Sfântul Lavrentie, schiarhimandrit şi făcător de minuni al Cernigovului (1868...Stea emy
Sfântul Lavrentie, este un sfânt rus renumit pentru minunile şi proorociile sale. Înfăţişarea părintelui era plăcută, chipul lui bland, iar prezenţa lui radia bunătate şi linişte duhovnicească celor din jur. Părul, albit devreme, era alb ca zăpada, faţa lui luminoasă arăta tuturor bucurie şi dragoste, iar ochii lui albaştri emanau bunătate, cuprinzându-i pe toţi cu privirea lor profundă. De statură mijlocie, era nedezlipit de toiagul lui. Sfântul cuvios Lavrentie de la Cernigov, dăruit de Dumnezeu cu hari-smele deosebite ale sfinţilor din vechime: văzător cu duhul în inimile oamenilor, prooroc al vremurilor din urmă şi făcător de minuni. Dincolo de toate, însă Sfântul Lavrentie era o inimă care ardea de iubire pentru fiecare suflet şi care, asemenea Sfântului Isaac Sirul, a Sfântului Siluan Athonitul şi a altor sfinţi, nu numai că era de o sensibilitate duhovnicească extraordinară la suferinţele oamenilor şi plângea împreună cu ei. Sfântul este prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 20 ianuarie/ 2 februarie, când acesta a trecut la cele veşnice.
Cine sunt eu? Cine eşti tu?… întrebări pe care ni le punem într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Felul cum răspundem la aceste întrebări va determina viaţa noastră pe acest pământ,
Despre simbolismul din Biblie - Emanuel Swedenborgbillydean
"Adevărurile semnificaţiei literale a Cuvântului sunt simbolizate de fundaţia zidului Noului Ierusalim (Apocalipsa 21). Acest lucru rezultă din faptul că Noul Ierusalim simbolizează noua biserică şi doctrina ei, aşa cum am arătat în lucrarea Doctrina Domnului, paragrafele 62-63. De aceea, zidul şi fundaţia lui nu pot însemna altceva decât aspectele exterioare ale Cuvântului, adică semnificaţia lui literală."
Efeseni 3.14-21 Dimensiunile Dragostei lui DumnezeuFlorin Enescu
Cine sunt eu? Cine eşti tu?… întrebări pe care ni le punem într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Felul cum răspundem la aceste întrebări va determina viaţa noastră pe acest pământ,
Știai că poți avea bucurie în ciuda stărilor personale și a circumstanțelor prin care treci? Exemplul profetului Habacuc este unul grăitor și ne este de folos în a înțelege această realitate.
Sfântul Lavrentie, schiarhimandrit şi făcător de minuni al Cernigovului (1868...Stea emy
Sfântul Lavrentie, este un sfânt rus renumit pentru minunile şi proorociile sale. Înfăţişarea părintelui era plăcută, chipul lui bland, iar prezenţa lui radia bunătate şi linişte duhovnicească celor din jur. Părul, albit devreme, era alb ca zăpada, faţa lui luminoasă arăta tuturor bucurie şi dragoste, iar ochii lui albaştri emanau bunătate, cuprinzându-i pe toţi cu privirea lor profundă. De statură mijlocie, era nedezlipit de toiagul lui. Sfântul cuvios Lavrentie de la Cernigov, dăruit de Dumnezeu cu hari-smele deosebite ale sfinţilor din vechime: văzător cu duhul în inimile oamenilor, prooroc al vremurilor din urmă şi făcător de minuni. Dincolo de toate, însă Sfântul Lavrentie era o inimă care ardea de iubire pentru fiecare suflet şi care, asemenea Sfântului Isaac Sirul, a Sfântului Siluan Athonitul şi a altor sfinţi, nu numai că era de o sensibilitate duhovnicească extraordinară la suferinţele oamenilor şi plângea împreună cu ei. Sfântul este prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 20 ianuarie/ 2 februarie, când acesta a trecut la cele veşnice.
Cine sunt eu? Cine eşti tu?… întrebări pe care ni le punem într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Felul cum răspundem la aceste întrebări va determina viaţa noastră pe acest pământ,
Despre simbolismul din Biblie - Emanuel Swedenborgbillydean
"Adevărurile semnificaţiei literale a Cuvântului sunt simbolizate de fundaţia zidului Noului Ierusalim (Apocalipsa 21). Acest lucru rezultă din faptul că Noul Ierusalim simbolizează noua biserică şi doctrina ei, aşa cum am arătat în lucrarea Doctrina Domnului, paragrafele 62-63. De aceea, zidul şi fundaţia lui nu pot însemna altceva decât aspectele exterioare ale Cuvântului, adică semnificaţia lui literală."
Efeseni 3.14-21 Dimensiunile Dragostei lui DumnezeuFlorin Enescu
Cine sunt eu? Cine eşti tu?… întrebări pe care ni le punem într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Felul cum răspundem la aceste întrebări va determina viaţa noastră pe acest pământ,
Știai că poți avea bucurie în ciuda stărilor personale și a circumstanțelor prin care treci? Exemplul profetului Habacuc este unul grăitor și ne este de folos în a înțelege această realitate.
Cine sunt eu? Cine eşti tu?… întrebări pe care ni le punem într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Felul cum răspundem la aceste întrebări va determina viaţa noastră pe acest pământ,
3. […]
Acest Cuvânt al Scripturii ne spune ceva foarte
important şi vital, aşa încât este un instrument de
reconciliere şi de comuniune.
4. În primul rând ne spune că unul singur este izvorul vieţii:
Dumnezeu. De la El, din iubirea sa creatoare, se naşte
universul şi face din el casa omului.
6. Psalmistul, care cunoaşte asperităţile şi uscăciunile
deşerturilor şi care ştie ce înseamnă un izvor de apă, cu
viaţa care înfloreşte în jurul său, nu putea să găsească o
imagine mai frumoasă pentru a cânta creaţia care se naşte,
ca un râu din sânul lui Dumnezeu.
7. Iată, aşadar, izvorându-i din inimă un imn de laudă şi de
recunoştinţă. Acesta este primul pas ce trebuie făcut, prima
învăţătură pe care o scoatem din cuvintele psalmului:
8. să-l lăudăm şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru lucrarea sa,
pentru minunăţiile cosmosului şi pentru acel om viu care este gloria
sa şi singura creatură care ştie să-i spună:
10. Dar nu i-a fost de-ajuns
iubirii Tatălui să pronunţe
Cuvântul prin care toate au
fost create. A voit ca însuşi
Cuvântul Său să ia trup
omenesc. Dumnezeu, singurul
Dumnezeu adevărat, s-a
făcut om în Isus şi a adus pe
pământ izvorul vieţii.
11. Izvorul oricărui bine, al
oricărei fiinţe şi al
oricărei fericiri a venit să
se stabilească între noi,
ca să-l avem, ca să
spunem aşa, la îndemână.
"Eu am venit ca să aibă
viață și să aibă din belșug"
(In 10,10).
12. El a umplut cu propria-i
persoană orice timp şi
spaţiu al vieţii noastre şi a
voit să rămână cu noi
pentru totdeauna, în aşa
fel încât să-l putem
recunoaşte şi iubi sub cele
mai diferite chipuri.
13. Uneori ne vine în gând: „Ce frumos ar fi fost să fi trăit pe
vremea lui Isus!” Ei bine, iubirea sa a inventat o modalitate
de a rămâne nu într-un mic colţ al Palestinei, ci în toate
punctele de pe pământ:
14. El se face prezent în Euharistie, conform
promisiunii sale. Iar acolo noi ne putem adăpa ca
să ne hrănim şi să ne reînnoim viaţa.
16. Un alt izvor din care să
scoatem apa vie a
prezenţei lui Dumnezeu
este fratele, sora. Orice
semen, mai ales cel în
nevoie, care trece pe lângă
noi, dacă îl iubim, nu se
poate considera un
beneficiar al binelui nostru,
ci un binefăcător, pentru
că ni-L dă pe Dumnezeu.
17. Într-adevăr, iubindu-L pe Isus în el [„am fost flămând (...), am fost
însetat (...), am fost străin (...), am fost în închisoare (...)] (cf Mt
25,31-40) primim în schimb iubirea Sa, viaţa Sa, deoarece El
însuşi, prezent în fraţii noştri, este izvorul.
18. Un izvor bogat în apă este şi prezenţa lui Dumnezeu în noi. El
întotdeauna ne vorbeşte iar nouă ne revine datoria de a
asculta glasul său, care este glasul conştiinţei.
19. Cu cât ne silim mai mult să-l iubim pe Dumnezeu şi pe
aproapele, cu atât mai mult glasul său devine mai puternic şi le
depăşeşte pe celelalte.
20. Dar există un moment privilegiat în care mai mult ca niciodată
putem scoate din prezenţa sa în noi: este atunci când ne rugăm şi
căutăm să mergem în profunzime în relaţia directă cu el, care
locuieşte în adâncul sufletului nostru.
21. Este ca o vână profundă de apă care nu seacă niciodată, care
este mereu la dispoziţia noastră şi care ne poate astâmpăra
setea în orice clipă.
22. Va fi de ajuns să închidem o clipă obloanele sufletului şi
să ne reculegem, ca să găsim acest izvor, chiar şi în
mijlocul celui mai arid deşert.
23. Până la atingerea acelei uniri cu El, în care simţim că nu mai
suntem singuri, ci suntem în doi: El în mine şi eu în El. Şi totuşi
suntem una – datorită darului său – aşa cum sunt apa şi izvorul,
floarea şi sămânţa ei.
24. […] Cuvântul Psalmului ne aminteşte, aşadar, că numai
Dumnezeu este izvorul vieţii şi, deci, al comuniunii
depline, al păcii şi al bucuriei.
25. Cu cât vom bea mai mult din acest izvor, cu cât vom trăi mai
mult din acea apă vie care este Cuvântul său, cu atât ne vom
apropia mai mult unii de alţii şi vom trăi ca fraţi şi surori.
26. Atunci se va adeveri ceea ce spune psalmul în continuare:
"în lumina ta vom vedea lumina",
acea lumină pe care o aşteaptă omenirea.
27. "La tine (Doamne) este
Text de: Chiara Lubich
Publicat în Città Nuova 2001/24, pag. 7.
***
Cuvântul Vieții este tradus în 96 de limbi și ajunge la milioane de persoane
în toată lumea imprimat, prin intermediul radioului, TV sau internet.
Pentru mai multe informații: www.focolare.org
**
Varianta electronică tradusă în diferite limbi este publicată pe
www.santuariosancalogero.org
izvorul vieţii".