2. «Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă:
Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»
3. Acesta este un cuvânt
de-al apostolului Paul:
scurt, minunat, lapidar,
clarificator.
4. El ne spune ceea ce trebuie să stea la baza
comportamentului creştinesc, ceea ce trebuie să-l
inspire întotdeauna: iubirea faţă de aproapele.
5. Apostolul vede în realizarea acestei porunci îndeplinirea
deplină a legii. Într-adevăr, ea spune să nu comiţi
adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu pofteşti…
6. şi se ştie că acela care iubeşte nu face aceste lucruri:
cine iubeşte nu ucide, nu fură…
7. «Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă:
Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»
8. Însă cine iubeşte nu doar evită răul. Cine iubeşte se
deschide faţă de ceilalţi, vrea binele, îl face, se
dăruieşte: ajunge să-şi dea viaţa pentru cel iubit.
9. De aceea Paul scrie că în iubirea faţă de aproapele nu
numai că se respectă legea, dar avem „plinătatea” legii.
10. «Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă:
Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»
11. Dacă întreaga lege stă în
iubirea faţă de aproapele,
trebuie să vedem celelalte
porunci ca mijloace pentru
a ne lumina şi a ne
conduce să ştim să găsim,
în situaţiile încurcate ale
vieţii, calea pentru a-i iubi
pe ceilalţi; trebuie să ştim
să citim în celelalte
porunci intenţia lui
Dumnezeu, voinţa Lui.
12. El ne vrea
ascultători, curaţi, mortificaţi, blânzi, milostivi, săraci…
pentru a realiza mai bine porunca iubirii.
13. «Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă:
Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»
14. Ne-am putea întreba:
cum de Apostolul omite să
vorbească despre iubirea
faţă de Dumnezeu?
Faptul este că iubirea
faţă de Dumnezeu şi faţă
de aproapele nu sunt în
concurenţă.
15. Una, iubirea faţă de aproapele, este expresia
celeilalte, iubirea faţă de Dumnezeu. A-l iubi pe
Dumnezeu înseamnă, într-adevăr, a împlini voinţa Lui. Iar
voinţa Lui este să-l iubim pe aproapele.
16. «Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă:
Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»
18. Este clar: iubindu-l pe
aproapele; iubindu-l cu
adevărat.
Acest lucru înseamnă:
dăruire, însă o dăruire
dezinteresată, Lui.
Nu iubeşte cel care îl
instrumentalizează pe
aproapele pentru propriile
sale scopuri, chiar şi cele
mai spirituale, aşa cum
poate fi propria sfinţire.
Trebuie să-l iubim pe
aproapele, nu pe noi înşine.
19. Nu este nicio îndoială, însă, că acela care iubeşte în
felul acesta se va face sfânt cu adevărat; va fi
„desăvârşit precum Tatăl”, deoarece a făcut ceea ce
putea face mai bun: a căutat voinţa lui Dumnezeu, a
pus-o în practică: a îndeplinit legea pe deplin.
20. Oare nu vom fi examinaţi la sfârşitul vieţii
numai despre această iubire?
21. Text de Chiara Lubich, publicat în Città Nuova, 1983/10, pag.40.
* * *
Acest comentariu al Cuvântului Vieții este tradus în 96 de limbi și dialecte,
și ajunge la milioane de persoane în toată lumea imprimat,
prin intermediul radioului, televizorului sau via internet.
Pentru mai multe infomații, accesați: www.focolare.org
•
Acest PPS, în diferite limbi, este publicat pe www.santuariosancalogero.org
«Căci toată Legea este
împlinită într-o singură
poruncă: Să-l iubeşti pe
aproapele tău ca pe tine
însuţi» (Gal 5,14)
