1.
Se cunoaşte despre azteci în cultura populară este că le
plăcea ciocolata.
Aztecii erau şi împătimiţi ai sporturilor, cel mai
practicat fiind Ullamaliztli, un joc cu o minge grea de
cauciuc.
La azteci şcoala era obligatorie.
Cei mai multi azteci au pierit nu în războaie, ci din
cauza bolilor.
Ei aveau chiar obiceiul să-şi îngroape morţii chiar sub
sau pe lângă casă.
Cronicile se păstrau pe materiale de scris fabricate din
scoarţă sau piei de căprioară. Se scria utilizând
cărbunele, iar cronicile se şi colorau de obicei cu
substanţe pe bază de plante.
2.
Aztecii îşi timiteau adesea copiii în sclavie.
Aztecii aveau dreptul la mai multe soţii, dar
relaţiile se bazau pe anumite reguli stricte.
Prima soţie se considera cea mai importantă,
singura alături de care bărbatul săvârşea o
ceremonie religioasă. Celelalte soţii erau
secundare, dar nu lipsesc din documente.
Antropologul Michael Harner sugerează că
sacrificiul anual a 20.000 de oameni, care
erau apoi adesea mâncaţi, se poate datora şi
unei diete insuficiente în proteine.
3.
Imperiul aztec este termenul folosit pentru a defini orașulstat apoi statul centralizat format de către azteci în 1325,
având capitala la Chapultepec, repectiv ulterior, între 1325
și 1521 laTenochtitlan; iar după 1428, federația tripartită
a Triplei Alianțe Aztece, formată în America Centrală, având
drept capitală orașul Tenochtitlan. Ulterior, pe ruinele
acestuia, după distrugerea sa de către conchistadorii
spanioli în 1521, a fost ridicat orașul Ciudad de Mexico de
astăzi.
4.
Originile exacte ale poporului aztec sunt incerte, dar se crede ca au debutat ca un trib
nordic de vanatori-culegatori ale căror nume au venit de la patria lor, Aztlan (sau "pamant
alb"). Aztecii au fost, de asemenea, cunoscuti sub numele de Tenochca ( numele de la care
vine de la capitala lor, Tenochtitlan).Aztecii au apărut în Mezoamerica - regiunea sudcentrala a Mexicului precolumbian în secolul al XIII-lea. Sosirea lor a a dus inevitabil la
căderea civilizației mesoamericane anterior dominanta , Toltecii.
Când aztecii au văzut un vultur cocoțat pe un cactus pe terenul mlăștinos în apropierea
graniței de sud-vest a lacului Texcoco, l-au luat ca pe un semn de a construi acolo capitala
lor. Ei au scurs terenul mlastinos si au cladit insule artificiale pe care au putut planta
grădini și stabilit bazele capitalei lor, Tenochtitlan, în 1325 d. Hr. Practicau culturi tipice
aztece: porumb , fasole, dovlecei, cartofi, roșii și avocado; obtineau hrana prin pescuit și
vânătoare animalelor locale, cum ar fi iepuri, șerpi, armadilo, coiotii si curcan sălbatic.
Sistemul lor relativ sofisticat al agriculturii (inclusiv cultivarea intensivă a terenurilor și
metodele de irigare), precum și o tradiție puternică militară le-a permis aztecilor pentru a
construi un stat de succes, iar mai târziu un imperiu.
5. Conform unei surse păstrate până astăzi, Aubin codex, șapte
triburi Nahua locuiseră în Aztlan sub conducerea unei elite
puternice. Apoi, la un moment dat, cele șapte triburi au început pe
rând să părăsească Aztlan-ul originar (despre a cărui locație există
discuții înfocate), în căutare de noi pământuri. Ultimul trib care a
părăsit vatra Aztlan a fost populația sau tribul Mexica, conduși de
preotul acestora, "Huitzil". Aubin Codex relatează că după
părăsirea Aztlan-ului, zeul Huitzilopochtli a ordonat poporului său
să nu se identifice vreodată ca Azteca, întrucât acesta era numele
foștilor conducători ai acestora. În schimb, ei se vor numi Mexìcâ.
Conchistadorii spanioli se refereau la aceștia ca fiind "Mexicas". În
Mexic, arheologii și muzeele folosesc, de asemenea, termenul
Mexicas. Majoritatea populație în interiorul sau în afara Mexicului
se referă la aceste populații folosind termenul de azteci. În aceste
serii de articole, termenul "Mexica" este utilizat pentru a se referi
la toate populațiile Mexica înaite de formarea Triplei Alianțe
Aztece, dată după care (1428) termenul de "Aztec" - "azteci" este
utilizat pentru a se referi la toți cei care se aflau sub "umbrela"
Triplei Alianțe.
6. Comerțul reprezenta baza economiei. Cea mai mare piață era
la Tlateloco, era deschisă în fiecare zi și frecventată de un
număr de 60.000 de persoane. Moneda de schimb o
reprezentau boabele de cacao și bumbacul.
Mai presus de orice, societatea aztecă era o societate
războinică. Toți bărbații erau obligați să primească instruire
militară, iar bătăliile erau mijloacele prin care Imperiul punea
stăpânire pe noi teritorii, înăbușea rebeliunile, proteja
expedițiile comerciale și asigura furnizarea oamenilor pentru
sacrificiu. Armata nu era organizată, războaiele fiind haotice
și în general o luptă corp la corp. Prizonierii erau folosiți în
ritualurile de sacrificiu uman. Victoriile, curajul în război
aduceau cu sine omagiul celui în cauză pe când eșuarea îl
acopereau pe acesta cu dizgrația socială.
7. Aztecii se inchinau unui numar mare de zei. Multe dintre numele zeilor
sunt greu de pronuntat ceea ce ne face sa credem ca dobandisera o
anumita dexteritate in pronuntie. Panteonul zeitatilor aztece a dictat
credinta in intregul Imperiu Aztec. Festivalurile lor aveau multa
culoare, pene si sacrificii. Se crede ca aceste sarbatori se tineau in
cinstea zeului Soare pentru a-i pastra stralucirea.
Aztecii credeau ca zeii lor trebuie sa se hraneasca cu sange
proaspat, asa ca intreaga lor cultura a propagat sacrificiul uman.
Oamenii asteptau cu nerabdare pentru a-si da viata pe altare.
Majoritatea zeilor azteci faceau parte doar din anumite regiuni, triburi
si culturi.
8. Arheologii au excavat porţiuni din oraşul aztec Tenochtitlan din
Mexic şi au descoperit rămăşiţele unor oameni care au fost
sacrificaţi acum 500 de ani, pe aşa-numitele pietre de sacrificiu.
Aici, se pare că preoţii despicau abdomenele celor sacrificaţi,
pentru ca ulterior să îi şi decapiteze, cât încă mai erau în viaţă,.
Noile descoperiri sunt, de fapt, 50 de cranii şi 250 de maxilare,
despre care specialiştii spun că trebuie să fi fost folosite într-un
ritual realizat în cinstea zeului morţii, Mictlantecuhtli, regele
tărâmului de apoi. Cercetătorii au descoperit 45 de cranii aşezate
pe pietre şi alte cinci sparte. Cele cinci cranii au fost găurite
pentru a putea fi agăţate pe tzompantli (rafturi speciale pe care
erau înşirate craniile obţinute prin sacrificiu).
Alte resturi de cranii găsite la acest sit arheologic arata de parcă
cineva a încercat să le transporte în măşti, însă procesul nu pare să
fi fost dus la bun sfârşit. În mod normal, măştile complete au
pietre verzi în locul ochilor, având în jurul gâtului obiecte
decorative spiralate şi cuţite din obsidian.
9. Toate monumentele din México au fost distruse in1521, in timpul
asedierii orasului. Nu le cunoastem decat din inscriptiile si desenele
epocii, care au confirmat sapaturile arheologice de la Marele
Templu. Au ramas totusi cateva edificii construite de azteci, ca
templele din Teopanzolco(in staul Morelos de astzai), din Huatusco
si Teayo(Veracruz). Piramida din Tenayuca, nu departe de
México, desi construita la origine de populatia chichimeca.
Numeroase sculpturi, basoreliefuri si statui au fost distruse, fie in
timpul razboiului azteco-spaniol, fie sub regimul colonial, in lupta
contra „idolatriei” .Totusi ceea ce a ramas, ata in Mexic, cat si in
muzeele din intreaga lume, ne uimeste prin numar, varietate si
perfectiune.
Marile civilizatii clasice au practicat arta picturii murale: frescele
mayase de la Bonampak, camerele funerare ale zapotecilor din
Monte-Alban sau minunatele fresce religioase din Teotihuacán.
Intr-o epoca mai recenta, regasim pictura murala in ChichénItzá(tolteco-mayasi), la mixteci si in regiunea mixtecapubela(altarul decorat din Tizatlán).
