Sfântul Nicodim de la Tismana şi minunea purceilor gătiţi
1. Sfântul Nicodim de la Tismana şi minunea purceilor gătiţi
Sfântul cuvios Nicodim de la Tismana (26 decembrie):
https://www.academia.edu/44840835/Sf%C3%A2ntul_cuvios_Nicodim_de_la_Tismana_26
_decembrie_
https://archive.org/details/sf.-nicodim-de-la-tismana/mode/2up
***
Materiale despre Sfântul cuvios Nicodim de la Tismana:
https://independent.academia.edu/emystea/Sf-Nicodim-de-la-Tismana-(26-dec-)
2. https://archive.org/details/@steaemy?query=Nicodim+de+la+Tismana
https://www.slideshare.net/steaemy1/search_my_uploads?type=&new=&q=Nicodim+de+la
+Tismana
&&&
Sigismund: ”Binecuvântează cinstite părinte păstrăvul acesta!”
Sfântul Nicodim: „Fie după cuvântul tău împărate!”
Când au descoperit tava, înăuntru nu mai era purcel, ci păstrăv… şi tare s-a înspăi-
mântat împăratul de această minune!
***
Şezând împăratul în mânăstire câteva zile, şi văzând tămăduirile bolnavilor, ce cu
darul lui Dumnezeu se făcea prin sfântul, a voit să cerce pe sfântul, să vadă, poate
face şi alte feluri de faceri de minuni, sau numai tămăduirile boalelor şi izgonirea
duhurilor poate, care pentru întâia cercare se zice aşa, că aducând împăratului atun-
cea aici în mânăstire oareşicine, nişte purceluşi mici, nefiind de faţă sfântul, i-a dat
la bucătarul său să-i gătească, şi să-i pună acoperiţi pe masă, şi fiind atuncea şi
sfântul cu împăratul la masă.
A zis împăratul către Sfântul Nicodim, blagosloveşce părinte aceste bucate de peş-
te păstrăv.
Iar sfântul cunoscând cu duhul, că nu este peşte, ci carne, adică purcei gătiţi, a
zis către împăratul, să trăieşti împărate la mulţi ani, eu cunosc, că nu este peşte,
ci după cuvântul împărăţiei tale, facă-se peşte, precum ai zis.
Şi blagoslovind Sfântul Nicodim, făcând semnul Sfintei cruci deasupra acelor bu-
cate, o minune, când le-au descoperit în toate s-a aflat peşte păstrăv, iar nu pur-
cei, precum se pusese în tipsii.
Şi văzând împăratul şi toţi, ce era împreună cu dânsul o minune ca aceia, mirându-
se stăteau înspăimântaţi.
Iar sfântul, după acesta a făcut cuvănt către împăratul şi către cei împreună cu
dânsul, pentru sfânta şi dreapta credinţă a creştinilor celor drept credincioşi, şi
pentru darul facerilor de minuni, ce se dă de la Dumnezeu tuturor creştinilor, celor
3. drept credincioşi, ce se tem de Dumnezeu, şi-l iubesc din tot sufletul, şi păzesc po-
runcile lui.
4. Acatistul Sfântului cuvios Nicodim cel sfinţit
prăznuire la 26 decembrie
Sfântul Nicodim cel sfinţit de la Tismana, Ţara Românească, este cunoscut ca
întemeietorul Mânăstirilor Vodiţa, Tismana şi Prislop şi, mai mult, ucenicii săi
extind locaşurile monahale, de se poate spune că se începe o adevărată „ava-lanşă
de aşezăminte călugăreşti”.
Rolul Sfântului Nicodim a fost mare, că împreună cu Mircea cel bătrân a „întărit
tradiţia strămoşească” şi a repus-o în valoare, conjunctura istorică fiind de dis-
trugere tocmai a credinţei pământeşti. Expansiunea ungurească şi a catoli-cismului,
mai ales în Ardeal, constituia un pericol direct pentru „sufletul româ-nesc”.
Sfântul Nicodim este „sfântul de suflet şi de inimă” al Olteniei de sud, şi cin-stirea
românească monahală în general.
Rugăciunile începătoare
În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
5. Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi
toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te
sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta
este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un
răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi,
miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi
foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne
izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem
poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
6. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Uşa milostivirii deschide-o nouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să
nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu
eşti mântuirea neamului creştinesc.
Crezul
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămân-
tului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din
Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin
care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.S-a pogorât din ceruri Şi
S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să
judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin
prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !
După obişnuitul început se zice:
Tropar (glas 1) „Celui ce a răsărit din Fecioară, mai-Marelui păstorilor, ca o oaie
de turmă ai urmat, Sfinte părintele nostru Nicodim. Cu postul, cu privegherea şi cu
rugăciunile te-ai făcut lucrător sfinţit de cele cereşti, tămăduind sufletele celor ce
aleargă la tine cu credinţă. Pentru aceasta grăim: Slavă Celui ce te-a prea slăvit pe
tine, slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui ce a arătat tuturor prin tine în-
dreptare”.
Troparul Învierii, al Născătoarei de Dumnezeu „Gavriil zicând ţie, Fecioară: «Βu-
cură-te...” (glasul 1)
Doamne miluieşte (de 3 ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
7. Psalmul 50
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru
cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale
mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada
mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru
cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor
întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o
va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile
Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune
pe altarul Tău viţei.
Apoi:
Condacul 1
PreaSfântul Duh este întodeauna ca taină peste toate şi în chipurile cele alese în
nenumărate virtuţi se sălăşluieşte şi se descoperă şi se face izvor de necontenită
sfinţenie, precum în tine, sfinte cel de mare cinstire: Bucură-te, Sfinte cuvioase
părinte Nicodime, izvorul revărsării Duhului PreaSfânt!
Icosul 1
8. Multe sunt darurile dumnezeieşti ce se revarsă peste lume, dar în chipuri deosebite
strălucesc în aleşii care le oglindesc cu propriile daruri de înfrumuseţare, pe care ca
prinos ei însuşi le aduc la altarul cel prea sfânt.
Bucură-te, alesul tainei chipului Sfântului Duh;
Bucură-te, oglindă a celor de sus;
Bucură-te, fiul ales al neamului strămoşesc;
Bucură-te, cel în care însuşi chipul Sfântului Duh s-a pecetluit;
Bucură-te, că virtutea de duh ai primit;
Bucură-te, că Duhul Sfânt a intrat în adâncul tău curat;
Bucură-te, că aşa sălăşluire de duh te-ai făcut;
Bucură-te, că spre lucrarea Sa ai fost rânduit;
Bucură-te, că în darurile Sale te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că în taina Sa ai crescut;
Bucură-te, rod în chipul Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfinte cuvioase părinte Nicodime, izvorul revărsării Duhului Prea-
Sfânt!
Condacul al 2-lea
Prin Hristos firea de făpturi avem, în totodată cu unirea dumnezeiască, iar prin
Sfântul Duh, viaţa şi creşterea ei, şi aşa fiecare, în propriul răspuns, chipul acestor
împliniri trebuie să-l rodim, în cântarea de: Aliluia!
Icosul al 2-lea
La zămislirea noastră, însuşi Duhul Sfânt revarsă un dar pe care El ca Dumnezeu îl
ştie cât ne este de potrivit şi lucrător, şi ţie, Sfinte Nicodime, mare dar ţi s-a dat,
după măsura ta.
Bucură-te, că ai crescut darul dumnezeiesc;
Bucură-te, pământ bun al seminţei celei bune;
Bucură-te, că ai răsărit cu putere de duh;
Bucură-te, că te-ai făcut pom mare;
Bucură-te, că rod mult ai dat;
Bucură-te, că, aşa, la tine mulţi au alergat;
Bucură-te, că te-ai făcut piatră de altar a lui Hristos;
Bucură-te, că ai devenit chip al închinării:
Bucură-te, chipul revărsării de credincioşie;
Bucură-te, izvor de sfinţenie;
Bucură-te, izvorâre de duhovnicie;
Bucură-te, Sfinte cuvioase părinte Nicodime, izvorul revărsării Duhului Prea-
Sfânt!
9. Condacul al 3-lea
Povăţuit în taină de Duhul PreaSfânt, din tinereţe la Muntele Athos ai plecat, unde
chipul monahicesc ai luat şi chiar întâi stătător ai ajuns, în cântarea de: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Ca un fiu vrednic al neamului şi pământului românesc nu puteai fi despărţit de
înrudirea părinţilor strămoşeşti, şi aşa te-ai întors îmbogăţit, ca şi mai multă roadă
să arăţi.
Bucură-te, tinereţe luminată;
Bucură-te, alegerea celor duhovniceşti;
Bucură-te, alergarea spre Hristos;
Bucură-te, nevoinţă ce preface firea;
Bucură-te, nevoinţă ce deschide cele din adânc;
Bucură-te, postire de mâncare, pentru stăpânirea trupului;
Bucură-te, postire de minte, pentru stăpânirea sufletului;
Bucură-te, postire de simţire, pentru stăpânirea inimii;
Bucură-te, postire de vederea celor lumeşti;
Bucură-te, că aşa se deschide vederea de duh;
Bucură-te, închinarea, uşa iubirii de Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte cuvioase părinte Nicodime, izvorul revărsării Duhului Prea-
Sfânt!
Condacul al 4-lea
Iubirea de Dumnezeu a făpturii nu poate fi decât în închinarea de altar, în icoana
peste „prăpastia de netrecut” dintre Dumnezeu şi lume, de unde râvna ta pentru
Biserica lui Hristos, în cântarea de: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Chip de revărsarea Sfântului Duh fiind, din tine cu adevărat iubirea de Dumnezeu
curgea în taină peste tot pe unde treceai, şi tu însuţi, ca un altar viu, pe Hristos
neîncetat L-ai vestit.
Bucură-te, că ai fost rânduit spre slujba altarului;
Bucură-te, că bun slujitor te-ai arătat;
Bucură-te, râvnitorul Liturghiei lui Hristos;
Bucură-te, Liturghia revărsării Sfântului Duh;
Bucură-te, bucuria Liturghiei iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, împlinirea în trupul lui Hristos;
Bucură-te, al acestor taine mult trăitor;
Bucură-te, că prin acestea darurile sfinte le-ai primit;
Bucură-te, că izvor de daruri aşa te-ai făcut;
10. Bucură-te, că mai înainte de moarte veşnicia ai gustat;
Bucură-te, că şi stricăciunea în nestricăciune ai prefăcut;
Bucură-te, Sfinte cuvioase părinte Nicodime, izvorul revărsării Duhului Prea-
Sfânt!
Condacul al 5-lea
Smerit cum ai fost de la început tot aşa ai vrut să rămâi, că neştiut între pietre
trupul ţi l-ai lăsat în apele râului Lom, până când sfintele tale moaşte Dumnezeu ţi
le-a descoperit să fie în lucrarea Sa pentru lume, în cântarea de: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Iubirea ta cea mare de Dumnezeu ţi-a crescut şi iubirea pentru făptura Sa, că din
fiul cel mic ai devenit chipul cel mare de sfânt părinte.
Bucură-te, iubire de Dumnezeu cu iubire de făptură în unire;
Bucură-te, taină la care toţi trebuie să ajungă;
Bucură-te, taină pe care prin osteneli ai câştigat-o;
Bucură-te, taină care de însuşi Hristos ţi s-a dăruit;
Bucură-te, drumul vieţii împlinit;
Bucură-te, calea vieţii deschisă până la cer;
Bucură-te, calea pământească trecută peste hotar;
Bucură-te, firea omenească înduhovnicită;
Bucură-te, firea omenească unită cu cele „peste fire”;
Bucură-te, suflet mai tare ca trupul;
Bucură-te, trup mai tare decât carnea;
Bucură-te, Sfinte cuvioase părinte Nicodime, izvorul revărsării Duhului Prea-
Sfânt!
Condacul al 6-lea
Ca un părinte de mare cinste, în Ţara Românească te-ai întors, şi însuşi domnitorul
ţi s-a închinat şi povăţuitor de taină te-a luat, că darul lui Dumnezeu în tine a văzut,
în cântarea de: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Însuşi marele sfânt Antonie ţi-a poruncit în aceste ţinuturi peste Dunăre să vii şi ca
un Ilie pe apă ai trecut, de s-a minunat ucenicul tău, încredinţându-se astfel şi mai
mult de chemarea ta.
Bucură-te, înger îndeosebi trimis;
Bucură-te, de Sfântul Antonie cel mare călăuzit;
Bucură-te, că dar de duhovnicie ai adus;
Bucură-te, că în pământ bun l-ai sădit;
11. Bucură-te, că repede a crescut;
Bucură-te, că repede şi roade a făcut;
Bucură-te, că ai izvorât duh de viaţă peste tot;
Bucură-te, că ai aprins focul credinţei străbune;
Bucură-te, că în făclia de neam Lumina ai înălţat;
Bucură-te, că toate mormintele părinţilor ai luminat;
Bucură-te, că te-ai făcut reînvierea moştenirii sfinte;
Bucură-te, Sfinte cuvioase părinte Nicodime, izvorul revărsării Duhului Prea-
Sfânt!
Condacul al 7-lea
Pe unde poposeai, altare lui Hristos înălţai, precum la Vodiţa, Prislop şi Tismana şi
încă nenumărate Sihăstrii, unde deja pustnici de taină erau, care prin tine şi mai
mult s-au întărit, în cântarea de: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Te-au primit toţi ca pe un trimis al lui Hristos, ca pe un trimis al Sfântului Duh, ca
să aperi credinţa străbună de vrăjmaşii cei de pe ascuns.
Bucură-te, a Ţării Valahiei lumină;
Bucură-te, al Basarabilor binecuvântător;
Bucură-te, înger trimis la „vremuri grele”;
Bucură-te, fiu al pământului dreptcredincios;
Bucură-te, că prin tine virtutea s-a arătat;
Bucură-te, că bărbăţia străbună ai dezvăluit;
Bucură-te, că duh de tărie ai insuflat;
Bucură-te, că la lucrarea sfântă pe mulţi i-ai chemat;
Bucură-te, omul cel înţelept;
Bucură-te, omul cu priceperea de sus;
Bucură-te, sfinţenia din nou răsărită;
Bucură-te, Sfinte cuvioase părinte Nicodime, izvorul revărsării Duhului Prea-
Sfânt!
Condacul al 8-lea
Cu multă cinstire în tot Muntele Athos şi de asemenea în împrejurimi, toţi ca pe un
mare părinte şi iscusit duhovnic te-au luat, ca ajutător în nevoile încurcate ale
lumii, în cântarea de: Aliluia!
Icosul al 8-lea
12. Serbia şi Bulgaria, ţările învecinate, sprijinitor te-au rugat să le fii, că la Constan-
tinopol ai mers şi pacea între biserici ai făcut, ca aşa să se poată sta în faţa
vrăjmăşiilor ce din toate părţile ameninţau dreapta credinţă.
Bucură-te, părinte de iscusită duhovnicie;
Bucură-te, slujitorul dreptei credinţe creştine;
Bucură-te, că şi dezbinările ai oprit;
Bucură-te, că certurile ai împăcat;
Bucură-te, că adunarea bisericii ai întărit;
Bucură-te, avva şi sfetnic de lume;
Bucură-te, monah şi povăţuitor al oamenilor;
Bucură-te, pustnic şi mare dregător;
Bucură-te, omul întreg al lui Dumnezeu;
Bucură-te, lucrare întreagă a celor sfinte;
Bucură-te, împlinitorul celor orânduite;
Bucură-te, Sfinte cuvioase părinte Nicodime, izvorul revărsării Duhului Prea-
Sfânt!
Condacul al 9-lea
Dorul dumnezeiesc după linişte te-a dus din loc în loc şi aşa plaiurile româneşti ai
colindat, până ce „stâlp de foc luminos” ţi s-a arătat, unde Mânăstire să ridici, în
cântarea de: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Aşa, Tismana ca Lavră de monahi ai clădit, unde lauda lui Hristos să fie ziua şi
noaptea, unde izvor de Duh PreaSfânt să fie pentru urmaşi, care fără oprire iubirea
de Dumnezeu să crească.
Bucură-te, fiu de cinste al pământului românesc;
Bucură-te, fiu vrednic, ce se face şi el părinte;
Bucură-te, că duhovnicia neamului ai strălucit;
Bucură-te, că din „vopselele străbune” ai zugrăvit-o;
Bucură-te, că înrudirea strămoşească ai crescut;
Bucură-te, că duhovnicia moştenirii sfinte ai rodit;
Bucură-te, că şi mai mult ai înmulţit-o;
Bucură-te, că plămada urmaşilor ai rămas;
Bucură-te, că prefacerea tot mai bună ai lăsat;
Bucură-te, că „oprirea” păcatului ai transmis;
Bucură-te, că binecuvântarea de avvă ne-ai dăruit;
Bucură-te, Sfinte cuvioase părinte Nicodime, izvorul revărsării Duhului Prea-
Sfânt!
13. Condacul al 10-lea
Domnitorul Ţării, Mircea cel bătrân, te avea sfetnic şi împreună, la „răscrucea de
vremi şi schimbări”, cele sfinte aţi pus înainte, ca vrăjmăşiile viclene să nu distrugă
dreapta credinţă şi cântarea de: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Cu minuni, darul cel sfânt ţi s-a arătat, că şi în foc ai intrat şi cărbuni aprinşi în
veşminte ai ţinut fără să te arzi, ceea ce a înspăimântat pe cei străini şi aşa credinţa
neamului ai întărit.
Bucură-te, icoană de închinat a duhovniciei româneşti;
Bucură-te, izvor de daruri al PreaSfântului Duh;
Bucură-te, înger omenesc crescut pe pământ;
Bucură-te, şi sfinţenie de Înger ceresc;
Bucură-te, revărsare dumnezeiască peste lume;
Bucură-te, al acestei ţări „hotar” de dreaptă credinţă;
Bucură-te, că opreşti pe toţi vrăjmaşii vicleni;
Bucură-te, că vădeşti pe toţi „lupii răpitori”;
Bucură-te, veghetor neadormit;
Bucură-te, păstor de adevărată credincioşie;
Bucură-te, păstorul iubitor al lui Hristos:
Bucură-te, Sfinte cuvioase părinte Nicodime, izvorul revărsării Duhului Prea-
Sfânt!
Condacul al 11-lea
Dorinţa ta era însă viaţa duhovnicească monahală, încât adesea te retrăgeai în
peşteri şi sihăstrii, unde cu Domnul petreceai, în Iubirea cea mare, pe care din
tinereţe ai crescut-o, în cântarea de: Aliluia!
Icosul al 11-lea
La Tismana, în Peştera de sus, loc de nevoinţă ai avut şi pe şarpele din ea l-ai scos
şi aşa doar Sâmbăta, Duminica şi la Sărbători coborai, ca împreună cu ceilalţi să
slujeşti.
Bucură-te, iubire de Dumnezeu, de nimic împuţinată;
Bucură-te, iubire şi de făptura Sa;
Bucură-te, rugător şi pentru lume;
Bucură-te, rugător pentru mântuirea veşniciei;
Bucură-te, rugătorul cel mare al monahismului românesc;
Bucură-te, că avem şi din sfintele tale moaşte;
Bucură-te, că deşi stau „ascunse”, comoară le ştim;
Bucură-te, şi părintele nevoilor noastre;
14. Bucură-te, tămăduitor şi ajutător;
Bucură-te, alungarea duhurilor necurate;
Bucură-te, oprirea patimilor ascunse din noi;
Bucură-te, Sfinte cuvioase părinte Nicodime, izvorul revărsării Duhului Prea-
Sfânt!
Condacul al 12-lea
Sfinte părinte Nicodime, ai rămas numele monahismului acestui neam şi pământ
românesc, că prin tine a reînviat şi aşa te-ai făcut icoana sa duhovnicească pentru
toţi urmaşii, în cântarea de: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Sfinţenia acestui neam şi pământ în tine s-a adunat şi aşa prin tine străluceşte şi
izvor nesecat s-a făcut, din care şi noi ne întărim şi creştem noi roduri.
Bucură-te, iscusitul nostru povăţuitor;
Bucură-te, dascălul monahismului;
Bucură-te, învăţătorul dreptei credinţe;
Bucură-te, păstrătorul Ortodoxiei creştine;
Bucură-te, şi bucuria noastră, a celor de „jos”;
Bucură-te, mângâierea noastră, a celor neputincioşi;
Bucură-te, braţe iubitoare pentru noi, cei în necaz;
Bucură-te, ascultătorul plângerilor noastre;
Bucură-te, sfântul la care nădăjduim;
Bucură-te, sfântul milostiv al lui Dumnezeu;
Bucură-te, nume de închinare părintească;
Bucură-te, Sfinte cuvioase părinte Nicodime, izvorul revărsării Duhului Prea-
Sfânt!
Condacul al 13-lea (de trei ori)
Proslăvit la Cer, fiul acestui neam şi pământ ai rămas, şi aşa, nedespărţit ne eşti,
nume şi părinte mare între Sfinţii noştri Părinţi, prin care şi noi nădăjduim să
trecem prin toate nevoile şi îndeosebi să ne păstrăm credinţa curată, în cântarea de:
Aliluia!
Se citeşte apoi din nou:
Icosul 1
Multe sunt darurile dumnezeieşti ce se revarsă peste lume, dar în chipuri deosebite
strălucesc în aleşii care le oglindesc cu propriile daruri de înfrumuseţare, pe care ca
prinos ei însuşi le aduc la altarul cel prea sfânt.
15. Bucură-te, alesul tainei chipului Sfântului Duh;
Bucură-te, oglindă a celor de sus;
Bucură-te, fiul ales al neamului strămoşesc;
Bucură-te, cel în care însuşi chipul Sfântului Duh s-a pecetluit;
Bucură-te, că virtutea de duh ai primit;
Bucură-te, că Duhul Sfânt a intrat în adâncul tău curat;
Bucură-te, că aşa sălăşluire de duh te-ai făcut;
Bucură-te, că spre lucrarea Sa ai fost rânduit;
Bucură-te, că în darurile Sale te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că în taina Sa ai crescut;
Bucură-te, rod în chipul Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfinte cuvioase părinte Nicodime, izvorul revărsării Duhului Prea-
Sfânt!
(Extras din cartea: Imnografie / Ieromonah Ghelasie Gheorghe. - Bucureşti:
Platytera, 2016)