Adenium, cunoscut și sub numele de 'trandafirul desertului', este o plantă originară din zona Golfului Aden, caracterizată prin aspectul său arbustiv și tulpina contorsionată. Aceasta poate fi înmulțită prin semințe sau butași, dar doar plantele din semințe dezvoltă tulpini impresionante la maturitate. Florile variate, în nuanțe de alb, roz sau roșu, apar de obicei după 3-4 ani și planta necesită condiții de creștere optime, inclusiv expunere la soare, pentru a se dezvolta corect.

1. ADENIUM
Denumirea provine de la golful Aden ce se afla la oceanul Indian, zona care este habitatul natural al
speciei.
Familia din care face parte :Apocynaceae
Denumirea populara cel mai des utilizata este "trandafirul desertului"
Aspectul plantei in natura este unul arbustiv, cu o inaltime de 2- 3 metri.
In captivitate, rar depaseste un metru ca inaltime.
Radacina este de regula de tip pivotant, iar tulpina de tip caudex, cu forme uneori deosebit de
contorsionate, dand un aspect interesant plantei in ansamblu, si facand ca fiecare planta sa fie un
unicat in felul ei.
Doar plantele obtinute din seminte isi dezvolta la maturitate o tulpina impresionanta, nu si cele
obtinute prin butasire.
Frunzele de forma ovala, usor lanceolate, sunt de un verde inchis, lucioase, uneori usor cerate si
semipersistente.
Cad iarna in totalitate daca temperatura ambientala este mai mica de 15 grade celsius, planta
intrand in repaus fortat.
In mod normal, frunzele sunt persistente pe varfurile de crestere ale ramurilor, in numar destul de
mic, ca o reactie de aparare a plantei impotriva pierderii de apa prin evaporare.
In mod normal, in timpul perioadei de vegetatie, o data cu aparitia unei frunze noi, se produce
pierderea unei frunze mature aflate de regula la baza ramurii in crestere.
Florile apar de regula dupa 3 - 4 ani de la insamantare, in conditiile in care planta a trecut printr-un
proces optim de dezvoltare.
Sunt in forma de trompeta, cu cinci petale, putand ajunge la 10 centimetrii in diametru, mai ales la
plantele din natura, iar la plantele aflate in captivitate, florile nu depasesc 5 - 8 centimetrii ( cel putin
din cate stiu eu ).
In general florile sunt albe, roz sau rosii, nuante in degrade, dar si in diverse combinatii la numerosii
hibrizi sau cultivari.
Fructele au forme de bace, ca doua coarne, sunt verzi si contin numeroase seminte.
In cazul plantelor captive fructificarea este intamplatoare sau inexistenta.
Ma refer la plantele aflate in colectiile particulare de la noi si nu la marii colectionari din lume care
produc anual zeci si sute de cultivari cu flori care mai de care mai interesante...vanduti mai apoi la
preturi piperate pe site-urile de profil.
Inmultirea se poate face prin seminte sau vegetativ prin butasire.
La inmultirea prin seminte este de preferat ca acestea sa nu fie mai vechi de trei luni.
Semintele proaspat recoltate dau cele mai bune rezultate, daca sunt insamantate corect si daca se
respecta tenologia specifica speciei.
Temperatura optima pentru germinare este intre 25 si 30 de grade celsius.
Este de preferat ca semintele sa fie tratate in prealabil cu un fungicid inainte de semanare.
Exista doua variante de abordare in ceea ce priveste semanarea.
Cea simpla, cand dupa tratarea cu fungicid se seamana direct.
Sau cea in care semintele inainte de semanare sunt tinute in apa la 40 - 60 de grade aproximativ 24 -
48 de ore, apoi tratate cu fungicid si semanate.
Eu am folosi ambele variante, cea de-a doua cu tinerea semintelor 24 de ore in apa apoi tratarea cu
fungicid, dand cele mai bune rezultate, la seminte produse in Romania, nu mai vechi de 3 luni.

2. Insamantarea se poate face pe un substrat normal pentru cactusi si suculente, steril, intr-o casoleta
ce capac, sau orice recipient acoperit cu capac transparent sau folie transparenta, la o temperatura
de 25 - 30 de grade, in orice perioada a anului.
Personal cele mai bune rezultate le-am obtinut folosind ca substrat pamant pentru cactusi si
suculente produs in Ungaria, atat pentru insamantari dar si pentru evolutia ulterioara a plantelor.
Alte recomandari : solul plantelor in crestere poate sa fie unul de tip neutru sau usor alcalin, compus
din turba, pamant de telina si nisip, bine drenat.
Poate fi luat in calcul si un substrat cu o componenta predominat menerala, in functie de conditiile
de cultura si de scopul urmarit.
Trandafirul desertului iubeste soarele, as putea zice chiar ca este dependent de soare, ca sa creasca
in conditii bune si ca sa se puna in valoare, atat prin aspectul general, dar si al coloritului si
numarului de flori.
Inmultirea prin butasire se poate realiza in perioada de vegetatie, prin prelevarea de ramuri
semilemnificate, care dupa prelevare se lasa in repaus la umbra pentru cicatrizarea taieturii timp de
5 - 10 zile.
Inradacinarea se efectuiaza cu rezultate bune, daca inainte de plantare se foloseste Radistim, intr-un
substrat favorabil plantei, cu udari atente si observatia permanenta a butasului respectiv.
Plantele obtinute pe aceasta cale vor fi lipsite de caudex, dar vor inflori si se vor comporta ca si cele
obtinute din seminte.
In mod normal, primele radacini incep sa apara dupa 2 - 4 saptamani, iar modul de udare in aceasta
perioada, precum si ulterior, pana la inradacinarea completa trebuie sa fie unul echilibrat in
concordanta cu evolutia plantei.
Un alt mod de obtinere a unor flori deosebite sau de obtinere de flori de diverse coloratii pe aceeasi
planta, il reprezinta altoirea.
Metoda cea mai folosita este altoirea in despicatura si se realizeaza de regula pe plante obtinute din
seminte, aproape de maturitate sau mature, bine dezvoltate si in perioada de vegetatie.
Se obtin astfel plante care vor avea flori cu coloratii diverse, foarte placute la vedere in momentul
infloririi.
Altoirile se mai realizeaza si in cazul unor cultivari greu de tinut pe radacina proprie sau cu potential
floricol redus in acest caz.
Exemplificare :
In perioada de vegetatie din primavara pana in toamna, este de preferat ca plantele sa vegeteze
afara in plin soare, sa fie udate corespunzator si sa fie ferite de excesul de apa.
Apa in exces duce la putrezirea radacinilor si implicit la pierderea plantei.
Adenium este foarte rezistent la seceta, totusi, lipsa apei pe o perioada indelungata, mai ales in
perioada de vegetatie, duce la inmuierea usoara a caudexului si la pierderea treptata a frunzelor.
Foarte rezistent la temperaturi extreme pozitive, Adenium refuza totusi sa mai infloreasca la
temperaturi mai mari de 40 grade celsius.
Este de preferat ca apa de udare sa fie cea de ploaie.
Transplantarile se fac de regula o data la doi ani, dar si atunci cand se constata ca substratul nu mai
corespunde necesitatii plantelor, sau ghivecele devin subdimensionate in raport cu radacinile.
Adenium se preteaza relativ usor la cultura de tip bonsai, cu respectarea conditiilor de rigoare.
ATENTIE : seva plantei este toxica / otravitoare