscută sub numele de agnatio, alcătuieşte aşa-zisa rudenie agnatică
sau civilă, iar familia astfel organizată se numeşte agnatică sau civilă.
Sarcina de lucru 7
Identifică prerogativele şefului de familie.
Rudenia
Rudenia agnatică este o rudenie exclusiv prin bărbaţi, deoarece puterea nu
putea fi exercitată decât de bărbaţi şi nu putea fi transmisă decât prin bărbaţi,
căci la moartea şefului de familie (pater familias) numai descendenţii săi
masculini de prim grad vor deveni capi de familie. Fiecare din aceştia alcătuiau
o nouă familie.
Descendenţii mai depărtaţi ai capului de familie defunct (de pildă, nepoţi,
nepoate) treceau acum în noile familii, schimbându-şi doar puterea sub care se
aflau. Aşa de pildă de unde înainte se găseau în puterea bunicului, ei se aflau
acum în puterea tatălui lor, devenit cap de familie (pater familias).

Andy Puşcă
Drept roman
Prin descendent se în
prin moartea şefului, familia se f
putere care unise pe to
unească mai departe pe to
familie (pater familias
această legătură se numeau, unele fa
dovedească în mod direct de
Persoanele care nu puteau dovedi direct descenden
dar care puteau invoca unele prezum
(ca de pildă, acelaş
socotite rude agnatice
ca membri ai unei mari comunit
epoca veche. Rudenia civil
în materie de moştenitori, în domeniul familiei etc.
Cu timpul, datorită
nu mai este obligată
scade autoritatea
independenţă şi autoritate din ce în ce mai mare. Sistemul de rudenie agnatic
decade şi îi ia locul rudenia de sânge (
(cognatio), indiferent dac
rudenia de sânge exist
deoarece îşi are baza în ideea de concep
două sisteme demonstreaz
separat.
Gradul de rudenie agnatic
generaţiile care despart pe una din cele dou
generaţiile care despart pe autorul comun de cealalt
face suma celor dou
cuvinte sunt atâtea grade câte genera
Astfel, fraţii sunt între ei rude de gradul doi, deoarece de la frate pân
autorul comun (pă
doilea frate.
Verii sunt rude de gradul patru, deoarece de la fiecare din ei pân
comun (bunicul) sunt câte dou
sunt rude de gradul trei, deoarece un grad desparte p
şi pe acesta două grade fa
Deşi rudenia de sânge a avut unele efecte morale din epoca cea mai veche,
totuşi o recunoaş
Republicii; în timpul imperiului recunoa
Iustinian îi asigură
Este puterea pe care capul familiei o are asupra posterit
etc., desemnaţi cu to
dacă sunt băieţi sau fete, dac
devenit membri ai familiei printr
căsătorie etc.
În epoca veche aceast
din casa familială, s
Drept roman
Prin descendent se înţelege nu numai urmaş de sânge, ci şi cel adoptat. De
şefului, familia se fărâmiţa într-o serie de alte familii, leg
putere care unise pe toţi membrii, agnaţiunea, nu se rupea, ci continua s
parte pe toţi cei care se aflaseră sub aceiaşi putere, dac
pater familias) n-ar fi încetat din viaţă. Toate persoanele unite prin
ă se numeau, unele faţă de celelalte agnaţi, ele puteau chiar s
în mod direct descendenţa lor din acelaşi cap de familie.
Persoanele care nu puteau dovedi direct descendenţa dintr-un stră
dar care puteau invoca unele prezumţii pentru a dovedi o astfel de descenden
, acelaşi nume de familie, comunitatea de cult familial etc.) erau
agnatice (civile) îndepărtate şi purtau numele de gentili (
ca membri ai unei mari comunităţi familiale ce amintea de ginţile (
epoca veche. Rudenia civilă îndepărtată nu era lipsită de unele efecte jur
în materie de moştenitori, în domeniul familiei etc.
Cu timpul, datorită folosirii sclavilor şi exploatării provinciilor cucerite, Roma
nu mai este obligată să folosească numai munca propriilor săi cetăţ
scade autoritatea şefului de familie, membrii de familie dobândind o
şi autoritate din ce în ce mai mare. Sistemul de rudenie agnatic
i îi ia locul rudenia de sânge (cognatio). Cognaţii sunt rude de sânge
indiferent dacă aparţin sau nu aceleiaşi puteri, iar
rudenia de sânge există nu numai în linie masculină, dar şi în linie feminin
i are baza în ideea de concepţie şi de naştere. Raportul dintre cele
sisteme demonstrează că acestea se suprapun uneori, iar alteori exist
Gradul de rudenie agnatică şi cognatică se calculează la fel. Se num
iile care despart pe una din cele două persoane, de autorul comun, apoi
iile care despart pe autorul comun de cealaltă persoană ş
face suma celor două numere. Fiecare generaţie reprezintă un grad; cu alte
cuvinte sunt atâtea grade câte generaţii (tot gradus quot generationes
ii sunt între ei rude de gradul doi, deoarece de la frate pân
autorul comun (părintele) este un grad şi un altul de la acesta până
Verii sunt rude de gradul patru, deoarece de la fiecare din ei pân
comun (bunicul) sunt câte două grade, în total patru grade. Unchiul
sunt rude de gradul trei, deoarece un grad desparte pe unchi de autorul comun
ă grade faţă de nepot.
i rudenia de sânge a avut unele efecte morale din epoca cea mai veche,
i o recunoaştere juridică - mai largă n-a primit-o decât spre finele
Republicii; în timpul imperiului recunoaşterea cognaţiunii se desă
Iustinian îi asigură triumful definitiv.
Este puterea pe care capul familiei o are asupra posterităţii sale, copii, nepo
ţi cu toţii prin expresia filii familias (fii de familie), indiferent
ţi sau fete, dacă sunt născuţi în familie (natura) sau dac
devenit membri ai familiei printr-un act juridic civil, ca de pildă, o adop
În epoca veche această putere era nelimitată, şeful de familie putea s
lială, să-i vândă, să-i abandoneze ca pe nişte lucruri nefolositoare,
79
i cel adoptat. Deşi
o serie de alte familii, legătura de
iunea, nu se rupea, ci continua să
i putere, dacă şeful de
. Toate persoanele unite prin
i, ele puteau chiar să
i cap de familie.
un strămoş comun,
ii pentru a dovedi o astfel de descendenţă
familial etc.) erau
i purtau numele de gentili (gentiles)
ţile (gentes) din
de unele efecte juridice
rii provinciilor cucerite, Roma
ăi cetăţeni şi astfel
lie, membrii de familie dobândind o
i autoritate din ce în ce mai mare. Sistemul de rudenie agnatică
ii sunt rude de sânge
ar cognatio –
i în linie feminină,
tere. Raportul dintre cele
acestea se suprapun uneori, iar alteori există
la fel. Se numără
persoane, de autorul comun, apoi
ă şi la urmă se
un grad; cu alte
tot gradus quot generationes).
ii sunt între ei rude de gradul doi, deoarece de la frate până la
de la acesta până la cel de-al
Verii sunt rude de gradul patru, deoarece de la fiecare din ei până la autorul
grade, în total patru grade. Unchiul şi nepotul
e unchi de autorul comun
i rudenia de sânge a avut unele efecte morale din epoca cea mai veche,
o decât spre finele
iunii se desăvârşeşte, iar
ii sale, copii, nepoţi
(fii de familie), indiferent
) sau dacă au
ă, o adopţiune, o
eful de familie putea să-i alunge
te lucruri nefolositoare,

Drept roman 80
să-i căsătorească fără a le cere asentimentul şi chiar să-i omoare. Dacă şeful
familiei îşi vindea descendenţii la Roma sau pe teritoriul latin, aceştia cădeau
într-o stare vecină cu sclavia (in causa mancipi). Iar dacă îi vindea dincolo de
Tibru (trans Tiberim) adică în străinătate, deveneau sclavi. El putea de
asemenea să-i reclame de la oricine i-ar reţine pe nedrept sau i-ar ascunde,
folosind acţiunea în revendicare, ceea ce denotă asemănarea între poziţia
juridică a descendenţilor şi aceea a lucrurilor care se aflau în patrimoniul
şefului de familie. Puterea părintească era perpetuă. Oricare ar fi fost vârsta
descendentului şi oricare poziţie politică ar fi ocupat în stat (consul, pretor etc.)
el rămânea în puterea părintească a şefului de familie. Descendenţii nu posedau
un patrimoniu propriu; ei nu puteau dobândi nimic pentru ei şi nici nu puteau
să înrăutăţească situaţia materială a şefului de familie, făcându-l de pildă,
debitor sau obligându-l într-un chip oarecare, ci numai să i-o îmbunătăţească
făcându-l creditor, proprietar etc. Aşadar, poziţia descendenţilor nu se deosebea
în această privinţă de aceea a sclavilor.
Pentru a asigura cele necesare traiului în special prin munca pe terenurile
agricole, şeful de familie avea nevoie de o putere, care să includă largi
posibilităţi de constrângere.
Această autoritate pe care dreptul cutumiar o încredinţase capului de familie
era o adevărată autoritate jurisdicţională privată (imperium domesticum) pe
care o exercita în calitatea sa de suprem judecător în familia sa (domesticus
magistratus).
După războaiele punice, situaţia economică s-a schimbat foarte mult.
Războaiele victorioase purtate de romani au întins hotarele statului, teritoriile
cotropite din care unele foarte roditoare sunt anexate Romei.
Economia agrară primitivă face loc economiei comerciale, întemeiată pe o vie
circulaţie de mărfuri. În epoca imperială bogăţii uriaşe provenite din prăzile de
război sau din jaful la care au fost supuse ţările cotropite, se revărsa la Roma,
iar numărul uriaş al sclavilor luaţi în războaie asigura toată mâna de lucru de
care avea nevoie societatea. Acest fapt a avut două consecinţe asupra familiei
romane: poziţia sclavilor s-a înrăutăţit în mod considerabil şi din membri
inferiori ai grupului familial, devin simple unelte de muncă; în schimb poziţia
membrilor liberi ai familiei, liberaţi acum de obligaţia de a munci se
îmbunătăţeşte în mod corespunzător. Caracterul despotic al puterii părinteşti
cedează în faţa noilor realităţi economice şi sociale, spre sfârşitul Republicii.
Puterea părintească este exercitată cu tot mai puţină rigoare. Dreptul capului de
familie de a-şi pedepsi descendenţii începe a fi restrâns. Vânzarea
descendenţilor în dreptul clasic este declarată ilicită, aceştia având dreptul să-şi
reclame libertatea; de asemenea, este nulă darea copilului în gaj. Dreptul de
viaţă şi de moarte existent încă pe timpul împăratului Constantin cade ulterior
în desuetudine. În dreptul postclasic este oprită părăsirea noilor născuţi, precum
şi căsătoria copiilor împotriva voinţei lor, de către părinţi. S-a admis că
puterea părintească, nu mai constituie o putere unilaterală, ci implică şi
îndatoriri, cum ar fi obligaţia de alimente faţă de membrii familiei, de
înzestrare a fiicelor.
În dreptul lui Iustinian, puterea părintească este o putere domestică îngrădită în
anumite limite, iar dacă copilul va săvârşi fapte grave, părintele are dreptul să
se adreseze magistratului care va pronunţa, după ce se va consulta cu acesta,

Drept roman. unitatea iii

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Drept roman. unitatea iii

Similar to Drept roman. unitatea iii (20)

More from bc82gad

More from bc82gad (20)

Drept roman. unitatea iii