educatie postnatala

1. PROMOVAREA ALĂPTĂRII
ÎN MEDICINA PRIMARĂ
Ministerul Sănătăţii
Direcţia de Sănătate Publică a JudeţuluiCluj
Centrul Regional pentru Promovarea Alăptării Cluj

2. Cuprins
CUPRINS .................................................................................................................................................................... 2
INTRODUCERE ........................................................................................................................................................ 5
TIPURI DE ALIMENTAŢIE A SUGARULUI ....................................................................................................... 6
STRATEGIA OMS ŞI MS ÎN PROMOVAREA, PROTECŢIA ŞI SPRIJINIREA ALIMENTAŢIEI
NATURALE................................................................................................................................................................ 7
I. STRATEGIA ORGANIZAŢIEI MONDIALE A SĂNĂTĂŢII............................................................................................. 7
1. Comitetul Naţional pentru Alăptare ................................................................................................................. 8
2.Iniţiativa " Spital Prieten al Copilului" ............................................................................................................. 9
3. Codul International de Marketing al Substituienţilor de Lapte Matern ......................................................... 11
4. Legislaţia privind maternitatea....................................................................................................................... 13
II. STRATEGIA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII DIN ROMÂNIA (MS) ............................................................................... 14
1. Comitetul Naţional de Promovare a Alăptării (CNPA).................................................................................. 14
2. Promovarea iniţiativei "Prieten al copilului" ................................................................................................ 15
3. Codul internaţional de marketing al substitutelor de lapte matern ................................................................ 17
4. Legislaţia privind maternitatea în România ................................................................................................... 17
CONCEPTUL DE ALĂPTARE.............................................................................................................................. 18
ALĂPTAREA CULTURALĂ................................................................................................................................ 18
ALĂPTAREA BIOLOGICĂ.................................................................................................................................. 19
AVANTAJELE ALIMENTAŢIEI NATURALE................................................................................................... 20
CALITATEA ŞI COMPOZIŢIA LAPTELUI DE MAMĂ..................................................................................... 20
BENEFICIILE ALĂPTĂRII .................................................................................................................................. 23
DEZAVANTAJELE ALIMENTAŢIEI ARTIFICIALE ..................................................................................... 25
ANATOMIA SÂNULUI........................................................................................................................................... 26
FIZIOLOGIA LACTAŢIEI ŞI A SUPTULUI....................................................................................................... 27
I. PRODUCEREA LAPTELUI.......................................................................................................................... 27
II. TRANSFERUL LAPTELUI....................................................................................................................... 30
III. PROCESUL DE SUPT DIN SÂN............................................................................................................... 30
1. Procesul de supt din sân ............................................................................................................................. 30
2. Mecanismul suptului tetinei ........................................................................................................................ 32
3. "Confuzia mamelonului"............................................................................................................................. 32
4. Suptul din „mamelon artificial” ................................................................................................................. 33
5. Necoordonarea suptului cu deglutiţia......................................................................................................... 33
EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A SUPTULUI PRIN TEHNICA EXAMINĂRII DIGITALE...................................................... 33
TEHNICA ALĂPTĂRII .......................................................................................................................................... 36
1. POZIŢIONAREA LA SÂN ................................................................................................................................ 36
2. ATAŞAREA COPILULUI LA SÂN................................................................................................................... 39
ATAŞAREA LA SÂN ÎN SITUAŢII PARTICULARE......................................................................................... 42
POZIŢII DE ALĂPTARE....................................................................................................................................... 43
EVALUAREA UNUI SUPT.................................................................................................................................... 46
1. OBSERVAREA SÂNULUI ŞI A MAMELONULUI ........................................................................................................ 46
2. VERIFICAREA POZIŢIEI ŞI ATAŞĂRII CORECTE LA SÂN .......................................................................................... 47
MODELE DE EVALUARE ALE SUPTULUI (SCORURI DE ATAŞASRE LA SÂN). .................................. 50
INIŢIEREA ŞI STIMULAREA SECREŢIEI LACTATE ÎN MATERNITATE............................................... 54
1) INFORMAŢII GENERALE............................................................................................................................... 54
2) INIŢIEREA ALĂPTĂRII................................................................................................................................... 54
ROLUL SISTEMELOR ROOMING - IN ŞI BEDING – IN................................................................................ 59
2

3. ROOMING - IN .......................................................................................................................................................... 59
BEDING – IN............................................................................................................................................................. 59
DEZAVANTAJELE ALIMENTAŢIEI „PRELACTEALE” ............................................................................... 61
ALTE METODE DE ALIMENTAŢIE.................................................................................................................. 62
CE SĂ NU FACĂ MAMA CÂND ALĂPTEAZĂ.................................................................................................. 66
DIFICULTĂŢI ÎN ALĂPTARE ............................................................................................................................. 67
1. PATOLOGIA MAMELONULUI....................................................................................................................... 67
DISFUNCŢII MAMELONARE ...................................................................................................................................... 67
Mamelonul ombilicat .......................................................................................................................................... 67
Ragadele ............................................................................................................................................................. 68
Micoza mamelonului........................................................................................................................................... 69
Vasospasm .......................................................................................................................................................... 70
Edemul mamelonar ............................................................................................................................................. 71
2. ANGORJAREA SĂNILOR................................................................................................................................ 72
3. CANALE GALACTOFORE OBSTRUATE ...................................................................................................... 73
4. MASTITA........................................................................................................................................................... 74
MULSUL SÂNULUI ................................................................................................................................................ 76
CONSERVAREA LAPTELUI ................................................................................................................................ 80
MENŢINEREA LACTAŢIEI.................................................................................................................................. 81
ALĂPTAREA DISCRETĂ (ALĂPTAREA ÎN LOCURI PUBLICE)................................................................. 84
MONITORIZAREA STĂRII DE BINE A COPILULUI ALĂPTAT LA SÂN ŞI A LACTAŢIEI .................. 85
INCIDENTELE ALĂPTĂRII ................................................................................................................................. 98
1. COPILUL PLÂNGĂCIOS.......................................................................................................................................... 98
2. REFUZUL SÂNULUI ............................................................................................................................................... 99
3. REFLEXUL EXAGERAT DE ELIBERARE A LAPTELUI ............................................................................................. 100
4. REFLUXUL GASTRO- ESOFAGIAN........................................................................................................................ 100
5. DIAREEA POSTPRANDIALĂ ................................................................................................................................. 100
ALĂPTAREA ÎN SITUAŢII PARTICULARE.................................................................................................. 102
I. ALĂPTAREA PREMATURULUI.............................................................................................................................. 102
II ALĂPTAREA COPILULUI BOLNAV........................................................................................................................ 107
III. ALĂPTAREA ÎN CAZUL MAMEI BOLNAVE.......................................................................................................... 108
Medicaţia mamei............................................................................................................................................... 108
IV. ALĂPTAREA GEMENILOR ................................................................................................................................. 109
ÎNŢĂRCAREA ....................................................................................................................................................... 111
DIVERSIFICAREA ALIMENTAŢIEI ................................................................................................................ 112
1. Alăptare exclusivă 6 luni a sugarilor sănătoşi născuţi la termen................................................................. 112
2. Diversificarea alimentaţiei după 6 luni cu menţinerea alăptării până la 2 ani............................................ 113
3. Metoda corespunzătoare de administrare a alimentelor complementare.................................................... 114
4. Prepararea şi păstrarea corespunzătoare ale alimentelor complementare................................................. 115
5. Cantitatea de aliment complementar necesar............................................................................................... 115
6.Consistenţa alimentelor complementare........................................................................................................ 116
7. Frecvenţa meselor şi conţinutul energetic .................................................................................................... 116
8. Valoarea nutritivă al alimentelor complementare ........................................................................................ 116
9. Administrarea de supliment de vitamine şi minerale (sub formă de medicamente) sau produse fortifiate... 117
10. Alimentaţia în cursul şi după îmbolnăvire ................................................................................................. 117
DIVERSIFICAREA ALIMENTAŢIEI LA COPILUL ALERGIC........................................................................ 118
PRINCIPII DE CONSILIERE.............................................................................................................................. 120
I. METODE........................................................................................................................................................... 120
3

4. 1. ASCULTAREA ACTIVĂ................................................................................................................................ 120
2. COMUNICARE VERBALĂ........................................................................................................................... 120
3. EMPATIA...................................................................................................................................................... 121
4. CREAREA ÎNCREDERII ŞI SPRIJINUL...................................................................................................... 121
5. PROGRAMAREA URMĂTOAREI CONSULTAŢII ...................................................................................... 121
II. CONSILIEREA PRENATALĂ................................................................................................................................. 121
III. CONSILIEREA POSTNATALĂ ............................................................................................................................. 121
ANAMNEZA ÎN ALIMENTAŢIA NATURALĂ ................................................................................................ 122
IDEI FALSE ÎN ALĂPTARE................................................................................................................................ 123
CONSULTANT DE LACTAŢIE (LACTATION CONSULTANT) .................................................................. 126
ANEXA1 .................................................................................................................................................................. 129
ANEXA 2 - DECLARATIA INNOCENTI PENTRU PROTECTIA,PROMOVAREA SI SPRIJINUL
ALAPTARII............................................................................................................................................................ 130
ANEXA 3 ................................................................................................................................................................. 132
ANEXA 4 - GHIDUL IMPLEMENTĂRII STANDARDELOR INIŢIATIVEI "PRIETEN AL
COPILULUI"PENTRU ALĂPTARE ÎN COMUNITĂŢI, ELABORAT DE UNICEF ÎN MAREA
BRITANIE............................................................................................................................................................... 135
ANEXA 5' - GHID PENTRU PĂRINŢI DESPRE POLITICA DE ALĂPTARE A UNITĂŢII MEDICALE
.................................................................................................................................................................................. 139
ANEXA 5” - ALIMENTAŢIA SUGARULUI LISTĂ POSTNATALĂ DE VERIFICARE ......................... 140
ANEXA 6 - COMPOZIŢIA LAPTELUI UMAN ÎN PRIMELE ZILE DE LACTAŢIE (DUPĂ
MENDELSON ŞI COLAB.1983) .......................................................................................................................... 142
ANEXA 7 - COMPOZIŢIA LAPTELUI UMAN ÎNTRE A15-A ŞI A 29-A ZI DE LACTAŢIE (DUPĂ
MENDELSON ŞI COLAB. 1983) ......................................................................................................................... 143
ANEXA 8 - LINII DIRECTIVE PENTRU O DIVERSIFICARE CU SUCCES............................................. 144
ANEXA 9 - ALĂPTAREA BIOLOGICĂ............................................................................................................ 145
ANEXA 10. MODELE DE EVALUARE ALE SUPTULUI .............................................................................. 148
4

5. „Nou – născutul are nevoie de trei lucruri:
căldura braţelor mamei, mâncare şi siguranţa
dată de prezenţa mamei;Toate trei sunt satisfăcute
prin alăptare”.dr. Grantly Dick- Read.
5
INTRODUCERE
De mii de ani, laptele de mamă asigură satisfacerea nevoilor specifice sugarului. Cu cât
se ştie mai mult despre proprietăţile imunologice, nutriţionale ale laptelui matern cu atât acesta
îşi dovedeşte mai mult superioritatea faţă de alte preparate de lapte .
Alăptarea, deşi o alimentaţie tradiţională pentru specia umană, a cunoscut o perioadă de
declin, mai ales în deceniile de mijloc al secolului trecut, când s-a promovat o educaţie sanitară
în masă, greşită (datorită intereselor comerciale) susţinând că alimentaţia artificială este la fel de
eficientă ca cea naturală. La aceasta s-a mai adăugat teoria unor pediatrii de a forma indivizi
independenţi printr-o educaţie rigidă a copiilor, interdicţia de a-i lua în braţe şi de a-i satisface
dorinţele imediate, ceea ce a îngreunat formarea ataşamentului copil-părinţi şi dezvoltarea
sentimentului de siguranţă, cauza tulburărilor de adaptare de mai târziu a copilului.
Tot odată implicarea femeilor pe plan social a restrâns timpul disponibil petrecut cu
copilul. Teoria greşită de separarea copilului de mamă după naştere pentru a-l feri de infecţii şi
alăptarea la ore fixe a defavorizat instalarea lactaţiei. Rezultatele acestei mişcări au fost
dezastruoase, mai ales în ţările subdezvoltate, a crescut incidenţa malnutriţiei, ale bolilor
infecţioase şi a mortalităţii infantile. Fenomenul a fost etichetat "cel mai important eşec biologic
şi medical din istoria speciei umane". (M. Maiorescu, Constanţa Iacob. Elemente de nutriţie
pediatrică.)
Lipsa alăptării şi mai ales lipsa alăptării exclusive 6 luni cât şi diversificarea inadecvată
sunt importanţi factori de risc pentru morbiditatea şi mortalitatea infantilă iar pe termen lung
pentru performanţe şcolare slabe, productivitate redusă şi dezvoltare intelectuală şi socială
scăzută. (Strategia OMS şi UNICEF pentru alimentaţia sugarului şi copilului mic).
Alăptarea este un act natural dar un comportament care trebuie învăţat.
Toate mamele pot alăpta dacă au informaţii corecte şi dacă sunt sprijinite de familie, comunitate
şi personalul medical.

6. TIPURI DE ALIMENTAŢIE A SUGARULUI
9 Alimentaţia naturală este metoda de alimentare a sugarului cu lapte de mamă ( direct din
6
sân sau cu biberonul, paharul sau seringa).
9 Alăptarea este alimentaţia sugarului la sân.(OMS)
9 Alăptarea exclusivă este alimentaţia sugarului numai la sân , fără nici un alt aliment solid
sau lichid, fără ceai /apă;(OMS)
9 Alăptare preponderentă este alimentaţia sugarului la sân sau cu lapte matern colectat, plus
apă/ceai/suc de fructe. (OMS)
9 Alăptarea parţială ( alimentaţia mixtă) este alimentaţia sugarului la sân dar şi cu alt tip de
lapte. (OMS).
9 Alimentaţia cu substitute de lapte matern (alimentaţia artificială) este alimentaţia
sugarului cu alt tip de lapte decât lapte matern, fără alimente solide.
9 Înţărcarea este introducerea alimentaţiei complementare, de tranziţie (OMS) şi înlocuirea
treptată a laptelui matern cu alte alimente.
9 Ablactarea este încetarea alăptării (OMS).
9 Alimentaţia complementară (diversificată) este introducerea alimentelor "solide", diferite
de lapte, în alimentaţia sugarului (iniţial sub forma preparatelor fluide/semisolide).(OMS).
9 Alimentaţia cu biberonul este oferirea oricărui tip de lapte cu biberonul (OMS).

7. STRATEGIA OMS ŞI MS ÎN PROMOVAREA, PROTECŢIA ŞI
SPRIJINIREA ALIMENTAŢIEI NATURALE
I. Strategia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii
Alimentaţia naturală este unul din drepturile fundamentale umane, este dreptul mamelor
şi dreptul copiilor la nutriţie ideală, sănătate şi îngrijire optimă. OMS declară că 98% din femei
sunt fiziologic capabile de a alăpta cu succes.
OMS şi UNICEF au adoptat mai multe rezoluţii şi au iniţiat mai multe programe pentru
sprijinirea alăptării şi restabilirii unei "culturi de alăptare" în lumea întreagă (anexa 1).
În 1990, la întâlnirea OMS/UNICEF "Alăptarea în 1990: o iniţiativă globală", organizată
în Italia, la Spedale degli Innocenti a fost adoptată "Declaraţia Innocenti pentru protecţia,
promovarea şi sprijinul alăptării". La Adunarea Generală OMS din 1991 (a 44-a) această
declaraţie a fost considerată baza politicii internaţionale de sănătate iar la Adunarea Generală
OMS din 1992, statele membre au fost chemate să urgenteze implementarea la nivel naţional al
obiectivelor operaţionale ale "Declaraţiei Innocenti" .
Declaraţia Innocenti (anexa 2)..
Declaraţia subliniază importanţa alimentaţiei naturale în dezvoltarea sănătoasă a copilului
şi contribuţia la sănătatea femeii, reducând riscul cancerului de sân şi de ovar, sângerărilor
pospartum ajutând la revenirea uterului la mărimea iniţială, întârziind o nouă sarcină şi având
beneficii sociale şi medicale.
Declaraţia stipulează următoarele obiective, ca fiind necesare pentru sănătatea optimă a
7
copilului şi mamei:
Tuturor femeilor ar trebui să le asigure posibilitatea de a alăpta exclusiv şi toţi
copiii ar trebui alimentaţi exclusiv cu lapte de mamă de la naştere până la 6 luni. După
aceea, copiii ar trebui să fie alăptaţi în continuare pe lângă o alimentaţie complementară
adecvată până la 2 ani sau peste.
"Alăptarea exclusivă" înseamnă că nici un alt lichid sau aliment (fără apă/ceai) nu este dat
copilului decât lapte de mamă şi eventuale suplimente medicamentoase (vitamine sau medicaţie).
"Alimente complementare" înseamnă orice aliment diferit de lapte preparat acasă sau de fabrică
care se poate folosi ca şi completare a laptelui de mamă sau preparatelor de lapte praf, atunci
când acestea numai satisfac nevoile nutriţionale ale copilului.(Articolul 3 al Codului
Internaţional de Marketing ale Substituentelor de Lapte Matern ).
Obiectivele operaţionale ale "Declaraţiei Innocenti" prevăd:
Din 1995 toate guvernele trebuie să aibă:
1. Un Coordonator Naţional pentru alăptare si să stabilească un Comitet multisectorial
de alăptare compus din reprezentanţi ai unor departamente guvernamentale
importante,organizaţii non-guvernamentale şi asociaţii profesionale medicale
2. Asigurarea că toate serviciile de maternitate practică respectarea in totalitate a celor 10
puncte din cei" 10 PAŞI PENTRU O ALĂPTARE CU SUCCES" publicat în documentul

8. comun OMS/UNICEF "Protejând,promovând şi susţinând alăptarea: rolul special al serviciilor
de maternitate".
3. Să acţioneze conform principiilor si scopurilor tuturor articolelor al Codului
Internaţional De Marketing al Substituenţilor de Lapte Matern si a rezoluţiei Adunării
Generale OMS, în întregime
4. Să decreteze proiecte de lege pentru protejarea dreptului la alăptare a femeii din
câmpul muncii şi să stabilească mijloacele de aplicare a acestor legi.
Pentru atingerea obiectivelor prevăzute de "Declaraţia Innocenti" s-a făcut un apel
tuturor guvernelor să adopte programe naţionale pentru alăptare şi să traseze directive
naţionale pentru 1990 şi să stabilească un sistem naţional de monitorizare a realizării acestor
directive.
Declaraţia Innocenti cheamă organizaţiile internaţionale să:
ƒ Elaboreze strategii de acţiune pentru protejarea, promovarea si susţinerea alăptării,
incluzând monitorizarea generală si evaluarea acestor strategii
ƒ Susţină analiza situaţiei naţionale şi să susţină dezvoltarea obiectivelor naţionale pentru
desfăşurarea acţiunilor în legătură cu alăptarea
ƒ Să încurajeze şi să susţină autorităţile naţionale în planificarea, implementarea,
monitorizarea şi evaluarea tacticii proprii pentru alăptare
8
1. Comitetul Naţional pentru Alăptare
Fiecare ţară trebuie să aibă un "Comitet Naţional" multisectorial pentru alăptare. Ideal
comitetul trebuie să fie compus din reprezentanţi ai unor departamente guvernamentale
importante, asociaţii profesionale medicale, organizaţii neguvernamentale (grupuri de sprijin
mame) şi reprezentanţi ai comitetelor naţionale pentru UNICEF. Denumirea comitetului national
pentru alăptare rămâne la latitudinea autorităţilor naţionale.
"Declaraţia Innocenti" prevede stabilirea unui "Coordonator Naţional" pentru alăptare.
De asemenea "Declaraţia" cheamă guvernele să elaboreze o "Politică Naţională" pentru
alăptare şi să stabilească obiective operaţionale. Autorităţile naţionale trebuie să integreze
politica lor pentru alăptare în politica de sănătate şi dezvoltare a statului. Astfel ei pot include
acţiunile care promovează, protejează şi sprijină alăptarea în programe complementare ca
îngrijirea pre-şi perinatală, nutriţia, servicii de "planning familiar" şi profilaxia şi tratamentul
bolilor materno-infantile.
Ideal tot personalul medical trebuie să fie instruit privind modalităţile de implementare a
programelor pentru alăptare. Prin activităţi de instruire în managementul alăptării, personalul
medical trebuie să devină comunicator al cunoştinţelor moderne legate de alăptare. În acest scop
trebuie organizată instruirea personalului medical şi trebuie elaborate programe de educaţie
sanitară publică despre alăptare şi trebuie organizate activităţi care promovează alăptarea.
Activităţile includ evenimente mass media, publicaţii, broşuri, postere, conferinţe, cursuri,
consiliere şi organizarea "Săptămânii pentru Alăptare", o iniţiativă introdusă în 1992 de UNICEF
şi WABA (World Alliance for Breastfeeding Action - o reţea de organizaţii şi indivizi, care
promovează şi sprijină alăptarea), care are o audienţă largă, de la preşcolari până la instituţii
profesionale şi comunităţi.

9. 2.Iniţiativa " Spital Prieten al Copilului"
În 1992, OMS şi UNICEF lansează Iniţiativa Spital Prieten al Copilului pentru a ajuta
ţările să atingă obiectivele operaţionale pentru promovarea, protejarea şi sprijinirea alăptării
(este obiectivul 2 din "Declaraţia Innocenti" cu extindere la obiectivele 1 şi 3).
Scopul iniţiativei este să sprijine exercitarea dreptului femeii de a alăpta şi scăderea
furnizării de lapte praf gratuit sau ieftin către spitale. Iniţiativa recunoaşte că practica spitalelor
de separare mamă-copil şi iniţierea alimentaţiei artificiale a contribuit la scăderea procentului de
copii alimentaţi la sân. De aceea prevede schimbarea practicii spitaliceşti cu crearea unei
atmosfere libere de practici de promovare a alimentaţiei artificiale, unde mamele pot primi ajutor
calificat şi informaţii corecte pentru a alăpta.
Maternităţile care doresc să obţină titlul de " Spital Prieten al Copilului" trebuie să-şi ia
angajamentul că vor respecta cei "Zece paşi pentru o alăptare cu succes" stabiliţi de
OMS/UNICEF în declaraţia "Protejând, promovând şi susţinând alăptarea: rolul special al
maternităţilor" (Geneva, 1989). Aceasta garantează că mama şi copilul pot rămâne împreună tot
timpul şi mama este liberă să înceapă alăptarea imediat după naştere şi să continue tot timpul
internării alăptarea exclusivă, "la cerere ". Cei zece paşi sunt:
9

10. ZECE PAŞI PENTRU PROTEJAREA, PROMOVAREA ŞI
SUSŢINEREA ALIMENTAŢIEI LA SÂN.
ROLUL MATERNITĂŢILOR
1. Adoptarea de câtre maternitate a unei politici privind alăptarea,
formulată în scris şi adus sistematic la cunoştiinţa întregului
personal de îngrijire.
2. Formarea competenţelor necesare fiecărui membru al personalului
pentru punera în practică a acestei politici.
3. Informarea tuturor femeilor gravide despre avantajele alimenta”iei
la sân şi ale practicării alăptării.
4. Ajutarea mamei să înceapă alăptarea în prima jumătate de oră după
naştere.
5. Învăţarea mamelor cum să alăpteze şi cum să menţină lactaţia,
chiar şi atunci când sunt despărţite de copii lor.
6. Interdicţia de a se da nou-născuţilor alt aliment sau alt lichid decât
laptele matern, cu excepţia celor indicate medical.
7. Practicarea sistemului “rooming-in” permiţând mamei şi nou-născutului
să rămână împreună 24 ore pe zi.
8. Încurajarea alăptării la cererea sugarului.
9. Necesitatea de a nu li se da sugarilor alimenta]i la sân nici biberon,
nici suzete sau tetine.
10. Încurajarea constituirii de grupuri de susţinere a alimentaţiei la
sân şi îndrumarea mamelor spre acestea după externarea din
maternitate.
10

11. Pentru a pune în practică Iniţiativa Spital Prieten al Copilului se recomandă formarea
"Comitetului de Iniţiativă Spital Prieten al Copilului", stabilirea unui "Plan de Acţiune"
pentru implementarea iniţiativei şi "Instructajul candidaţilor pentru ISPC". Obiectivul general în
"planul de acţiune" a numeroase state este prelungirea perioadei de alăptare exclusivă până la
şase luni.
OMS/UNICEF a elaborat un program de instructaj în alăptare a personalului din
maternităţi, tradus în limbile tuturor membrilor Naţiunilor Unite, considerând tot odată
indispensabilă pentru ceşterea ratei copiilor alimentaţi la sân, educaţia întregului personal
medical (şi din asistenţa medicală primară, pediatrii) în managementul alăptării.
Recunoscând importanţa asistenţei primare în menţinerea alăptării, UNICEF a extins
'Iniţiativa Prieten al Copilului" şi la nivelul "comunităţii" adică a reţelei de asistenţă primară.
Pentru obţinerea acestui titlu cabinetul de medicină de familie trebuie să respecte cei "Zece paşi
pentru protejarea, promovarea şi susţinerea alimentaţiei la sân prin asistenţa medicală primară"
sau în unele state ( expl. Marea Britanie) cei "Şapte paşi"( pasul 4 cuprinde şi pasul 5, 7,8 şi 9,
pasul 5 corespunde pasului 6 iar pasul 7 corespunde pasului10).
Acreditarea unităţilor medicale de a fi "Prieteni al Copilului" se face de către comisi
naţionale de evaluare. Acreditarea se face urmărind mai mulţi paşi:
• autoevaluarea unităţii,un plan de acţiune pentru a implementa "paşii" care lipsesc
(precizând timpul necesar implementării) înaintată comisiei, care eliberează un
"certificat de angajament" (înseamnă că spitalul sau cabinetul respectiv este pe cale
de a primi titlul de "Prieten al copilului") ;
• obţinerea acreditării se face după evaluarea comisiei pentru acreditare, care stabileşte
dacă toţi "paşii" sunt implementaţi; după un an se face o re-evaluare şi apoi la
intevale regulate se repetă evaluarea pentru a menţine acreditarea (dacă "paşii"
numai sunt respectaţi acreditarea se poate retrage).
3. Codul International de Marketing al Substituienţilor de Lapte Matern
Din 1974 OMS a adoptat o serie de rezoluţii pentru a urgenta statele membre să sprijine,
promoveze şi să proteje alăptarea. Întălnirea OMS/UNICEF din 1979, Adunarea Generală OMS
din 1980 au pregătit recomandările pentru un document care să conţină indicaţii în legătură cu
folosirea "substituenţilor de lapte matern" în alimentaţia sugarului, denumit "Codul Internaţional
de Marketing al substituenţilor de lapte matern", adoptat de Adunarea Generală OMS din 1981.
Toate statele membre OMS au fost rugate să introducă "Codul" în legislaţia naţională, să implice
toate părţile interesate în implementarea lui şi să monitorizeze respectarea lui.
"Substituenţi de lapte matern" înseamnă orice fel de aliment care este folosit pentru
înlocuirea parţială sau totală a laptelui matern: lapte praf, alte produse lactate (lapte de vacă),
preparate complementare folosite în diversificarea alimentaţiei;
Scopul "Codului" este asigurarea unei nutriţii adecvate şi "sigure" al sugarului şi
copilului mic prin promovarea şi protejarea alimentaţiei la sân şi a utilizării judicioase a
"substituenţilor de lapte matern" pe baza unor informaţii şi o comercializare adecvată. Pentru a
atinge acest scop "Codul" pune accent pe următoarele prevederi:
- diseminarea corectă a informaţiilor şi educaţiei despre alimentaţia sugarului şi copilului
11
mic (articolul 4);
- comercializarea "substituenţilor de lapte matern", biberoanelor şi tetinelor câtre
populaţie, precizări în ceea ce priveşte calitatea lor, disponibilitatea şi informaţiile legate de
utilizarea corectă a lor (articolul 5);
- măsuri care privesc sistemul sanitar şi cadrele medicale (articolul6 şi 7);
- măsuri ce privesc distributorii firmelor producătoare (articolul 8);

12. - etichetarea şi calitatea "substituenţilor de lapte matern" (articolul 9 şi 10);
- implementarea şi monitorizarea prevederilor "Codului" (articolul 11);
Rezumat al Codului Internaţional de Marketing al Substituenţilor de Lapte Matern
(articolul 4 - 11)
‰ Guvernele trebuie să se asigure că sunt promovate informaţii consistente despre
12
alimentaţia sugarului şi copilului;
‰ Materialele educaţionale trebuie să încludă informaţii despre beneficiile şi
superioritatea alăptării, nutriţiei materne, pregătirea pentru iniţierea şi menţinerea
alăptării şi despre implicaţiile sociale, financiare şi periclitarea sănătăţii prin utilizarea
laptelui praf;
‰ Nu se admite reclama sau promovarea produselor prevăzute de "Cod";
‰ Nu se admit mostre gratuite date femeilor gravide, mamelor sau membrilor familiilor
lor;
‰ Nu se admit cadouri în obiecte sau ustensile care promovează "substituenţi ai laptelui
de mamă" sau alimentaţia cu biberonul, oferite gravidelor, mamelor sugarilor şi
copiilor mici;
‰ Nu se promovează produse în schimbul unor facilităţi oferite sistemului sanitar;
‰ Nu se admite funcţionarea în cadrul sistemului sanitar a reprezentanţilor Companiilor
de producţie al "substituenţilor de lapte matern";
‰ Nu se admite prezenţa denumirii companiilor producătoare de "substituenţi ai laptelui
matern" pe echipamente sau materiale primite ca şi donaţii;
‰ Informaţiile aduse la cunoştiinţa personalului medical de către reprezentanţii
companiilor producătoare de "substituenţi ai laptelui de mamă" şi distribuitori trebuie
să se refere doar la date ştiinţifice şi concrete fără a crea ideea că alimentaţia
artificială este egală sau chiar superioară alăptării;
‰ Nu se admit "încurajări" financiare sau materiale oferite personalului medical sau
familiilor lor pentru promovarea produselor prevăzute în "Cod";
‰ Nu se admite oferirea mostrelor de lapte praf, alte produse, echipamente sau ustensile
personalului medical doar dacă sunt în scop de cercetare sau evaluare profesională;
‰ Personalul angajat la firmele producătoare sau de distribuţie ale produselor prevăzute
în "Cod" nu pot îndeplinii funcţii de educare ale mamelor sau gravidelor;
‰ Etichetele "substituenţilor de lapte matern" trebuie să conţină: cuvintele "Notă
importantă" sau ceva echivalent, cu precizarea superiorităţii alăptării, cu
recomandarea ca produsul să fie utilizat numai la indicaţia personalului medical
folosind metoda propice de utilizare; instrucţiuni privind prepararea şi atragerea
atenţiei asupra riscurilor preparării inadecvate;
‰ Termenii de "umanizat" sau "maternizat" nu se admit pe etichete sau containerele
produselor;
‰ Toate produsele trebuie să aibă o calitate superioară, aceasta fiind un element esenţial
al protecţiei sănătăţii copilului;
‰ Guvernele trebuie să acţioneze în vederea îndeplinirii principiilor şi obiectivelor
"Codului";
‰ Guvernele, dacă este necesar, trebuie să solicite cooperarea cu OMS, UNICEF, şi
altor agenţii ale Naţiunilor Unite;
‰ Producătorii şi distribuitorii trebuie să se asigure că acţionează la toate nivelele
conform principiilor şi obiectivelor "Codului";
‰ Grupurile profesionale, asociaţiile neguvernamentale şi persoanele individuale trebuie
să atragă atenţia producătorilor şi distribuitorilor asupra activităţilor incompatibile cu
principiile "Codului";

13. ‰ "Codul" cheamă statele membre OMS la raportare anuală directorului general OMS a
13
situaţiei implementării "Codului";
Guvernele joacă un rol primordial în protecţia şi promovarea alimentaţiei la sân
contribuind astfel la îmbunătăţirea sănătăţii copiilor şi sunt încurajate pentru a implementa
"Codul" ca "instrument legal" al protejării dezvoltării sănătoase a copilului., pe lângă alte măsuri
nutriţionale, de sănătate şi sociale. Până în iunie 1994 toate guvernele Uniunii Europene trebuia
să încludă directivele "Codului" în legislaţia naţională.
4. Legislaţia privind maternitatea
Cerinţele "Declaraţiei Innocenti" de a respecta dreptul femeii de a alăpta exclusiv şase
luni şi de a continua alăptarea pe lângă o alimentaţie complementară adecvată până la doi ani,
necesită crearea unor condiţii de viaţă şi de muncă pentru mame care permit atingerea acestor
obiective. Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO) în 1991 a revizuit Convenţia protecţiei
materne din 1952, garantând un concediu de maternitate plătit de minimum douăsprezece
săptămâni (în câteva state concediul este de trei ani, nu integral plătit), îngrijiri medicale gratuite
şi două jumătăţi de oră pauză de alăptare pentru femeia care lucrează în industrie sau comerţ,
fără afectarea vechimii în muncă.

14. II. Strategia Ministerului Sănătăţii din România (MS)
14
Situaţia în România
"Programul Naţional de Supraveghere Nutriţională", desfăşurat între anii 1993-2002 pe
un eşantion reprezentativ la nivel naţional a relevat că starea de nutriţie a copiilor sub 5 ani
reprezintă o problemă de sănătate publică şi necesită monitorizare longitudinală. Renunţarea la
alăptare, diversificarea timpurie a alimentaţiei, predominant cu cereale cu gluten (grâu), lapte de
vacă şi alte alimente nocive compromit atât alimentaţia la sân prin scăderea nevoii de supt, cât şi
valoarea nutritivă a hranei oferite copilului prin scăderea absorbţiei digestive a micronutrienţilor
(Ca, Fe etc.). Datele programului relevă o pondere foarte mare a anemiei feriprive (46 – 54%),
mai ales în mediul rural (54%), la sugarii înţărcaţi precoce şi la cei cu greutatea sub 2500g. Tot
o dată s-a constatat o prevalenţă mare a "taliei mici pentru vârstă", în primul an de viaţă cu
agravare brutală la 12 - 24 de luni, când toţi sugarii sunt înţărcaţi, fără recuperare ulterioară, mai
ales la copiii de rang mare sau cu mame cu nivel educaţional scăzut. Pentru aceste categorii de
copii prelungirea alăptării peste 1 an ar contribui la prevenirea malnutriţiei cronice.
Rezultatele programului arată că 90% dintre copii sunt alăptaţi în prima lună de viaţă,
dar o mare parte (35%) sunt înţărcaţi la 3 luni, durata medie a alăptării fiind de 5 luni. Alăptarea
exclusivă nu este frecventă în România deşi recomandarea există pe plan naţional de 10 ani, dar
ea nu este respectată nici de personalul medical şi nu prevalează în faţa obiceiurile nocive
întrodusă în urmă cu 50 de ani de a oferi sugarilor ceai şi mai ales suc de fructe, după vârsta de 6
săptămâni. Introducerea alimentaţiei cu biberonul cu lapte diferit de laptele matern se practică de
timpuriu, în mediu de la 3 luni, iar diversificarea la 3 - 4 luni. Dintr-un studiu al IOMC (1996)
reiese că principalul factor (65,2) care a încurajat introducerea unui alt aliment în afara laptelui
de mamă a fost personalul medical (medici/asistente).
Datorită acestor rezultate MS împreună cu reprezentanţa UNICEF pentru România a
hotărât întreprinderea de urgenţă a următoarelor măsuri:
- iniţierea unor Campanii de Promovare a Alăptării
- alăptare exclusivă până la vârsta de 6 luni (fără oferirea nici unui alt lichid sau
semi-solid) şi continuarea alăptării cel puţin până la 1 an;
- începerea diversificării alimentaţiei după vârsta de 6 luni, cu alimente adecvate
vârstei şi sigure, favorabile bunei dezvoltări a sugarului;
MS a aderat la "Declaraţia Innocenti" şi la recomandările programului UNICEF pentru
1998 - 2000 şi a trecut la realizarea obiectivelor acestora.
1. Comitetul Naţional de Promovare a Alăptării (CNPA)
A elaborat Strategia Naţională de Promovare a Alăptării în România pentru perioada
2003 - 2012 şi Planul Naţional de Acţiune pentru 2003 - 2004.
Scopul Strategiei constitue promovarea alăptării exclusive în primele 6 luni de viaţă până
cel puţin la vârsta de 1 an. Direcţiile strategice de acţiune pentru îndeplinirea acestui scop sunt:
A. Dezvoltarea unui cadru legislativ şi administrativ favorabil promovării alăptării
B. Promovarea şi susţinerea alăptării în maternităţi şi spitale de pediatrie
C. Protecţia, promovarea şi menţinerea alăptării la nivelul medicnei primare
D. Instruirea tuturor categoriilor de personal implicate în îngrijirea femeii gravide
şi a copilului mic pe probleme legate de promovarea şi menţinerea alăptării

15. E. Mobilizarea comunităţii pentru promovarea şi susţinerea alăptării
Planul de acţiune pentru implementarea strategiei de promovare a alăptări, în România în
perioada iunie 2003 - 2006 este detaliată în anexa 3.
2. Promovarea iniţiativei "Prieten al copilului"
a. "Spital Prieten al Copilului" (SPC)
Pentru derularea acestui program CNAP a înfiinţat Autoritatea Naţională pentru
Desemnarea Spitalului Prieten al Copilului (AND-SPC), care va evalua desemnarea a mai multor
maternităţi ca SPC şi echipă mixtă CNPA/UNICEF de reevaluare a Spitalelor Prieten al
Copilului (actualmente 10).
CNPA preconizează posibilitatea de a încheia contracte de furnizare de servicii medicale
numai cu spitale care au definită şi afişată "politica scrisă de promovare a alăptării" (primul pas
din cei zece pentru titlul de SPC).
CNPA prevede includerea practicilor pentru promovarea alăptării ca şi criterii obligatorii
pentru maternităţile de nivel III (din 2004) şi a celor de nivel II din 2006.
b. Promovarea alăptării la nivelul medicinei primare (Iniţiativa "Prieten la Copilului"
15
la nivelul comunităţii) (vezi anexa 3`)
CNPA prevede adoptarea:
- unor paşi similari celor "zece paşi pentru sprijinirea alăptării în maternităţi", adaptaţi
specificului asistenţei primare (2004 - 2007).
- dezvoltarea competenţelor necesare fiecărui membru al personalului sanitar pentru
punera în practică a acestei politici.
- implicarea activă în depistarea gravidelor/lăuzelor cu risc de abandon/sau de înţărcare
precoce.
- dezvoltarea unei legături continue a personalului din
asistenţa medicală primară cu mama care alăptează şi declararea disponibilităţii de
suport în orice moment.
Cei "zece paşi pentru protejarea, promovarea şi susţinerea alimentaţiei la săn " prin
asistenţa medicală primară sunt:

16. ZECE PAŞI PENTRU PROTEJAREA, PROMOVAREA ŞI
SUSŢINEREA ALIMENTAŢIEI LA SÂN
PRIN ASISTENŢA MEDICALĂ PRIMARĂ
1. Adoptarea de câtre dispensar sau de către cabinetul de medicină de
familie a unei politici privind alăptarea, formulată în scris şi adus
sistematic la cunoştiinţa întregului personal (medici,de familie, asistente
medicalede medicină generală, de pediatrie, de obstetrică-ginecologie şi
asistente de ocrotire).
2. Formarea competenţelor necesare fiecărui membru al personalului
medico-sanitar pentru punera în practică a acestei politici.
3. Informarea tuturor femeilor gravide în timpul consultaţiei
prenatale, despre avantajele alimentaţiei la sân şi ale practicării
alăptării, prin consiliere individuală şi de grup şi în colaborare cu
maternitatea.
4. Ajutarea mamei să continue şi să menţină, după externare alăptarea
iniţiată în maternitate.
5. Instruirea mamelor: cum să alăpteze şi cum să menţină lactaţia,
atunci când pentru îndeplinirea altor responsabilităţi sunt despărţite de
copii lor o parte din zi.
6. Încurajarea alăptării exclusive până la vârsta de 6 luni şi apoi
continuarea alăptăriiconcomitent cu diveresificarea alimentaţiei cel puţin
până la vârsta de 1 an sau atât timp cât copilul şi mama doresc acest
lucru.
7. Încurajarea mamei să doarmă în aceeaşi cameră cu copilul pe care
îl alăptează.
8. Încurajarea alăptării la cererea sugarului.
9. Neoferirea biberonului, a tetinei sau a suzetei sugarilor alimenta]i
la sân. Este recomandabilă utilizarea căniţei şi a linguriţei, la nevoie.
10. Încurajarea construirii de grupuri comunitare de susţinere a
alimentaţiei la sân şi promovarea colaborării între dispensar/cabinete şi
comunitatea locală.
16

17. Un exemplu de punere în practică a implementării celor zece paşi este ilustrată în anexa 4
inspirată din Ghidul implementării standardelor iniţiativei "Prieten al Copilului" în maternităţi şi
comunităţi elaborată de UNICEF/ Iniţiativa Prieten al Copilului Marea Britanie şi recomandarea
Academiei American de Pediatrie pentru promovarea alăptării la nivelul cabinetelor de pediatrie.
3. Codul internaţional de marketing al substitutelor de lapte matern
CNPA a elaborat legea privind Codul, care a fost înaintată spre aprobare Guvernului şi
Parlamentului. A elaborat în temeiul legii, un proiect de hotărâre a Guvernului, conţinând norme,
reguli şi sancţiuni pentru neaplicarea Codului în unităţile sanitare, care va fi publicat în
Monitorul Oficial în iunie 2004.
4. Legislaţia privind maternitatea în România
‰ angajatele au dreptul la un concediu plătit pentru maternitate de 112 zile, din care
52 de zile înainte de naştere şi 60 de zile după naştere (Codul Muncii, Legea nr.
180/1992 ) şi pot beneficia în continuarea concediului de maternitate, de un
concediu plătit pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la doi ani (Legea
nr.120/1997).
‰ femeile care se află în concediu pentru sarcină şi lehuzie sau în concediu medical
pentru îngrijirea copilului bolnav de până la 6 ani au calitate de asigurat, fără plata
contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate (Legea nr.145/1997).
‰ în timpul concediului de maternitate şi în perioada de alăptare contractul persoanei
încadrate în muncă nu poate fi desfăcut din iniţiativa unităţii (Codul Muncii
art.146).
‰ femeile gravide şi cele care alăptează nu pot fi folosite în locuri de muncă cu
condiţii vătămătoare, grele sau periculoase, ori contraindicate medical şi nu pot fi
chemate la ore suplimentare. Cu acordul lor, ele pot fi trecute la alte locuri de
muncă fără scăderea retribuţiei (Codul Muncii art. 152).
‰ dacă femeia s-a decis să reia activitatea profesională beneficiază de pauze în timpul
programului de lucru, pentru alimentarea şi îngrijirea copilului sau de reducerea
programului de lucru cu 2 ore zilnic, fără afectarea vechimii în muncă (art. 157).
17

18. CONCEPTUL DE ALĂPTARE
18
ALĂPTAREA CULTURALĂ
Societatea a inventat alăptarea culturală, temporară şi substituibilă care se adaptează
mediului artificial, societăţii de consum.
Este o alimentaţie rigidă, cu orar fix, cu restrângerea numerelor şi duratei suptului
şi a contactelor dintre mamă şi copil, completarea suptului cu lichide sau alternanţa
alimentaţiei cu biberonul pentru a permite mamei să se odihnească.
Sânul este o alternativă a biberonului, care de fapt este considertat norma de alimentaţie a
sugarului de câtre opinia publică şi de câtre mulţi specialişti. Astfel sânul e folosit ca un
"biberon" de carne, se oferă ca biberonul de gumă, e retras ca şi acesta, se dezinfectează şi se
spală fiind doar un instrument de hrănire.
Copiii sunt separaţi de mamele lor fiind considerat periculos ca mama să doarmă cu copilul ei.
Consecinţele alăptării culturale sunt:
- orarul fix produce un sugar epuizat de plâns, care numai suge viguros sau adormit
pentru că a fost liniştit cu ceai;
- completarea suptului cu lichide scade pofta de sucţiune pentru că consumul lichidelor
din biberon e mai uşor;
- limitarea timpului de alăptarte duce la obstruarea canalelor galactofore datorită golirii
insuficiente a sânilor, ceea ce îngreunează suptul şi alterează şi mai mult instinctul de sucţiune;
- medicamentele administrate în timpul "naşterii culturale" afectează capacitatea de
sucţiune a copilului şi îl împiedică să sugă aşa cum trebuie căteva zile, ceea ce duce la un reflex
alterat de ejecţie a laptelui, angorjarea sânului,frică de durere şi la un copil înfometat şi agitat;
Orarul fix, adăugarea lichidelor (ceai, suc de fructe, apă), introducerea solidelor copilului alăptat,
subminează instinctul de supt al copilului , împiedică stimularea suficiente a mamelonului şi
astfel împiedică stabilirea unei secreţii bune de lapte.
Alăptarea culturală produce eşecul alăptării, copilul e repede înţărcat (cam în 4-6
săptămâni sau max. 3 luni) şi pus la biberon, mama se poate întoarce la ocupaţiile ei şi în acest
timp copilul primeşte ceai, glucoză ca să nu plângă până vine mama sau doarme, sau se introduc
sucurile sau solidele pentru că laptele de mamă numai este destul de nutritiv. Este o cauză de
tensiuni, frustrări şi confuzie pentru mamă şi copil.
Alăptarea culturală nu produce un copil mai sănătos
psihic şi fizic decât alimentaţia artificială, diferenţele
sunt minime pe când în cazul alăptării biologice
diferenţele sunt mari din punct de vedere psiho-emoţional
şi biologic.

19. 19
ALĂPTAREA BIOLOGICĂ
Este rezultatul unei relaţii de dragoste între mamă şi copil stabilit printr-un contact
imediat şi prelungit chiar de la naşterea copilului.
Este o alimentaţie care nu cunoaşte nici o regulă, care nu restrânge suptul copilului,
înseamnă o alăptare continuă, fără întrerupere, zi şi noapte şi presupune un contact strâns
între mamă şi copil, copilul mereu lângă mamă are acces nelimitat la sâni.
Mama şi copilul cu ocazia alăptării biologice ca şi în cursul sarcinii formează un cuplu
unic. Suptul este dirijat de copil, începe de la naştere înaintea tăierii cordonului ombilical şi
continuă cu o frecvenţă mare în primele săptămâni, apoi de 5-6x/zi. Totodată este o relaţie de
parteneriat, şi mama când îşi simte sânii plini îl poate trezi pe copil şi îi poate oferi sânul.
Alăptarea biologică are avantajul că:
- asigură o dezvoltare psiho-emoţională echilibrată a copilului; sânul este nu numai o
sursă de hrană ci şi de siguranţă şi consolare, de căldură, oferă copilului contactul vizual cu
mama, fundamentează ataşamentul ce-l va ajuta mai târziu să se detaşeze de mamă şi să devină
independent şi echilibrat emoţional.
- nu duce la înfundarea sau abcedarea sânului, mereu goliţi sânii rămân suplii,
- asigură o lactaţie suficientă ,stimulaţi sânii produc lapte din belşug; este guvernată de
legea "cererii şi ofertei", cu cât copilul suge mai mult cu atât se produce mai mult lapte.
- nu duce la "psihoza cântarului", mama are încredere în capacităţile sale de a produce
destul lapte şi ştie că dacă adoarme copilul el s-a săturat şi nu trebuie cântărit la fiecare supt;
- nu are nevoie de biberon, care perturbă reflexul de secreţie a mamei şi duce la
scăderea laptelui;
- înţărcarea este reglată de copil, laptele rămâne sursa esenţială de proteine pentru 1-2
ani;
- pentru mame este o acţiune instinctivă, implinirea feminităţii, o relaţie de dragoste care
oferă satisfacţii imense pe plan afectiv; (vezi anexa 9)

20. AVANTAJELE ALIMENTAŢIEI NATURALE
CALITATEA ŞI COMPOZIŢIA LAPTELUI DE MAMĂ
Laptele uman este specific speciei şi toate preparatele alimentare substitutive diferă marcant
de el, laptele uman fiind superior în alimentaţia sugarului. Alăptarea exclusivă este modelul de
referinţă în cea ce priveşte creşterea, dezvoltarea, sănătatea şi toate celălalte consecinţe pe
termen scurt şi lung asupra copilului faţă de toate metodele de alimentaţie alternativă
(Academia Americană de Pediatrie).
- este cel mai valoros aliment din punct de vedere calitativ, unic în compoziţie, asigură
toate substanţele nutritive necesare copilului în primele 6 luni şi rămâne sursa
nutritivă principală până la 1 an.
- indiferent de vârstă , mărimea şi forma sânilor, paritatea, 98% din femei pot alăpta pe
termen lung.
- fiecare femeie are lapte adecvat copilului ei; laptele femeii care naşte prematur are
mai multe proteine şi lipide decât cel matur şi îşi menţine compoziţia caracteristică
colostrului 1 lună de zile după naştere, pentru că prematurul are nevoie de un regim
hiperproteic pentru creştere.
- laptele de mamă îşi schimbă compoziţia în funcţie de nevoile copilului, când este cald
are mai multă apă, noaptea este mai gras şi mai bogat în fier şi săruri minerale.
- îşi menţine calitatea indiferent de alimentaţia mamei!!!
- laptele de la începutul suptului este mai apos (lapte iniţial) iar la golirea sânului este
mai gras (lapte final) ce dă senzaţia de saţietate copilului, dacă copilului îi este sete suge mai
puţin timp, dacă îi este foame mai mult, pentru a goli sânul. Trebuie încurajată golirea
sânului de către copil!!
- îşi schimbă gustul în funcţie de dieta mamei pregătind copilul pentru obiceiurile
alimentare ale familiei.
Faţă de laptele de vacă:
- are o valoare biologică deosebită, este un aliment „viu”.
- este mai uşor digerabil.
Proteine:
- conţine mai puţine proteine dar cu un coeficient de utilizare de 100%,
- raportul lactoalbumină/cazeină (80/20) mare (cazeină mai puţină), favorizează digestia şi
proteinele lactoserului au o valoare nutritivă mai înaltă ca şi cazeina.
- cu un raport cisteină /metionină sub 1, ceea ce favorizează creşterea cerebrală rapidă;
- conţine un procent mare de azot nelegat de proteine (sub forma aminoacizilor liberi), care
poate fi utilizaţi pentru sinteza proteinelor proprii.
- conţine o cantitate mare de taurină important în dezvoltarea creierului, al retinei şi în
reabsorbţia lipidelor.
- are conţinut scăzut de tirozină şi fenilalanină.
Glucidele:
- conţinutul de lactoză (mai uşor de digerat) este mai mare ca în laptele de vacă; este sursă
importantă de energie, contribuie la dezvoltarea optimă a sistemului nervos central; se
hidrolizează mai lent, menţinând nivelul glicemiei stabil (sucroza din laptele artificial
20

21. produce variaţii ale glicemiei); favorizează absorbţia mai multor minerale între care şi a
calciului; prezenţa lui în intestinul gros al copilului favorizează dezvoltarea florei
bifidogene.
- oligozaharidele sunt în cantitate mare (absente din laptele de vacă) şi favorizează
dezvoltarea lactobacilului bifidus în intestin.
Lipidele:
- asigură 40 % - 50% din caloriile necesare creşterii
- conţinutul de lipide este mai mare (aproape egală) faţă de laptele de vacă.
- concentraţia de lipide se modifică în cursul aceluiaş supt (mai mare în laptele „din urmă”,
reglând astfel apetitul copilului prin senzaţia de saţietate scâzănd riscul obezităţii), se
schimbă în cursul zilei (noaptea mai mare) şi se schimbă de la o săptă mână la alta.
- se găsesc sub formă de globule microscopice realizănd o emulsie în fază apoasă favorabilă
hidrolizei (în alptele de vacă globulele sunt mai mari).
- se absoarbe în proporţie de 90% datorită conţinutului scăzut de acid palmitic şi datorită
lipazei pe care-l conţine (50% fiind hidrolizat deja în stomac); Conţinutul scăzut de acizi
stearic şi acid palmitic favorizează absorbţia calciului iar conţinutul scăzut în calciu
favorizează absorbţia lipidelor la nivelul intestinului.
- laptele de mamă conţine mai mulţi acizi graşi polinesaturaţi cu lanţ lung decât acizi graşi
saturaţi, (acizi graşi saturaţi/ nesaturaţi = 1), care sunt importanţi în dezvoltarea creierului.
- aduce un aport important de colesterol, necesar, procesului de creştere,formării ţesutului
mielinic, sintezei a sărurilor biliare şi a steroizilor.
Săruri minerale:
- are conţinut mai scăzut în săruri minerale evitând supraîncărcarea funcţiei renale
(insuficienţă renală fiziologică).
- cantitatea de calciu şi de fosfor este mai mică ca în laptele de vacă.
- raportul calciu/ fosfor este favorabil unei bune utilizări, calciu se absoarbe în proporţie de
75%.
Oligoelemente:
- fierul, în cantitate egală în laptele de vacă şi de mamă este net superior utilizat din
laptele de mamă (biodisponibilitate superioară). Este fixat de lactotransferină (proteină din
lactoser), bine reprezentat în laptele uman, care cedează fierul în stomac, sub acţiunea ph-lui
acid. Fierul se absoarbe în proporţie de 50% (datorită cantităţii crescute de vit.C şi de
lactoză) faţă de10% din laptele de vacă sau 4% din preparate de lapte praf îmbogăţite cu fier.
Adaosul de fier în preparatele de lapte praf măreşte riscul infecţiilor. Lactotransferina din
laptele uman la nivelul colonului fixează iar fierul (în scaun nu se elimină fier), lipsind flora
patogenă de un element esenţial dezvoltării ei.
Preparatele de fier administrate preventiv la copilul alimentat la sân (se elimină prin
scaun) scad capacitatea lactotransferinei de legare a fierului în intestin şi favorizează
iinfecţiile digestive!!! .
- zincul, în cantitate aproape egală cu cea din laptele de vacă, este mai bine absorbit
(rolexclusiv în tratarea acrodermatitei enteropatice).
- fluor, este în cantitate mică dar suficientă pentru dezvoltarea dentiţiei.
Vitamine:
21

22. - vitamină C este în cantitate semnificativ mai mare (chiar mai mare decât nevoile
zilnice a sugarului), ajută la absorbţia fierului. (nu are nevoie de suplimentare prin
sucuri de fructe).
- vitamina A, este în cantitate mai mare (mai ales în colostru); contribuie la
menţinerea troficităţii pielii şi mucoaselor.
- vitamina E, este în cantitate semnificativ mai mare, are efect antihemolitic.
- vitamina D şi K este deficitară.
-
Substanţe biologice:
- conţine enzime (peste 20 active) şi hormoni (TRS,GRS,TSH,T³, T4,prolactina,
gonadotropinele, eritropoetină, corticosupralenieni, steroizii ovarieni, AMP ciclic) şi
factori de creştere cu rol în dezvoltarea tractului gastro-intestinal, sistemului nervos şi
imunitar..
- superioritatea laptelui de mamă se datorează mai ales substanţelor imunologice : Ig
G, IgAs, IgM, complementul (C3, C4), lactoferina, liganzi pentru acid folic şi
ciancobalamină (leagă sustratul favorabil creşterii bacteriilor, fier, vit.B12,acid folic),
enzime active (lizozim), factori antibacterieni, antivirali (interferon) şi facoti celulari,
ceea ce asigură protecţie faţă de infecţii.
- conţine factori imunomodulatori (citochine, etc.) care stimulează dezvoltarea
propriului sistem imun (expl. lactoferina în caz de infecţie stimulează producerea de
interferon).
(compoziţia laptelui de mamă în anexa 6 şi 7).
Laptele de mamă datorită balanţei complexe de ingredienţi şi calităţilor biologice nu se
poate duplica sau înlocui cu alte preparate lactate.
Tipuri de lapte uman:
Š COLOSTRUL
- primul lapte , este o substanţă galbenă, cremoasă secretat din timpul sarcinii şi 3-4 zile
după naştere.
- este hiperproteic, foarte bogat în anticorpi.
- conferă imunitate împotriva bacteriilor şi viruşilor.
- facilitează dezvoltarea florei bifidus în intestin, care inhibă dezvoltarea florei patogene
(după ultimele cercetări substanţele din jurul mamelonului au acest rol de aceea este
important punerea la sân).
- apără mucoasa digestivă de inflamaţii, infecţii şi împiedică absorbţia substanţelor
responsabile de alergie (formănd o peliculă pe mucoasa digestivă).
- are efect laxativ, curăţă intestinul de rezidii şi ajută eliminarea bilirubinei (o dată cu
scaunul) şi scade riscul apariţiei icterului în primele zile.
Š LAPTELE DE TRANZIŢIE – secretat între 4-5 şi 10 zile, are compoziţie intermediară
22
între colostru şi laptele matur
Š LAPTELE MATUR
- este o substanţă albă - albăstruie, subţire
- are compoziţie variabilă în cursul alăptării: mai apos, mai bogat în lactoză şi proteine
la începutul suptului cu valoare calorică mai scăzută (laptele iniţial care se colectează
în sinusurile galactofore) şi mai gras la sfărşitul suptului, cu valoare calorică mai
înaltă (laptele din urmă, colectat în alveole).
- se produce de la 10-30 de zile
- are concentraţie mai mare de lactoză, lipide, vitamine grup B, în timp ce proteinele şi
mineralele sunt mai scăzute decât în colostru, conţine de asemenea anticorpi.
- după 6 luni, când începe diversificarea şi secreţia lactată este în scădere, creşte iar
nivelul de anticorpi (unii agenţi imunologici chiar în cantitate mai mare decăt la

23. început) şi rămâne la un nivel ridicat până la terminarea alăptării (la 2 ani este
dezvoltat sistemul imunitar al copilului şi copilul se poate înţărca ).
23
BENEFICIILE ALĂPTĂRII
Cercetări extensive folosind metode epidemiologice îmbunătăţite şi tehnici moderne de
laborator au dovedit avantajele pentru copil, mamă, familie şi pentru societate ,a alăptării şi a
folosirii laptelui uman. Aceste avantaje includ beneficii pentru sănătate, nutriţie, imunologice,
pentru dezvoltare, psihologice, sociale, economice şi pentru mediul înconjurător (Academia
americană de pediatrie).
A. Pentru copil:
- este alimentul ideal, care asigură o creştere fizică şi psihică echilibrată.
- conţine substanţe care facilitează funcţionarea optimă al organismului copilului (a
sistemului digestiv, hepatic, renal, neurologic, vascular, inimii).
- reduce riscul dezvoltării limfomului, leucemiei, bolii Hodgkin, ale bolilor intestinale
cronice (boala Crhon, colita ulceroasă, celeachie) din copilărie şi a bolilor cardio-vasculare
din perioada de adult.
- reduce riscul enterocolitei necrozante şi a retinopatiei la prematuri.
- conţine factori care protejează copilul de infecţii microbiene, virotice şi fungice (infecţii
respiratorii, otite, infecţii gastrointestinale, de căi urinare, meningite şi septicemii) şi
reduce severitatea desfăşurării lor.
- reduce riscul morţii subite.
- reduce riscul diabetului zaharat de tip I şi tip II (mai ales alăptarea exclusivă 6 luni).
- previne malnutriţia.
- reduce riscul obezităţii şi al hipercolesterolemiei.
- reduce riscul alergiei şi al astmului bronşic dacă alăptarea durează cel puţin 4 luni (este
importantă şi alimentaţia mamei, care dacă este alergică trebuie să evite alimentele
alergizante şi evitarea diversificării precoce şi a introducerii laptelui de vacă în
alimentaţia copilului).
- scade riscul anemiei.
- reduce riscul apariţiei cancerului de sân la fetiţele alăptate.
- este uşor digerabil.
- are temperatură optimă.
- este steril.
- scade incidenţa eritemului fesier.
- favorizează dezvoltarea muşchilor feţei, al dentiţiei şi a vorbirii.
- asigură o dezvoltare cerebrală optimă; studiile recente au demonstrat că pentru
prematurii alăptaţi la sân dezvoltarea cognitivă şi vizuală este la 7 – 8 ani mai mare
decât la cei alimentaţi cu lapte praf şi performanţele la testele de inteligenţă au fost cu 8
puncte mai mari.
- interdependenţa reciprocă prin alăptare a mamei şi copilului, fundamentează
legătura mamă - copil şi reduce tulburările emoţionale şi de adaptare a copilului în
adolescenţă ;dependenţa creată prin alăptare îl ajută mai târziu să devină o persoană
independentă; Este baza pentru dezvoltarea relaţiilor socio – umane de mai târziu;
primind afecţiune, ca adult va şti să dăruiască dragoste.
B. Pentru mamă:
- ajută involuţia uterină rapidă după naştere şi previne hemoragiile postpartum.

24. - este protectiv împotriva cancerului de sân şi ovar şi a osteoporozei postmenopauzale.
- duce la pierderea surplusului de grăsime câştigat în timpul sarcinii şi reduce riscul
24
obezităţii pe termen lung..
- contraceptiv (nu este o metodă sigură; este contraceptiv 98% numai pe perioada alăptării
exclusive).
- scade necesarul de insulină la mamele diabetice.
- diminuă efectele endometriozei şi ajută la stabilizarea bolii.
- este mai comodă şi mai puţin obositoare, laptele de mamă nu trebuie preparat, copilul
este portabil.
- are rol în împlinirea feminităţii şi dezvoltarea instinctelor materne.
- realizează o legătură profundă cu copilul.
- economie pentru familie.
C. Beneficiile pentru societate:
- economisire de valută consumată pentru achiziţionare de lapte praf.
- scade cheltuielile pentru tratarea bolilor acute şi cronice ale copilului (în SUA, fiecare sugar
care este alăptat 6 luni economiseşte 450 –800 USD).
- are efect ecologic pozitiv.
- populaţie sănătoasă.

25. DEZAVANTAJELE ALIMENTAŢIEI ARTIFICIALE
- copilul se poate îmbolnăvi mai frecvent de infecţii acute şi boli cronice (limfom,
25
colită ulceroasă, celiachie, etc.).
- risc de alergie la proteinele laptelui de vacă (diareea cronică, scădere în greutate,
erupţii alergice).
- creşte riscul diabetului zaharat
- este mai greu digerabil, absorbţie mai scăzută a substanţelor nutritive (expl. lipide,Ca,
vit. etc.)
- lipsesc din compoziţie „celulele vii” (factorii imuni antiinfecţioşi), hormonii,
enzimele şi modulatorii de creştere.
- nu – şi modifică compoziţia.
- necesită suplimentare cu apă datorită încărcăturii osmotice mai mari.
- creşte riscul obezităţii şi riscul supraponderalităţii şi în perioada de adult.
- prepararea inadecvată creşte riscul malnutriţiei.
- creşte riscul rahitismului şi al anemiei ( mai ales cu administrarea laptelui de vacă,
dar nici formulele cu adaos de fier nu apără de anemie, fierul fiind mai greu absorbit).
- are nevoie de preparare, de echipamente, de mai mult timp.
- poate produce probleme orthodentice (datorită tetinei) şi de vorbire.
- este asociată cu performanţe mai scăzute la testele de inteligenţă.
- se poate contamina în procesul de fabricaţie cu microelemente nocive (aluminiu, iod)
şi în timpul preparării, cu bacterii.
- nu produce schimbări biologice în organismul mamei, nu stimulează afecţiunea,
scade instinctul matern.
- încarcă bugetul familiei.
- poate perturba formarea ataşamentului mamă – copil, se poate administra şi de alte
persoane, creşte riscul de abandon.
- Mama trebuie înştiinţată despre aceste pericole, şi trebuie învăţată modul de
sterilizare a biberonului, tetinei, prepararea corectă şi păstrarea laptelui;

26. ANATOMIA SÂNULUI
Sânul este compus din ţesut glandular şi ţesut conjunctiv - grăsos. Parenchimul glandular
este compus din 10 – 12 glande elementare (lobi) separaţi de ţesut conjunctiv şi adipos. Lobii
au formă de piramidă cu baza la periferie şi vârful spre mamelon. Fiecare lob conţine o
singură glandă. Glandele sunt formate din acini sau alveole (acestea secretă laptele), canale
galactofore. Lobul se împarte în lobuli, care conţin mai mulţi acini, canale şi vase sanguine.
Canalele galactofore se unesc în ducte (intralobulare apoi interlobulare şi ductul lactifer,
care drenează un lob) şi se continuă cu sinusurile galactofore (cisterne aflate înapoia areolei),
care se continuă cu 10 – 20 de canale subţiri aflate în mamelon. (Fig. 1)
Fig. 1
În sinusuri (rezervoare) se află întotdeauna 5 –10 ml lapte (laptele iniţial sau lapte
preformat)!!
La nivelul areolei se găsesc glandele Montgomery care produc o substanţă uleioasă, care
menţine pielea mamelonului moale şi au mirosul lichidului amniotic, pentru a-l atrage pe
copil la sân..
Alveolele şi ductele sunt prevăzute cu celule musculare, care se contractă, iar mamelonul are
multe terminaţii nervoase, a căror stimulare declanşează reflexul de ejecţie al laptelui.
26

27. FIZIOLOGIA LACTAŢIEI ŞI A SUPTULUI
Unul din aspectele majore ale alimentaţiei naturale este interacţiunea reflexelor materne
cu cele ale nou - născutului, necesară desfăşurării optime a alăptării.
27
I. PRODUCEREA LAPTELUI
Laptele de mamă este produs în celulele glandei mamare (alveole), de unde o
parte din lapte curge continuu prin canale în sinusurile (rezervoare) galactofore (lapte
iniţial, mai apos) unde este înmaganizat şi de unde este preluat de copil când este pus la
sân. Pe măsură ce alăptarea continuă un surplus de lapte (laptele din urmă, mai gras) este
împins din alveole prin canalele galactofore în sinusuri şi este preluat de copil creeindu-i
senzaţia desaţietate.
Sânul nu este un rezervor, laptele se produce continuu în timpul alăptării!!!
Laptele este produs în cantitate adecvată nevoilor copilului printr-un mecanism
care funcţionează pe baza legii de „cerere şi ofertă” , mecanism reglat prin control
neuro – endocrin, autocrin şi de capacitatea de stocare a sânului.
a. Controlul neuro – endocrin
Intervine în pregătirea sânilor pentru funcţia lor nutritivă din timpul pubertăţii,
apoi în timpul sarcinii (mamogeneza), în sinteza şi depozitarea laptelui în timpul sarcinii
şi după naştere (lactogeneză), în ejecţia laptelui şi întreţinerea lactaţiei (galactopoieză).
Mamogeneza (dezvoltarea glandei mamare în vederea alăptării)
• începe la pubertate sub acţiunea hormonilor estrogeni şi a hormonului de creştere prin
înmugurirea canalelor galactofore şi formarea lobulilor.
• în timpul sarcinii se definitivează dezvoltarea glandei mamare sub acţiunea hormonilor
ovarieni, hipofizari, hormonului de creştere,insulinei, hormonului lactogen placentar şi
gonadotrop corionic, a hormonilor tiroidieni şi suprarenali, secreţia lor fiind reglată prin
mecanisme feedback mai ales de hipotalamus:
- primele 4 – 5 luni de sarcină se dezvoltă parenchimul mamar printr-o ramificare a
canalelor intralobulare, dezvoltarea acinilor (stadiul proliferativ) şi se dezvoltă
tuberculii Montgomery la nivelul areolelor şi vascularizaţia.
- în a doua jumătate a sarcinii celulele alveolare intră în activitate şi sintetizează
colostrul (stadiul proliferativ).
Lactogeneza (declanşarea lactaţiei)
Este sinteza şi depozitarea laptelui (colostru la început, apoi lapte de tranziţie şi lapte
matur) de către celulele alveolare sub acţiunea mai multor hormoni (prolactina, hormonul de
creştere, cortizonul, insulina, parathormonul şi tiroxina) sub controlul neuroendocrin al
hipotalamusului, cortexului şi a sistemului limbic.
Principalul hormon responsabil pentru declanşarea lactaţiei este prolactina secretată de
hipofiza anterioară. După naştere, după desprinderea placentei de peretele uterin, scade nivelul

28. de progesteron din corpul mamei ceea ce creşte producţia de prolactină, care stimulează sinteza
laptelui.
Apoi secreţia laptelui este asigurată de reflexul neurohormonal prolactinic
( reflex de secreţie).
1. Este declanşat de suptul sânului, care declanşează producerea de prolactină, care
stimulează secreţia de lapte în glanda mamară; cu cât suptul este mai frecvent şi mai
viguros cu atât se produce mai mult lapte.
2. Se produce în cantitate mai mare noaptea.
3. Inhibă ovulaţia având efect contaceptiv.
4. Prolactina are efect relaxant şi produce somnolenţă.
5. Este denumit hormonul maternităţii fiind responsabil de sentimentele de „maternitate”.
Galactopoeza (ejecţie laptelui şi întreţinerea lactaţiei)
Procesul de ejecţie (coborâre) a laptelui este un act reflex neurohormonal şi
psihosomastic, care constă în expulzia bruscă a laptelui din mai multe alveole şi canale
galactofore odată în sinusuri, sub acţiunea oxitocinei (reflex oxitocinic, de ejecţie), hormon
secretat de hipofiza anterioară.
Reflexul de ejecţie (let-down reflex)
• Este declanşat de suptul sânului şi de plânsul sugarului sau apropierea orei de alăptare şi
apare după câteva secunde sau minute după începerea suptului.
• Constă în secreţia de oxitocină, ceea ce determină contracţia celulelor mioepiteliale din
jurul alveolelor şi a canalelor galactofore, laptele fiind ejectat în canalele, ducte şi
sinusurile galactofore şi apoi afară prin mamelon; glanda mamară golită poate continua
28
Reflexul prolactnic
impulsuri senzoriale
de la mamelon
Prolactina în sânge
suptul copilului

29. secreţia laptelui sub influenţa prolactinei şi în timpul aceluiaşi supt (mai lung), reflexul se
poate declanşa de mai multe ori.
• Funcţionarea deplină a reflexului are nevoie de câteva zile sau săptămâni.
29
Oxiticina
suptul sânului
Semnele funcţionării reflexului de ejecţie:
- senzaţia bruscă de plenitudine
- înţepături, senzaţie plăcută de relaxare
- curgerea laptelui din sânul opus
- senzaţie de sete
- contracţie uterină în postpartum
- copilul începe să înghită intens
Reflexul se poate stimula prin:
impulsuri senzoriale
de la mamelon
- atmosferă destinsă
- relaxare
- comprese cu apă caldă – 5 min. înainte de supt
- frecarea mamelonului înainte de a-l băga în gura copilului
- masaj perivertebral
Reflexul poate fi inhibat prin:
- anxietatea mamei
- stres
- oboseală
- durere
b. Sistemul de control autocrin (automatismul mamar)
• Constă întru-n control feedback inhibitor al glandei mamare asupra producţiei de
lapte.Dacă sânul este prea plin, o proteină mică (FIL sau Inhibitor al Lactaţiei de Răspuns) din
lapte încetineşte sau inhibă sinteza laptelui.
Prin golirea sânului se elimină şi substanţa inhibitoare şi se accelerează producţia de lapte.De
aceea sfătuiţi mama să nu “sară o masă” crezând că va avea mai mult lapte la masa următoare,
pentru că în timp îi va scădea laptele!!!

30. • După 2 săptămâni de lactaţie automatismul mamar menţine lactaţia principalul
mecanism fiind golirea sistematică a sânului ce poate susţine lactaţia ani de zile. În această fază
nivelele hormonale joaca un rol mai mic în producţia lactată.
c. Capacitatea de stocare a sânului
• Afectează producţia de lapte.
• Variază de la femeie la femeie şi este independent de mărimea sânului.
Cele cu capacitate mare de stocare (unele de 6 x mai mare) alăptează mai rar fără ca acest lucru
să afecteze secreţia lactată.
Cele cu capacitate mică de stocare trebuie să alăpteze mai frecvent să menţină acelaş nivel de
producţie lactată ca primele.
• Alăptarea trebuie reglată de copil,"la cerere" şi să fie "ad libitum"(pânâ lasă sânul).
II. TRANSFERUL LAPTELUI
30
• Reflexul de ejecţie a laptelui
• Procesul de supt
III. PROCESUL DE SUPT DIN SÂN
1. Procesul de supt din sân
Activitatea de supt eficientă este dependentă de :
• Ataşarea corectă la sân - să prindă în gură desutul ţesut mamelonar, care conţine
sinusurile galactofore (mamelon + 2cm areolă).
• Activitatea corectă de supt al copilului
Mecanismul suptului la sân
Suptul este un act reflex, prin care şi cu ajutorul şi a altor reflexe ale nou-născutului
(reflexul de căutare a sânului, reflexul de deglutiţie) laptele este preluat din sân de câtre copil.
Suptul poate fi nenutritiv şi nutritiv.
Suptul nenutritiv - este suptul în gol, fără a exprima lapte.
Suptul nutritiv - este expresia şi deglutiţia laptelui.

31. Un supt normal începe cu un ciclu scurt de supturi (supt,supt,supt-pauză-supt) rapide (2
supturi/sec.), nenutritive (nu curge laptele), denumite şi „chemarea laptelui”; apoi ritmul se
încetineşte (1 supt/sec.) şi devine regulat , însoţit de mişcări ample ale mandibulei şi începerea
curgerii laptelui în gura copilului (supt nutritiv) însoţit de deglutiţie audibilă. Cu continuarea
alăptării suptul va fi fragmentat în cicluri separate de pauze mai lungi ca în faza nenutritivă. Un
ciclu de supt va reîncepe cu 2 -3 supturi rapide, nenutritive.
Suptul nutritiv este compus din cinci procese aflate în strânsă corelaţie:
1. Căutarea sânului - stimularea tactilă a feţei sau buzei face să-şi întoarcă reflex capul
31
spre stimul şi să găsească sânul.
2. Prinderea sânului (ataşareala sân) - constă din suptul iniţial caracterizat de mişcarea
în jos a mandibulei şi a limbii folosită pentru a aspira mamelonul mamei adânc în gura copilului,
orientat în sus până la palat (punct de supt); limba este aşezată pe gingia inferioară şi formează
un jgheab în jurul mamelonului; sinusurile galactofore de după areolă şi mamelon trebuie să se
găsească între maxilarele copilului pentru a se putea extrage laptele.
3. Suptul - constă în aplicarea unei presiuni negative în gura copilului, ce menţine
mamelonul şi areola în loc şi extrage laptele. La început suptul viguros schimbă forma
mamelonului, îl alungeşte dar pe urmă e necesar doar un supt moderat pentru a menţine
mamelonul în poziţie adecvată .
4. Expresia laptelui - se produce datorită presiunii create printr-o serie de mişcări
ritmice ale mandibulei şi a limbii. Copilul împinge mandibula în sus mişcând simultan limba în
sus şi presează ţesutul mamar spre palat şi o undă peristaltică cuprinde limba de la vârf spre
bază; prin această mişcare de mestecare laptele este exprimat din sinusurile galactofore, care se
contractă. Apoi scăderea presiunii exercitate de maxilare face să se creeze vid în sinusuri şi
laptele din canalele galactofore umple iar sinusurile. Este în strânsă corelaţie cu reflexul de
ejecţie a laptelui, care contractă canalele galactofore.
5. Deglutiţia laptelui – este o activitate reflexă şi reflex iniţiază mişcările mandibulei şi
a limbii necesare unui nou ciclu de expresie a laptelui.
prinde sânul
îşi scota limba să tragă mamelonul înnăuntru

32. 32
mamelonul şi areola se mişcă spre palat, glota
încă permite respiraţia
limba se mişcă de alungul mamelonului şi îl
presează de palat producând presiune
limba lipită sub areolă realizează mişcări
ondulatorii
limba lipită sub areolă realizează mişcări
ondulatorii
suptul sânului
2. Mecanismul suptului tetinei
Necesită o altă modalitate decât la sân. Nu trebuie să-şi deschidă gura mare şi limba
rămâne după gingia inferioară. Nu depune efort pentru a „prinde” tetina. Laptele curge prin
orofaringele posterior. Pentru a regulariza curgerea laptelui şi să prevină regurgitarea şi
"înnecarea", copilul işi încurbează limba în spatele tetinei, strânge buzele sau obstruează găurile
tetinei cu limba. Lipseşte unda peristaltică al limbii.
suptul tetinei
3. "Confuzia mamelonului"
Copilul alimentat cu tetina înainte să înveţe să sugă la sân este obijnuit să oprească
curgerea rapidă din sticlă a laptelui şi suge aşa de intens la sân că blochează curgerea laptelui.
Mişcările de împingere a limbii, folosite în sugerea din biberon, produc ieşirea mamelonului din
gură iar mişcările ondulatorii insuficiente ale limbii nu produc stimulare adecvată pentru
expresia laptelui din sinusuri.
Mandibula retractată (poziţie obişnuită în suptul tetinei) face dificilă rămânerea în poziţie
a mamelonului. Sprijinirea unghiului mandibulei de multe ori ajută.
Se indică evitarea folosirii tetinelor şi administrarea laptelui cu linguriţa, ceaşca sau seringa.
Dacă totuşi se folosesc tetine acestea trebuie să fie plate, orthodontice (seamănă metoda de supt
cu a sânului).

33. 33
supt corect
supt ca din tetină
4. Suptul din „mamelon artificial”
Copilul aspiră în gură laptele prin crearea unui vid cu buzele şi limba.
Dezavantajul este că mamelonul nu este stimulat adecvat şi în timp duce la scăderea
laptelui.
Încercarea de a-l pune la sân fără „ mamelon artificial” după ce s-a obişnuit , duce la supt
incorect, nu mai din mamelon, ceea ce duce la extragere de lapte insuficient (nu sunt comprimate
sinusurile de sub areolă iar prinderea mamelonului obstruează curgerea laptelui), este extrem de
dureros (nu se declanşează reflexul de ejecţie) şi produce ragade, copilul rămâne înfometat şi
plânge. Se foloseşte doar sub supravegherea strictă al unui specialist.
5. Necoordonarea suptului cu deglutiţia
Duce la "înec". în cazul unui copil sănătos se poate datora unei ejecţii puternice a laptelui
.Se indică mulgerea sânului înainte de supt sau oprirea şi reînceperea alăptării.
Explorarea funcţională a suptului prin tehnica examinării digitale
Copilul se aşează cu capul şi umerii uşor ridicaţi iar examinatorul atinge cu degetul ţinut
cu unghia în jos, învelit într-o mănuşă nonlatex, buza inferioară a copilului. Acesta declanşează
reflexul de deschidere a gurii. Atinge vârful limbii, care se adânceşte ca un jgheab şi înconjoară
degetul. Copilul trage degetul în gură iar examinatorul loveşte uşor şi ritmic partea posterioară a
limbii, sau apasă uşor joncţiunea palatului moale cu palatul dur ca să stimuleze suptul.

34. Activitatea corectă de supt
‰ Limba este sub degetul examinatorului
‰ Limba se extinde peste gingia inferioară şi se încurbează în jurul degetului
‰ Limba formează un jgheab complect în jurul degetului
‰ Presiune negativă asupra degetului
‰ Model ritmic de supt cu o mişcare antero-posterioară peristaltică
34
Activitatea incorectă de supt
‰ Limba atinge palatul dur şi numai vârful degetului examinatorului
‰ Limba împinge degetul
‰ Limba scoate degetul din gură
‰ Spatele limbii este ridicat
‰ Limba nu se extinde peste gingia inferioară; copilul muşcă cu gingia
‰ Nu se obsearvă mişcare ritmică
‰ Limba nu formează un complect jgheab în jurul degetului
‰ Supt slab sau lipsă

35. FUNCŢIONAREA ALĂPTĂRI
SĂTATEA MATERNĂ
MAMOGENEZA
Proliferarea ductelor, dezvoltarea lobular-alveolară în timpul sarcinii
LACTOGENEZA
35
FACTORI FACILITATORI
- alptare precoce
- rooming in
- supturi frecvente
FACTORI INHIBITORI
- resturi placentare
- folosirea suzetei
- completarea suptului
FACTORI FACILITATORI
- stimularea sânului
- drenajul complet, regulat al sânuli
FACTORI INHIBITORI
- completarea suptului
- suzet
GALACTOPOEZA
TRANSFERUL LAPTELUI
- reflexul de ejec]ie
- poziie i ataare corect i abilitate de supt intact
a copilului
CONSUMUL LAPTELUI
- frecven i durat
- modaliti de supt
CRETEREA COPILULUI
SNTATE BIOLOGIC
SNTATE SOCIAL
SNTATE PSIHOLOGIC

36. Variabilitate individuală în fiziologia alăptării
Mamele şi copiii diferă mult cu privire la stilul de alăptare şi de supt.; diferă în:
- capacitatea de stocare a sânului mamei
- volumul de lapte supt
- rata de transfer al curgerii laptelui
- natura poziţionării gură/sân
- schimbări în compoziţia laptelui în cursul unui supt
DE ACEEA SFATURILE DATE TREBUIE S IN SEAMA
DE INDIVIDUALITATEA FIECRUIA I S NU IMPUNEI
REGULI ARBITRARE PRIVIND DURATA I POZIIONAREA
LA SUPT!!!
TEHNICA ALĂPTĂRII
36
1. POZIŢIONAREA LA SÂN
Principii:
- Mama trebuie să se aşeze confortabil, cu spatele şi braţul pe care ţine copilul, bine
sprijinit!!! (oboseala inhibă reflexul de ejecţie al laptelui)
- Copilul trebuie aşezat într-o „dungă” cu faţa spre sân, urechea, umerii , şoldul să fie într-o
linie, paralel cu mama,

37. - cât mai aproape de mamă, cât mai mult din corpul copilului să atingă corpul mamei
- se duce copilul la sân nu sânul la copil!!! (sânul şi capul copilului trebuie să fie la un
37
nivel)
Poziţie corectă
Poziţie incorectă
Mama trebuie să:
- susţină sânul sub formă de C (C-holder) sau U (U holder)- policele deasupra (să nu
apese prea tare) şi mai depărtat de areolă iar restul degetelor susţinând sânul, astfel face
posibil ca bebeluşul să ia cât mai mult din areolă în gură; În timpul suptului mama este
bine să-şi susţină în continuare sânul. (nu face rană)!!!

38. C holder U holder V holder
- obijnuit nu se mai recomandă susţinerea sânului sub formă de V.
Susţinerea sânului în condiţii speciale
-dacă mamelonul este ombilicat sau retractat se recomandă susţinerea sânului sub formă de
„sandwich”) din poziţia - C – policele şi restul degetelor se apropie în aşa fel încât areola
devine ovală apoi cu degetele apasă spre peretele toracic, apăsând mai mult cu policele
pentru a ieşi mamelonul.
38

39. 39
„Sandwish”
- în cazul copilului prematur trebuie susţinută atât bârbia copilului, cât şi sânul (poziţia
“Dancer”)
Poziţia “Dancer”
2. ATAŞAREA COPILULUI LA SÂN
- mamelonul trebuie să fie vis-a-vis de nasul copilului

40. - mama atinge buzele copilului cu mamelonul
- aşteaptă până acesta deschide gura mare.
- apropie repede copilul de sân (ţinându-l de umeri şi ceafă).
- poziţionează buza de jos a copilului sub mamelon astfel încât bărbia să atingă sânul.
40

41. - îi introduce mamelonul în gură, cât mai adânc, în aşa fel ca buza inferioară a copilului
să fie răsfrăntă şi să atingă sânul cât mai departe de baza mamelonului.
- astfel mamelonul este proiectat spre palatul copilului, iar bărbia copilului atinge sânul.
- copilul trebuie să cuprindă cât mai mult din areolă în gură (nu numai mamelonul!!!) mai
ales partea de jos, astfel că dacă se vede o parte din areolă, acesta să fie deasupra buzei
superioare a copilului şi nu sub buza inferioară.
- mama când îşi scoate mamelonul din gura copilului, şi-l scoate băgând mai întâi un deget
41
în gura copilului.

42. ATAŞAREA LA SÂN ÎN SITUAŢII PARTICULARE
În cazul mameloanelor ombilicate plate sau scurte se recomandă tehnica de ataşare „Brush
Down”.
42
a. cu bărbia copilului îndreptat spre sân şi
mamelonul vis-a-vis de nasul copilulu
atinge bărbia şi buza inferioară cu partea
de jos a sânului.
b.aşteaptă până copilul deschide mare
gura şi limba este jos.
c. rapid şi ferm se aduce copilul la sân
împingându-l în partea de jos a sânului.
d. atnge cu buza inferioară punctul de
contact din sân şi împinge buza inferioară
şi bărbia în sân.
e. mamelonul „perie” gura sub buza de
sus şi se răsuceşte înapoi spre joncţiunea
dintre palatul dur şi moale.

43. f. această poziţie aşează bine limba copilului sub sân , copilul poate forma vacuumul şi începe
suptul; când este necesar cu policele sau un deget se ajută plierea mamelonului sub buza şi
gingia superioară.
43
POZIŢII DE ALĂPTARE
- sunt multe poziţii pentru alăptare, este indicat ca mama să schimbe des poziţiile de
alăptat, pentru a goli sânul mai eficient.
POZIŢII CLASICE
Poziţia culcată
Poziţia în şezut

44. 44
ALTE POZIŢII
Poziţia sub braţ
Poziţia pe spate

45. Poziţia „faţă în faţă” pentru copiii cu defecte ale cavităţii bucale
Poziţia inversă
45

46. EVALUAREA UNUI SUPT
1. Observarea sânului şi a mamelonului
2. Verificarea poziţiei şi ataşării corecte la sân
1. Observarea sânului şi a mamelonului
În mod normal:
- sânul nu este foarte congestionat sau roşu
- mamelonul nu are fisuri, este ieşit în relief (nu plat sau ombilicat) şi este protractil la testul
46
ciupitului
Testul ciupitului (Pinch Test)
- este rugată mama s-o efectueze sau examinatorul îşi cere voie
- se spală pe mâini
- se aşează degetul arătător şi degetul mare la baza mamelonului, se apropie degetele unu
spre celălalt prinzând mamelonul apoi rapid i se dă drumul mamelonului ;
- mamelonul normal iasă în afară după stimulare (protractil).
- mamelonul plat sau ombilicat (poate să arate ca ăla normal fără stimulare) se retractă .
(minim, moderat, sever)

47. mamelon de aspect normal
mamelon ombilicat după stimulare
- mamelonul cu aspect plat sau ombilicat la prima vedere uneori poate devini protractil
47
după stimulare.
2. Verificarea poziţiei şi ataşării corecte la sân
1. Poziţie confortabilă a mamei
(spatele şi braţul mamei pe care ţine copilul bine sprijinit)
2. Copilul întors cu tot corpul câtre mamă,
cu capul, umerii şi şoldul într-o linie (aşezat într-o dungă),
susţinut după ceafă şi umeri (nu după cap)
3. Corpul copilului să atingă corpul mamei pe o suprafaţă cât mai mare (piept la piept)
4. Capul copilului să fie la un nivel cu sânul,
mamelonul vis-a-vis de narele copilului
5. Mama să-i atingă uşor buzele copilului cu sânul,
până îşi deschide larg gura,
limba să fie jos
6. Copilul se aduce la sân, nu sânul la copil;
Se direcţionează buza inferioară a copilului sub mamelon

48. 7. Copilul trebuie să prindă cât mai mult din areolă;
Buza inferioară să fie răsfrântă,
limba scoasă peste gingia inferioară înconjoară sânul;
Bărbia să atingă sânul;
Nările să rămână libere.
8. Ritmul rapid de supt de la început se încetineşte;
Suge încet şi profund, cu pauze lungi;
Se aude cum înghite în ritm regulat;
Suptul nu este zgomotos (ţupăit);
Nu se înfundă obrazul în timpul suptului.
9. Mama nu acuză durere la nivelul mamelonului în timpul suptului.
Sânul are formă rotundă şi areola se vede deasupra gurii copilului
.Sânii rămân moi după alăptare.(nu este valabil pentru colostru)
10. Copilul lasă singur sânul.
48
Semnele unei ataşării incorecte
1. Supt zgomotos sau buze strânse în timpul suptului, obraz înfundat
2. Bărbia copilului nu atinge sânul, buza inferioară curbată interior
3. Sân deformat în timpul suptului se vede areola sub buza inferioară a copilului
forma normală în timpul suptului indicată de linia întreruptă

49. 4. Durere în sân sau în mamelon
5. Capul copilului depărtat de corpul mamei
6. Mama aplecată peste copil
7. Supt în ritm rapid
49

50. MODELE DE EVALUARE ALE SUPTULUI
(scoruri de ataşasre la sân).
Au fost descrise mai multe metode (modele) de observare al unui supt, care să ajute la
identificarea dificultăţilor apărute în caz de supt ineficient. Cele mai importante sunt:
I. SAIB - Sistematic Assesment of the Infant at Breast (observarea sistematică a copilului la
sân).
A fost desemnat pentru observarea suptului imediat postpartum şi este util ca indicator al
poziţionării şi ataşârii corecte dar nu dă indicii despre răspunsul copilului de a fi gata pentru supt
şi dacă se alimentează adecvat.
1. Aliniere (alignment) - alinierea corpului copilului
2. Prinderea areolei
3. Compresia areolei
4. Deglutiţie auzibilă
II. MBA – Mother - Baby Assessment for Breastfeeding (observarea mamei şi copilului
pentru alăptat).
Dă indicii atât despre poziţionare, atşare la sân cât şi despre semnalmentele copilului de a
fi gata de supt, despre eficienţa suptului, include şi observarea mamei şi oferă o metodă de
notare asemănătoare scorului Apgar (maximum 2 puncte ), fiind utilă penru evaluarea primelor
supturi..
1. Semnalizare - semne care arată că mama şi copilul sunt gata de alăptat.
2. Poziţionare – mama aşează copilul corect, copilul caută sânul, deschide gura.
3.Fixare (ataşare la sân) - mama trage copilul la sân, copilul prinde corect sânul.
4.Transferul laptelui - semnele reflexului de ejecţe al laptelui, deglutiţia copilului.
5. Terminarea suptului – mama isi simte sânii moi, copilul lasă sânul şi e relaxat.
Mama Copilul Ajutor
0 sau 1 0 sau 1 x (dacă necesită)
0 sau 1 0 sau 1
0 sau 1 0 sau 1
0 sau 1 0 sau 1
0 sau 1 0 sau 1
III. IBFAT - Infant Breastfeeding Assesment Tool (instrument de observare al alăptării
sugarului)
A fost desemnat pentru observarea suptului în primele zile după naştere. Include observarea
copilului de a fi gata pentru supt, căutarea sânului, ataşarea la sân, comportamente de supt dar
presupune cooperare între mama şi cadrul medical bazându-se pe întrebări adresate mamei. Sunt
6 întrebări şi 4 răspunsuri posibile. Se notează răspunsul la întrebările 2, 3, 4 şi 5, la fiecare
întrebare cu 0 până la 3, obţinând un scor maxim de 12 puncte.
50

51. 1. Când a-ţi ridicat copilul pentru supt el/ea a fost
a. dormea adânc; b. somnoros; c. treaz şi liniştit; d. plângea;
2. Pentru a lua copilul la alăptat dvs. sau asistenta trebuia să
a. puneţi copilul la sân fără efort; b. stimulat uşor; c. stimulare viguroasă; d. nu putea fi trezit
3 2 1 0
51
3. Când copilul a fost aşezat lângă sân
a. a câutat sânul
b. a avut nevoie de
imediat;
încurajare;
c. reflex de câutare a sânului
slab şi cu încurajare;
d. nu încerca să caute
sânul;
3 2 1 0
4. Cât timp a trecut de când aţi pus copilul la sân până a prins sânul şi a început să sugă?
a. a început să mănânce imediat (0 – 3min); b. 3 – 10 min.; c. peste 10 min.; d. n-a măncat;
3 2 1 0
5. Care din următoarele fraze descrie cel mai bine comportamentul de supt al copilului?
a. nu suge; b. suge slab; c. suge bine dar trebuie încurajat; d. suge bine la unul sau ambii sâni;
3 2 1 0
6. Cum vă simţiţi în legătură cum a măncat copilul?
a. foarte mulţumită; b. mulţumită; c. rezonabil; d. nemulţumită;
IV. B-R-E-A-S-T Observation Form (formular pentru observarea suptului)
A fost desemnat pentru a ajuta cadrele medicale să înveţe cum să observe un supt.
Studiază 6 elemente şi indică semnele favorabile cât şi posibile probleme pentru fiecare. Nu pune
diagnosticul tuturor dificultăţilor în alăptare dar ajută pentru screeningul mamelor care necesită
urmărire atentă (scor scăzut pe formular, copil care nu creşte expl. pentru că termină rapid
suptul, în 3 – 4 min., care nu permite preluarea laptelui gras, din “urmă”). Cele 6 elemente sunt:
1. B - body position (poziţia corpului);
2. R - responses of baby and mother (răspunsul copilului şi al mamei);
3. E - emotional bonding (relaţia emoţională);
4. A - anatomy and condition of breast and nipple (anatomia şi starea sânului şi a
mamelonului);
5. S - sucking (suptul);
6. T – time spent sucking (timpul petrecut la supt);