Codaus, dumitru radiodepanare abc

RADIODEPANARE
ABC EDITURA
ALBATROS
(;g

DUMITRU CODĂUŞ
RADIODEPANARE
ABC
+ colecţia cristal +

Referent
dr, îng~ VICTOR E. NEAGOE
Co.per~: IORGOS JLIOPOLOS
D98J
BUCUREŞTI

ing. dumitru codăuş
RADIODEPANARE
ABC
ca
....
....
u
m
-
c:a
lcristal

Lector : GHEORGHE FOLESCU '
Tehnoredactor: GAB.RIELA ILIOPOLOS
Bun de tipar : 26 V,1981. comanda nr. 277.
coH de·tipa1· 13+1 planşă ato-negru (pliată)
· - ~
Comanda nr. 277
Combina.tul P.oligraft<! ,,Casa ScinteU•
Bucurefti - Piaţa Scînteli nr; 1
Rcp.ub.lica Socialistă Rom&n!a

DIN PARTEA AUTORULUI
Cuvîntul „depanare", înlocuit uneori cu sinonimul său „reparare",
avînd aproximativ acelaşi sens, presupune înlăturarea unei defecţiuni
ori stricăciuni. ·
Sinoniinia între cele două cuvinte însă nu ,on,ordă, perfect, deoarece
„a depana" obligă rep1merea în funcţiune la parametrii iniţiah a
·mecanismului sau aparatul-ui respectiv, nu numai refacerea, corectarea
sau remedierea defectului în cauză, ,a în ,azul „reparării". Cu alte
cuvinte, operaţia. de depanare nu este o muncă minoră, mai ales dind
se efectuează pe aparatura electroni,ă, ajunsă azi la un grad înalt de
com.plexitate şi diversificare.
Tineretul manifestă un interes deosebit pentru această ramură
tehnică, ceea ce reflectă curiozitatea şi dorinţa lui de a înţelege, de a
se apropia, încă din fragedă copilărie, de instalaţiile şi agregatele
care constituie pentru ei un continuu miraj.
Desigur că repararea radioreceptoarelor este executată în general
de tehnicieni cu studii de specialitate şi pa.siune pentru practica mese1·iei.
Dar mai există încă mulţi amatori, de dife-rite vîrste, atît din rîndurtle
tineretului, cît şi printre adulţi, care deşi nu cunos'1 deloc sau cimosa
prea puţin bazele radioelectronicii, doresc să afle, ,hiar cu aproximatie,
locul, natura, ş-i cauza deranjamentului produs în aparatul lor şi,
dacă se poate, ar dori să şi înlăture acest defect. Acest fapt. nu este
rnrprinzător: aici se dezvăluie dorinţa justificată a amatorului de a-şi
pune în practică cunoştinţele sale teoretice şi tehnice, deprinderea,
îndi:mînarea şi talentul său, fie în executarea unu.i nou monta_i, com-
petitiv cu cele pe care le produce industria, fie să i.ntervină pentru
reinedieri sau modificări într-un: montaj realizat de către altcineva.
Şi într-un caz, şi Î:n altul, succesul dă satisfacţie amatorului.
Din practică s-a constatat că o difiGultate fundamentală la. depa-
,iarea unui radioreceptor o constituie necunoaşterea de către amatori
a schemei de principiu şi a rolului fiecărei piese din montajul respectiv,
la care se ma.i adaugă uneori o oarecare neîndemînare datorită lipsei
de experientă.
Practica a mai dovedit că depanarea unui aparat de radiorecepţie
dureazet adesea mai mult timp decît operaţia de reparare în sine.
Trebuie reţinut faptul că depistarea locului, naturii şi cauzei unui
deranjament al radioreceptorului este o operaţie delicată, care se face
metodic, c·u răbdare, pe baze ştiinţifice. De altfel, o butadă a radioama-
torilor spune 1 „Un bun depanator este acela care ştie ~u numai sa
lipească piese radio, ci şi unde să le lipească",
+ colectia cristal • 5

Defrctcle radiorccrj,/oarclor cu tranz1sloare, mai f!n'U. de de.,copcrn
dedt cele ivite în radio~r.,ceţ''Jtoarcle· cu tulmri, pot a1·ea la OFiginc cu inele
cele mai variate, fiind necesar a se r,:cuige la mi_iloaCe dijc1 itc penim
delimitarea locului unde s-au produs. Progresul extrem de ta7~ul ai
industriei electrotehnice şi electronice din ţara noc1strâ a condus la.
t·eali.zai'ea a numei'oase tipuri de radioi·cceptoare tranzi_stoi-izate cu
pe1jormanţe ridicate, precum şi de piese şi comjJonentc electionice de
radio şi televiziime într-o gamă largă. De aceea, rnlul depanatorului
de·uine şi mai dificil în faţa scllcmelor şi monta_jclor acesto1 C1J'm·r1te
aiît de diferite. ·
Prezenta carte este destinată activitălii tinerilor radioamatm·i imli-
viduali, cît şi a celor grupaţi în cercuri şcolare sau radioclub11n, ca 11.11-
mic ghid pentrit descoperire.a şi remedierea dejectelor,hpice, im prea
com-f>li:c:.al-e, ce se pat prer:luee în radioreceptoarele cu ti-an,:istoai-e.
Al<'Uuri de alte l-ucrări de specialitate, publicate în ţara noastră,
lucrarea de faţă r~stl'înge domeniul preocupărilo,· la „depanarea mdio-
receptoarnlor au .tmnzistoarrt', .ccrre, diipă cum se c:onstată dfo cuprinsul
său, pune ra;tJCetitid pe cunoaşterea _fimcţi.iinii elementelor active şi
pasfre ale cir:cuiielor, pe citirea şi come1-1ta1'ea. schemelar unor rndio-
1·eceptoare jaln,ica:te în ţa1'ă, cu particula1'iti'i(ile şi reglajele tespective,
pornind de la cele mai si1nple pînă ta· cele stereofonice. · ·
Sint pre::cntate, de asemenea, metodele optime de reparare şi re-
awrdan, ţmînd cont .de ciparatiii-a de control şî măsurare aflată în
dotarea majorităţii ,a111atnrila"1:. ln scopul" otientării cît mai rapide
asujJra _loci1!11ti dEranjamentitlui, în fui-n:ţie de simptom, sînt prezentate
cîtr:wi liste cu.primînd natunt, cattza si remediul deranjame.ntclor·ce!or
mai _f1·e.c·i1entc. _
Pentru ca amatontl .să ăispimă de oft mai multe element& teoretice
şi tehnice în aetiT:Jitatea sa ăe depanare a railio,eceptoa-reloi·, sî.nt pre-
zentate pe scm1 ime'le date informative raăiotelinice şi exempte de calcul
simpl!t, pr-~cum şi cîteva_ ffat'.tri utile. .ţ)e ~sen!ene~, f?enfm_·zm ,st11cti:1
teorctu; ma.i aproftmăr:tt, in fin:al a fost indtcata o bib{iograf1e sc,eC-/'nJa.
Autonvl speră aa această liwra:re, prin te,,;tul şi iliisttaţia adecvată.,
sd constituie un material aj11tător nu numai tinerilor radica.matori
care cunosc princ.i-piile de b.azd ale radiotehnicii,_ ci şi ani:-atorilor înce„
pâtori -ea;'.e cunosc relativ piiţine elemente de radiatelinicii, stim11lî·n-
du-le. interesul pentru .o cunoaşfere mai tmneiiiică a acestui <lunu:i1iri
al elcctr:onicii. ·
•· colecfia cristal •

Capitolul (
RADIORECEPTOARE CU TRANZISTOARE
,il, legătura radiofonică.1.
T:ransmiterea informaţiei (auditivă-vizuală) pe calc elec-
trică la distanţă, se realizează prin intermediul unui sistem
complex care include un transmiţător. Urmărind schema
generală din figura 1, se constată că undele sonore produse
de vocea omenească sau de instrumentele muzicale, în cadrul
unui program de radiodifuziune fac să vibreze membrana
microfonului care le transformă într-o tensiune alternativă
foarte slabă, av:înd frecventa de 20 Hz... 15 kHz. Semna-
lul electric astfel obţinut este mai intii amplificat în etajul
amplificator de audiofrecvenţă (AAF), după care este trans-
mis prin cablu, din studio la staţia de emisie.
Partea principală a cmifâtorultti o constituie oscilatorul
pilot O, care generează oscilaţii autoîntreţi.nute de ampli-
tudine si frecventă riguros constante. Aceste oscilatii slabe
sînt amplificate î1i etajul ARF, ele formînd unda pu~·tătoare
a mesajului de transmis.
Semna:lul audio, de la ieşirea AAFşi oscilaţiile de frec-
venţă înaltă, de la ieşirea ARF (uu<la purtătoare) se aplică
niodulatorului M, unde din compunerea celor două oscilaţii.
audio şi de RF, rezultă unda purtătoare <le informaţie modu-
lată, care după o nouă amplificare în putere se aplică circui-
tului de antenă spre a se propaga în spaţiu sub forma de mHle
electromagnetice (sau radio).
Viteza de propagare a tmdclor electromagnetice este de
aproximativ 300 OOO km/s (viteza luminii). O mărime carac-
teristică importantă a undelor electromagnetice este lungi-
mea de undă {f,) care reprezintă distanţa străbătută de o
suprafaţă de undă în timp de o perioadă. Dacă v este viteza
1 Scmaificaţia abrevierilor (ARF, AAF, :IF, U:-BLU etc,)
este redată. în glosarul de la pa.gina 199.
+ colecţia cristal +

ca
•
î
(t>
~
-
...,
si:,
A
....
f;fl
.....
e.
•
Unde rudio •
""11/ / j J J) 11
I I
' -
. t
Oscilator
o
Amplificator'
de
radiofrecventă
~ ,
._-
Modulator
Amplificator
de
putere
*M
Unde sonore
01 I
" --!r
I +..__,,., Ampr,ncator · EmiţQtor
Microfon
de
audiofrecvenţă
~
-1Ante,,a de
recepţie
Circui!
de
intrare
){
l
Receptor
Ampl,frcator
de
mdiotrecv;c..nt,~
[>
r1
'i I
7Delrct~r
-·I>!-.
Unde sonore
!

r: I
! '
Fig. 1. Schema unei transmisiuni radiofonice şi forma semnalului.
-C,..,.~
! 1·-----·-· I
. .
: Ampl:t,cato, I
- - de
l
audidrr,c"·~·nt'.·-
[> '
-6v
~

de propagare a unei unde, lungimea de undă este dat: de
relaţia: A= vT, unde Teste perioada oscilaţiilor.~ Num:~.nil
de perioade pe secundă se numeşte frecvenţă (!). IntrC' frl'c-
venţa J, viteza undelor electromagnetice .v şi lungimea de
undă " există relaţiile:
>. = ..!.· f = ..!... • >. = vT.
j' T'
Astfel, de exemplu, dacă frecvenţa unei staţii de emisie
este de 854 kHz, rezultă:
Am = v(km/s) = 300 OOO = 351 m.
/(kHz) 854
/
{kHz) = v(km/s) = 300 000 = 854 kHz.
A(m) 351
Lungimile de undă şi frecvenţele destinate radodifuzi-
unii sînt redate în tabelul I.
Emiţătoarele de unde metrice (1. = 10... 1 m), decime-
trice (1. = L. 0,1 m) şi centimetrice (1. = 0,1. .. 0,01 m) se
folosesc în staţiile de radiodifuziune cu MF (modulaţie în
frecvenţă) în televiziune, precum şi în scopuri speciale (radio-
releu şi radiolocafie), avînd rază mică de acţiune.
În funcţie de par;imaterul a cărui mărime variază în cursul
modulatiei, emitătoarele care lucrează în radiodifuziune se
pot cla;ifica în:'
- emiţătoare cu modulaţie de amplitudine (MA), în care
amplitudinea A0, a unei purtătoare se modifică proporţional
cu variaţia instantanee a semnalului modulator (fig. 2, a);
-emiţătoare cu modulaţie de frecvenţă (MF), în care
frecvenţa instantanee a undei purtătoare variază proporţional
cu valoarea instantanee a unui semnal modulator (fig. 2.b);
- emiţătoare cu modulaţie în amplitudine cu banda la1 e-
rală unică (MA-BLU), în care se transmite o singură bandă
laterală, cealaltă fiind mult redusă sau chiar suprimată
(fig;2, c); se utilizează în special pentru receptoarele stereo ca
şi modulaţia pe subpurtătoare: dacă una din benzile laterale
este numai atenuată parţial, atunci acest tip de modulaţie
este MA~RBL (rest de bandă laterală).
Pentru a ilustra existenta benzilor laterale de frecventă în
timpul modulaţiei;- fără a iiitra în amănunte, se menţion'ează
+ colecţia cristal· +. 9

lrn
,//
Anvelopă Und::( purtătoare
{ arnplitudir,e var',abi111 I ( trecven!ă constantă)
Frecventă
lateralu inferioarei
M/J
•j3 Ao
(l,
Frec~nt_O: variabilă.
b,
F• ecventă'
•• purlătoar'e
-,2
fo
250
.Frecvenfu
lae-rală .superîoară
VNmv
3
•'j3 Ao
Io• Frn
251. 5
i-------9kHt -----~
f !KHz)'
Fig. 2. Craficc rare explicil vrincipi11l oscihtţiilor _modula.te:
a. -- mod11latie î11 anrplitudiul'; IJ -- modnfa,ţie în frecvenţă!
c ---- Lenzile 1.cterale de frecrenj-1:i in cazul modulaţiei.
1O + colccţ.ia cristal +

ca, m lipsa modulaţiei, emiţătorul n:tdiază numai o singură
undă, purtăioarea/0. Imediat cc începe modulaţia în amplitu„
dine, se produc benzile laterale, superioară cu frccvcnţaj0 -t,
+ Fm (fig.2, c) şi cca inferioară, cu frecvenţa Jo -Fm.
Datorită.. numărului mare de posturi ele emisie si a întin.i
dcrii limitate a gamei de radiodifuziune, banda de frecvenţe
sonore modulatoare transmisă. a fost limitată la 9 kHz.
Aceasta înseamnă. că se pot transmite sunete avind frecvenţe
de cel mult4 500 Hz şi. pentru. a.nu deranja recepţia posturilor
vecine, prin suprapunerea benzilor lor laterale, sunetele
înalte sînt suprimate chiar la emisie, ceea cc reduce simţitor
calitatea programelor. Pentru rezolvarea în par.te a acestor
inconveniente s-a recurs, după cum s-a spus, la modulaţia
în amplitudine de tip MA-BLU, cit şi la moduaţia în frec~
venţă, ultima oferind şi avantajul reducerii la recepţie a
interferenţ( i datorată impulsurilor perturbatoare.
Tot în legătură cu modulaţia trebuie menţionat şi gradul
sau profunzimea de modulaţie ni, a· cărei·mărime este dată de
raportul dintre cca mai mare variaţie a amplitudinii oscilaţiei
modulate şi amplitudinea înainte de modulare (amplitudinea
purtătoarei). De obicei, gradul de modulaţie 1n, se calculează
în procente (de exemplu, m= 50, 80 sau 100%),
Rccepţi'.a semnalelor rad1'.ofo1tice, propagate pînă la anlcna.
radioreceptorului (fig,. 1), se obţine prin captarea şi trandor-.
marea undeforelectromagnetice în semnale electrice, care sînt
eventual amplificate, deoarece tensim1ea de radiofrec,·cnţă.
modulată este foarte slabă. După o: primă amplificare, forma
semnalului se schimbă şi trebuie extrasă din c1componenta de
audiofrecvenţă (AF), prin clemodulare sau detecţie. După dctcc~
ţie, tensiunea AF este amplificată în etajul ele AAF al radio~
receptorului. Oscilaţiile electrice de frecvenţă audio sînt
transmise traductorului de sui1ct (difuzorul) care le transformă
în oscilaţii sonore, identice cu cele captate de microfor~ la
emisie.
Citirea schemelor radio
Citirea uşoară. a schemelor radioreceptoarelor oferă avan•
tajul recunoaşterii tipului aparatului, iar ca mmare înlcsneşle
construcţia sau depanarea sa. ·
Se ştie că în schemele aparatelor de recepţie, etajele se
aranjează. de la stînga. spre dreapta, intrarea find la antenă,
iar spre dreapta se află difuzorul, deci ieşirea receptorului.
';
+ colecţia uistal + 11

·Oricît de cmnplexi"'1 ar li o sclwmă, se poate căpăta dt!prtn-
derea descifrării ei, comod şi rapid dacă se respectă dteva
principii de bază.
În primul rînd, trebuie să se rernnoa.scă tipul receptorului:
cu amplificare directă, reflex, supc1-re;tc(ic sau supcrhetero<lină.
Apoi, citirea în detaliu a unei scheme nu trei.mic să se facă
mecanic, urmărind la înt}mplare conexiunile, pentrn a nu
ajunge la concluzii greşite. In mod corect, citirea se face ştiind
precis unde trebuie să ajungă conexiunea respectivă. De
e:x;emplu, în figura 3, pornind de. la baza tranzistorului T3
prin R3 în punctul 1 apare posibilitatea de a merge pe cone-
xiune spre dreapta sau spre stînga (pc schemă).
Mergînd spre stînga se va ajunge pe calea 1, 2, R1 la colec-
torul lui T2, ceea ce este greşit deoarece ar urma ca ~aza lui
T2 să fie co11ectată galvanic cu colectorul tranzistorului T1•
În realitate, din punctul 1 trebuie să se meargă spre dreapta,
la minusul bateriei de alimentare de la care se aplică tensiuni
pentru colectorul lui T2 şi polarizarea bazei lui T3 •
7,
+
2
Fig. 3. Schema unui amplificator cu tranzistoare.
Ca urmare, este important să se ţină cont de intrarc<t şi ie-
şirea fiecărui tranzistor, indiferent de mo<lul de conectare
(bază, emitor sau colector comun), precum şi de faptnl că
circuitul corespunzător fiecărui electrod al tranzistomlni
trei.mie să se închidă în mod obligatoriu. la emitorul acdnia~i
12 + colecţia cristal +

tranzistor. În plus, trebuie să existl: douft căi de î1tchi..kn: de
curep.t: o cale de închidere de curent alternativ (RF sau AF)
care poate conţine elemente pasive R,L,C şi o calc ck curent
continuu formată numai din rezistoare si eventual bobine.
Aceste două căi de închidere trebuie să fie diferite pentru a
evita reacţiile (pozitive sau negative; între etaje.
Fig. 4. Montaj cu e.mi-
torul comun (EC) cu
tr_anzistor de tip ·pnp.
În schema din figura 4 sînt prezentate, spre exemplificare;•
circuitele unui tranzistor de tip pnp conectat cu emitorul com
mun. În acest montaj, baza este conectată prin circuitul de
intrare L1 cu divizorul de tensiune R1R2 care determină
valoarea tensiunii de bază Un şi a curentului I B· Curentul de
colector 10 trece prin rezistenţa de sarcină L2 şi R4•· Surr.a
curenţilor In + I O + = IE, care pe R3 produce căderea de ten~
siune UE· ln cazul din figura 4, diferenţa UB - UE = O,7-
(-0,5) = -0,7 + 0,5 = 0,2 V, care reprezintă tensiunea
de polarizare a bazei.
Din observaţiile de mai sus se poate deduce modul cum
trebuie urmărit fiecare circuit al unui tranzistor precum şi
ordinul de mărime aproximativă a tensiunilor si curentilor
de alimentare. ' '
Deşi toate ap~ratele de radiorecepţie tranzistorizate con-
struite de firmele producătoare sînt realizate după scheme de
principiu de tip superheterodină, pentru aprofundarea mo_Q.u-
lui lor de funcţionare, în vederea unei depanări metodîce,
vor. fi descrise în prealabil şi cîteva scheme simple experimen-
tate de radioamatori, cu bune rezultate. După aceea, vor fi
descrise şi aparatele de tip superheterodină MA-MF.
:+ colecţia cristal * U

l. Schţrrt- s,mple de radioreceptoare
cu tranzistoare
:Construcţia receptoarelor radio, după schemele .prezen-
tate mai jos, este recomandată în .scopul unui exerciţiu tehnic
de orientare şi îndemînare.spre.montajele:complexe ale apara-
tdur de model industrial. Se menţionează că piesele indicate
pc scheme pot fi utilizate de mai multe ori, aşezarea lor în
montaj putîndu„se face după dorinţă sau pc plăci speciale
cu .circuite in;iprimate.
Un radioamator în _devenire, pentru a avea posibilitatea
reţinerii primelor concluzii, începe cunoaşterea radioreceptoa-
relor, experimcntînd montaje cu detecţie simplă, fo mai multe
variante, după oare trece la montaje cu amplificare directă
(l, 2, 3, 4 tranzistoare) sau cu reacţie.
Radioreceptoare cu simplă dete:c}le (OVO)
Cel mai simplu receptor radio este format dintr-o antenă;
o priză de pămînt, un circuit acordat, un detector şi o cască
(fig. 5). El are o selectivitate scăzută, nu arc amplificare şi se
foloscste numai la receptia în cască a emisiunilor locale. Fără
anten~ şi o bună priză de,păm.înt, un receptor·cu detecţie nu
poate funcţiona.
Rc;,mllate mai bune clccît în cazurile :din figura 5, b, c, d
se pot ol)ţinc cu 111outajnl din fig.ura 5 c, careTonţinc în plus
o bobină şi un condcnsatorvariabil de acord. Receptoru:! nu
folosesic surstt .de .alimentare, de aceea se va acorda atentie
anten~j, care trebuie să aibă conductor :de liţă şi o lungime
de minimum 20 m, să fie bine izolată şi degajată. la 'înăl
ţime de obicc(ck clin jur. Priza de părriînt va fi legată la con-
ducta d.c apă sau calorifer sau ele o ţeavă metalică de 1 m
înfiptii tn pfunînt, avînd lcg,îtura care duce la receptor su-
daUt.
Analizîi1d clcmcniclc si functionarea receptorului cu dctcc-
tie, se stic ciî antena a{·e rolul de a colecta energia undelor
~kctro1~agnciicc produse de postul de raclioc1;1isie. Ten-
siunea indusă în antenă este. transmisă bobinei L care împre-
ună cu condensatorulCv fonncază uncircuit ·oscilant a cărui
frecvenţă se modifică prin intermediul condensatorului varia-
bil Cv pînă la rezonanţa cu· frecvenţa circuitului oscilant a
postului de emisie, cînd intensitatea recepţiei devine maximă.
Bohi11:a L co11ţfoe 90 de spire (pentru unde medii) cu priză ia
14 • cole.cţia cristal •

b •
d
l
!
Circu'itul
a..c.or,.daL
Detect'or

•·.
Al
f
•
Fig. 5~ Schema unui radioreceptor cu diod,'i semi•
condudoarc: a - schema bloc; b - moulaj scrie)
c montaj paralel; d - receptor cn detecţie cu
bobină; e - receptor cu detecţie cu comfonsafoy ·
variabil de acord.
spira 50 sau 300;spirecup;riză. laspira;. 15D(pcntm unde lungi).
Grosimea. sîrmei vadi. de 0.;3,.. Oc,5 mm izolată. cu. bumhac1
mă.tase sau email,,,. ia:rcdiarnetrulcarcasei de 20•.. :30.mm. Ro„
lul circuitului de intrare (Cl) este acela de a alege postul dorit
prin schimbarea poziţiei antenei în A1 sau A2•
+ colecţia cristal ~ - l5

Înălţimea efectivă a antenei, o caracteristică impnrtantă
a aeeste:a, notată prin coeficientul he, diferă de înăltimca
,cală h a antenei, din cauza prezenţei pămîntuluisi a difr,r'iLdor
o >stacole vecine ei. '
Antena verticală (fig. 6, a) de lungime mai mică d:ecît
)_/4 va avea h0 = 0,5 h. Dacă antena se continuă cu o portiune
orizontală (fig. 6,b), he creşte şi apare-efectul de direcLiv:it:ite
al antenei, efect care favorizează recepţia unJclor ra<lio pe
direcţia respectivă.
Receptor._
.I
,-----~,'
,, .-------,
• Receptor
Dipol
Spre_
receptor
d
Fig. 6. Tip-gri de antene: a - verticală; b - antenă în T sau
L răsturnat; c - antenă pe bară de ferită;.d - antenă de UUS.
Antenele pe bară de ferită (fig. 6, c) au pen:neabilitatea
magnetică mare astfel încît prin concentrarea liniilor de forţă
magnetice ale undelor radio sînt mai sensibile la cîmpul elec-
tromagnetic. Înălţimea efectivă a antenei pe ferită este:
„ 21t nS
u6=--µ
Â

unde µ depinde de raportul l/d. .
Plasarea bobinei se face la distanţa 1/4 de la capătul barei
de feriiă pentru a avea o bună eficacitate. ·
Antena în formă de dipol (fig. 6,d) este folosită pentru
undele ultrascurte, fiind necesară orientarea ei pe direcţia
postului emiţător.
Semnalul de radiofrecvenţă (RF) modulat cu semnalul
de AF nu ar putea fi auzit dacă nu ar fi detectat (demodulat),
prin intermediul diodei de detecţie D. Semnalul de RF par<l;-
zitar este condus la pămînt prin condensatorul de 4 700 pF,
iar cel de AF este transformat de cască în sunet.
Fig. 7. Variante de
scheme cu simplă deQ
tecţie; a - detecţie cu
două diode; b - receptor
cu reglarea sensibilităţii
şi selectivităţii.
Al
/
C
b
Montajul din figura 7, a conţine două diode cu germaniu;
pentru dublarea tensiunii de HF, prin detectarea ambelor
alternanţe ceea ce conduce la însmarea lui şi la creşterea
intensităţii audiţiei.
Conectarea diodelor se va face ţinînd cont de polaritatea
indicată pe schemă. De asemenea, se va constata că dacă
antena este mai scurtă, recepţia optimă se va face pe borna
A1, iar o antenă normală la mediana A 2 . Datele ~·i valorile
pieselor sînt aceleaşi ca la montajul din figura 5,e, diodele
fiind de tipul EFD 107G
+ colecţia cristal + 17

Hcccptornl cu reglarea sensibilitătii si seleetivitătii prezen-
tat în schema din figma 7,bi conţine îh plus, faţă .d~ schemele
.imtcrioarc, nn potenţ.iomctru ele 10 k~; pentru alegerea prizei
optime a circuitului·de intrare /;1 care se cuplează cu circuitul
de acord compus din L2 şi CV: Avcl.ntajul sistemului' constt'L
în faptul că este independent de frecvenţă, cu potenţiometlL'ul
putîndu-sc regla oomord•sonsibilitat:ea, select!ivitatca.şi· inten-
sitatea recepţiei. Montajul merită.a frexper-imentatîn vederea
constatării unor p.erformanţe realizate doar de radfoireceptoa-
.rde supcrhcforodină.
Radioreceptor cu amplificare directă (OVI)
Dacă Ja oricare din radiorcccpt.oarelc simple cu cktccţic
5r· adaugft un etaj amplificator înlocul căştii, se poate obţine
în principal o mărire a puterii.semnalului şi deci o îmbunăUt
ţfrc a calitrrţii recepţiei. Consttucţj;a unui astfel de receptor se
poate face clupă schema din figura 8,b. Acest.a amplifică de
dtu·a sute de ori,c.'llcrgia capHrtă de antenă, avînd un consum
foarte mic.
Pentru o realizare practică, rap.iclă şi c.omodă; at.ît a mon-
tajului de faţă, cît şi a celor cc urmeaz{t: ,să fie.expei-imcntatc,
se Ya folosi o placă şah clin pertinax, textolit, stiplcx.sa1;1nlcxi-
gla:-; de climcnsinnilc indicate în figura 9. .
~asiul prezii1tă·o seric ele avantaje pentru amator.ii. clor-
nici să ia cunos1.intă; ii1aii1te de a trece la depanare, de mcca-
rrismul rcccpţi~i utidHor elootromagnetice şi să sesizeze anu-
mit<, :fenomene caraeterî:stic:o acestor aparate.
De altfel; ~copul cle..-'icricriî, la început, a cîtorva montaje
de rac1iorcccptoarc sirn1Jlc, constituie o introducere la :-:chemclc
mai complicate ale. superheterodinelor.
Conectarea pieselor şi a firelor ele leg{ttură pc placa şah
(fig.. 9,a) se execută cu Lornc confecţionate (agrafe, cose, ba-
nane de...), care se introduc în găurile <late fo placă: (tig:9; li)
.sau prin lipirea terminalelor pieselor.
H.adiorccC'ptorul din. schema 8,b cuprinde şi un etaj de
amplificare cu tranzistorul T, tip pnp de mică· putere (EFT
'3n, EI;T 3'!9, EFT 323; P 401, AF· 139 etc;); Căştilecu impe-
(lanHl mare, 1000:..2000 'fl; sînt cuplate în dronitnl. colecto-
rului.
Curentul de AF, reiath, slab. obtinut, la· ies,irea dcicdorn-
iui V, intră în circuitnl·bază.~emitbr
0
al'trnnzist:orului ele unde
ie~c amplificat, făcînd să -vibreze mern.brana unar că~tL
rn + colecţia cristal +

Al*)l!rrol[
Circu:tut I
a cor d::it
1
o~tectorui
Arnpli!icatorul ~ . l)) ). ).
c!e Joasă frecvenă -1..1.,J · ·
f
(l
·lOOkn.
b
A
C
F
. 8 Radiorecf'n¼or cu amplificare d:ir.-ctă: ·a-·· schema bloc 1
• -~ -
•1g. , . t"
sdwma de pnncipiu; G - !:idiita de monlaj.
• colecţia cristal +

HuLiiua poate ii construită fie ca la montajul din figura
5.. c clar cu priza la spirele 15, 35, 50, 70, 80, lucrînd pe priza
cu anc1iţic optimft, fie pc miez, ele fcrocart variabil după indiQ
caţiile ce vor fi date la montajele următoare.
aooooooo
......
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
23456?8910.
Q
300
o
o
Fig. 9. a. Placă- şah pentru montaje experimentale,
Este necesar să fie precizate unele particularităţi privind
modul de conectare a diodei, în special pentru cei care nu au
aprofundat teoria dispozitivelor semiconductoare.
Se ştie că o diodă semicond1ictoare se obţine prin alătu
rarea a două zone forrriate din semiconductoare de tip diferit
p şi n, ansamblu care permite trecerea curentului doar intr-un
singur sens, atunci cînd pe acest dispozitiv se aplică o tensiune
avînd polaritatea ,,+" spre zona p şi ,,_!' spre zona n.
Construc1iv, diodele semiconductoare pot fi de două feluri:
diode cu con tact punctiform (fig. 10,a), folosite la detecţie şi
diode cu joncţiune (fig. 10,b). care suportă curenţi şi tensiuni
mai mari ca primele (diode cu siliciu, folosite ca redresoare).
Din punct de vedere al substanţei semiconductoare folosite
în construcţia diodelor, se disting: diode cu germaniu, diode
cu siliciu şi elementele redresoare cu seleniu sau cuproxid;

/
b.
·.~
..
·~ a
Fig. ;1, b. Elemente de prindere în locul coselor.
Cd mai r2.spînclit tip de diodă este cca cu joncţiuni planare
(alia1i).
Pe :scheme, diodele semiconductoare se reprezintă cu sim-
bolLtl din figura 10,c. Vîrful triunghiului reprezintă sensul în
• colecţia cristal + 21

care circulft curentul (scnsul'de conducţie convenţional) atunci
cînd dioda este: polarizată direct; cu polaritate pozitivă pe
anod (fig. 10,df Triungl.IiuL simholizcazft anodul (+), iar
linia din vîrf catodul: (f-)",
Este de remarcat c.ă.i. îh, schema rccq~toardor (fig. 8)
dioda .D se montează· cu, crisUrlul' către Uazrr: triunghiului,
Ci'
o
~ .
fi~ de Wolfr-im
c.
IJi:w
o ·-~..i o lirw
d
~~
Udir
!a !(Ul
Fig. 10. Diode semiconductoare! a. - dfo.dă cu contact punctiform:
I, - diocU't cu joncţiune::1: ., --·simllohiri; d - caracteristica cP•
rent0 tcnsitme.
tînînd scama ele sensul de conductie ahaccstoia. Fiecare cliodit
arc marcat pc electrozi (anod;şh,catod} semnele,,+" şi,,·~·
Indifercnt de tipul diodi.rit aceasta se montează astfel
fodt plusul să fie ciHrc haza tranzistorului (vMul triunghiu-
lui fiind îndreptat· în sensul de conducţie).
În cazul unei montări greşite a diodei, aparatul va func-
tiona. slab cu sunete distorsionate, deoarece alimentarea
(polarizarea): bazei tranzistorului se face c.u polaritatea po-
zitivă;
Radforeceptor w ·a1imentâre·
de la p;rlza de pă!nînt
Pornind de. la schema precedentă se poate realiza o va-
riantă a unui' receptor cu amplificare dircctâ, alimentat cu
22 • colecţia cristal •

tensiuni mici, obţinute dintr-un clement _galvanic care arc
drept electrolit şi depolarizant -·- piî.mînttil. Un astfel (.k
element furnizează o tensiune de O.6... 1 V şi poate funcţiona,
fără întreţinere, peste 6 luni de zile..Elcctrodnl pozitiv poate
fi cărbunele de retortă de la bateriile tekfonicc -de tip mare
sau cuprul, iar dectrodul pozitiv --- zincul. Antbii electrozi,
fiecare de dimensiunea 170 >< 200 mn1., r:,e îngroapăîn;pămînt
umed (evcntual. în pivnilă), .avînd grijCt ca. legăturile să fie
sudate cu cositor.
Schema recepto1;ului este .simplă, spre a nu avea pierderi
de energic (fig. l l,a). Piesele vor ·fi aceleaşi ca la m.on:tajul
precedent. Cu nn asemenea receptor se pot a?culta posturile
locale iu cască, iar noaptea se pot auzi şi alte posturi apro-
piate.
A
G
,.pornii
Oprii
A·
Op
Fig. 11. RadiorccC'ptor alimentat prin priza de piimînt: a ··- sd1e-
ma de .principiu; b -- .modul de întrerupere a ţ1limcntării.
Acest mod de alimentare poate fi .aplicat şi la radio-
receptoare cu 2...3 tranzistoan.:, nivelul audiţiei crcscînd, ceea
ce permite folosirea.unui difuzor. lienţionăm că se recomandă.
folosirea unui comutator-întrerupător de întreruperea curen-
tului şi legarea antenei la pămînt pentru ,protecţia necesară
în cazul descărcărilor atmosferice (fig. 11,b).
+ colecţia cristal "+ .23

Radioreceptoare cu amplifl-car, direct!
cu două tranzistoare (0-2)
(u receptorul realizat dupCt sclH'ma de principiu din figura
12 se poak obţine o recepţie puternică în cască ~i mulţumi
toare în difuzor, datorită faptnlui
1
că i s-a mai adăugat un
etaj preamplificator de AF înaintea etajului final.
:!îunctionarea montajului este usor de înteles. Sem-
nalnl ca'ptai. de antenă este selectat cu circuitul acorda',
L1 ---Cv, dup(t care este detectat de dioda cu germaniu D
~i aplicat apoi prin condensatorul C3 bazei tranzistorului T1.
Amplificarea semnalului de AF se face mai întîi de către
Circuitu' i
t-a_c_o,_·clu-·t__
o_e_t_ec-to_r_
Preumplif i~utor
a
b
AAF
Fig. 12.. Schema: unui -receptor cu două tranzistoare: a - sche-
ma bloc; b - schema electrică.
tranzistorul T1 urmînd o nouă amplificare în etajul final cu
tranzistorul T2 • Condensatoarele C3 şi C4 sînt de cuplaj între
etaje. Sarcina tranzistorului T2 o constituie transformatorul
de ieşire Tr, la al cărui secundar se află conectat difuzorul.
24 + colecţia cristal ,+

Rezistoarele R1 şi R2 asigură polarizarea llaZ1:i tra11Yi:cl( -
rului T1, iar rezistoarele R4 şi R5 înclcplinc~.c aceca~:i funcţi,:
irentru tranzistorul 1'2 • Valoarea acestor rezistoare dqJinc:r
de. tranzistorul folosit. Din această cauză pentru a ohţiw
o auditie de tărie si fidelitate optime se vor face încerc{ni cu
rezisto~re care dif~ră faţă <le valorile indicate pe schemă cu
±30%, pentru stabilirea corectă a punctului de funcţionare
a tranzistorului.
Construcţia receptorului, care este -conceput să funcţio
neze pe unele lungi şi unde medii se începe cu confcrţiunarca
bobinelor fie pe carcase de preşpan sat} mat crial plm LÎ<.' dt1p;"t
datele indicate la montajele anterioare, -fie pc c:uca:-e c11 mic:1
magnetic, cum se va specifica în montajele cc urmează. Pentru
UM se scurtcircuitează bobina L2 •
Transformatorul de ieşire Tr este ele tipul celor folosite
la difuzoarele de radioficare (este admisă o impedanţă 2...~!l)
sau poate fi construit pe un miez de fier-siliciu avînd secţi
une de O5 cm2 ; înfăşurarea primară I are 1000 spire din sîrmă
de Cu Em cu diametrul 0,15 mm, iar secundarul II cu 80...
100 spire din sîrmă Cu Em, de 0,3 mm.
Radioreceptor cu amplificare directă sensibil
În figura 13, a este prezentat un aparat cu o schemă sim-
plificată, care nu necesită prea mul!e explicaţii. În schema
din figura 13, b, :oemnalul detectat atacă direct, fără conden-
sator de cuplaj, baza tranzistorului T1 , ceea ce face montajul
mai ~.en~ ibil. Reglajul amplificării se efectuează cu potenţio
rnet rul de 2 }.;,Q mc,ntat în emitorul tranzistorului T1, iar difu-
zorul în emitorul tranzistorului T2•
Bobina este montată fie pe (, carcas_ă cu miez magnetic
fie pc o bară d.e feriiă lungă de 120 mm. In primul caz. se vor
înli'sura între santurile carcasei 56 de spire (circa 4 metri de
liţft Je radiofre~:veii.ţă), iar pentru unde lungi se bobinează 132
:--pire (cîte 33 spire în fiecare compartiment) din sîrmă de
0,2 ... 0.7 mm diametru, izolată cu bumbac sau cu mătase.
?u se recomandă sîrmă izolată numai cu email, deoarece slă
bestc auclitia.
'D(·zizol~rea liţei de înaltă frecvenţă de email. pentru a fi
uşor lipită la terminale se face fie la flacăra unei 18.mpi cu
::pirt. fie cu ciocanul de lipit, pe o pastilă de acpirină, pînă
ce se curăţă emailul, după care se poate cositori capătul,
lJCntru a pri~de în mănunchi toate firicelele de cupru.
+ colecţia. cristal + 25

în lipsa carcasei, hohina ·se ·J)Oate înfil,{:ura ·pe o :bară de
ferifă, după ce i s~a aplicat un manşon d;:: carton subţire lung
de 5...6 cm. Pentru unde medii sint necesare 90 ,de,s;pire, cu.
priza fa s.piTa 10 de la mas'ă '(2--3, fig. T3,o), iar p.entrn un.de
~ , D
EFDlOEi
~.____D_'
2ID_____
B,oru r~ r itCL
Fig. 13. 'Schema de
principiu a .unui re•
·.ceptor simplificat cu
'doliă tranzistoare·i
a -mon'taj simplul
b - montaj .cu dioiJ~.
lungi --- 230 ds:: spire cu priză la spira 20. Sînna va fi de ace-
la~i fel cu cea specificată mai înainte.
:Montajul de ma;i sus este foarte sensibirla audiţia în cască
şi satisfâ6Hor în cazul montării unui difuzor.
R:adior-tce:ptor cu ampUflcare ,directii
cu ,trei tranzistoare {1V2)
Aparahil din figu.ra 14 are în plus, faţă de mon1:ajde ante-
rioare, un etaj amplificator de.· radiofrecvenţă. Recepţia se
poate face fie cu o antenă ·exterioară (Ai'), fie cu o antenă cu
26 • colec-ţfa cristal •

frri tă (Atl· CarachTi!'ot.ic este circni:tul (le intrn.r-e, fa: ca·H:. acor:-
dul JW frccvc-:1.ţa1 postului wccpţ,iona:t se. uelizează:ctrcircuitul
oscilant I,(',, cuplat inductiv cu,bo.bina.Lc caretransmiteosci-
la.ţiilc pe haza tnmzir,tor.ului 1'1• Circuitul LC~nu este.cuplai:
direct în circnitul baz,ei T1ii ci prin intermediul bobinelo1r cu-
plate L şi L0 , montaj Garc conforă o bună selectîv:itate.. ceea
ce nu se poate obţine cu_ montajul din figura l3'.
Semnalul postului selectat prin cinmitul LClJ aste aplicat
între baza şi emitorul tranzistorului. Ţ1; a,că.rui,pcrlarizare se
face prin r.ezistoi:ul Ri_.
La bornelt;: circuitului oscilantL1Ct,,care fornn:ai«iism:cina
etajnlui ARF se. va, oliţine semnalul MA.amplificatdeprimuU
:nra:nzistor Y:1, Circuitele: ECv, şi/1.i_{!:.,1, aa rotoa.rele; condensa-
toarelor Cv şi C1
:pe acelaş_i a.xrJ1.icrind astfel în regim de.irezo-
tanţâ. ceea cc condu.ce la o aruplificare: ma.1i:imă. pentm RF.
Semnalul. este. transmis. prin c@ndensatoruI c; gp.rpului
detector de ampritndin.c. D,. C3, ş,i .P~, Ş,i: aplicat 1:vin. conden-
satorul de cup,faj C:, p.e baza.,tranzistorului T2, din. etaiul p:re-
1--RF' ; ~ ;, Pi<'cimpUfl:_~!;o.mprtii,:al11.-
a,.
li•
:Fig. 14. R,.c:imeceptol" cu' amp.J:;cfrcan.:· dfr(:ttiî.: r.P - schem-a.- lioc;
(j -- schcrn,1, <ie: fJFÎfl('ipi.u.

amplificator de AF. Reglajul de amplificare c;tc rdi/at prin
potenţiometrul I, polarizarea !Jazei lui 1·2 se face prin R2,
iar sarcina etajului o constituie rezistorul N.3 •
Semnalul audio eulcs din colectorul lui T2 se aplidt prin
condensatorul de separapc C4 c-tajnlui Jinal, pc haza ln i T:i,
care este polarizată. prin rezistoarele R4 şi N6 . Crupul de fil-
trare R 5C5, decuplează acest etaj de preccdcutclc, l'Vi1 Îtlll
eventualele reacţii poziliYe care produc oscilaţii ncd.oritc
traduse prin fluierături în receptor. Condensatorul C6 dimin/t
componentele de HF sosite pc diferite c5,i la etajul final. Trans-
formatorul Tr constituie sarcina etajului final şi a<laple:tz{1
impedanţa difuzorului la cea d.e ieşire a Cctjnlui final pentrn
un transfer optim ele putere către traduc1:ornl de sund.
Pe baza celor expuse pînă aici, cît şi a În(lcmîn:'îrii d,prt-
tate, se recomandă cititorilor să treacă pe sclwma din figura
14 valorile aproximative ale pieselor montajului din cele obser-
vate la s<::hemele precedente şi eventual să încerce constniin°:a
radiorecept.orului. Aceasta constituie o bună practică înainte
de a trece la receptoarele superhetercd ină.
Radioreceptoare cu reacţie, reflex şi superreacţie
R{rn1înînd în c.lcmeninl receptoarelor ~implc cu 1...2 iran-
zist<.•are, vor mai fi prezentate dteva scheme, adî.ror construc-
tie este ceva mai dificilă, deoarece intervin circuite de reac1ic
~au de amplificare în radiofrecvenţă, ale căror lcg{tturi trebt;ie
<i fie cît mai scurte şi f{nă paralelisme. Prin nerespectarea
acestor recomanclărsi se pot produce reacţii nedorite traduse
p1 in audiţii perturbate şi fluierături, întocmai emu se produce
...rectul de microfonie între un difuzor şi un microfon ,tşezatc
faţă în faţă.
Prin schemele ce urmează, radioamatorii se vor familiariza
cu unele fennmcne electronice, întîlnitc în mai toate radinrc-
cqnoarele defecte, ceea ce va constitui un oun exerciţiu teore-
tic şi tehnic pentru un constructor şi depanator radio.
N.adioreceptor cit reacj1·e. Acesta este superior rnnnt ajelor
simple prezentate anterior, în cazul construcţiilor minb111-
rale, cum sînt receptoarele de buzunar. Prin reacţia poziti·i'i.
c.e înţele~e aplicarea unei fracţ:iuni din tensiunea de la ic,;În',1
unui amplificator la intrarea lui, fapt care duce la crc~ten·a
sensibilitătii si selectivitătii receptorului. Cele două. len~.i1mi
' ' '

(de intrare şi de reacţie) sînt aplicatC' J'l' ekmcnt ul lk comand~i
(haza) în fază, astfel încît ele se imumcaz{1. Dacii. însă tensiu-
1.ica Llc reacţie depttşeşte o anumită valoare limitft (printr-un
cuplaj prea strîns), circuitele „acroşeaz{t", amplificatorul se
t rnnsformă în oscilator, generînd oscilaţii perturbatoare pentru
n·ccptorul respectiv, cît şi pentru celelalte receptoare apro-
piate.
Reacţia este pozitivă cînd semnalul de reacţie este în Jază
cu semnalul de intrare (deci îl întăreşte pe acesta) şi negativă
cînd cele două semnale sînt în antifază (deci îl slăbeşte).
Iată un exemplu de asemenea montaj cu un tranzistor
(fig. 15) care lucrează ca etaj detector-amplificator cu reacţie
pozitivă. Receptorul poate funcţiona bine în gama undelor
medii, folosind o antenă exterioară. Boliina se realizează pe
o bară de ferită cu diametrul d_e 8... 10 mm, lungă de 120 mm,
l ig. 15. Radiorecep-
tor cu reacţie, mo-
notranzistor: a -
se lil'ma. bloc; b -
schema de principiu,
Ul Amplitic.ator
s
....
că~tf
4000.11.
avînd circuitul de acord L1 construit din 65 de spire (cupru
emailat de 0,2 'mm) bobinat spiră lîngă spiră, iar L2 are
6 spire din aceeaşi sîrmă. Bobina de şoc, care nu permite radio~
frecvenţei nedetectate să intre în cască se realizează înfăşu""
+ colecţia ţristal + ig

rind pc o carca~ă Je ferocart 100 de spire de sîrmă de cupru
emailat cu diametrul de Q,I. mm. Cîteva .partioula:rităţi ale
montak·lor cu reacţie:
- radioffceptoarelc cu reacţie pot lucra. in orice gamă de
mule;
--în apropierea pragului de autooscilaţie, radioreceptorul
dc,iine instabil, fapt care conduce la necesitatea reglajului şi
supravegherii permanente;
- la apariţia autooscilaţiei în etajul demo<lulator cu
reacţie, radioreceptorul devine emiţător şi conturbă buna
func_ţionare a radioreceptoarelor aprnpiatc;
-radioreceptoarele cu reacţie pot recepţiona atît J)osturi
cu MA, dt şi posturi cu :MF';
-selectivitatea aparatului depinde aproape exclusiv <le
nivelul de rcactie.
Functionarea este următoarea: tensiunea de reactic (o
parte di~ radiofrecvenţa nedetectată) culeasă din colectorul
tranzistorului, după a1nplificarc este trimisă înapoi în L1, fie
printr-o bobină de- reacţţe, fie ca în cazul de faţă, printr-un
6
sp~re
C'J Î • 1'00
Lspire
C4
î1
~
GOpF
EFT1u7 . O
EFT31 EF0,07
R2
!OGkn.
-------t----;::::::J:-
, ii-9Y -
J
Ji'ig. 16. Hadioreu·ptor cu reacţie monotranzistor şi detector.
condensaţor de reacţie variabil Cv legat la capătul cald al
bobinei. ţn lipsa unui condensator variabil de 100 pF, se
poate folosi unul variabil, de 500 pFlegat în serie cu nn con-
densator fix de ·100 .pF, capacitatea realizată. fiind adecvată
sco~u.lui A~cs.t c.on1c1:sat~r~se '-;a .:oti :.pînă 1a poziţia unde
m1d1ţJa devmt: maxnna, fara .flmeratur1.
30 ·• C'olecţia cristal +

La a:1.,cst rcce.ptor .se poate utiliza. şi o antenă cu ferită în
loc de antcnft exterioară, pentru rcc;epţionar.ea pos.turi1or
locale. Pentru, c, mai bm1ii calitate .se poate adă:aga o bobinfi.
de cuplaj cu anh:na„
. Var/anta radioreceptorului cu reacţie, prezentată în figura
l6, continc o diocHi semiconductoare si un tranzistor functio-
nînd dt;pă acelaşi principiu clasic, m:mai dozarea reacţiei se
efectuează cu potenţiometrul P în loc de condensator variabil,
Rad1:oreceptor i-ef!i?x. Tipul de· receptor reflex a căpfttat o
marc răspînclhe atît in rîndul amarorilm·, cît şi în aparatele
fodustriaie dato.rită ranclameutului_ sifo sporit. Pornind ele la
un montaj cu reacţie, în principiu, sistemul reflex constă în
folosirea aceluiaşi tranzistor (de. RI"'') atît ca amplificator de
RF, cît si de AF, utilizînd o dublă dctcctic cu dublare de ten-
siune cf~ctuată de două diode semiconductoare cu gcrmanit1_
idrnticc (fig. 17).
Această metodă conduce la economie de materiale precum
şi la obţinerea unui montaj cu calităţi superio-:we, sub un
volum mic. Amplificarea este totuşi mai mică la montajul
rcJlcx decît la cel cu. două etaje dc-amplifica1;1e obişnuit.
La construcţ'ie se poate utiliza _orice tip de tranzistor de
RF şi orice tip de diodIL:cn germaniu,
Regfajul r.eacţfoi:pînă fa.pragµ} de. oscilaţie se efectuează.
cu un potenţjo.mctru. Valoarea rezistenţei de polarizare a
bazei (lOO O): nu este critică, ci se va găsi prin încercări.
În ansamblu, funcţionarea este următoarea: semnalul
de RF cules de antena A sau de bobinajul pe ferită ajunge la
circuitul acordat L1Cv şi este aplicat pe baza tranzistorului,
prin C1. :Din, colector, semrralt1l de RF amplificat este oprit
de către bobina· de şoc de RF şi R.2 să treacă prin casdt,
astfel încît ambele alternanţe sînt detectate de cele douft cllodc
D1 şi D2şi aplicate din nou1 ca semnal de AF pe baza tranzi-
storului care îl amplifică. Semnalul de AF amplificat poate
străbate aeum bobina:de şoc cl:e RFşLtrece în cască„ audiţia.
fiind astfel· mai puternică.
Concomitent ca cele expuse mai sus, rad.iofrccvcnţa din
colectorul tranzistorului rămasă nedetectată este „întoarsă"
şi aplicatăJn fază cu semnalul'din antenă pe baza tranzisto-
rnlui, prin fenomenul de reacţie pozitivă, al c~rei dozaj se
+ colectia cristal + :H

efectuează cu potenţiometrul de 0,5 M nsau cu un condensator
variabil cu mică de 100.•• BOO pF.
Condensatorul de 10 µ.F constituie o cale de scurgere a
radiofrecvenţei, care eventual a scăpat spre cască şi ar J)utea
perturba audiţia•
.,
11
ll
li
li
li
Circuit
.de
intram
fA
ÎSpF
lOpF
-f
ev
. SOOpF OZ
Cl
FSnF
------ll
ARF•AAF AAF
R2
10 k.lL
2000n. -
..=..J-9V
~
RI Bs
100kn. I
Fig. 17. Montaj de radioreceptorreflex-cu dublare de
tensiune: a. - schema bloc; b - schema de.-prirn:ipiu.
Bobina- de acord şi bobina de şoc se construiesc dup{i
indicaţiile date la montajele anterioare.
Se menţionează că există numeroase variante (.k montaje
reflex cu 1,2,3 şi 4 tranzistoare bazate pe acelaşi principiu
clasic, dintre care vom prezenta un exemplu simplu de ra-
dioreceptor reflex cu 2 tranzistoare şi o diodă, avind o sen-
sibilitate crescută încît se poate folosi un difuzor (vezi fig.
18). Cu o antenă exterioară, numărul posturilor recepţi,1-
nate devine mai mare,

01 G70pF
~OOpF
Sri
EFT 321
lîl/,
Fig. 18. Schema montajului reflex cu două tranzistoa~e.
Radioreceptoare cu superreacţie pentru UUS ,
Sînt aparatele preferate de către radioamatori, deoarece
permit realizarea unor performanţe surprinzătoare cu un
număr mic de piese. Astfel, programele transmise în banda
undelor ultrascurte pot fi· recepţionate cu un montaj sim-
plu, cum este cel din figura 19. Cei ce doresc o audiţie mai
puternică pot monta în locul căştilor un etaj amplificator şi
un difuzor. ·
Bobina se realizează pe o carcasă de material plastic cu
diametrul de 6 mm; L1 are 9 spire aşezate spiră lingă spiră,
iar L 2 are 2,5 spire. Distanţă între L1 şi L 2 este de 0,5 mm.
Ambele bobine se fac din sîrmă de cupru cu diametrul de
O,K mm. Şocurile S1, 'S2 şi S3 se realizează pe carcase dife.-
rite din drmă de cupru cu diametrul de 0,6 npn.
Priu modificarea tensiunii de polarizare a bazei tranzis-
torului, cu ajutorul potenţiometrului de 12, MQ se variază
nivelul reacţiei dincolo de limita obişnuită, în apropierea
pragului de acroşaj, pînă ce apar oscilaţii superaudibile care
amplifidî. snnnalul şi deci se întăreşte audiţia. Pentru a
varia această tensiµne cu o frecvenţă supraaudibilă se utili„
zeazft un oscilator local.
Schema bloc a unui etaj demodulator cu superreacţie
(fig. 19, b) este compusă dintr-un demodulator cu reacţie şi
un oscilator local de frecvenţă supraaudibiţă (>20 kHz).
+ colecţia cristal ~ 33

Radioreceptorul cu supcrreacţic poate dcmodula sem-
nalele cu .MF (300 kHz) din banda de UUS. Pe scest princi-
piu se construiesc radioreceptoare speciale pcntrn gama
UUS cu ~uperreacţie sau adaptoare UUS compuse,dintr-un
Cl
O~cilotor
loco!
Demodulotor
CU f l'C'.Cţie
„UOJJF
10pF
b
~·fi 3-'.5pF
.___..________4'-'---.J 52
a
Fig. 19. Schema muntaj ului unui receptor de UUS cu stiper•
reacţie.: a - schema de principiu; b - ;schema bloc.
etaj de RF şi un etaj demodulator cu snperreacţie, etajele
de AF fiind cele ale receptorului la care se cuplează
adaptoruL
~- Radioreceptoare' .
cu schimbare de frecvenţă MA
Motivat de faptul că toate tipurile de radioreceptoare
descrise mai sus, deşi simple, nu a-u performanţele cerute unui
radioreceptor de calitate, performanţe care nu trebuie să
depindă. de elementele exterioare (gama de undă, frecvenţa
34 + coleeţfa ctistal - +

purtătoare, nivdul semnalului etc.), ci numai de elementele
lui componente, s-a trecut Ia construcţi,a radioreceptoarelor
cu schimbarea de frecvenţă (SF), pentru ca aceasta să fie
dt mai stabilă în timp.
Schimbarea frecvenţei semnalului captat de antenă. /s
se fact' prin amestecul acesteia cu un semnal de o frecventă.
superioară sau inferioară fo: generată de un oscilator local
(OL) conţinut de receptor. 1n general, după amestecul cţlor
două frecvente într~un etaj numit "schimbător de frecventă''
sau „mixer",' pr;n fenomenul de bătaie (h:etcTodinare) 'se
scade fs din / 0 şi wzultă o frecvenţă intcnnedia:ră fi, sau me-
dia frecvenţă, care este mai departe amplificată, detectată
în AF şi din nou amplificată pcntn1 a putea acţiona mem-
brana difuzorului.
Cu exemplu va lămuri mai bine mecanismul schimbării
de frecventă.
Da.că. prin circuitul <le acord se recepţionează un post al
cărui semnal arc fs = 600 kHz (fig. 20), iar oscilatorul :o ·al
generează frt'CYmta de 1070 kHz, rezultă o frecventă. inter-·
l~cdiara de .4'70 ,kHz Uo -fs ·= /i)- ,
fs f:i fo h'
---------------------
600 -470 1010 )$40 f lkHzl
Ji'ig. 20.' P,niţi.a frecvenţei intermediai'!' ,:;i c.
· frecvenţei imagine.
Se menţionează că k folosită .practic în sc11imbătornl de
frecvenţă (SF) din radioreceptoare, este de 450 ... 480 kHz
pentru oscilatiile MA si de 4,5 ... 12 JtIHz pentru oscilatiile
.MF. , ' .
În afara semnalului fs analizat, poate exista şi semnalul
de frecvenţă/, mai mare ca frecvenţa oscilatorului / 0, cu va-
loarea frecvenţei intenncdiare fi, adică
de unde
şi deci
dar
Această relaţie -se poate urmări uşor pe figur'a 20. Se oL•
servă că ls şi/; au o poziţie simetrică faţă de j 0, fapt ce justi-
fică denumirea de semnal imagine (oglindă) sau de frecvenţă

imagine, dată semnalului/;. Practic, acdaşi post este recep-
ţionat în două locuri diferite pe scală (în exemplul dat pe
600 kHz şi pe 1540 kHz).
Înlăturarea semnalului de frecvenţă imagine revine cir~
cuitului de intrare, printr-un filtru de bandă selectiv, care
să lase să treacă doar frecvenţa de semnal / 8 , atenuînd sufi-
cient J;.
Cum schimbarea de frecvenţă mai poartă numele de hete-
ro,Hnare, în cazul cînd fs este mai mică decît / 0 , mocţul de
lucru este numit su,pi'adină, şi în mod impropriu, superhete-
rodină (denumire comercială).
În cazul cind f8 > /0, modul de lucru se numeşte infra-
dină, care de fapt nu se mai utilizează decît în cazuri spe-
ciale, deoarece conduce la îngustarea gamei recepţionate.
După aceste cîteva consi_deraţii teoretice se va trece la
analizarea unei scheme bloc a receptoarelor cu schimbare
de frecvenţă (fig. 21). ·
- Din multitudinea de semnale captate de antenă în cir-
cuitul de intrare este selectat doar semnalul avînd frecventa
postului dorit, care pătrunde în etajnl schimbătorului de
frecvenţă SF; la care se aplică şi semnalul generat de oscila-
torul local de frecvenţă / 0• Ca rezultat al heterodinării, la
ieşire rezultă o serie de componente printre care şi semnalul
avînd frecvenţa, ]0 - ] 8 , denumită frecvenţa intermediară
FI. Semnalul de FI după ce este mai. întîi amplificat în
unul sau mai multe etaje de AFI este apoi demodulat (deter,-
tat). dispărînd frecvenţa purtătoare şi rămînînd doar sem-
nalul de audiofrecvenţă AF captat de microfonul postului
de emisie. Semnalul de audiofrecvenţă, cules prin interme--
diul uriui potenţiometru la volumul dorit este aplicat unui
etaj pre:amplificator de AF, după care -urmează un etaj final
de putere, de obicei în contratimp. Audiţia se face într-un di-
fuzor adaptat puterii etajului final.
Schema superheterodinei clasice este _
echipaHt cu o se-
rif: de circuite şi sisteme de reglaj automat (RAA, RAF, RAS,
LA etc.), despre care se va vorbi mai ăeLtliat. în alt capitol.
Dr altfel, se poate constrni o superheterodină numai cu
mml, două, trei sau patrn trcmzistoare, dar cu un randament
scăzut. lin radioreceptor superheterodină clasic are cd pu-
ţin 7 tranzistoare. '-
36 • C'olcdia cristal +

•
[
~
,(":
-
....
~
~
"'I
....
r,-,
-
=-
•
~
-.1
~· -~Arv->- ~ - - - -
fillff:__
:nml~-
b
V Circuitu!. de
fs fs
:SF--~.=_~-x
--:tlili-
!fl
;, ilntrnril i,1
: : :;i!= :;-
' · ~ - /
I I I
r-. , I
ii# :1~ i
I
I
- I I
I I
< (
' ", lJQ.
',,3~--~ 1, I 7[1 I
'--... -....., I / / I
~ ............ L,,-7-----j
li~ v
"-i"t.: ',, . ./ AUi
· "/)-t-fl '--:.../·1n1 -
fo
~ ~ -A,;;-
fi AF AF
AAF
Fig. 21. Schema bloc a unui radioreceptor clasic cu schimbare de frecvenţă MA.

4. Radioreceptoare combinate .llA - MF
Radiorccevtoarclc moderne. trebuie să fie capabik Î1b,Î
să funcţioneze atît pe gamele ele liL Ul! ;:i CS, în care c;1.z
statiilc de emisie utilizcaz{L MA, dt si în gama <le LTS, care
fok;se~tc, de obicei, ifF. Spre a nu 'fi nccC'sar s{L se ntifoeze
două aparate, nnul pcnhu :MA ~i altul pentru lIF, clin mo-
tive ck ecomnnic, schema bloc a radioreceptoarelor de cla-
să MA-:'.1F mai este com1Jlexă (fig. 22).
Daci'i radioreceptorul ftmcţioncazri cu l:IA, semnalul e::tc
cules prin antena A de unde se aplică circuitelor de intrare
C[ :-;;i apoi în ARF ---1TA, ajungînd la comutatorul F.1 . care
trcl .uie sfi fie pe poziţia 2. Comutatorul l1. asignr,t debloca-
rea oscilalornl11i OL si semnalul îsi schimbă frecventa în c·ta-
jul mixf'r 1'TX---lVIA. în frecn·nţ~ intermccliaril. FÎ de 455
kHz, frcn'l'nta intcTm(·dia~·ă lTF .fiind de 10,7 lIHz. Sem-
nalul dcmodu,lat ·MA ajunge prin F:.2 în AAF, în etajul final
c'i de cLici la difuwr.
' La Lrct·c-rca pe rcccpţ:Îl' lJF, semnalul este captat prin
antena A2 (dipul). in1.dL în CI ---ARF -:.ff-}IX~-lVIF,
de unde se obli11c F[ ----1IF. ·
/cl';,t femn,al ajunge prin intermediul conmtatornlni
/1. 1 plasat 11i poziia I în etajul scbimhător MA unde, o~ccila-
t{,rn] MA fiind blocat, funcţionează ca un etaj AFI-MF li-
mitator prin comutatorul J(. Semnalul FI-MF este aplicat
rtajutui demodulator (datorită filtrelor), de unele prin comu-
tatorul K2 plasat în poziţia 1 ajunge în etajele AAF şi final;
iar apoi în difuzor.
Receptoarele de tip stereo au un depi.odulator special ste-
reo, iar etajele AF vor fi ·dublate. ln cazul funcţion5.rii
„mono", cele două canale AF vor funcţiona în paralel. La
funcţionarea „stereo" fiecare canal audio este conectat la o
iejire specială a dcrnoclulatornlui stereo.
Există unele receptoare denumite impropriu „stereo",
la care demodulatorul stereo poate fi ataşat ulterior la cana-
lele de AF.
5. Perforananţele şi clasifkarea
radioreceptoarelor
Aprecierea calităţii unui ni.diorecepto,r se face pc baza
perform.mţelor salo acustice şi electrice. In general repara-
~B • colecţia cristal +

•
~
o
~
I')
,,...
,...
Q)_ ,.,
I')
1-:!
....
Ul
....
!l,l
-
•
e,.,
te
BLOC!Jt UUS -
I .,,..,, 7
Circuît
-----,nde intrare
ME
Circuit'
de intrare
MA • I
: !
I ' !
l ~ ~
L---~-;.;.,.J
B acord
----,-.-.
Schimbător I !
defrecventă
MF_:
ARF
MA
RAA-MA
Amplificator
Fl•MF
Mixer MA
..,..,-MF
Amplificator
FI-MF
Demod
MF'
Demod
MA
,-.- -.1 - I 'RAA-MA
l t
t
'
i t
( 1
1
; I
____ i ____________ J
°MP
Fig. 22. Schema bloc a. unui radioreceptor combinat MA- IvIF
_JAmplificabr
- I final
l...-.6.E

rea oricărui receptor trebuie să cuprindă verificarea sau mă
surarea mărimilor caracteristice ale aparatului, denumite
parametri, pe baza cărora radioreceptoarele pot fi clasificate
şi comparate între ele.
După cum se ştie, dud este vorba de depanările făcute
de radioamatori, din lipsa lor de practică, de cunoştinţe te-
oretice aprofundate şi de aparate de măsurat, aprecierea
funcţionării unui radioreceptor sau comparaţia între radio-
receptoarele constn;ite de aceştia se face de multe ori după
criterii subiective. In consecinţă, majoritatea radioamatori-
lor se limitează în timpul depanărilor la căutarea defectului
în montaj şi eliminarea lui. Desigur că acest mod de lucru
nu este cel mai bun, dar este singurul posibil pentru radio-
amatorii începători. Totuşi, pe lîngă localizarea şi eliminarea
defectului, o veritabilă depanare cuprinde şi aducerf'a radio-
receptorului în performanţele lui glc)l>ale_ prin metode cît
mai simple. la îndemîna oricărui amator. In ace~t scop tre-
buie cunoscute unele definiţii şi caracteristici mai impnr-
tante.
Caracteristici ale radioreceptoarelor
Puterea de ieşfre normală se considera. puterea disipată
pe o rezistenţă. neinductivă avînd o valoa1e egală cu modu-
lul impedanţei difuzorului la frecvenţă de 400 Hz.
Puterea de ieşire maximă utilizată (potrivit standarde-
lor noastre în vigoare) este de 400 rnW - pe sarcina echiva-
lentă-pentru o putere de ieşire maximă uti!inbilă ;;o I W,
re:,pectiv de 50 mV --pe sarcină ecbivalenUi --· pe1111 u o
pntere de ieşire maximă. utilizabilă < l W: se în ţelegc putere
la care distorsiunile ating valoarea de I0%. ·
Lârgimea de !andiî o constituie diferenţa dintre frccvrn-
tck lirn.ite ale unei b(cnzi de frecvente. În radin<lifu;::iunca
;onor(t, 1"i1ărimca rnrgimii de Landă ~,fcctivă este cuprmsă
între =:L: 9 kHz (pentru gamele UL, UM, CS. cu modulaţie
de amplitudine) şi :i:300 kHz (în cazul scrnnanclor C1l mudu-
btic (Î(' frecventă). ·
' AiCJ1-'lla/'ea cc;naiului a!ifturat n·1)rt'?:Î11U raportul can:
ara.tă. ele dte on este slăbit un ~enmal prin Cffţ,î c1 ea sau ccfr-
derca frccven-ţei de acord a arnplificatoruiui ;:.ekct iv cu ::I 9
kHz. De oLicci, acest rctporl se exprimi'i în dccilwli (dB L:na-
lrti adiacent de radioconmnicaţii poate fi superior s<iu in!( rioL
40 + cofoctîa cristal •

Parametri principali
În procesul de· depanare nu se măsoară, de obicei, toţi
parametrii enunţaţi, fiind o operaţie dificilă, care necesită
timp şi aparatură specială, precum şi cunoaşterea metodelor
de măsurare. Cnele performanţe pot fi însă apreciate prin
simpla ascultare a radioreceptorului re toate gamele de un-
dă. Apreciert'a va fi subiectivă şi deci foarte imprecisă. De
aceea, se recomandă, cum se va vedea tot în acest capitol,
utilizarea semnalelor de test, legate de anumite frecvenţe
si nivele normale di) lucru.
' Parametrii radioreceptoarelor sînt destul de numeroşi.
Dintre acestia se mentiuncază: censibilitatea. selectivita-
tea,' fidelitatea, distorciu'nile de neliniaritate, atenuirca ::-em-
nalelor de frecvenţă imagine, intermediară sau a semnale-
lor cu MA parazită pe lanţul MF. raportul c:emnal/zgomot,
lă1girnca de bandă, eficacitatea reglajelor mannale sau aut0-
malc. staLilitatca, radiaţia, caracteristica acustică ele frec-
ventă alunecarea frecventei oscilatorului lccal etc.
i>ent ru practica d·e am;tor vor fi definiţi- doar cîţiva pa-
rametri· specifici: sensilJilitatea, selectivitatea, fidelitatea,
dbtoniunile ·de neliniaritate şi puterea de ieşire maximă
(m,minaHi).
Scns,biUtatea caracterizează, într-un sens mai larg, capa-
citatea receptorului de a da o audiţie de intensitate nurrnalft
pentru sunuale de intrare cît mai mici. Ea depinde de arnpli-
fic<lrea totafa, respectiv de numă,rul de etaje, dar în acelaşi
timp este legată de nivelul paraziţilor. de zgomotul propriu
1000 2000 4000 10000 î:'0000
Frecv_.n)o (kHz)
Fig_ ~:, C-ti:rl1cl{' d.c scnsibibHttc «.Jc- n11tti radioreceptor.
+ colecţia cristal + iU

al receptorului precum şi de garna de undft rccepţi1mată.
În figura 23 sînt prezentate curbdc de sensibilitate pentru
tL, UlJ ~i US.
Selectivitatea receptorithd rcprcziuU capacitatea aces-
tuia de a separa semnalele staţiei dorite de alte semnale cap-
tate de antenă. Selectivitatea receptorului este asigurată
de către circuitck acordate de ARF (mai ales la UL) şi AFI.
Cu alte cuvinte, selectivitatea este o caractcristic{t ele frcc-
vcnHi (de acdrd) a radioreceptorului si se dcfincstc prin dffc-
ruit'a de frecventă necesară între se1{malul dorit si semnalul
' ' '
a
>·
3
CI
.,
~
f I -
15 10 5 O 5 10 15
b
fig. 2-!. Curbe de răs-
:.--' puns (;,clecti·,itat,·) ale
radioreceptoarelor: a
7,1' -·- -1·adiorcceptor cu
amplificare di1-cctft şi 2 -~
superheterodină.; iJ ~ alt
mod d,e a reprezenta
curba de selcc1.i'rila1.c.
perturbator pentru_ a evita interferenţa acestora. Selectivi-
tatea faţă de canalul adiacent, conform stanclarJd<:r. pen-
tru MA se consideră la o lărgime de bandă ele 9 ld-lz iar pen-
tru l-1F, de 300 kHz. Curba de răspuns a unui receptor este
prezentată în figura 24.

Tidclitatca caracterizează măsura în care calitatea audi-
ţiei acestuia este apropiată de programul sonor original, deci
prc1i~1H't un grad mic de defonnarc a semnalului recepţi( -1
uat, [ntre fidelitatea electrică (măsurată la bornele sccunda-
rt1lui transformatorului de ieşire) şi fidelitatea acus_tică, ul-
tima interesează, în general; deoarece mă.surarea ci impune
anumite condiţii speciale se recurge tot la măsurarea ficlcli-
ti:'.tii electrice.
' Fidelitatea depinde de banda de trecere a etajelor AF.
În cazul unui amplificator ideal (perfect) acesta ar trebui să
amplifice uniform toate semnalele a căror frecvenţă sînt cu-
prinse în banda de trecC're pentru care a fost conceput, iar
curba ck frcnTnţtt ar fi o linie dreaptă (fig. 2:i), În realitate
îns{i c,L'nmaklc cu frecvenţe diferite (10... 1000 Hz) sînt am-
plificate în moJ neuniform şi de aceea caracteristica reală
difcrft de cca idoală. Distorsiunjle de acest fel numite de nc-
lini,uitatc se datoresc în special etajului final (cîţiva deci;
beli}.
_L_'_,i'.J
UlOG
6
I.
2
0,6
O,l
0,2
10
I
I
ldeciiă
I
I
40
I C--
Ri:al·ă
,---... _.;,,- ....
"
, ~... -
__

100 200 L.00 1000 2000 WJO 10000 20000
Frec'/en!ă (Hzl
Fig. 25. Curba ele frec·1e11ţlt (caracteristica <le fidelitat<') a
etajelor de AF; curba reală aratf1 Vctriaţia dislorsiu1iilor cu
frecvenţa.
În radioreceptoarele moderne de bună calitate-, care func-4
ţionează atît pe gamele de -UL, UlVI, US şi liUS, amplifica~
torul ele audiofrccvenFt, fiind comun pentru toate gamele,:
+ colecţia cristal • 43

are banda de trecere largă (întn, 10 ... 25 kHz), deşi pentru
gamele UL. UM şi US ar fi suficientă o bandă cu frecvenţa
m..tximă de 5...6 kHz. ·
Caracteristica· de frecvenţă se consideră snficient de li--
niară (uniformă), dacă amplificarea variază de cd mult 2
ori (6 dB) în banda de trecere a frecvenţelor tran,,mbc de
amplificator la o frecvenţă de referinţă de 400 Ilz. O carac-
teristică de frecvenţă apropiată de cea ideal:1 se olJj°ine la re-
ceptoarele prevăzute cu reglare de ton pentru frecvente
înalte şi joase separate (vezi HI -FI ABC de G.D. Oprc~-
cu, Editura Albatros, 1978).
Fidelitatea electrică globală este determinat: atît ele ca-
racteristica de frecven1ă. a etaie}or de LF. cît si de sclectivi-
iatea etajelor de RF ~;i Fl al~ racliorcceptorul~1i. C•xactt-0
;-is-
tica de frecvenţii a întregului radioreceptor (ele la intrarea
în antenă pînă la difuzor) reprezint{L valorile rapoartdor
·· tensiunilor d.e la ie-~irca radioreceptorului pentru diverse frec-
venţe audio, care modulead ::cmnalul ele 1a intrarea lui, pcn-
t1 u o valoare a ten~iuuii frecvenţei purtătoare şi gradul ele
modulaţie m, constat1te.
. Perjormanfe~~ Ni1'lgd'.c~ privesc pu5erca rn:minaliî., d~ ie-
şire, puterea „S alJsorb1ta de la sursa, putcn'.a m:1xirn.a de
îesire si puterea reziduală de iesirc.
· Pi;terea nominaEi. de ieşire a' radioreceptorului intere-
sează în special; ca reprezintă puterea elcclrică pe care o
poate debita etajul final cu distorsinni mai mici d;_, 10'¾,.
Ea depiwJc de puterea tranzistoardor l'olo:0
itc i,1 ,,1 ajdc ti-
nale. Se n·com::i.ncl;'î. să nu :--e 1.n ic:,oru:c irnp,,. i.ant ,L d.Uuzoa-
rdor sub limita pr<.'Yi'izut{t spre ;,i nu .•-c: str{1p1u,g1• t 1·,L111.ic,tua-
1ele finale.
Valorile pute,·ii nominalc b ieşit-ea CVV) pt'11l rn u.u ,:ocfir:j„
ent de d.istor~iuni de 10°;0 . rnAsma1 pe întreg h,n·ul c;_,_, ampli-
ficare, în ('azul_ rad.iorect'ptnarclor cu tranzi;ctoarc ::.Înl cu-
prinse între 0,3... 4 V, ckpinzîncl de ct~sa apara1nl1:i.
Clasificarea a{laratelor de radiorecepţie
Ra.dioreccptoarde pot fi clasificate în diferite moduri,
în confonnitate cu punctul de vedere adoptat pentrn da~.i-
ficare: clnp~. p1:incipiul de sclwmft folosit; clup{t lipul de :01:·m·
nale recepţionate (MA :fF); i'n funcţie de mod.ul cil' aliuwn-
iare; Llup{t JWrfonn,wtf·k rt1lizate şi compl.exi1:alea scbcmc1
de principin ?i conslrnctivc.
44 • colecţia cristal +

În iuncţie de mărimea performanţelor radiOl'eceptoarele
se împart în 4 clase.
Receptoarele de clasa I care au cele mai bune performan-
ţe, fiind complexe şi prevăzute cu o serie de dispozitive şi
reglaje cu ajutorul cărora se obţine o audiţie de înaltă cali-
tate'. la o putere maximă apreciabilă (4...6 W). Sensibilita-
tf'a la intrare: 50 µV.
Nccc/Jfoarele de clasa a II-a sînt de bună calitate, care la
dimc·n:'.iui1i. greutate şi preţ de cost scă.zut dau o aud.itie
sali~.f{:ctltl!are. Sensibilitatea la intrare este de 100 µ.V, iar
putcrTa audio maximă este de ordinul 1,5 ... 3,V.
Ne1 <'j>foarele de clasa a III-a sînt realizate mai simplu,
la un preţ redus, au dimensiuni mici şi dau o audiţie satis-
rn.di.tnarc. Sensibilitatea este relativ scăzută (200 µV) şi
pulcn·a mil.:ă (0,5 ... I W). Numărul de reglaje este redus la
minimllm. In această categorie de receptoare se cuprind în
general şi receptoarele superheterodină alimentate la
baterii.
Neceptoarele de clasa a IV-a (de tip popular) sînt recep-
toare simple, cu detecţie sau cu amplificare directă, avind
o :;cnsilJilitate mică (500-1 OOO µV) şi o putere de ieşire
mică (u 5 W).
Radioreceptoarele cu performanţe inferiqare clasei a
IV-a !iÎnt considerate ca fără clasă. ·
Radioreceptoarele cu caracter special (trafic, suprave-
ghere. Lenzi etc.) nu se încadrează în această clasificare.
De ac.emenea, se clistiri.g în ansamblu următoarele vari~
ante -constructive de radioreceptoare cu schimbare de frec-·
venţă:
- radioreceptoare pentru :MA;
-rndi(,n:ceptoaie pentru MF, monofonice:
·-- rad iot t:ccptoare pentru MF. ste:rf)Ofonice;
--radi(;1cceptoa1c pentru MA/1IF. monofonice;
-- iadi( H:ceptoare pentru llA/:MF, stt-reofonice.
Toaj<.' ai.:t':c,lc tipuri pot fi construite cu tuburi. cu tran-
zistoa,t, cau cu circrntc integrate pr, c1un ~i cu scheme hi-
bride.
Funcţinnarca etajelor radioreceptoarelor c.11 schimbare
de Jnn·enţ:, Ya fi studiată. in capitolul următor, la analiz:a
pe etaje a monlajelor.
45

Capitolul 11
RADIORECEPTOARE SUPERHETERODINĂ
I. Componente electronice
Rl'ali%arca orirăr<'i schC'me dcctricc impune u ilizarca
unor cnrnponcnll' pasin: (rezistoare, condensatoare, !Jo;inc
~i tra11sfonnatoar(') şi a unor curnpon('lltC active (tu!)mi
ekct ronicc ~i di:--poziti,-c St'mÎcon<luctoa.re) .
.c(>tc pic~c radio sînt combinate în diferite modu1 i şi
kgatc ÎlltH' de prin conductoare ~i cahluri în cazul d(?ll l? ,tdor
di~<_-rde sau a~ocialc inseparabil 7i intcrcrniectat<' l'll'Ctlic
c11m c;Înt microcircnitclc denumit' circuite integrate.
Fără a intra în amănunte, vor fi prezentate unek (:a.rac-
tcristici dl''trkc ale componrntdor pa~ivc ~i a.ctiH' pc1iln1 ra
1aclioam:t1orii sft poat[t aprofunda hmcţiunarea lor în mun-
tajc, să ~tic cum să le verifice şi sft le mt1soar.t',
Rezistoare
lfrzistorul constituie un clement ele circuit cu don{t
1)011w care arc proprietatea de a sUtbili o anumită intl'nsi-
tatc a cnn·utului din circuit, a limita această intensitate sau
a micşora tensiunea pc consumatorul din circuit, cu alte cu-
vinte ele a modifica valorile tensiunii sau intensităţii curentu-
lui conform legii lui Ohm (U = JU).
Trebuie frtcntă distinctia între termenul „rezistor" si
noţiunea de „rezistenţă" c~re reprczinU1 o mărime dcctric'ă
definind proprietatea fizică a obiectului matcnal-rczistorul.
Influenta modificării valorii rezistentei unui rezi:-.tor
este redat:i' în acest capitol la punctul . un'de se face analiza
functionalet a dementelor din circuitele electrice.
liczistoarele se găsesc într-un numă.r mare în orice radio-
receptor; astfel se explică ş1 dernnj,1mentde dese pe care le
produc, prin arderea sau întrerupc1 ca lor.
Ca element conductor, în rf'zistcare se folosesc pelicule
subţiri de carbon şi de aliaje diverse cu rezist.ivitate ridicat{i,
46 • cotecţîa cristal +

mat<-rialc semiconductoare sau di,·erse com11oziţii chimice
neom, ·~cnc.
lt,arnctrii mai importanti ai rezistoarelor sînt:
- -it·zistl:nta nomin.al; 1-::, si toleranta. asociată acesteia,
exp1 irn,tc î1.1 inocente, sînt d,tt'c conforn~ standardelor inter-
naţiun;1k: se mftsoarrt în ohmi ~i se marchează. pc rezi:,;tor
(c~~- ·110 O, IO%); multiplii: U1 şi l1fl.
--- putc·1 ca ele disipaţie nominal{1 rcprczinH't valoarea
maximii a puterii disipate fără a produce distrugerea rc1.is-
torului;
ui1clv: U -- este tensiunea aplicată, în volţi: I - intensitatea
curvi: ului, în amperi: R -valuarca n:zisturului, în ohmi.
1,·11si1111ca nominalJ, V,,, c;:;tc tcnsimiea la. car<' îu
condiţiile normale ale mcdi11lui înconjurător rezistorul disipă.
.puterea nominală P,1, ~i ~;c c;dcull'Ulil cu relapa:
Vii= flt Rn
-coeficientul de temperatură caracterizează variaţia.
mărimii rcziskntt:i rezistorului la o variahc a tcmpcralurii
acestuia cu un grad Ccbius. '
Clas1ficrm'a rcâstoarelor se face dup{i. mai multe crill'rii:
Din punct de vedere constructiv se deosebesc rezistoare
fixe şi variabile; după materialul folosit - boLinatc şi
chimice; clupă modul de realizare se disting rezi;:;toare pclicu-1
lare şi rezistoare de volum;
În afară ele acestea mai există şi alte tipuri de rezistoan,
denumite rezistoare neliniare, din categoria cărora fac parte:
ll'nnorezi,;toarcle (termistoare), fotorezistoarele şi vai·isioa-
rde, care îşi modifid rezistei1ţ<t proprie sub acţiunea unor
factori, externi (temperatura iluminarea, tensiunea aplicată
etc.).
Rezistoarele variabile bobinate şi peliculare constituie,
ald. qtcgorie din care fac parte reostatele şi potenţiometrele.
CînJ rezistenta între un terminal si cursor este direct pro-,
porţional{1 cu ~mghiul de rotaţie a ;ursarului, potenţiometrul
c~·tc h~:-iar, iar cîncl. rczisten'ţa potenţiometrului creşte rapid
la începutul cursei apoi din cc în cc mai repede, variaţia se
numcste cxponeniială.
' ,
·+ cofocţia cristal + 47

Toate aceste caracteristici sînt trecute pe coqlul polcn-
ţiometruli1i astfel: · ·
500 kil ± 1O% lin 0,5 W (potenţiometru liniar) sau
1 MO± 20% log 2 W (potenţiometru logaritmic).
Uneori legea de yariaţie a potenţiometrelor este indicată
printr-o literă: A pentru cele liniare şi B pentru cele logarit-
mice.
Simbolurile pentru rezistoare şi potenţiometre ~;înt redate
în figura 26.
Marcaj ul caracteristicilor rezistoarelor se rcalizcazi:î îu
mai multe moduri. Cel mai simplu este acela de a în,crie pe
corpul rezistorului cele trei caracteristici (de exemplu.
50 k Q - 1O% - 0,5 W). Datorit; dezavantajului că cxi~tiî
posilJiiitalca ca să se şteargn. cu timpul inscripţia, iar la re,:i~,-
toarelc-miniatură inscripţia ar fi de dimensiuni prea mici,
Simbol
standardizat
Vechi
~ Bobinat
o,=S: ,
~1
Pcteoiom,t<,
~ Termistor
~ Varistor ·,,:,.
_ _...:::... Rnlstor
~ - - o aju~tabil
I~~
--,---·-..,--_.,J'
vc.~t::iu.rc-a
nom·inan
Fig. 26. Simbol mi pentru rezis-
toare şi potenţiometrn.
s-a adoptat marcar2a codificată prin inele sau purn::k colnratl'.
Ampla~arca inelelor pe corpul rezistoarelor fabrici t ' h tarn
noa:,trii. es1e JHTzcutată în figura 26.
Ordinea culorilor este: ncgrn, cakniu. ro~u. o;·,u1,j, g,d o,,
v,:rdc. aliastru, violet, gri, alb. auriu, argintiu. Vicc{1.rci culori
îi corespunde o cifră-: negn1 ······o: cafc.=niu """ I : ro~u -2;
48 ·• colecţia crisrnl •

oranj = 3; galben = 4; verde = 5; albastru = 6: violet = 7;
gri = 8; alb = 9; ultimele culori, auriu şi argintiu, indică
toleranţa (diferenţa dintre valoarea nominală şi cea reală, în
procente).
Există tabele cu acest cod al culorilor, dar el poate fi
şi memorat. Se observă că '6 din cele 10 culori sint identice
culorilor curcubeului (rog va v ) , iar prima culoare este negru
şi ultima alb şi astfel memorarea devine uşoară.
Numărătoarea inelelor colorate începe de la cel mai
apropiat inel de unul din. terminale. De exemplu, un rezistor
cu 4 inele colorate astfel: I - oranj, II -verde, III -galben.
IV -- argintiu va avea valoarea de 350 OOO Q ± IO% sau
350 ld:J :l:: 10%,
Pc unde scheme, n,otarea valorii rezistoarelor ~;e face în
modul următor: 200 pentru 200 n, 2k în loc de 2 k Q, 2T
pentru 2 k.!:2 şi 2,0 pentru 2 MD. Se deduce că la valoan',l
rezistoarelor de la 1 la 999 Q se notează doar cu o cifnî.;
cele ele la 1 la 90 k.Q cu dfr{t urmată de litera k. iar cele de
la O, I JVIQ în sus doar cu o cifd urmată. de virgulă şi zecimală,
fării. a mai indica unitatea de măsură.
025W OSW 1W 2W 5W
Fig. 27. Nota.rea puterii nomina.le
a. rezistoarelor pe scheme.
Puterea ck disipaţie nominală reprezintă valoarea cea
nui m:i.rc a puterii con'spunz{itoarc curentului electric care
str,batc n:;,:istorul. H'tră. ca acest.a sCt se încălzească excesiv
nici d.trpă nn timp mai întl.elnngat .' Dacă se montcazu. un
rezi~:tor ,k val()arc mai mică. a puterii Pd decît cea indicaiJ
în ::,chemă, aecsta se va încălzi şi se va distruge, iar d.adî
este d.e valo,ne 1nai mare clccît cea necesară, va conduce la.
creştere-a gaba.rituiui.
lfoz.islqarck -fabricate ÎD R. S. România, sînt notate cu
iniţiala R: dadt sînt fabricate cu pdiculi:'t ele carbon au şi
iniţiala C mmali"t d.c o cifră. care indică valoarea puterii
1,ominalc J!d în wai. De exemplu: RC 1025 (0,25 W);
RC 1026 (0,5 W): RC l.027 (I V): RC 1028 (2 W).
.+ colecţia cristal .&:
:..: 49

n · • , i · · f b " t ' t t " ' t
:['lcC'.t~((~ar:..,_HJ ,Jo~mate , a· ~1ca e 111 ,ara noas nl sm no-
tate RS lrf:.z1stenţa de sirma).
ln majoritatea ~-dwmclor, notarea puterii de disipaţie
n.om.in;:.,,lrl se ·face ca în figura 27.
1Cli.lil'l@kms:ait0uf f.lectric.e (capacit.oare)
Prit; co1rdensator ideal se înţelege dementul liLpolar
p~i,iiv format din două .sau mai multe ann{tturi metalice sau
electrozi :3c,paratc între ele de un material izolant (dielectric),
care zi.cc proprietatea de a acmr:mla sarcini electrice.
Măcim~1c- principale care caracterizează Ull condensator
sîn.t „
---c:1.pctcitatea nominală Cn, marcată pe corpul condcnsa-
toc,.1L;.1.l, d.dinit{t b o anumiU temperatură (25cC) şi_o anumiti't
frf:CV',:n.ţ1. (800 :san LGOD Hz); Cn are ca unitate de n1firnrfL
L::J.du.~ c,oî:at ,0
,imbolic cu lilera „F": submultiplii ~-fti fiin,l
micn,.,f.ixz,dn: (1;,F). nanofaradul (nF) şi picofaradul (pF
s;:.ru· .µ.;.tF): ·
--t(_·;_v~i,_m,< nomin-a.h't Vn reprezintă. tensiunea cca mai
u;_;,_ n, c;,_,·,_, l'' ,ate fi a_plîcată la bornele con-clcnsator-ului în
c0w.'.,ţr.: ck· foncţionare încklungată;
-dur-<,enîui temperaturilor; de lucru (intervalul de 1.c111-
pc,:::,.LLlCÎ) :,i ·:.:odicicntul de temperatură al capacitătii (variatia:
, ·, A. f r " l , . ..,c)· ' >
Ca UL crncţt.: oe temperatura .
-- re:o':istenţa de izolaţie Riz este raportul dintre tensiunea
coutin,u.ă şi curentul continuu care trece prin condensator.
Clasificcuca condensatoarelor se face după urm{Ltoarele
cuterit:
După modul constructiv se deosebesc condensatoare fixe,
a:îustabile şi variabile.
După natura dielectricului se disting condensatoare cu
vid, cu dielectric gazos, lichid şi solid (organic sau neorganic).
Tipurile .de condensatoare întîlnitc în radioreceptoare '.Înt:
condensatoare cu aer, condensatoare ceramice, condensa:foc:.Je
cu hîrtie, condensatoare cu pelicule din plastic (styroflex)
şi condensatoare electrolitice. ·
Pentru in,dicarea valorii capacităţii nominale, a toleranţei
şi a. tensiunii de lucru se folosesc fie inscripţii (de exemplu,
0,022 µF ± 30% -1000 V;, fie un sistem codificat _c.uc
constă ,în dun,gi sau inde colorate (iJg. 28). Semnificaţia
50. + colecţia ·<:xistal +

liniilor colorate, pornind de la tcrmi11al.<::: c,PP' partea opusă
este următoarea:
Prima linie == coeficient de temperatură:
A doua linie =0 prima cifră a valorii;
A 3-a linie == a doua cifră. a valorii;
A 4-a linie 0 -= numărul de zerouri;
A 5-a linie =0
toleranţa.
-11-·-
c fix C vmiob,l
C ~, ecf I CiJj iCE' C
Fig. 28. Simbolurile ,;i tnarcarea , ,m,fo,.a:l,iarcJ,);,
·
Codul culorilor corespunde cu cel prezentat la re:zistoarn
sau poate fi găsit sub formă de tabel în lucrăTile" de specia-
litate.
Condensatoar,elc care au nurnai trei benzi colorate sînt
condensatoare cu coeficientul de tempera.tură. mare şi cu
toleranţa în general de -- 20... +· 80~{,, ele folosindu-se în
exclusivitate la decuplări.
Bobine şi transformatoare
Buliina este reaiizată prin înL:.şurarea unui conductor
izc,JaL j'C 1111 sup:irt cie material izolant (ceramică, polistiren,
c,dn. ecc .) c'U :,,an fad1. m:e;,; de fier. Fenomenul pe care se
bazc.1.z2. functi, ,n,uea Uiî.CÎ bobine t.·:::tc acela de autoinductie,
a c.lrei inten,.itatc <leptnde de () m:1 ime a bibinei, n1_m{i1ă.
inductanţ{; (/,) care c.e mi:soarii. în hcmy (H). Submultiplii
•- cofocţia cristal + 51

henry-ului sînt: milihenry (mH) ·şi microhenry (µ.H), între
ei existînd relatia:
1 H = 1000' mH = 1 OOO OOO µH
1 mH = 1000 µH.
Ca aspect constructiv se disting trei feluri de bobine:
cu aer (fără miez), cu miez din pulberi feromagnetice presate
(ferite, ferocart) şi cu miez din tole de tablă de forosiliciu sau
aliaje cu proprietăţi deosebite (permaloy).
Simbolic, pe scheme bobinele se desenează ca în fig. 29.
L
= l
o. --'lm'- ~
Tr
=:h.-= ]!:[
I!
Bobină cu C
miez din
l L
b,
·----- ----
8 obină Bobine cu min din
fără miGtZ pulberi ferorn09nehce
tole ma9net1c,
Fig. 29. Reprezentarea bobinelor: a notarea veche; b ·- nota-
rea nouă; c - transformator.
AsociCTca bobinelor cu un condensator poate forma un
circuit oscilant, cum sînt circuitele de intrare, de acord, de
FI, OL etc.
Transformatoarele :formează o categoric de piese frecvent
întîlnitc ; .1 radioreceptoare.
Functionarea lor are la 1ază fenomenul de inducţie care
apare între douli. bobine apropiate cu axele paralele fixate
pe acelaşi miez de fier. Bobina alimentată de la o sursă de
cnrcnt alternativ este botina primară, iar aceea la bornele
cărf'ia se culege tensiunea indusă este bobina secundară
(fig. Z9, c).
Transfcrmatoarcle de radiofrecvenţă au miez feromag-
netic, fiind situate la oarecare distanţă indn('.tcrnţa lor e
redus, la cîtcv;J_ sute de rniiihcnry. Transforma1oarelc de AF
aer, din contră, au inductanţe mari (de ordinul cîtorva
hcnry), bobinele lor fiind strins cuplate ~i plasate pc .mtezuri
din lolc de ferosiliciu sau permaloy.
52 + colecţfa cristaJ +

Di.spozilive semiconductoare
În stadiul actual, există un imens număr de tipuri de
diode semiconductoare si tranzistoare, fiecare denumite de
produdtor în ielnl siiu. 'Ne vom referi doar la cele fabricate
de I.P.R.S. B{mcasa care sînt echivalente cu cele mai multe
tipuri de pe piaţa momlialo„
Dispozitivele concluctoare, diodele şi tranzistoarele au la
baza lor constructivă două elemente, germaniul şi siliciul,
care sînt cristale cu proprieEqj interesante.
Spre deosebire de metale, cristalele pure de germaniu şi
siliciu prezintă o rezistivitate mare în raport cu materialele
bune concl.udU:oare de electricitate, dar mică în raport cu
materialdc rele conducătoare de electricitate, situîndu-se
între cea a metalelor şi c;ea a dielectricilor. Dacă însă în
structura lor se introduc anumite impurităţi (stibiu sau arse-
niu) rezistivitatea lor scade. devL~nind comparabilă cu a meta-
lelor şi apar electroni liberi. Acest semiconductor cu impuri•
tă( i a fri,;t denumit scmicunductor de tip n.
Dac{t in locul ~:tibiulni sau arscniului se introduce ca
impuritate indiul, în corpul stmiconductorului apar „goluri",
adic:"i o lipsrt de electroni şi acesta devine semiconductor de
tip /).
Dioda semicondudoare este o joncţiune pn constituită din
do112 ~nnicn11dncic1arc. unul de tip p şi altul de tip n. Trebuie
mentionat că jonctiunea este formată în interiorul unui
cris! ~1] continuu şi 1{u prin alipirea a două elemente pn. Dacă
pe <1c,:s di>JJ<Jzitiv se aplică o tensiune avînd polaritatea,,+"
c,prc 1.ona /J :;i ., --" spre 1.ona n, prin joncţiune va circula
curent ul electric.
Dacă se polarizcazi'i. invers, joncţiunea pn va prezenta
o n'1.Îslenă foarte rnare.
Diodele cu g('rmaniu funcţ:ionează normal pînă la ternpe·
ratu:-a de 50 .. (i(n::. Peste IOCJ°C: se utilizează diode cu siliciu.
Diodele eoernicouductoare se împait în punctiforme şi aliate
(c11 juncţ.iune). ultimele avînd parametri mai buni decît cele
punctiforme.
Sirnl.,o!ul uuei diode ::=.crniconductoare împreună cu struc·
tura :<l ~chcrn;ttic: sînt reprezentare în figura 30, ·a.
Lct ak'.';1.'n·;1 unei diude. trcl,uit· c,:: ,t·' tină seama de valorile
limihl d,, ~1tili;,are: cun.:Ltu1 maxim Urna~) şj tensiunea inversă
maximă. (C.;,.,. n,an,) peste <:arc rliuda se·distrugt,.
• colct(ia cristal ' + 53

[h,ddc fabricate în tara noastrft au indicative EFD
(cu contacte punctiforme _'_detectoare) şi EFR (cu joncţiuni,
utiiizz,.te fa redresarea curentului).
Tivurile de diode semiconductoare sînt următoarele.:
diode· reclrcsoan::, diode stabilizatoare (Zcncr), diode cu
contact punctiform, diode varicap {varactor), diode de
a,
·E~:!:(L
pnp ;b_c
~ . .
.vE~ _ tievcs
8
p n p
Erritor. . . .
· ,C
Co!E'clor
.>-~ /;'/,, . . • . --0
8C1Hl
b,
C
[·,,~ ·,u, >tr, .... ,.t".), ::i ~imbohirile dispc,z-itivclor semiconduc-toarc,
u --: dioda; /, - lrnnzistorul.
cc,mutaţîe. diode tunel. fotodiode, diode fotoluminiscentc sau
'i:lccLrolumini::iccrtte (LED).
Tt:anzistoa1'c!e .Upolare reprezintă clasa cea mai larg
fo!o,,ită .de dispc>zitive semiconductoare deoarece permit
construcţia unor montaje care posedă proprietatea de ampli-
fic;1re a semnalelor.·
Există două tipuri fundamentale de tranzistoare cu jonc-
ţiuni; unipolare, bazate numai _pe un tip de purttttori ele
s3,rcină şi anume goluri sau electroni şi Lipolarc bazate pe
condt1ctia simnltantt de goluri cît si pe conductia de electroni.
For~cţionarca tranzistoarelor bipolare se bazează pe pro-
prietatea joncţi.uniî pn de a injecta sau de a colecta purtători
de sarcină. Tranzistoarele bipolare posedă două joncţiuni
(fig. :30, b) cu excepţia tranzistoarelor unijoncţiunc.
Ansamblul format din cele trei regiuni pnp sau np11, re-
prezintă în rsenţă două diode semiconductoare, care posedă
o regiune comni1ă, baza,.
Efectul ,,tranzistor" constă în faptul că electronii injec-
taţi. de emitor îu baz{t ajung în cea mai mare parte k colec-
54 :+ ::cnfocţfa cristal •

tor, deci se efectuează. un transfer Je purtfrt,)ri de -:.:Ji·,JrJJ,
de la o joncţiune la alta (fig. 30,b).
Prin noul tip de tehnologie de fabricaţie a. tr;-in:-ds1narr:lm
denumit „creştere epitaxială" s-a realizat o 12:amă k,asfr:
,·ariaat de tranzistoare pentru diverse t1tilizc'iri: tranzistoar~
la care se pot aplica pe colectori cutenţi ele ordinu] zc,jlor
de amperi, cu tensiuni maxime colector-emitor de or,.]in-uJ
sutelor de volţi, cu puteri maxime de orclinul sutelor d<:'
'ati,. cu frecventă de functionare de ordinul gigahcrtjJor si
cu·timpi ele co1{rntaţie de' ordinul zecilor de· nanosccm,d1~.
Dintre noile tipuri de tranzistoare con;:;truii..e se 1n1'n·[:lo-
ncază: tranzistoare unijoncţiune (TUJ), tranzistoare cu cf'Ct
de cîmp (l<"ET), tranzistoare cu efect de cîrnp (MOS), t:i:cis-
toarc cu trei joncţiuni (pnpn) etc.
Toate semiconductoarele, diodele şi ir2nzîsto;1rd,c, sr::
împart în două mari grupe. Din prima grupă fac parte ,:lio-
dcle şi tranzistoarele care se folosesc în radionx:cpt,J:Ee,
tclcvizoa1~e, amplificatoare şi magnetofoane. Această g1 up.ă
~e notează cu două litere şi trei cifre (de cxemph.i AC j 80,
DF 182), pentru tranzistoarele de uz curcnL
A doua grupă cuprinde tranzistoardc cu dcstin;:,ţi<: ~pc-
cială. si se notează cu trei litere si două cifre (de ex.,;rnpl:lJ
' ' ' .;)
ADY 27, SFI 307).
Deoarece există pc piaţa mondială, la ora actuală. mii
<le tipuri de dispozitive semiconductoare, produse în diferite.
ţări, cu performanţe, forme constructive şi norme de uti]j..
zare dintre cele mai diverse, standardizarea şi tipizarea lor
se găseşte într-un stadiu de început. Cataloagele de d.k,de
şi tranzbtoare, oricît ar dori să fie în curent cu tot ce se
produce şi să dea echivalenţele tuturor acestor dispozitive,
nu pot ţine pasul.
Acesta este un impediment serios mai ales pentru radio--
amatorii care experimentează, construiesc sau repară aparate
electronice cu tranzistoare. Pentru a veni în sprijinul· lor
se dă în tabelul III, codul de notare al dispozitivelor semi-
conductoare în standardul european precum şi notaţiile
semiconductoarelor produse de I.P.R,S. Băneasa, aşa cum
~înt prezentate în catalogul fabricii.
+ colecţia crista] + 55

2. Scheme electt'ice comentate
ale radioreceptoarelor
Datorită multiplelor avantaje, superheterodina este tipul
de radiorecepţor cel mai frecvent şi singurul realizat indus-
trial. S-ar părea la prima vedere că radioreceptorul super-
heterodină nu este prea simplu. Totuşi, atunci cînd se
elimină anumite dispozitive speciale de reglaj, schema de
principiu devine uşor de înţeles. Cu tot numărul marc al
variantelor acestui radioreceptor, diferenţele dintre variante
sînt relativ mici. în cadrul aceleiaşi categorii de aparate.
Pentru o aprofundare temeinică a principiilor construc-
tive de funcţionare ale st1pcrheterodinci vor fi prezentate la
început cîtcva scheme tip, comentate în ordinea comple-
xităţii lor.
Radioreceptor superheterodină. cu patru tranzistoare
Aparatul a cărui schemă este prezenta.tă în figura 31
continc 4 tranzistoare si două circuite A.FI, oferind o auditie
mulţmnitcarc în cl.ifuz;_r, În compunerea schemei intră unn'.ă-
toarelc etaje: .
- etajul schimbător de frecvenţă, format clin amplifi-
catorul de radiofrecvenţă, lucrînd în gama de unde medii
şi oscilatorul local realizat cu tranzbtorul T1, circuitul de
intrare LC01 în bază, şi circuitul oscilator L1Cv2 în emitor;
-etajul AFI-1, care funcţionează cu tranzistorul T2
şi circuitul FI, format din L3C8 , acordat pe frecvenţa de
130 kHz;
- etajnl detector de radiofrecvenţă. şi primul amplifi-
cator ele AAF realizate cu trnnzistorul To, care prinwstc pe
bziz{i. cemnalul prin tran:-,fonnatorul T 2 de FI; '
- ,unplificatorul de AAF reaiizat cu tram;istorul T4,
aYînd ca sarcină un difuzor miniatural cu impedanţa de
1 ---s n.
Între bazele tranzistoarelor T 3 si T,, s-a introdus un
condensator de neutrodinare1 C19 , în ~cop;l înlăturării auto-
, N c11trodinarca. rcprezinti:i c-ornpensarea. printr-o rr-acţ1c op11să,
a 1mci reacţii interne nedorite rle I,, ie:;;ire la intrarea unui etaj
de ampli[icare cu circuite ;cicorr.hte. Se obţine prt11 monU,rt·,, 1111ui
rezistor în seric cu 1111 co11clc11,;atcn· între circ11itelc- de ieţ:irt: ~1 de
intrare sau priu ccran,trc.c ckmc1,tclor de circuit.
56 + colecţia cristal -$

•
?_
~
~
··-+
.....
~
e-,
:.,.
V1
,...
!=.
•
<:)1
-;J
Mixer+
Oscilator AFl-1
R9
Oetec.+
AFI- 2 Preamptific. AAF
.260pF 260..P"' -----l 510n.
~ Ic::;b. I ' c:::J-+.,---....
T-..
,----r--T--,-.f#.r=:...._.,1
,_! ~ +:]te,::~Î½ I ~I I..L.;;~F
~141 12,,k
, c_,.IL1f.ill:1 . L3 •1
' ,- ' 'ffl I I ,, n-l..
..L J.. :IL2
li ITca ·· /;Tr2 s1~~FT"
[ T1 ' lllJ_Q li '
!:•~-~- -c1 rfi--+-t:. IT2
,:J ..b,l, lîooopF,,,
: ' I 11 J 1c10
I ! 1,LL. I -
) ' I ' ~li I
· ţ_J ~ -0~20H1
. I J . F ,
..L. o· ..i.. C~ ..L. 2~ F
R1 0,ljF RZ
11,Sk _150.n.
R3
15k
s;~ 0
1
" H I~.
Fig·. 31. Radioreceptor superheterodină cu patru tranzistoare.

~1:,:;c;Jaţiilor etajului AFI-2. Rezistenţa J.c sarcină a amplifi-
c.a10rului ck audiofrecvenţă R4 este nn potcnţio1ndru de
volum crntral. Autotransformatorul T se foloseşte pentru
n1plaj şi o mai hună adaptare cu etajul final. Caract('ristica
de frcn·cntft este îmbunfltăţitfl de circuitul R8
C17, care reduce
şi zgomotul ck fond specific tranzistoarelor.
· Polarizarea bazdor se face print1'~un divizor comun,
format din N6 , N, şi C14, C15 . Acest divizor asigură o tensiune
,le 0,9 V faţă ck masă, ceea cc corespunde unei tensiuni
de Lază de 0,9 V în raport cu emitorul. .
..ceastă. t('nsi.unc este corectată pentru Hccare i ran,,istor
in pan(' d.c dH re rezistoarele cl.t• stahilizarc termică R2,
N~ i(, din circuitele: de emitor. Circuitele de colector primesc
1,;11 pnU:nţial de --.1,6V 111 raport cu masa.
,raratul dl'scris 1i1ai sus nu este ele tip industrial ;;i poate
ii ri·alizat d.c amatori.
RcrJior!'Ccplont! .,Cora" este un radioreceptor de Î)lJZunar
cu : t ranzi:,;toan', cu antenă de ferită pf'ntru rcccpTia s1 aţiilor
de nni~,ic din gama de C:.I (525... l605 kHz) sau l'L(l45...
:310 kHi',).
:-;(·n~ihilitatt'a l'Stc de 3 mV im J)('ntru un raport semnal/
zg()m()t dt· 20 dB la o putC'rc de 50 mV. Puterea dectrică
fmnizatft difuzorului (5 .0...0,5 VA) este de 75 mV cu 111.axi-
mum I O'> distorsiuni. Consumul 'pentru o audiţie' normală
(d.in duu[t cknwntt' miniatură. de [,5 V) este de maximum
65 m.-.
Sclicma de principiu (fig. 32) conţine următoarele etaje:
-- dajul mixer, compus din tranzistorul T1, bobinele de
intrare L1, antena de ferită, secţiunea de condensator variabil
C,,v cu dielectric solid şi condensatorul ajustabil C1 care
permite alinierea circuitului de intrare la acordul condensato-
rufoi variabil pe frecvenţa de f400 kHz; oscilatorul local
este compus din bobina L2, tranzistorul T1 (verde), care
îndeplineşte şi funcţia de mixer, condensatorul ajustabil C3,
secţiunea condensatorului C01 pentru oscilator şi elementele
de circuit;
-- ctajde de A.FI-[, de AFI-2 şi de detecţie sînt construite
din 2 tranzistoare EFT 3U) (cu coeficient de amplificare mar-
cat cu culoare albastră), trei bobine cu miez de reglaj în
fonrn1, de oală şi piesele din circuit; condensatoarele
C7 , C8
de 1 nF permit acordarea circuitelor pc frecventa
intermediară de 455 kHz; bobinele T,1 şi Tr2 cuplate cu capa~
58 + colecţîa cristal +

•
..,
o
[
-
.....
t:l
..,
"I
....
(J)
....
e:..
•
CJl
~
rer~w;
î6 T? R11,
EF' '!'3
EFT:JG' ~?Y73
"·1 / rc,-1--···,o l" -
,..,._, ro ., " I ----1'--
Ac 1al ,;.{/1":i / --
• 1Cl8S I 3~2mA
1,1 " 12 ,.;o - I
-:c-_ "eF
1
,
7
m iis ,,/, c16
"' r- • _r ·1 ,
,~h
~;~,----7 albastru „ al! Jl'l ]20~1tn4?>-n Rio~ ~ ::-FT323 ,1/1 IS1t
I' ,,1' " ""'''" ·,J r Ia.lb ~
Iii I* ..._I, ii /~-'<I-- 1·•1 ~' -j l')Or, a , I 0,9/,,,
' ' '" I ' •c-t- -2_50~ m1I / ,,,,,,-
._ if1nFII I; 1
4
R6~ .,.. ~::,) Tr3 '7! 82k _J; ---,. , C. jq
.... --".;;.. j L_} ! ~li --- ,; I''G;EFD1% ' .n. ~ ! i I lb'v
ca 6 10SV ko _ 11 ;"" I • el? îs,--"- 1,0oF
1nF
1
- - es R7, o·~!; 1,)1; :licisl !' 'f mlmo-© To·
'100 1~ o I ::!:, ,l l!, I ·- ,-FŢ I "F
'-T„t
i ,7ko I oI i : ,10or'.1: -· : I cc T373
R< l, '1' ,e-,- ,-;--, '/' WO „ I ,rnlol
CIO , ,.., Cl3 IC2' ,-•.-
SOOn~ ·:--o·c·'1' 'R8
11
00nF C20 {
I I ,nr-'' , j?Q·
,,3n. I .. _,c,r= .o::··-,.
3V ~~
06f7-10
05Ju~20
04- 30
', Suportul bobinelor
do ·regi aj
j_ ____________________ - - _ _)
B
E 0-,"~~-~-~jcolector ~i nmpli1ic9_~~
Fig, 32. Schema de principiu a n:i.dioreceplundu1 ,.Cora",

citatea C1 de lO pF constituie un filtru d.e band,'i cupiat
capacitiv; detecţia se realizează cu lliod.c EFD 106 sau EFD
107 ·
~ etajele ele audiofrecvenţă cuprind potenţiometrul. de
volum, tranzstoarele EFT 323 D (2 bucăţi, tranzistoarele
complementare EFT 373 violet şi EFT 323 alb (sau echiva-
lente) precum şi piesele ele circuit; AAF este conceput fi'iră
transformator de ieşire (montaj serie) utilizînd tranzistoare
complementare (simetrie complementară); tranz.istornl T.1
lucrează ca preamplificator, tranzistorul T5 ca excitor pen-
tru etajul final, iar tranzistoarele T6 şi T7 constituie etajul
final cu tranzistoare complementare avînd ca sarcină pc1~tru
c.a. difuzorul de impedanţă de 5 n. decuplat pentru c.c. 1irin
condensatorul electrolitic C10 de 120 p,F/3V.
Radioreceptorul „5 637 T E!ectronfra'' et,te un aparat -(le
gabarit redus realizat cu seria de piese miniaturii, avînd. o
schemă asemănătoare tipurilor produse anterior de Uzinele
Electronica (1960-1964) Turist, Sport, Mioriţa precum şi cu
cele mai noi: Pesd'truş, Cosmos, Zefir, Alfa, Apollo (fig. 33).
Radioreceptorul S 631 T are următoarele carncfrristici:
- gamele de unde: l~L: 145... 130 kHz (970...2060 m);
UM: 535...1620 kHz (561...185 m);
-frecventa intermediadt: 4.55 kHz;
- sensibilitatea (pentni. puterea la ieşire de 50, mW):
UM: 400 µV/m; UL: 700/fJ.V/m;
- selectivitatea (la un dezacord de :l= lO kHz); 15 dB.
-puterea la i.E~ire (cu distorsiuni JOS{,):? 100 mW;
-puterea maximă la ieşire: ~ 140 mW;
-tensiunea ele alimentare: 6 V(4 elemente RB X 1,5 V);
- tensiunea minim5, de funcţionare: 3,5 V;
-consumul fără semnal: 8... 10 mA; la puterea maxim,;
60•..65 mA;
- dimemiunile casetei: 142 X 88 X 40 mm;
- difuzorul este de tip biconal, Z = 8 Q.
La radioreceptorul S 631 T se folosesc 6 tranzistoare '.'Î
2 diode, cinci circuite acordate, dintre care d01iă. :-.înt cu acut~f
variabil. Aparatul este prevăzut cu bornă exierioarii. pcutrn
antenă extcrioartt, cască. şi difuzor suplimentar.
Schema electrică este constituită din 11rmii.toarde etaj,~:
- etajnl schimbă.tor de frccv,:nHt SF, func.tioneazâ ,:;1.
mixer (amestecător), în schcmii cu' EC (cmito,:ul comnn),
60 + colecţia cl'isial •

iar ca oscilator în schemă cu BC (baza comună). Divizorul
R2, R3 şi rezistorul de emitor R4 fixează curentul de lucru
al etajului (0,5...0,6 mA). Ajustarea curentului de colector
se face prin modificarea rezistorului R2 la valorile de 12 k n
sau 18 k Q, funcţie de amplificarea statică ~ a tranzistorului
T 1 (tranzistoarele cu ~ mic necesită o rezistenţă R2 mai
mică).
Fig. 33 (planşii la sfîrşitul căriii)
Bobinele circuitelor de intrare sînt plasate pe antena
de ferită (L1 pentru UM şi L 3 pentru UL). Tensiunea obţinută
de la bobinele secundare L 2 şi L 4 se aplică pe baza tranzisto-
rului T1 prin condensatorul C5 •
Condensatorul variabil Cv1 este cu dielectric solid şi are
secţiunile egale cu caracitatea de 10...260 pF. Pentru aco-
perirea gamei UL se conecteazft condensatorul fix C4 'in
paralel cu circuitul acordat.
Circuitele de oscilator cuprind bobina L 5 (UM), conden-
satorul pading1 C9 montat în serie condensatoarele de
ajustare C29 şi C13 şi secţiunea ele oscilator Co~ a condensa-
torului variabil. '
În gama UL se folosesc: bobina L7, condensatorul pacling
C11 . condensatoarele C10 , C14 , C30 şi Cv2 pentru a determina
în circuit frecvenţa de lucru· cuprinsă între 600--865 kHz.
Emitorul este cuplat la bobinele L 5 şi L7 prin prize. Con-
densatoarele de cuplare cu emitorul sînt diferite: ·10 nF pe
UL şi 10 nF pe Ul1. Rezistoarele de 10...30 Q sînt conec-
tate în serie cu aceste condensatoare pentru a îmbunătăţi
conversia frecventei prin reducerea variatiei tensiunii de
o~.::-ilaţie. ' '
Contactele S 5 al comutatorului ele nnde ptme la masă
bobina de oscilator de pe UL cîncl. ailaratul lun<'ţionează
pe gama ele UM.
În circuitul ele colector se află bobinele de reacţie L6
(UM) şi L8 (UL), cuplate inductiv cu boLindc cir(:uitului
acordat.
1 Paclrngui c,-tc 11.n C<mdelJSilt'Or aju~tal,il sau lix, montat 1n
serit' cu cor:clc'11s;,L1ontl va.riab!I ele ar:·or<l ~i o Lobinii cu inclnctc1.11t~t
variabilft. ioîo,-.it la a.linicrc,t „1n trei p1llldc" a. ci.i-cuitt,lor de acord
ak unui radioJCceptor.
• .colectia cristal + 6.l

Tcnsium~a normală a oscihitoruh,i, 1msurată 01 un ,·oh-
mct ru ckdronic la bornele rezistorului N.J tn·buie să fie d.,:
80...90 mV pc UAT :;;ide 125 mV pc CL.
Ca rc1.ulta1. al conversiei în circuitul de colector al t ran-
zistorului T7 , ap<lrc o 1.cnsiunc de FI de 455 kHz, care t'ste
culeasă <le primul transformator de frecvenţă intenncdiară
Tr", format <lin circuitul acordat cu C8 (.':00 pF) ~i o înfă
şurare secundar{t pc cuplaj spre tranzistorul T2 •
Tranzistorul T 2 funcţionC'ază. ca amplificator de FI în
montaj EC controlat de RAA (vezi şi p. I I9). Trnnzi:::tornl
T~ arc ca sarcinfi. transformatorul Tr6 , conţinînd un circuit
aconlat cu un condensator de 180 pF. Pentru a.obti1w u
tensiune <le liază corectă, minusul tensiunii de alimc-ntare
se aplici la o priză a circuitului acordat 3-5, 1111dc ~t' com'c-
t1'azi:. condensatorul de neutrodinare C12 (3pF). Valoare-a
prescrisă a curentului ele lucru, în cazul unui tran1.istor ~c
stahilc:;;k prin alegerea pentru rezistenţa N0 a rnwia din
valorile : 19, 47 sau 56 k O.
Pentru a amortiza circuitul aconlat :;;i a prdntîmpin;-i
evc·ntuak oscilaţii para;,,itc pc frecvenţa intermcdian1, atunci
dnd Te variază brusc, datorită tensiurrii R.-A care cnmand,1
tranzistorul, s-a montat rezistorul l-?21 • De ascmc1Jca .. în
at·eh:;-i scop s-a pus la masă punctul rece al transforn1at1,rului
Tr,1 prin condensatorul C14, evitînd as-tfol :;;i eventuala cu-
plare a ctajeior ele FI prin sursa de alimentare.
R20. (18 kD), care se montează facultativ, arc rolul de
a reduc~ curentul de colec1.oi- al tranzistorului T3 şi ca
urmare amplificaTea etajului al doilea de FI. Reducerea cu-
rentului Ic al tranzistorului T., scade, tensiunea de la bor-
nele lui R6 se reduce de la -0,5~la -"0,l V şi apare un curent
prin rezistorul R20 (de la T 2 spre divizorul de polari;,,are al
tranzî.-,:torului T3), iar ca urmare se reduce şi l c de la T3 •
Al treilea circuit singular de FI din Tr7 este amortizat
de rezistenţa marc de ieşire a tranzistorului T3 şi de dHre
rezistenta echivalentă a circuitului de deteciie.
Din ~ceastă cauză, selectivitatea fată de canalul adiacent
este rccln:.'ă (3...5 dB). · '
Detcct.orul cuprinde dioda D1 şi un filtru în n format
din C18
• R12, C1r,- De la detecţie se obţuie şi tensiunea p(nitiv{l.
de RAA care se aplică pe baza tranzistorului Ti prin filtrul
de H.A.A. compus <lin R.11, C24.
62 • colecţia cristal +

Reglarea volumului audiţiei se face cu potenţiometrul
N1 (2k .O), Tensiunea <le AF este de ordinul a 20 mV, pentru
puterea maximii de ieşire. _
Tranzistorul T4 , funcţionca:dt ca preamplificator de AF
în cla,-ă A si are un curent de lucru de O,75...0,85 mA, fiind
Line stahili~at prin R13 • RH şi R15 .
Primarul transformntornlui Tr8 constituie sarcina lran.~
ziston1lui 1'1.
Comknsatorul şunt C20 (10 nF) scurtcircuiteaz{t frccven~
tele audio înalte, reducînd în acest fel stridenta tonului.
Ace:;:t condcns;:dor se montează de obicei numai în etajele
defazoare care nu sînt cuprinse în bucla de reacţie negativă.
Amplificatorul de audiofrecvenţă. arc un etaj în paralel
si nu este controlat ele un circuit ele rcactie ncgatiy, tocmai
jwntru a nu micşora amplificarea. Rcd~ccrea distorsiunilor
ctaj1-tlui final se obţine însă prin excitarea corectă a etajului,
prin împerecherea corectă a tranzistoarelor, prin reacţie
negativă de curent pc rezistenţa de emitor H18 -- !O n.
Dtoda D2 c;:;te folosită pentru stabilizarea termică a
etajului final şi este important ca această diodă s{L aibă.
acclasî coeficient de Yariatie a rezistentei cu temperat ura ca.
şi tra'.nzistoarcle T5 şi T6 .' '
Transfonnatoarclc de intrare (Tr8) şi ele ieşire (Tr9) ale
etajului final au miez de pelmalloy, ceea ce a permis reduce-
rea gabaritelor. Difuzorul are impedanţa de 8 Q şi este
conectat în secundarul transformatorului de icsirc, la care
se mai poate conecta o cască cu impedanţa de 10...20 Q
sau un difuzor suplimentar.
Pe schema clin figura 33 sînt redate valorile tensiunilor
şi curenţilor de lucru.
Radioreceptori1,l ,,_NEPTUN" are un număr mai mare
de tranzistoare (I1), 4 game de unde MA - MF, dispozitive
auxiliare pentru ton şi acord fin.
Schema de princîpi:n a acestuia se află la baza mai multor
rcccpto::i.re cu tranzistoare modeme fabricate în ţară (Mamaia„
Albatros, Gloria).
Radioreceptorul Neptun (fig. 34) este de tip portabil;
avînd dimensiunile 280 X 175 X 60 şi greutatea de 2,5 kg.
Fig. 34. ( planşâ la s(irşitul ccfrţii)

Codaus, dumitru radiodepanare abc

Codaus, dumitru radiodepanare abc

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Codaus, dumitru radiodepanare abc

Similar to Codaus, dumitru radiodepanare abc (20)

More from Robin Cruise Jr.

More from Robin Cruise Jr. (20)

Codaus, dumitru radiodepanare abc