Contractul de leasing și franchising la dreptul economic.

1. Страница 1 из 9
Contractul de leasing și franchising
1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de leasing.
2. Condiţiile de valabilitate ale contractului de leasing.
3.Conţinutul contractului de leasing.
4.Efectele contractului de leasing.
5.Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de franchising.
6.Condiţiile de valabilitate ale contractului de franchising.
7.Efectele contractului de franchising.
8.Încetarea contractului de franchising.
1.Noțiunea contractului
- în conformitate cu prevederile art. 923, alin. l CC, prin contractul de leasing o parte -
creditorul financiar (locatorul) - se obligă să dobândească în proprietate sau să producă bunul
mobil specificat în contract şi să-1 dea în posesiune şi folosinţă, pentru o perioadă determinată în
contract, celeilalte părţi (locatar), iar aceasta se obligă la plata în rate a unei sume de bani
(redevenţă).
Operaţiunile de leasing sunt clasificate în funcţie de mai multe criterii:
I. În funcţie de complexitatea conţinutului subiectiv al raportului de leasing şi de
termenul contractului de leasing distingem:
 leasing financiar
 leasing operaţional
Leasingul financiar
presupune raporturi juridice tripartite, unde în calitate de finanţator apare, de obicei, o
instituţie financiară. Locatarul primeşte în posesiune şi folosinţă bunul pentru o perioadă relativ
îndelungată ce corespunde termenului de amortizare a bunului, în perioada contractului locatorul
îşi recuperează integral costul bunului - obiect al contractului de leasing.
Această varietate a leasingului este una din cele mai răspândite în lumea afacerilor, deoarece
acoperă atât interesul locatorului de a recupera total costul iniţial al bunului în perioada de folosire
a acestuia conform destinaţiei, cât şi interesul locatarului de a primi bunul în leasing pe o perioadă
cât mai îndelungată.
Leasingul operaţional
presupune transmiterea de bunuri locatarului pe un termen mai mic decât cel normativ de
exploatare (amortizare), ceea ce permite locatorului de a recurge la mai multe contracte de leasing
în privinţa unuia şi aceluiaşi bun. Totodată, acest fapt determină, de regulă, o redevenţă sporită,
comparativ cu cea plătită în cazul leasingului financiar.
Pe parcursul executării contractului locatorul primeşte doar o parte din costul bunului
transmis în posesiunea şi folosinţa locatarului.
II. În funcţie de condiţiile de utilizare a bunului transmis în posesiunea
şi folosinţa locatarului distingem:
 leasing cu amortizare deplină
 şi leasing cu amortizare parţială.
Amortizarea deplină a obiectului material al contractului de leasing este caracteristică, de
regulă, leasingului financiar. Acesta presupune recuperarea totală a costului bunului în virtutea
faptului că termenul contractului de regulă coincide cu termenul normativ de amortizare a bunului.
Amortizarea parţială este caracteristică leasingului operaţional, care presupun ne
posibilitatea prelungirii contractului de leasing pentru o nouă perioadă sau încheierea unui contract

2. Страница 2 из 9
de leasing cu alt partener, calităţile bunului transmis în leasing nefiind epuizate total în perioada
prevăzută de contract.
III. După posibilitatea de restituire a mijloacelor investite, leasingul poate fi:
 cu restituire totală a mijloacelor investite
 şi cu restituire parţială a mijloacelor investite
IV. În funcţie de tipul de service asigurat, distingem:
 leasing brut
 leasing net.
Leasingul brut pune, de regulă, în sarcina locatorului obligaţiile de întreţinere şi reparaţie a
bunului, de asigurare a acestuia, precum şi cele ce tinde achitarea unor plăţi aferente bunului, în
cazul leasingului net obligaţiile menţionate revin, de obicei, locatarului. De cele mai multe ori
leasingul financiar este de tip net.
V. În funcţie de forma de organizare şi tehnica de realizare a operaţiunii de leasing
deosebim
 leasing direct,
 leasing indirect,
 leasing de returnare,
 leasing diferenţiat sau multiplicativ,
 leasing-periodizat (cu orar de utilizare a bunului).
CARACTERELE JURIDICE
Este consensual - contractul se va considera încheiat şi va produce efecte juridice din momentul
exprimării consimţământului părţilor asupra clauzelor esenţiale, în forma cerută de lege, fără a fi
necesară transmiterea bunului
Este sinalagmatic - obligaţia beneficiarului întreţinerii de a transmite un bun în proprietate este
corelativă şi interdependentă cu obligaţia dobânditorului de a oferi întreţinerea în natură datorată
Este cu titlu oneros - deoarece ambele părţi urmăresc la încheierea contractului propriile interese
patrimoniale, în schimbul bunului primit în proprietate.
Este comutativ – din ce rezultă că părțile cunosc cu certitudine mărimea avantajului
Cu executare succesivă - deoarece obligaţia dobânditorului persistă pe toată durata contractului,
locatarul achită fie lunar, fie semestrial plata pentru leasing
Translative de folosință - dreptul de folosință asupra bunului mobil sau imobil este transmis la
momentul semnării contractului.
Principal – deoarece nu depinde de soarta altui contract.
Irevocabil – bunul transmis în leasing nu poate fi revocat
2. Condiţiile de validitate ale contractului de leasing
a) Părţile la contractul de leasing
sunt locatorul şi locatarul. Conform art. 5, alin. l, pct. (a) al Legii cu privire la leasing, locator este
persoana fizică sau juridică (instituţie financiară, alt agent economic) care practică activitate de
întreprinzător şi care procură cu titlu de proprietate echipament de la un anumit vânzător (furnizor)
pentru a-1 da în chirie.
Din prevederile art. 923, alin. l CC rezultă că locator în contractul de leasing poate fi atât
producătorul bunului, cât şi cumpărătorul acestuia, în orice caz, locator este persoana fizică sau
juridică care practică activitate de întreprinzător şi deţine bunul obiect material al contractului de
leasing cu drept de proprietate.
Locatar este persoana fizică sau juridică care practică activitate de întreprinzător şi care
primeşte în posesiune şi folosinţă temporară, în bază de contract de leasing, echipamentul
comandat la alegerea sa de la vânzătorul (furnizorul) desemnat de el (art. 5, alin. l, pct. (c) al Legii
cu privire la leasing).

3. Страница 3 из 9
Obiect material al contractului de leasing
- sunt bunurile mobile ne-consumptibile.
Potrivit art. 4, alin. 2 al Legii cu privire la leasing, obiect al leasingului pot fi mijloacele de
transport, maşinile, complexele tehnologice şi echipamentul care, potrivit clasificării în vigoare,
se referă la fondurile fixe, cu excepţia celor interzise sau limitate pentru libera circulaţie pe piaţă
în conformitate cu legislaţia.
Prețul în contractul de leasing –
(redevenţa pe care se obligă s-o achite locatarul), art. 10 al Legii cu privire la leasing
stabileşte că pentru folosirea echipamentului locatarul plăteşte locatorului chirie.
Valoarea totală a acesteia se constituie din:
 suma care recuperează integral (sau aproximativ) valoarea echipamentului la momentul
achiziţionării lui;
 suma plătită locatorului pentru achitarea mijloacelor de credit, la o rată a dobânzii fixe sau
fluctuante, cu care acesta a achiziţionat echipamentul;
 comisionul plătit locatorului;
 suma plătită pentru asigurarea echipamentului în condiţiile în care asigurarea a fost făcută
de locator;
 alte cheltuieli efectuate de locator, prevăzute în contractul de leasing
Termenul contractului de leasing
se stabileşte prin acordul părţilor contractante. Acesta corespunde termenului de amortizare
a bunului şi nu-1 poate depăşi. Astfel, art. 7, alin. l, pct. (f) al Legii cu privire la leasing prevede
că durata contractului corespunde cu termenul de amortizare a echipamentului sau este
aproximativ egală acestui termen, în acest sens contractul de leasing, fiind încheiat pentru o
perioadă determinată de timp, se deosebeşte de contractul de locuţiune, care poate fi încheiat şi
pentru o perioadă nedeterminată.
La stabilirea termenului contractului de leasing, în afară de termenul de amortizare a bunului,
părţile contractante trebuie să ia în consideraţie şi perioada fiscală de amortizare. Ultima constituie
perioada de timp fixată de lege în care proprietarul poate deduce la cheltuieli o cotă de amortizare
neimpozabilă.
Contractul de leasing este un contract pe termen lung,
acesta fiind determinat în raport cu termenul de amortizare a obiectului material al con-
tractului. Legea însă admite încheierea contractului de leasing pe un termen mai mic decât
termenul de amortizare a echipamentului, în acest sens, art. 13, alin. 2 al Legii cu privire la leasing
prevede că în cazul expirării contractului, echipamentul:
 trece în proprietatea locatarului, dacă durata leasingului corespunde cu
termenul de amortizare a echipamentului şi chiria stabilită în contract a fost
plătită integral;
 poate fi răscumpărat de locatar la preţul convenit de părţi, dar care nu
este mai mic de valoarea reziduală de inventar a echipamentului, dacă durata
leasingului a fost mai mică decât termenul de amortizare a echipamentului;
 rămâne în posesiunea şi folosinţa temporară a locatarului, dacă contractul a fost prelungit
de părţi la ratele stabilite anterior sau în condiţii de reduce
re a plăţilor până la expirarea termenului de amortizare a echipamentului;
 se restituie locatorului sau, la indicaţia lui, unei alte persoane în starea
corespunzătoare clauzelor contractului şi termenului de amortizare, dacă locatarul a refuzat
să-şi exercite drepturile acordate.
Forma contractului de leasing

4. Страница 4 из 9
Legea cu privire la leasing nu prevede o referinţă expresă la forma contractului de leasing,
însă, potrivit prevederilor art. 924, alin. l CC, contractul de leasing se încheie în scris. De altfel,
respectiva condiţie poate fi dedusă şi din prevederile art. 7 al Legii cu privire la leasing, în care se
menţionează conţinutul contractului de leasing şi se indică faptul că acestora intră în vigoare la
data semnării lui sau la o altă dată stabilită în contract.
Pe lângă faptul că forma scrisă a contractului de leasing este cerută de legislaţia în vigoare,
raţiunea acestei condiţii este impusă şi de specificul acestui contract, care rezultă din
complexitatea, particularităţile de exercitare şi continuitatea acestuia.
3.Efectele contractului de leasing.
conform prevederilor art. 14, alin. 2 al Legii cu privire la leasing, locatorul are următoarele
obligaţii:
 să nu intervină în alegerea echipamentului şi a vânzătorului (furnizorului) de echipament
pe care o face locatarul, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;
 să nu opereze modificări fără acordul locatarului în contractul de vânzare-cumpărare
(furnizare) de echipament;
 să dea locatarului contra plată în posesiune şi folosinţă temporară echipamentul său;
 să încheie, din însărcinarea locatarului, contract de vânzare-cumpărare (furnizare) de
echipament ales de locatar cu vânzătorul (furnizorul) indicat de acesta, să achite costul
echipamentului şi să încredinţeze locatarului executarea obligaţiilor sale privind
recepţionarea lui, formularea cerinţelor care izvorăsc din acest contract, dacă contractul de
leasing nu prevede altfel;
 la expirarea contractului de leasing să primească echipamentul, dacă locatarul nu-şi
exercită dreptul de a-1 achiziţiona cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul
conform art. 13
Potrivit art. 14, alin. i al Legii cu privire la leasing, locatorul are dreptul:
 să aleagă, cu acordul locatarului, echipamentul şi vânzătorul (furnizorul) lui;
 să folosească echipamentul în calitate de gaj la obligaţiile sale faţă de terţi, dacă contractul
de leasing nu prevede altfel;
 în cazul în care locatarul încalcă substanţial clauzele contractului, să solicite achitarea
integrală înainte de termen a chiriei sau rezilierea contractului cu reparaţia pagubelor şi/sau
restituirea echipamentului.
 răspunderea locatorului pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate de către
vânzător prin contractul de vânzare-cumpărare este angajată în trei cazuri:
 când locatorul alege vânzătorul bunului şi în contract nu este prevăzut altfel;
 indiferent de faptul cine alege vânzătorul, dacă contractul prevede această obligaţie;
 când locatorul, în mod fraudulos, intervine în alegerea bunului care necesită a fi procurat
în vederea transmiterii ulterioare în leasing şi în desemnarea vânzătorului acestui bun.
 Contractul de leasing, nefiind un contract translativ de proprietate, presupune că locatorul
rămâne proprietarul bunurilor transmise în leasing pe parcursul întregii perioade de acţiune
a contractului. Datorită acestui fapt locatorul poate cesiona sau dispune în alt mod de
drepturile sale asupra bunului sau de drepturile care rezultă din contractul de leasing.
Cesiunea sau dispunerea în alt mod nu-1 eliberează pe locator de obligaţiile ce rezultă din
contract şi nici nu schimbă natura sau regimul juridic al contractului.
Potrivit art. 15, alin. l al Legii cu privire la leasing, locatarul are dreptul:
 să aleagă independent echipamentul şi vânzătorul (furnizorul) lui sau să încredinţeze
locatorului această alegere;

5. Страница 5 из 9
 « să formuleze vânzătorului (furnizorului) de echipament cerinţe ce izvorăsc din contractul
de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament, dacă contractul de leasing nu prevede
altfel;
 să refuze recepţionarea echipamentului ce nu corespunde condiţiilor din contractul de
leasing şi să suspende achitarea către locator a chiriei până când va fi eliminată încălcarea
clauzelor din contract;
 să ceară rezilierea contractului de leasing în cazul în care locatorul în calcă clauzele lui,
precum şi să pretindă reparaţia pagubelor pricinuite astfel;
 să stabilească independent pe bază contractuală executantul lucrărilor de reparaţie
negarantată şi al altor servicii de întreţinere a echipamentului;
 să execute înainte de termen obligaţia achitării chiriei şi să răscumpere echipamentul, dacă
contractul nu prevede altfel;
 la expirarea contractului de leasing, să achiziţioneze echipamentul cu titlu de proprietate
ori să-i prelungească durata de folosinţă în condiţii
coordonate cu locatorul, dacă contractul nu prevede altfel.
Fără acordul locatorului locatarul nu are dreptul:
 să modifice contractul de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament sau să întrerupă
acţiunea lui;
 să gajeze echipamentul, să-1 subînchirieze sau să-1 înstrăineze unor terţi.
Conform art. 15, alin. 3 al Legii cu privire la leasing, locatarul este obligat:
 să ofere locatorului informaţii referitoare la echipament şi la vânzătorul (furnizorul) lui;
 să coordoneze cu locatorul proiectul contractului de vânzare-cumpărare (furnizare) de
echipament; să execute obligaţiile de recepţionare a echipamentului şi de formularea
cerinţelor ce izvorăsc din contractul de vânzare-cumpărare (furnizare) de echipament, dacă
contractul de leasing nu prevede altfel;
 să informeze locatorul despre corespunderea echipamentului clauzelor din contractul de
vânzare-cumpărare (furnizare);
 pe durata contractului de leasing să asigure integritatea echipamentului, menţinerea în stare
de funcţionare şi folosirea lui numai în conformitate cu clauzele din contract;
 să suporte toate cheltuielile pentru recepţia, montarea, exploatarea, întreţinerea, deservirea
tehnică, reparaţia şi asigurarea echipamentului,
 să achite chiria în modul stabilit de contractul de leasing;
 la expirarea contractului de leasing să restituie locatorului echipamentul în starea stipulată
de contract în cazul în care nu-şi va exercita dreptul prevăzut la art. 13, alin. 2 de
achiziţionare a echipamentului cu titlu de proprietate sau de prelungire a contractului
Contractul de leasing diferă de contractul de locaţiune prin următoarele elemente:
 contractul de leasing poate genera, după caz, atât raporturi juridice bilaterale, cât şi
tripartite, figurând în acestea vânzătorul bunului (furnizorul) ca proprietar al acestuia;
obiectul material al contractului de leasing este un bun mobil;
 bunul este, după caz, procurat sau produs de către locator cu scopul de a fi transmis în
leasing, în vederea desfăşurării activităţii de întreprinzător a locatarului, dispoziţiile cu
privire la leasing neaplicându-se în cazul când bunul urmează să fie folosit în scopuri
personale, familiale sau casnice;
 locatorul este obligat să informeze vânzătorul cu privire la contractul de leasing încheiat
sau care urmează să fie încheiat;
 locatarul determină de sine stătător vânzătorul şi indică bunul care urmează a fi procurat
de către locator în vederea transmiterii acestuia în leasing, eliberându-1 în aşa fel pe locator
de o eventuală răspundere

6. Страница 6 из 9
în ceea ce priveşte alegerea bunului şi desemnarea vânzătorului, dacă contractul nu prevede
altfel;
 leasingul prevede posibilitatea ca locatarul să cumpere bunul după expirarea contractului.
Contractul de franchising
Contractul de franchising este un instrument juridic ce operează în aria raporturilor de
distribuţie a mărfurilor şi serviciilor, apariţia căruia a fost pentru prima dată codificată de
legislatorul autohton în noul Cod civil al Republicii Moldova.
 Etimologic cuvântul franchisă este de origine franceză şi se traduce ca permisiune sau
privilegiu
 Deopotrivă cu termenul franchisă în practica internaţională se foloseşte derivatul englez
franchising (francisare) - termen prin care se desemnează operaţiunea juridică (contractul)
ce presupune cedarea cu titlu oneros de către o firmă de succes numită frandsor (concedent,
ori firmă mamă) a dreptului şi licenţei (de fabricaţie sau de comerţ) de a produce şi de a
vinde un anumit produs sau serviciu, utilizând sistemul de afaceri şi de management al
firmei mamă, în favoarea unui întreg lanţ de alte firme (persoane juridice) sau comercianţi
(persoane fizice) în calitate de francisat (concesionar).
 Franchisingul, reprezintă astfel, relaţii de afaceri care presupun cedarea de către o parte
(franchiser) celeilalte părţi (frnachiseeului) a dreptului (francisei) de a desfăşura pe un
anumit teritoriu, într-un anumit mod şi pentru o anumită perioadă de timp activitate de
antreprenor, similară activităţii franchiserului. Dreptul de a desfăşura o activitate de
antreprenor este realizat de franchiser în baza folosirii de către acesta a mărcii de fabrică,
comercială sau de serviciu oferit de către franchiser (firmă cu renume) potrivit prevederilor
contractului de franchising.
 Franchisingul presupune crearea de către franchiser a unei reţele de întreprinderi mici atât
în interiorul ţării, resortisantul căreia este el, cât şi peste hotarele ei, presupunând un şir de
afaceri omogene legate prin imaginea, managementul şi marketingul propriu, în prezent
sunt cunoscute aşa reţele defranchising, cum ar fi: "McDonalds", "Pizza Hoţ", "Burger
King", "Coca-Cola", "Pepsi-Cola", "Holiday Inns", "Hilton", "Yves Rocher", "KodaK" ş.a.
 în practica internaţională sunt cunoscute peste 60 de domenii în care se aplică cu succes
franchisingul. Numai în SUA şi Canada, în prezent, operează circa 3200 de companii de
francising cu circa 600 000 de reprezentate în zeci de ţări ale lumii pe toate continentele,
fapt ce vorbeşte elocvent despre avantajele oferite de acest contract.
 Potrivit art. l al Legii Republicii Moldova cu privire la franchising (în continuare Legea
nr. 1335-XIII din 01.10.1997) franchisingul reprezintă un sistem de raporturi contractuale
între întreprinderi în care partea denumită franchiser acordă părţii denumite franchisee
dreptul de a produce şi/sau a comercializa anumite produse (mărfuri), de a presta anumite
servicii în numele şi cu marca franchiserului, precum şi dreptul de a beneficia de asistenţa
tehnică şi organizatorică a acestuia.
Franchisa –
este o licenţă prin care o parte - proprietarul unui nume comercial sau a unei mărci
comerciale - concesionează altei părţi dreptul de a vinde un produs sau un serviciu sub respectivul
nume sau marcă comercială.
În funcţie de franchisa acordată atât doctrina, cât şi practica evidenţiază mai multe tipuri de
franchising. Printre acestea menţionăm:
 franchisingul de producţie (Processing Franchising);
 franchisingul de distribuţie (Trade Name Franchising);
 franchisingul de servicii (Service Franchising);
 franchisingul complex (Business Format Franchising).

7. Страница 7 из 9
Franchisingul de producţie
 este un sistem de raporturi contractuale în care franchiseeul are dreptul de a fabrica şi
comercializa produsul final sub numele şi cu marca comercială a franchiserului. Acest tip
de franchising presupune transferuri de know-how, asistenţă tehnică, precum şi livrare de
materie primă, fiind răspândit pe larg în sfera alimentaţiei publice.
Franchisingul de distribuţie
este un sistem de raporturi contractuale în care franchiseeul are dreptul exclusiv de a
comercializa pe un anumit teritoriu, într-un anumit mod şi pentru o anumită perioadă produsul
final cu numele şi marca comercială a franchiserului. Acest tip de franchising presupune faptul că
franchiseeul îndeplineşte o parte din funcţiile furnizorului (franchiserului), specializându-se
exclusiv în produsul final al acestuia. Această formă de distribuţie este caracteristică dealer-ilor
specializaţi în comercializarea autoturismelor, produselor petroliere, producţiei cosmetice etc.
Franchisingul de servicii
presupune sistemul de raporturi contractuale în care franchiseeul are dreptul să presteze
consumatorilor servicii cu numele şi marca comercială a franchiserului. Acest tip de franchising
este caracteristic, mai cu seamă, sferei de deservire a mijloacelor de transport.
Franchisingul complexFranchisingul complex
reprezintă raporturi contractuale care presupun asigurarea complexă din partea
franchiserului a activităţii de antreprenoriat a franchiseeului. Acest tip de franchising presupune
acordarea franchiseeului dreptul de a se folosi de numele sau marca ce-i aparţine franchiserului,
transferul de tehnologii, asigurarea după caz cu materie primă, furnituri, utilaje, elaborarea de către
franchiser exclusiv pentru franchisee a strategiei de marketing şi a tehnologiei businessului,
efectuarea de către franchiser a controlului calităţii producţiei franchiseeului etc. Franchisingul
complex este caracteristic sferei comerţului cu amănuntul, deservirii imobilelor, industriei
turismului şi businessului hotelier.
Franchisingul este de două forme:
 corporativ sau
 comercial.
Franchisingul corporativ
prevede participarea părţii denumite franchisee la întregul ciclu de producţie al
franchiserului şi se caracterizează prin:
a) contacte permanente între franchiser şi franchisee;
b) schimb permanent de informaţii;
c) reglementare detaliată a activităţii şi grad înalt de responsabilitate a părţii denumite
franchisee.
Franchisingul comercial
prevede comercializarea de producţie finită (mărfuri) sau prestarea de servicii de către
franchisee şi se caracterizează prin:
a) specializarea îngustă a părţii denumite franchisee în comercializarea unui anumit tip de
produse (mărfuri) sau în prestarea unui anumit tip de servicii;
b) plata redevenţei către franchiser din volumul total de vânzări;
c) riscul părţii denumite franchisee legat de comercializarea de produse (mărfuri) sau de
prestarea de servicii;
d) gradul scăzut de reglementare a obligaţiilor părţii denumite franchisee
Caracterele juridice:
 Sinalagmatic
 Cu titlul oneros
 Translativ de drepturi

8. Страница 8 из 9
 Poate fi încheiat personal sau prin reprezentant
 Numit
 De executare succesivă
 Principal
 Principal
 Negociabil
 Irevocabil
 Afectat de modalități
Condiţiile de valabilitate ale contractului de franchising.
Părţile contractante sunt franchiserul şi franchiseeul. Potrivit art. 2, alin. l al Legii nr. 1335-
XIII din 01.10.1997, franchiser este întreprinderea producătoare, reputată pe o anumită piaţă, care
dispune de o marcă proprie şi care a încheiat un contract de franchising cu o altă întreprindere.
Franchiser poate fi o persoană fizică sau juridică:
a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă
sau străină;
b) din altă ţară care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă (art. 2,
alin. 2 al Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997).
 Franchisee este întreprinderea care a încheiat contract de franchising sau care s-a creat în
urma încheierii unui astfel de contract (art. 3, alin. l al Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997).
Asemenea franchiserului, potrivit prevederilor art. 3, alin. 2 al Legii nr. 1335-XIII din
01.10.1997, franchisee poate fi o persoană fizică sau juridică:
a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă
sau străină;
b) din altă ţară care a încheiat un contract de franchising cu o întreprindere autohtonă.
Obiectul franchisingului îl constituie
producerea şi/sau comercializarea produselor (mărfuri), prestarea serviciilor, efectuate de
franchisee conform standardelor şi cerinţelor privind calitatea stabilită de franchiser, proces care
se desfăşoară în baza drepturilor exclusive oferite franchiseeului. Aşadar, obiectul contractului de
franchising îl constituie, întâi de toate, complexul de drepturi exclusive ce-1individualizează pe
franchiser, mărfurile şi serviciile acestuia". Acesta constă în "complexul de afaceri", ce presupune
totalitatea drepturilor industriale şi drepturilor asupra proprietăţii intelectuale ce se referă la marca
fabricii sau a serviciilor, denumirea firmei, modele de utilitate, know-how-urile, brevete etc.
Forma contractul de franchising
- se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii. Cerinţa respectivă a legii reiese din faptul că,
acest contract se încheie, în primul rând, între întreprinderi autonome, preponderent persoane
juridice, care sunt obligate să ducă evidenţa operaţiunilor în registrele comerciale, în al doilea rând,
contractul de franchising este supus înregistrării de stat. Potrivit art. 10, alin. 4 al Legii nr. 1335-
XIII din 01.10.1997 contractele de franchising se înregistrează la Agenţia de Stat pentru Protecţia
Proprietăţii Industriale.
Termenul contractului de franchising
se stabileşte de către părţile contractante în funcţie de perioada de timp necesară pentru
distribuirea mărfurilor şi serviciilor. Contractul de franchising, fiind cu executare succesivă în
timp, de regulă, se încheie pe un termen îndelungat, astfel încât să-i asigure franchiseeului
posibilitatea de a-şi restitui cheltuielile suportate în legătură cu iniţierea afacerii, în acest sens, art.
1176, alin. l CCprevede că durata contractului se determină de către părţi, luându-se în considerare
cerinţele desfacerii bunurilor şi a serviciilor asupra cărora s-a convenit.

9. Страница 9 из 9
Dacă durata nu este determinată sau depăşeşte 10 ani, fiecare dintre părţi are dreptul să
rezilieze contractul, respectând termenului de preaviz de un an. în cazul în care nici una din părţi
nu reziliază, contractul, el se prelungeşte, de fiecare dată, pentru 2 ani.
Preţul contractului de franchising
reprezintă plăţile pe care se obligă să le achite franchiseeul în schimbul dreptului de a vinde
anumite bunuri sau de a presta anumite servicii şi de a beneficia de un sistem de relaţii care, după
cum am menţionat, presupune marca, renumele, know-how-ul şi asistenţa franchiserului. Acesta
se compune dintr-o sumă de bani ce constituie plata iniţială şi o plată periodică. Cuantumul şi
formele plăţilor, modul şi termenele achitării lor se stabilesc în contractul de franchising (art. 11,
alin. 4 al Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997).
Acesta se compune dintr-o sumă de bani ce constituie plata iniţială şi o plată periodică.
Cuantumul şi formele plăţilor, modul şi termenele achitării lor se stabilesc în contractul de
franchising (art. 11, alin. 4 al Legii nr. 1335-XIII din 01.10.1997).
Plăţile prevăzute de contract care se acordă franchiserului se stabilesc în expresie bănească
sau naturală în formă de plată iniţială unică şi de royalti. Plata iniţială unică se acordă pentru
dreptul de folosire a mărcii pe teritoriul determinat, precum şi pentru compensarea cheltuielilor
efectuate de franchiser, inclusiv pentru instruirea personalului şi consultaţii. Royalti reprezintă
recompense periodice proporţionale indicilor de activitate, convenite între părţile contractante.
Efectele contractului de franchising.
Franchiserul este obligat:
 Să pună la dispoziția franchiseului bunuri incorporale, drepturi, mărci de producție, modele
și alte bunuri prevăzute în contract;
 Să asigure protejarea programului de prestare a serviciilor, de fabricare a bunurilor de
intervențiile terților persoane;
 Să asigure instruirea personalului franchiseeului.
Obligațiile franchiseeului:
 Să utilizeze drepturile exclisive în conformitate cu contractul și indicațiile franchiserului;
 Să nu divulge informația comercială secretă furnizată de franchiser;
 Să utilizeze programul de prestare cu diligența unui bun întreprinzător;
 Să acorde franchiserului dreptul de control privind respectarea tehnicilor de comercializare
sau prestare de servicii precum și calitatea acestora;
 Să respecte zona teritorială atribuită ;
 Să plătească redevențele.
Încetarea contractului de franchising
o La expirarea termenului;
o La rezilierea contractului,
o La realizarea scopului franchisingului;
o La încetarea uneia dintre părți de la contract.