Antologie De Basm Popesti

Antologie De Basm_Popesti_C5_prima alba.indd 1 7/9/2021 11:09:09 AM

Caravana De Basm în Oltenia de sub munte este un proiect al De Basm-
Asociația Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți, în parteneriat cu Biblioteca
Județeană Antim Ivireanul și Elefant,ro.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural
Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care
rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea
beneficiarului finanțării.

Cuvânt înainte
Într-o primăvară nehotărâtă, când ploioasă când cu
soare, am aterizat la Popești. Am poposit acolo cu
Caravana De Basm și m-am așezat într-un camping de
povești cu copiii din Oltenia de Sub Munte. Am pornit
cu gândul de a spune, de a asculta și de a scrie povești.
Am vrut să demolăm mitul că în acest colț de lume
nu ar exista copii plini de imaginație. Ce a urmat însă
mi-a depășit așteptările. Au urmat cinci zile fermecate,
cu adevărat de basm, zile în care am lăsat imaginația
să ne zburde pe dealuri, în jurul meselor de la căminul
cultural, prin copacii înverziți din curțile localnicilor.
Am râs din toată inima. Ne-am emoționat, am și plâns
un pic. Dar cel mai important este că am aflat mai
multe unii despre alții și că ne-am spus povești. Despre
ce? Despre un nai și o cutie de pateu, despre o mătură
supererou și un animag rural, despre bilețele în căutare
de prieteni. Au fost povești care, chiar dacă nu au
schimbat lumea într-o clipă, ne-au schimbat pe noi.
Pentru totdeauna. Povestindu-ne, ne-am îmblânzit unii
pe alții și am înțeles că poveștile pe care ni le spunem
în fiecare zi capătă încet-încet putere. Asupra noastră și
asupra celor din jur. Că neputințele învățate în timp se
dizolvă atunci când pur și simplu încerci să faci lucruri.
Și că, așa cum orice călătorie începe cu un prim pas,

tot așa si o carte începe cu un prim cuvânt scris pe o
coală albă.
Am aflat atât de multe de la cei 13 copii din Popești.
Îi păstrez pe toți în minte și în inimă. Pe Edi, supereroul
animag, cel care știe cum să-i salveze pe cei năpăstuiți,
pe Rareș, căruia nu îi poți ține piept în conversație, pe
Alex, cel care dorește să devină fotbalist, pe Sophia,
cu „ph“, care iubește animéurile și manga, pe Daniel,
care alergă mai repede decât oricine, pe Cristina cea
sensibilă, care își iubește tatăl atât de mult, pe Cristina
Doi, cea care sunt sigură că va ajunge însoțitoare
de zbor, pe Ana, care vrea să devină ilustratoare, pe
Ștefania, cea care plânge după cărți și o iubește pe
Zâna Măseluță, pe Roxi, care vrea să se facă polițistă și
doctoriță, pe Daria, care iubește culorile și ar vrea să
devină pictoriță, pe Vlăduț, care știe să argumenteze
și își admiră fratele mai mare și pe Alessia, care m-a
convins în cele cinci zile că este, așa cum mi-a spus
prima oară când ne-am întâlnit, „o scriitoare în
adevăratul sens al cuvântului“. Toți sunt grozavi și de la
fiecare în parte am primit o lecție prețioasă. Ar putea
să facă tot ce visează, dar ar avea nevoie din partea
noastră, a oamenilor mari, doar de un pic de atenție și
de niște cărți care să-i mai crească un pic.
Poveștile adunate aici, în această antologie, sunt
o mică parte din tot ceea ce am povestit în zilele de
caravană. Citiți ce își imaginează, ascultați cu răbdare
ceea ce vă transmit acești copii, dincolo de cuvintele
înșirate cu emoție, stângăcie și sfială pe hârtie. Dacă veți
fi atenți, poveștile din această carte vă vor spune foarte
multe despre ei și despre lumea pe care o locuiesc.

„Limpede nu poți vedea decât cu inima“. Să ne
deschidem inimile și să pășim în poveștile lor.
Victoria Pătrașcu

1. Eduardo Alexe
2. Ana Bîrlan
3. Daria Cîrstea
4. Vlăduț Ciumpavu
5. Alessia Floroiu
6. Roxana Ionescu
7. Cristina Midoi
8. Rareș Oprea
9. Ștefania Peltea
10. Andrei Daniel Răducu
11. Cristina Toma
12. Sophia Tomescu
13. Alexandru Vîlcu
Scriitoare-antrenoare: VICTORIA PĂTRAȘCU
MICI
SCRIITORI

8 Victoria Pătrașcu: imaginaria
Mătura
Fantastică
Sunt o mătură și sunt o supereroină. Sunt
verde și îmi place să mătur și să fac cu-
rățenie. Într-o zi am aflat că pot vorbi și
că pot să mă lupt. Am înghețat de mirare.
Nimeni nu aflase că am așa mari puteri.
Și identitatea mea trebuia să rămână
secretă. Nimeni nu trebuie să știe că pot
să înțeleg ce vorbesc oamenii și că mă pot
lupta cu rufăcători. Nu vreau să știe ni-
meni ce pot să fac. Vreau să îi împiedic pe
oamenii răi să mă captureze.
Până acum doar stăpâna mea știe cine
sunt, dar identitatea mea nu trebuie dez-
văluită cu niciun chip.
Mătura Fantastică
Cristina
Midoi

9
Bună, mă numesc Sophia și am șaptespre-
zece ani. Voi deveni moștenitoarea de
drept a mamei mele. Sora mea, Luna, are
cincisprezece ani și e încă prințesă. Este
mai mică decât mine cu un an. Am puteri
mari. Pot să mă teleportez, am byakugan,
adică pot vedea chakrele celorlalți, pot
să vorbesc limba animalelor. Și mai am și
alte puteri speciale despre care nu vreau
să vorbesc. Da, știu, sunt foarte puternică.
La nouăsprezece ani voi primi coroana
mamei mele și tronul. Este dreptul meu.
Am deja o echipă. Suntem cinci. Eu, Luna,
Diamant, Rubin și Hinata. Numele famili-
ei mele este Uzumaki Hyuga
Eu sunt o eroină care conține multă cha-
kra. La fel ca sysul meu, Hinata.
Stela și Luna
Sophia
Tomescu
Stela
și
Luna

Safirul
descurcăreț
Era odată un safir care stătea cuminte pe un
inel. Lângă el, pe masă, stăpâna lăsase o bră-
țară ruptă, plină de safire. Brățara zăngănea
supărată.
— Hei, ce ai pățit? De ce ești așa de supărată?
întrebă safirul curios.
— Păi, nu vezi? Stăpâna m-a purtat azi în parc,
a fost neatentă, m-a agățat de o sârmă care ie-
șea dintr-un gard și m-a rupt. De acum, toate
safirele mele vor sta degeaba, nu o să le mai
vadă nimeni.
— Îmi pare tare rău pentru tine, spuse safirul
din inel. Hei, am o idee!
— O idee? Ce fel de idee?
— O să îl rog pe Superglue să te lipească la loc.
Și safirul din inel îl strigă pe Superglue, care
alunecă ușor și repară brățara ruptă.
— Mulțumim din suflet, safirule! Acum nu o
să ajungem la gunoi. Stăpâna ne va purta în
continuare.
La scurt timp după această întâmplare, inelul
cu safir se rostogoli și dădu peste niște cercei
rupți. Stăteau îmbufnați și așezați unul peste
celălalt.
Safirul descurcăreț
Sophia
Tomescu

11
— De ce sunteți supărați? întrebă safirul
din inel.
— Ni s-a rupt tortița, iar stăpâna nu mai are
cum să ne poarte. Sigur ne va arunca la gunoi.
— Nu cred una ca asta?
— Ce știi tu, safirule? Habar nu ai ce o să se în-
tâmple cu noi.
— Ba știu. Am auzit-o pe stăpână, chiar înainte
să plece la plimbare, că o să vă repare. A spus
că sunteți cerceii ei preferați.
— Vai, ce veste bună ne-ai dat, inelule! zdrăngă-
niră cerceii. Ne-ai făcut ziua mai frumoasă.
— Nu aveți de ce să îmi mulțumiți. Mă bucur
că am fost de ajutor.
Zilele au trecut și, într-o vineri ploioasă, sma-
raldul s-a trezit că a picat din inel.
— Vai, vai, numai mie putea să mi se întâmple
așa o nenorocire! Ce mă fac? Stăpâna o să se
descotorosească de mine cât ai zice pește.
— Nu fi trist, smaraldule!! Suntem aici pentru a
te ajuta! spuseră într-un glas cerceii și brățara.
— Vă mulțumesc, spuse trist smaraldul, dar
nu cred că mă puteți ajuta.
— Ba da, putem. Te vom ajuta așa cum ne-ai
ajutat și tu pe noi.
Și brățara și cerceii îl chemară pe Superglue,
care, cu o picătură, îl lipi la loc pe smarald
pe inel.
— Vaaai, vă mulțumesc din suflet. Sunteți niște
adevărați prieteni. Ce bine că suntem împreună.

Zâna
Măseluță
Mă numesc Zâna Măseluță și sunt o
supereroină. Eu am grijă, clipă de clipă, de
toți dinții de lapte ai copiilor din întreaga
lume. Copilașii își scot dințișorii și îi pun
sub pernă, iar eu vin noaptea, tiptil, în
vis, iau fiecare dințișor lăsat sub pernă și
las un bănuț drept răsplată.
Ce fac cu dințișorii adunați de la copii? Îi
duc în lumea mea magică și îi transform
în perle albe ca laptele. Din aceste perle
fac bijuterii pe care mai apoi le ofer tutu-
ror mămicilor.
Vă salut din ținutul de basm! Sunt Zâna
Măseluță.
Zâna Măseluță
Ștefania
Peltea

13
Eu
și
prietenele
mele
Eu și prietenele mele
Roxana
Ionescu

Apărătorul
naturii
Într-o zi de vară, la școală, Marius a scris
pe o bucățică de hârtie: „Mi-aș dori ca
natura să fie ocrotită“. Era supărat că oa-
menii erau nepăsători și că nu aveau grijă
de plante, de copaci și de ape. După ce a
terminat de scris, Marius a băgat bilețelul
în ghiozdan,
În fiecare zi, când ajungea acasă, își scotea
caietele și cărțile, dar niciodată nu scotea
bilețelul pe care era dorința lui cea mai
mare. Doar că, într-o zi, mama l-a rugat
pe Marius să îi dea rucsacul la spălat și
atunci a scos bilețelul din el și l-a pus pe
colțul biroului lui Marius.
A doua zi, când Marius a căutat bilețelul
să îl bage la loc în ghiozdan, bilețelul nu
era nicăieri. L-a căutat peste tot, dar nu
l-a găsit. Se pare că, în timp ce Marius
dormea, bilețelul prinsese viață și fugise.
Marius era foarte trist. Biletul lui preferat
dispăruse fără urmă. Mama a încercat să
îl împace, dar nu a reușit. Au căutat îm-
preună bilețelul în toate părțile, dar nici
urmă de el.
Apărătorul naturii
Ana
Bîrlan

15
A doua zi, supărat, Marius a plecat spre
școală. Îi venea să plângă. Așa de trist era.
La ore, nu a fost atent. Gândul lui era tot
la bilețel.
Când s-a întors în ziua aceea de la școa-
lă, cum mergea el pe drum, a văzut că
ceva era schimbat. A clipit și s-a uitat mai
bine. Nu mai erau gunoaie peste tot, iar
natura era curată și frumoasă. Atunci a
înțeles de ce a dispărut bilețelul. A fugit
repede acasă să îi spună mamei. Când a
intrat în camera lui, a găsit pe marginea
biroului bilețelul scris de el. Sub cuvintele
scrise de el stătea scris: „Ți-am îndeplinit
dorința“.
Atunci Marius a înțeles că natura trebuie
ocrotită de către toți oamenii.

Stăpâna
timpului
Eu sunt Lena și am nouă ani. Sunt blon-
dă, am ochii căprui și trăiesc în Popești.
Am puteri fantastice. Puterea mea este să
dau timpul înapoi. Eu vin dintr-o familie
obișnuită. Părinții mei nu au superpu-
teri. Eu am căpătat la vârsta de șapte ani
această putere neobișnuită. Și sora mea
are puterea de a se teletransporta. Împre-
ună suntem o echipă fantastică. Ne-am
căpătat puterile în urma unei întâmplări
foarte ciudate. Într-o zi, pe când ne plim-
bam pe o plajă, am găsit două medalioane.
Amândouă aveau câte o piatră albastră.
După ce le-am găsit, au început să se în-
tâmple lucruri ciudate. La vârsta de șapte
ani, am luat o notă mică la școală și mi-am
dorit să dau timpul înapoi. Chiar așa s-a
întâmplat.
Sora mea, la vârsta de nouă ani, și-a dorit
din tot sufletul să meargă la Paris. Dorin-
ța i s-a împlinit într-o clipă. După aceste
întâmplări am înțeles totul. Am înțeles
că avem puteri fantastice și că putem face
fapte bune.
Stăpâna timpului
Alessia
Floroiu

17
Eu acum îmi doresc să dau timpul înapoi
și să ajut familiile din Popești care nu
au posibilități. Vreau ca lumea să fie mai
bună și mai civilizată.

O
lume
frumoasă
Mă numesc Luna și sunt un supererou.
Am zece ani și locuiesc în comuna Popești.
Ce pot să fac? Mă pot teleporta și pot miș-
ca lucruri cu ajutorul minții.
Arăt grozav. Am cizme albastre din piele,
o curea roșie, o armură aurie și o mască
mov. Mai am o sabie din foc și un scut cu
stema României.
Am aceste puteri din naștere. Mi-au fost
date de o vrăjitoare magică. Ea m-a vrăjit
la naștere. M-a alcătuit din foc negru și
praf magic.
Animalul meu fantastic este o pisică. E o
pisică eroină și este colorată în roșu, gal-
ben și portocaliu.
M-am născut eroină ca să fac dreptate și
să fiu un model pentru toți ceilalți.
O lume frumoasă
Cristina
Toma

19
Cutia
de
pateu
și
naiul
Au fost odată ca niciodată un nai și o cutie de
pate de porc. Nimeni nu mai avea nevoie de
ele. Toți le considerau gunoaie. Naiul și cutia
de pate erau foarte triste din pricina unui
băiat pe nume Ion. Ion le lovea cu piciorul de
câte ori le vedea în cale.
— Sunteți cele mai urâte obiecte de pe lume!
— Poate că suntem nefolositoare acum, a
spus naiul, dar să știi că acum ceva timp am
fost instrumentul favorit al unui om. Cânta
la mine toată ziua.
— Nu te cred, a spus Ion. Nu sunteți bune de
nimic.
— Să știi că eu am fost bună la ceva, a zis cu-
tia de pate. Am purtat mâncare în mine. Mă
poți folosi.
Dar Ion nu asculta. Și arunca mai departe
alte și alte obiecte pe care le considera nefo-
lositoare.
— Dacă tot arunci gunoaie, lumea te va urî.
Nu mai arunca gunoaie pe jos. În mine poți
să plantezi o floare, a spus cutia de pate.
— Iar la mine poți să cânți, a spus și naiul.
Ion nu a ascultat. Așa că naiul și cutia de pate
au plecat singure la reciclat.
Cutia de pateu și naiul

În
Căutarea
Unui
Prieten
Mă numesc Bilețel și am trăit în casa unor
oameni. Într-o zi am zburat pe geam în
căutarea unui prieten. Am zburat o vre-
me, dar vântul m-a trimis pe o fereastră
și m-am lipit de un frigider. Am scris pe
mine: „Vrei să fii prietenul meu?‟. Ceva
mai târziu, în cameră, a apărut un copil,
m-a văzut și mi-a răspuns: „Da“. Am fost
așa bucuros.
— Tu poți să vorbești? m-a întrebat copilul.
— Da, pot să vorbesc. Exact cum vorbiți
voi, oamenii. Pot chiar și să scriu.
— Am văzut, a spus copilul bucuros că
putem să vorbim împreună. Vrei să îmi
povestești despre trecutul tău?
— Da, am răspuns. Uite, acum câțiva ani
locuiam în casa unor oameni și eram mai
mare, eram o foaie. Un copil ca tine m-a
rupt și m-a făcut bilețel. Dar m-a lăsat gol,
nu a scris nimic pe mine și mi-a dat dru-
mul să zbor. De atunci am intrat în mai
multe case de oameni, dar nimeni nu a
fost bucuros să mă primească. Sunt fericit
că tu vrei să fim prieteni. Tu ce ai făcut în
trecut?
În Căutarea Unui Prieten
Daria
Cîrstea

21
— Eu am opt ani și mă numesc Matei.
Merg la școală ca toți copiii. Vreau să
învăț. Nu am ce să îți povestesc mai mult,
dar sunt foarte bucuros că ai aterizat în
casa mea și că te-am întâlnit.
— Eu sunt ca tine. Sper că o să pot locui
aici cu tine. O să te las să scrii ce vrei pe
mine.
— Cu siguranță, de acum înainte vom fi
nedespărțiți, spuse Matei.
Apoi, scrise pe Bilețel: „Te iubesc!“
— Și eu te iubesc! Foarte mult.

Animagul
Marian
Mă numesc Marian și locuiesc în Popești.
Am părul castaniu, ochii căprui și sunt
înalt. Familia mea este numeroasă. Din ea
fac parte: tata, mama, bunica, bunicul și
cu mine. Ei sunt obișnuiți, dar eu sunt un
supererou.
Puterile mele sunt mari. Pot să mă trans-
form când vreau într-un animal. Și pot și
să mă și teleportez. Așa ajung într-o clipă
în orice loc doresc.
Aș vrea să salvez oameni și mai ales copii.
Mă gândesc că oamenii se găsesc adesea
în fel de fel de situații rele. Au nevoie de
ajutorul meu.
Aș vrea însă să îi salvez fără să știe cine
sunt, fără să îmi afle identitatea.
Animagul Marian
Eduardo
Alexe

23
Lupta
cu
Lupii
Eu mă numesc Daniel și locuiesc în
Dăiești Popești. M-am născut într-o fa-
milie de supereroi. Eu am puterea să
alerg foarte repede, cel mai repede. Pot să
călătoresc și în timp. Am și un animal de
companie, un câine pe nume Codiță. Și el
are puteri. Poate să se teleporteze unde
vrea el.
Într-o zi am auzit că satul Popești e în
pericol. Niște lupi erau în sat și voiau să
mănânce toate găinile. Mai voiau și să
fure lucruri de preț de la oameni din case.
Dar eu și Codiță ne-am luptat cu lupii și
am salvat pe toată lumea.
Lupta cu Lupii
Daniel Andrei
Răducu

26 Victoria Pătrașcu: nesupuneri
Eu
Alessia
Floroiu
Eu sunt o nesupusă. Pentru că nu mă dau
bătută. Nu am renunțat niciodată la vi-
sul meu, deși e unul greu de îndeplinit.
Dar voi reuși, sunt sigură. Îmi doresc tare
mult să scriu. Aș vrea să scriu atât cărți
pentru copii cât și cărți de acțiune, pentru
adulți.
Sunt mulți cei care îmi spun că nu voi
reuși sau că sunt prea mică, dar, în ciuda
tuturor opiniilor, eu merg mai departe, pe
drumul meu.
Sunt și oameni care mă susțin și mă în-
curajează. Ei mă ajută să nu renunț. Sper
să reușesc.
Visul Alessiei:
Visul meu este să devin o scriitoare cu-
noscută. Pentru a reuși asta, am nevoie
de inspirație, susținere și de o echipă. În
echipă aș avea nevoie de un scriitor, un
ilustrator, un editor, un designer de carte
și de un tipograf.
Eu

27
Micul
fotbalist
Alex
Vîlcu
Eu am început să joc fotbal atunci când
domnul de sport m-a luat cu el și m-a dus
la prima competiție de fotbal. De atunci
am tot jucat meciuri și m-am ambiționat
să nu mă las și să continuu cu fotbalul.
Acum mă duc la meciuri doar din când în
când. Deși nu ajung la antrenamente me-
reu, domnul tot mă ia cu el la meciuri.
Visul lui Alex:
Eu aș vrea să ajung un fotbalist bun. Ca să
fac o carieră în fotbal, ar trebui să cunosc
oameni noi, să îmi fac prieteni de tot fe-
lul, mai ales oameni cu suflet bun. Mai am
nevoie de suporteri și chiar de o echipă.
Micul fotbalist

Mama
mea
Ana
Bîrlan
Mama mea are 36 de ani și este o femeie
foarte frumoasă. Este înaltă, are părul
lung și castaniu, iar ochii sunt căprui și
pătrunzători.Părul îl are mereu aranjat
și pieptănat. Ochii ei blânzi mă privesc
întotdeauna cu dragoste, duioșie și cu
căldură. De multe ori, reușește doar cu o
simplă privire să mă calmeze sau să mă
încurajeze. Mama este o persoană care
nu renunță niciodată la lucrurile pe care
vrea să le facă. E mereu harnică și nu se
plânge niciodată, indiferent de ce are de
făcut. Îmi este mamă, dar îmi este și pri-
etenă. Dacă nu ar fi fost mama, eu nu aș fi
existat. Nu cred că m-aș descurca fără ea.
Doresc tuturor copiilor o mamă bună, așa
cum este mama mea. Să vă iubiți mamele!
Visul Anei:
Visul meu este să devin ilustratoare. Pen-
tru a deveni ilustratoare, am nevoie de
facultate și să pot să îmi imaginez cum va
arăta desenul meu.
Mama mea

29
Mama
mea
Cristina
Midoi
Mama mea are douăzeci și nouă de ani,
are părul blond și ochi căprui. Are și o
soră. Mama nu mă uită și mă sună de fie-
care dată și vorbește cu mine. Mama mea
este plecată în altă țară. Peste o lună îmi
va trimite pachet. Sunt foarte mulțumită
că o am pe mama mea. Când trece pe la
noi, mă învață să fiu ordonată și cuminte.
Visul Cristinei:
Visul meu este să fiu însoțitoare de bord.
Pot să obțin asta prin învățătură. Nu
vreau să mă las de visul meu. Ca să ajung
să îmi văd visul împlinit, trebuie să mă
inspir de la oamenii cuminți.
Mama mea

Tata,
Nesupusul!
Cristina
Toma
Tata a fost și încă mai e. El a fost cel mai
bun părinte pentru mine. Tata e lacom de
muncă. El e cel care ne aduce bani în casă.
Joi, până în Paști, tatăl meu și-a rupt
piciorul. Era sărbătoare și, în loc să se
odihnească, s-a dus în pădure, la muncă.
Acum merge în cârjele nașei mele, Elida
Mociofan.
Tata mi-a făcut, atât cât a putut, toate pof-
tele. El are părul negru, ochii verzi, este
inteligent și e tare bun cu mine. Doar că
e cam încăpățânat. Este zodia Taur. Și eu
sunt zodia Taur.
Uneori, tata mă ceartă, dar eu știu că îmi
vrea binele și că mă iubește foarte mult.
Tatăl meu are cincizeci și unu de ani, dar
încă muncește foarte mult. Se vede că
e muncitor după livada plină de meri și
pruni pe care o are. Este pomicultor, dar
îi place să joace și fotbal. De fiecare dată
când jucăm fotbal el mă învinge. Mereu.
Nu-mi vine să cred că mă învinge mereu.
Tatăl meu este iubit de toată lumea și este
un adevărat model pentru toți.
Tata, Nesupusul!

31
Andrei Daniel
Răducu
Visul Cristinei:
Visul meu este să devin scriitoare și să
scriu povești pentru copii. Ca să pot să îmi
îndeplinesc visul, trebuie să citesc mai
multe povești, să am mai mult curaj și mai
multă încredere în mine.
Mama mea mă ajută și ține la mine. Ea mă
îndrumă să învăț bine și să vorbesc fru-
mos. Te iubesc, mama!
Visul lui Daniel:
Visul meu este să fiu fotbalist. Trebuie să
mă antrenez tot timpul și să învăț.
Mai am un vis. Vreau să devin polițist.
Mama mea (cu inimioară)
Mama
mea
(cu
inimioară)

Talentul
e
mare
Daria
Cîrstea
Visul Dariei:
Mă numesc Daria. Am 11 ani și îmi place
desenul. Cel mai mult îmi place pictura.
Ca să pictez am nevoie de pensule, pânză,
vopsele și de foarte multă imaginație. Ta-
blourile vor arăta minunat dacă, pe lângă
imaginație, mai pui și suflet. Îmi doresc
să devin o pictoriță renumită, dar știu
că trebuie să muncesc mult pentru a-mi
îndeplini acest vis.
Talentul e mare

33
Mama
mea
Eduardo
Alexe
Mama mea este foarte puternică. Ea a
mers la sală și ridică greutăți. Dacă vrea,
poate alerga un maraton întreg. Ea este
cea mai importantă ființă pentru mine
și este foarte specială.
Visul lui Edi:
Visul meu este să devin actor. Mi se pare o
meserie foarte frumoasă și mereu mi-am
dorit să apar într-un film. Vreau așa de
tare să ajung actor!!
Mama mea

Rareș
Oprea
Bunica mea muncește, face mâncare, dar
mă și alină atunci când sunt supărat. Ea
mă ajută întotdeauna când îmi este greu.
Ea e bunica mea cu părul scurt și ochi
căprui. Te iubesc, bunica!
Visul lui Rareș:
Visul meu este să devin polițist. Vreau să
prind răufăcători. Ca să reușesc acest lu-
cru trebuie să învăț și să nu renunț nicio-
dată, oricât de greu ar fi. Mai am nevoie și
de o rețetă de curaj.
Bunica mea
Bunica
mea

35
Nesupusa
mea
e
mama
Roxana
Ionescu
Mama mea e cea mai bună. E ca o floare
deschisă. Într-o zi am întrebat-o:
— Mami, de ce trebuie să merg la școală?
Mama mi-a răspuns:
— Trebuie să mergi la școală pentru a
învăța și pentru a-ți face prieteni. Știi
vorba aceea care spune că fără carte nu ai
valoare?
— Nu, mama, nu o știu.
— Află de la mine că, dacă nu înveți, nu vei
reuși să faci nimic. Gata cu vorba! Acum
mănâncă și du-te la lecții.
Așa e mama mea. Mereu mă ajută și mă
îndrumă.
Visul lui Roxi:
Eu vreau să mă fac polițistă sau doctoriță.
Polițistă pentru a face dreptate, iar docto-
riță pentru a avea grijă de pacienți.
Nesupusa mea e mama

36
Cătălin
Moroșanu
Victoria Pătrașcu: nesupuneri
Ștefania
Peltea
Cătălin Moroșanu este vărul lui tata și e
un Nesupus. El este unul dintre cei mai
iubiți sportivi din România. Este un tip
popular, dar este foarte cumsecade cu
toată lumea. El s-a născut pe 30 iunie 1984,
are treizeci și șase de ani și mai are un
frate, Claudiu Moroșanu.
Cătălin Moroșanu este un kickboxer ro-
mân și a câștigat patruzeci și cinci de me-
ciuri. El se antrenează la CS Cotnari-Scor-
pions.
Cătălin Moroșanu este mândru că e ro-
mân. El a promis că într-o zi va veni la
Popești să ne viziteze.
Visul Ștefaniei:
Îmi doresc să devin dentistă. Îmi place să
văd toți oamenii fericiți, fără dureri de
dinți. Sper să ajung dentistă într-o zi, dar
trebuie să am și mai mult curaj.
Cătălin Moroșanu

37
Fratele
Vlăduț
Ciumpavu
Fratele meu e nesupusul meu. Când era
mic, el visa că o să devină un fotbalist
cunoscut. Din câte mi-a spus el, chiar
a reușit.
La început, când a vrut să se înscrie în-
tr-un club, nu a fost primit. Așa că, îm-
preună cu prietenii lui, care și ei fusese-
ră refuzați, s-au gândit să se antreneze
singuri. Unul s-a pus portar, altul fundaș,
altul atacant. Așa au început.
Acum, fratele meu are 22 de ani și parti-
cipă la competiții sportive. Îmi doresc să
devin ca el și îl iubesc foarte mult.
Visul lui Vlăduț:
Aș vrea să devin un mare afacerist și,
din banii pe care îi voi obține, să donez
o parte către spitale și orfelinate. Eu pot
obține ceea ce mi-am propus prin ambiție
și foarte multă învățătură.
Fratele

38
Bunica
mea
e
o
Nesupusă
Sophia
Tomescu
Bunica mea este un supererou fantastic.
Ea este mereu grijulie și ne face niște pre-
parate delicioase. Bunica e foarte ambi-
țioasă când vine vorba de treabă. Nu uită
niciodată să ne zâmbească atunci când
pleacă de la noi la ea acasă. Cel mai mult
îmi place atunci când merg cu bunica și cu
văcuțele la iarbă verde, iar bunica începe
să îmi povestească amintiri de pe vremea
când era mică.
Pe bunica o pot numi una dintre femeile
nesupuse.
Visul Sophiei:
Visul meu este să mă fac scriitoare de
manga sau scenaristă de anime și să fac
ceva educativ. Pentru a-mi vedea visul
împlinit, am nevoie de informatică și de
multă inspirație.
Bunica mea e o Nesupusă
Victoria Pătrașcu: nesupuneri

39

Antologie De Basm Popesti

More Related Content

What's hot

Similar to Antologie De Basm Popesti

Recently uploaded

Antologie De Basm Popesti