fkjdsfhkdsjhfksnnnnnnnnnnnvhfghdst

1. Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850,[3][4][5][6] Botoșani, Moldova –
d. 15 iunie 1889,[3] București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în
general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română.[7] A publicat
un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în
revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte.[8][9] Printre operele
notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).[10]
Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa conține noțiuni
din metafizică, mitologie, filosofie și istorie, pe când proza sa conține și
elemente sociologice.[10][11] Temele recurente din opera sa sunt natura, temă
tipică romantismului, care în cazul lui Eminescu este privită prin
prisma folclorului autohton, dragostea, uneori violentă, alteori intimă sau
neîmpărtășită, nașterea, moartea, cosmosul și condiția geniului.[10][12]
S-a născut la Botoșani și a copilărit la Ipotești, mutându-se în adolescență la Cernăuți pentru a
urma cursurile gimnaziale unde, la vârsta de 16 ani, a publicat primul poem, De-aș avea.[13] La
vârsta de 19 ani a început studiul filozofiei la Universitatea din Viena, unde a întâlnit scrierile
unor autori care îi vor influența puternic opera,
precum Platon, Spinoza, Leibniz, Kant, Rousseau și Schopenhauer, dar și filozofia orientală prin
opere precum Ramayana, Mahābhārata și Vedele.[11][14] Tot în această perioadă începe să
publice în revista Convorbiri literare.[15] La 22 de ani a plecat la Berlin pentru a-și continua
studiile.[16]
Eminescu a revenit în țară la 24 de ani, stabilindu-se inițial la Iași.[17] Activitatea jurnalistică a lui
Mihai Eminescu s-a desfășurat între anii 1875 și 1877, la Curierul de Iași, iar din 1877 la Timpul,
oficiosul Partidului Conservator, față de care Eminescu era apropiat ideologic.[18] Articolele de
gazetă urmau linia filozofică adoptată de autor, conservatoare, dar nu reacționară,acesta fiind
un susținător al orânduirii sociale din naștere, al naționalismului xenofob, antisemit și belicos și
un oponent al liberalismului burghez.[18][19][20] Viziunea sa era relativ comună autorilor naționaliști
europeni ai vremii.[19][20]
Epuizat de munca de zi cu zi și probabil suferind de tulburare bipolară, Eminescu s-a retras din
gazetărie în iunie 1883.[21][22] În urma unei căderi nervoase în anul 1886, probleme sale de
sănătate mintală au fost interpretate, probabil eronat, ca simptome de neurosifilis, poetul fiind
tratat cu injecții de clorură de mercur.[21][23][24] Eminescu a murit la 15 iunie 1889, în sanatoriul
doctorului Alexandru Șuțu, fiind înmormântat două zile mai târziu la cimitirul Bellu din București.
Moartea a fost datorată, cel mai probabil, intoxicației cu mercur.[23][25][24] Manuscrisele lui Mihai
Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu
Maiorescu, în anul 1902.[26] A fost ales membru al Academiei Române post-mortem în
anul 1948.[27]
Cuprins
 1Biografie
o 1.1Familia
o 1.2Data și locul nașterii
o 1.3Copilăria
o 1.4Debutul în literatură
o 1.5Sufleor și copist
o 1.6Student la Viena
o 1.7Student la Berlin
o 1.8Revenirea în România
o 1.9Moartea
 1.9.1Internarea
 1.9.2Serviciul funerar
 2Personalitate

2.  3Activitatea literară
 4Activitatea de jurnalist politic
 5Receptarea operei eminesciene
o 5.1Traduceri
 6Mihai Eminescu în conștiința publică
o 6.1În muzică
o 6.2Teatru și film
o 6.3Filatelie
o 6.4Numismatică și notafilie
o 6.5Clădiri
 7Portrete
 8Sculpturi ale poetului
 9Fragmente audio
 10Opere complete
 11Biografii
 12Monografii, studii critice, istorii literare. Între 1892-1947
 13Monografii, studii critice, istorii literare. Opere selective
 14Note
 15Bibliografie
 16Legături externe
Biografie
Familia
Mihai Eminescu și unii din apropiații săi, pe colița nr. 21 emisă de serviciile poștale ale Republicii Moldova,
cu ocazia sărbătoririi a 150 de ani de la nașterea poetului
Strămoșii paterni ai poetului se presupune că provin dintr-o familie românească
din Banatul ocupat de turci. Acolo la 1675 s-a născut un copil care adult fiind a fost
poreclit Iminul[28], fiul lui Iminul a fost Iovul lui Iminul, născut la 1705, care a fost hirotonisit ca
preot sub numele sârbizat de Iovul Iminovici, în conformitate cu uzul limbii slavone al cancelariei
mitropoliei de la Carloviț.[29][30]
Din cauza războiului ruso-austriaco-turc din 1735-1739, în urma căruia Banatul și alte regiuni,
abia cucerite de la turci în 1716-1718, reintrau sub suzeranitate turcă, și în urma apelului
episcopului Inocențiu Micu-Klein către românii de pretutindeni de a se stabili la Blaj, preotul Iovul
Iminovici pleacă din Banat spre Blaj pe la 1738-1740, beneficiind de libertăți cetățenești, lot
agricol contra unei taxe, învățământ gratuit în limba română pentru copii, condiționat fiind însă de
a se mărturisi unit.[30] Iovul Iminovici a avut doi fii, Iosif, elev de 10 ani la 1755, și Petrea
Iminovici.[30]
Petrea Eminovici, străbunicul poetului, s-a născut probabil în 1735[30], iar din căsătoria acestuia
cu Agafia Șerban, născută în 1736, au apărut mai mulți urmași, cunoscută cu certitudine fiind
doar existența mezinului Vasile, bunicul poetului. Vasile Iminovici, născut la 1778, a făcut școala
normală din Blaj și s-a însurat cu Ioana Sărghei. După un timp, soții Petrea și Agafia se despart,

3. Petrea decedând la Blaj în 1811, iar Agafia însoțind familia fiului Vasile în Bucovina și stingându-
se la Călineștii Cuparencu în anul 1818 la vârsta de 83 de ani.[30]
Vasile Iminovici, în vârstă de 26 ani, atras de condițiile economice și sociale oferite de Imperiul
Austro-Ungar imigranților stabiliți în Bucovina, se mută cu familia la Călineștii
Cuparencu în 1804, unde primește post de dascăl de biserică și lot agricol din rezerva
religionară. A avut patru fete și trei feciori. Cel mai mare dintre feciori, Gheorghe, născut la 10
februarie 1812, a fost tatăl lui Mihai Eminescu.[30][31] Vasile Iminovici a decedat la 20
februarie 1844.[31]
Gheorghe Eminovici a făcut vreo trei ani de școală la dascălul Ioniță din Suceava,[32][33] a fost în
slujba boierului Ioan Ienacaki Cârstea din Costâna, apoi scriitoraș la baronul Jean Mustață din
Bucovina, iar mai apoi la boierul Alexandru Balș din Moldova. După moartea boierului, fiul
acestuia, Costache, îl numește administrator al moșiei Dumbrăveni și îi capătă de la vodă titlul
de sulger.[34]
Raluca Eminovici
Strămoșii din partea mamei, Jurăsceștii, proveneau din zona Hotinului. Stolnicul Vasile Jurașcu
din Joldești s-a căsătorit cu Paraschiva, fiica lui Donțu, un muscal sau cazac, care se așezase pe
malul Siretului, nu departe de satul Sarafinești și luase în căsătoria pe fata țăranului Ion
Brehuescu, Catrina.[35] Raluca, mama poetului, a fost a patra fiică a lui Vasile și a Paraschivei
Jurașcu.[36]
Gheorghe Eminovici s-a căsătorit cu Raluca Jurașcu în primăvara anului 1840, primind o zestre
substanțială[37][38], iar la 12 mai 1841 a primit titlul de căminar de la vodă Mihail Grigore Sturza.[39]
Mihai Eminescu a fost al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai lui Gheorghe Eminovici și al
Ralucăi.[40][41]
Primul născut dintre băieți, Șerban (n. 1841), studiază medicina la Viena, se îmbolnăvește de
tuberculoză și moare alienat la Berlin la 30 noiembrie 1874[42]. Niculae, născut în 1843, se va
sinucide în Ipotești,[42] în 1884. Iorgu (n. 1844)[43] studiază la Academia Militară din Berlin. Are o
carieră de succes, dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni.
Ruxandra se naște în 1845,[43] dar moare în copilărie.[40] Ilie (n. 1846)[43] a fost tovarășul de joacă
al lui Mihai, descris în mai multe poeme.[44] Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. Maria
(n. 1848[43] sau 1849) trăiește doar șapte ani și jumătate. Aglae (n. 1852, d. 1906) a fost
căsătorită de două ori și a avut doi băieți, pe Ioan și pe George. A suferit de boala Basedow-
Graves. După el s-a născut în jur de 1854 Henrieta (Harieta), sora mai mică a poetului, cea care
l-a îngrijit după instaurarea bolii. A murit cu semne de tuberculoză.[42] Matei (n. 1856)[43] este
singurul care a lăsat urmași direcți cu numele Eminescu. A studiat Politehnica la Praga și a

4. devenit căpitan în armata română. S-a luptat cu Titu Maiorescu, încercând să împiedice
publicarea operei postume. Ultimul copil, Vasile, a murit la un an și jumătate, data nașterii sau a
morții nefiind cunoscute.
Data și locul nașterii
La 31 martie 1889, Mihail Chințescu, un conferențiar susținea la Ateneul Român că Eminescu s-
a născut la Soleni, un sat din Moldova.[45] Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși a
notat ca loc al nașterii Botoșani, iar ca dată a trecut 20 decembrie 1849[46]. În registrul școlii
primare a fost consemnată data de 6 decembrie 1850,[47] iar în documentele gimnaziului
din Cernăuți este trecută data de 14 decembrie 1849[48]. Sora poetului, Aglae Drogli, într-o
scrisoare către Titu Maiorescu susținea ca dată a nașterii 20 decembrie 1849, iar loc al
nașterii Ipotești.[49] Fratele poetului, Matei, a susținut o altă dată 8 noiembrie 1848 și ca localitate
Dumbrăveni[50], iar mai târziu a susținut că a găsit o psaltire veche unde tatăl poetului notase:
Mihai Eminescu(născutMihail Eminovici;n.15 ianuarie 1850,[3][4][5][6] Botoșani,Moldova –d. 15
iunie 1889,[3] București,România) afostun poet,prozatorși jurnalistromân,considerat,îngeneral,
ca fiindceamai cunoscutăși influentăpersonalitate dinliteraturaromână.[7] A publicatunsingur
volumantum,Poesii,compusdinpoemele publicate de-alungulviețiiînrevistaConvorbiri literare a
societății Junimea,dincare Eminescufăceaparte.[8][9] Printre operele notabilese numără
Luceafărul,Odă(în metruantic) și cele cinci Scrisori (I,II,III,IV și V).[10]
Făcând parte dincurentul romantictârziu,poeziasaconține noțiuni dinmetafizică,mitologie,
filosofie și istorie,pe cândprozasa conține și elemente sociologice.[10][11] Temele recurente din
operasa sunt natura,temătipicăromantismului,care încazul lui Eminescueste privităprinprisma
folcloruluiautohton,dragostea,uneori violentă,alteori intimăsauneîmpărtășită,nașterea,moartea,
cosmosul și condițiageniului.[10][12]
S-a născutla Botoșani și a copilăritlaIpotești,mutându-se înadolescențălaCernăuți pentruaurma
cursurile gimnaziale unde,lavârstade 16 ani,a publicatprimul poem, De-așavea.[13] Lavârsta de
19 ani a începutstudiul filozofieilaUniversitateadinViena,unde aîntâlnitscrierile unorautori care
îi vor influențaputernicopera,precumPlaton,Spinoza, Leibniz,Kant,Rousseauși Schopenhauer,dar
și filozofiaorientalăprinopere precumRamayana,Mahābhāratași Vedele.[11][14] Totîn această
perioadăîncepe săpublice înrevistaConvorbiri literare.[15] La22 de ani a plecatlaBerlinpentrua-și
continuastudiile.[16]
Eminescua revenitînțară la 24 de ani,stabilindu-se inițiallaIași.[17] Activitateajurnalisticăalui
Mihai Eminescus-adesfășuratîntre anii 1875 și 1877, la Curierul de Iași,iardin1877 laTimpul,
oficiosul PartiduluiConservator,fațăde care Eminescueraapropiatideologic.[18] Articolelede
gazetăurmau liniafilozoficăadoptatăde autor,conservatoare,darnu reacționară,acestafiindun
susținătoral orânduirii sociale dinnaștere,al naționalismului xenofob,antisemitși belicosși un
oponental liberalismuluiburghez.[18][19][20] Viziuneasaerarelativcomunăautorilornaționaliști
europeni ai vremii.[19][20]
Epuizatde munca de zi cu zi și probabil suferindde tulburare bipolară,Eminescus-aretrasdin
gazetărie îniunie 1883.[21][22] Înurma unei căderi nervoase înanul 1886, probleme sale de
sănătate mintalăaufost interpretate,probabileronat,casimptome de neurosifilis,poetul fiind

5. tratat cu injecții de clorurăde mercur.[21][23][24] Eminescuamuritla 15 iunie 1889, în sanatoriul
doctorului AlexandruȘuțu,fiindînmormântatdouăzile mai târziulacimitirul BelludinBucurești.
Moartea a fost datorată,cel mai probabil,intoxicațieicumercur.[23][25][24] Manuscrisele lui Mihai
Eminescu,46 de volume,aproximativ 14.000 de file,aufostdăruite Academiei Românede Titu
Maiorescu,în anul 1902.[26] A fostalesmembrual Academiei Române post-mortemînanul
1948.[27]
Cuprins
1 Biografie
1.1 Familia
1.2 Data și locul nașterii
1.3 Copilăria
1.4 Debutul înliteratură
1.5 Sufleorși copist
1.6 StudentlaViena
1.7 StudentlaBerlin
1.8 RevenireaînRomânia
1.9 Moartea
1.9.1 Internarea
1.9.2 Serviciul funerar
2 Personalitate
3 Activitatealiterară
4 Activitateade jurnalistpolitic
5 Receptareaoperei eminesciene
5.1 Traduceri
6 Mihai Eminescuîn conștiințapublică
6.1 În muzică
6.2 Teatru și film
6.3 Filatelie
6.4 Numismaticăși notafilie
6.5 Clădiri
7 Portrete

6. 8 Sculpturi ale poetului
9 Fragmente audio
10 Opere complete
11 Biografii
12 Monografii,studii critice, istoriiliterare.Între 1892-1947
13 Monografii,studii critice,istoriiliterare.Opereselective
14 Note
15 Bibliografie
16 Legături externe
Biografie
Familia
Mihai Eminescuși unii dinapropiații săi,pe colițanr.21 emisăde serviciile poștale ale Republicii
Moldova,cu ocaziasărbătoririi a 150 de ani de la naștereapoetului
Strămoșii paterni ai poetuluise presupune căprovindintr-ofamilieromâneascădinBanatul ocupat
de turci. Acolola1675 s-a născut uncopil care adultfiindafostporeclitIminul[28],fiul lui Iminul a
fostIovul lui Iminul,născutla1705, care a fost hirotonisitcapreotsub numele sârbizatde Iovul
Iminovici,înconformitate cuuzul limbii slavone al cancelariei mitropoliei de laCarloviț.[29][30]
Dincauza războiului ruso-austriaco-turcdin1735-1739, în urmacăruia Banatul și alte regiuni,abia
cucerite de laturci în 1716-1718, reintrausub suzeranitate turcă,și în urmaapelului episcopului
InocențiuMicu-Kleincătre românii de pretutindenide ase stabili laBlaj,preotul Iovul Iminovici
pleacădinBanat spre Blaj pe la1738-1740, beneficiindde libertăți cetățenești,lotagricol contraunei
taxe,învățământgratuitîn limbaromânăpentrucopii,condiționatfiindînsăde ase mărturisi
unit.[30] Iovul Iminovici aavutdoi fii,Iosif,elevde 10 ani la 1755, și PetreaIminovici.[30]
PetreaEminovici,străbunicul poetului,s-anăscutprobabil în1735[30], iar dincăsătoriaacestuiacu
AgafiaȘerban,născutăîn 1736, au apărut mai mulți urmași,cunoscutăcu certitudine fiinddoar
existențamezinuluiVasile,bunicul poetului.Vasile Iminovici,născutla1778, a făcut școalanormală
dinBlaj și s-aînsurat cu Ioana Sărghei.Dupăun timp,soții Petreași Agafiase despart,Petrea
decedândlaBlaj în 1811, iar Agafiaînsoțindfamiliafiului VasileînBucovinași stingându-se la
CălineștiiCuparencuînanul 1818 lavârsta de 83 de ani.[30]
Vasile Iminovici,învârstăde 26 ani,atras de condițiile economiceși sociale oferitede Imperiul
Austro-Ungarimigranțilorstabiliți înBucovina,se mutăcu familialaCălineștii Cuparencuîn1804,
unde primește postde dascăl de bisericăși lotagricol dinrezervareligionară.A avutpatru fete și trei

7. feciori.Cel mai mare dintre feciori,Gheorghe,născutla10 februarie 1812, a fost tatăl lui Mihai
Eminescu.[30][31] VasileIminovici adecedatla20 februarie 1844.[31]
Gheorghe Eminovici afăcutvreotrei ani de școalăla dascălul IonițădinSuceava,[32][33] afostîn
slujbaboierului IoanIenacaki CârsteadinCostâna,apoi scriitorașlabaronul JeanMustațădin
Bucovina,iarmai apoi laboierul AlexandruBalșdinMoldova.Dupămoarteaboierului,fiul acestuia,
Costache,îl numește administratoral moșieiDumbrăveni și îi capătă de la vodătitlul de sulger.[34]
Raluca Eminovici
Strămoșii dinparteamamei,Jurăsceștii,proveneaudinzonaHotinului.Stolnicul Vasile Jurașcudin
Joldești s-acăsătoritcuParaschiva,fiicalui Donțu,unmuscal sau cazac, care se așezase pe malul
Siretului,nudeparte de satul Sarafineștiși luase încăsătoria pe fata țăranului IonBrehuescu,
Catrina.[35] Raluca,mama poetului,afosta patra fiicăa lui Vasile și aParaschivei Jurașcu.[36]
Gheorghe Eminovici s-acăsătoritcuRaluca Jurașcuîn primăvaraanului 1840, primindozestre
substanțială[37][38],iarla12 mai 1841 a primittitlul de căminarde lavodăMihail Grigore
Sturza.[39]
Mihai Eminescua fostal șapteleadintre cei unsprezececopii ai lui Gheorghe Eminoviciși al
Ralucăi.[40][41]
Primul născutdintre băieți,Șerban(n.1841),studiazămedicina laViena,se îmbolnăveștede
tuberculozăși moare alienatlaBerlinla30 noiembrie 1874[42]. Niculae,născutîn1843, se va
sinucide înIpotești,[42] în1884. Iorgu (n.1844)[43] studiazăla AcademiaMilitarădinBerlin.Are o
carierăde succes,dar moare în 1873 dincauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni.
Ruxandrase naște în 1845,[43] dar moare în copilărie.[40] Ilie (n.1846)[43] a fosttovarășul de joacă
al lui Mihai,descrisînmai multe poeme.[44] Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos.Maria(n.
1848[43] sau 1849) trăiește doarșapte ani și jumătate.Aglae (n.1852, d. 1906) a fostcăsătorită de
două ori și a avutdoi băieți,pe Ioanși pe George.A suferitde boalaBasedow-Graves.Dupăel s-a
născut în jur de 1854 Henrieta(Harieta),soramai micăa poetului,ceacare l-aîngrijitdupă
instaurareabolii.A muritcusemne de tuberculoză.[42] Matei (n.1856)[43] este singurul care a lăsat
urmași direcți cu numele Eminescu.A studiatPolitehnicalaPraga și a devenitcăpitanînarmata
română.S-a luptatcu Titu Maiorescu,încercândsă împiedice publicareaoperei postume.Ultimul
copil,Vasile,amuritla unan și jumătate,datanașterii saua morții nefiindcunoscute.
Data și locul nașterii
La 31 martie 1889, Mihail Chințescu,unconferențiarsusținealaAteneul RomâncăEminescus-a
născut laSoleni,unsatdinMoldova.[45] Într-unregistrual membrilorJunimii Eminescuînsuși a

8. notat ca loc al nașterii Botoșani,iarcadată a trecut 20 decembrie 1849[46]. Înregistrul școlii
primare a fostconsemnatădata de 6 decembrie 1850,[47] iar în documentele gimnaziuluidin
Cernăuți este trecutădatade 14 decembrie 1849[48]. Sora poetului,Aglae Drogli,într-oscrisoare
către TituMaiorescususțineaca dată a nașterii 20 decembrie 1849, iar local nașterii Ipotești.[49]
Fratele poetului,Matei,asusținutoaltădată 8 noiembrie 1848 și ca localitate Dumbrăveni[50],iar
mai târziu a susținutcă a găsito psaltire veche unde tatăl poetului notase: