2. Istoric
Aşa cum afirmă unii cercetători, îmbrăcămintea transmite o varietate de mesaje,
atât despre ea însăşi cât şi despre purtător. Din acest motiv, trebuie să se aibă în
vedere că adolescenţa, aşa cum spune şi J. J. Rousseau, este vârsta care generează
un proces complex ăi echivalează cu o a doua vârstă. Este perioada când are loc
dezvoltarea personalităţii, maturizarea biologică, identificarea resurselor personale,
realizarea identităţii proprii şi lupta pentru independenţă (ieşirea de sub tutela
părinţilor).
În această etapă se adânceşte procesul de individualizare, dezvoltându-se
caracteristici ale conştiinţei de sine (1).
Ţinuta originală în societate, precum şi afirmarea gustului personal sunt proprii
perioadei adolescentine.
Diversele legende ale jeanşilor, lectura, muyica sunt forme de consum cultural
care înfrumuseţează şi îmbogăţesc această etapă, conturăndu-le un stil de viaţă
propriu şi în mod firesc, sî-i exprime.
Aşadar, Levi Strauss a realizat jeansul pentru piaţa americană încă din secolulal
XIX-lea. Tânăr evreu, plecat pe ocean în 1853, a avut ideea să fabrice pantaloni
rezistenţi din foaie de cort, pentru căutătorii de aur şi din 1873 pentru cowboy,
Aşa au cucerit americanii Vestul sălbatic, în pantaloni asemănători celor purtaţi pe
la 1570 de docherii din Genova, de unde şi numele de jeans (2). Jeansul devine
parte integrantă a unei forme urbane, alături de T-shirt şi jacheta de piele neagră.
În anii `30 jachetele au fost scurtate, iar în anii `40-`50, ele au devenit mult mai
lejere. Noua siluetă va fi popularizată de stele ale ecranului şi de către sportivi.
Invazia cămăşii a început în anii `40, odată cu importarea cămăşilor Hawaiene
largi, fără o formă precisă şi colorate. Mult mai târziu, cămaşa se va transforma
într-o jachetă uşoară din materiale sintetice.
Jailhouse Rock şi starul secolului al XX-lea, Elvis Presley, au introdus în rânsul
tinerilor "Denimul"- ca o impunere definitivă, material tip "WARWEAR", folosit
în fabricarea mai multor articole de vestimentaţie, care din 1970, devine extrem de
popular în producţia de produse vestimentare tip blue-jeans.
Libertinajul şi muzic pop şi-au gasit în mod firesc o anumită oglindire în modă.
Ecouri ale preferinţelor vestimentare ale acelor ani se regăsesc în unele tendinţe ale
tinerelor generaţii din ţările de est, fie reinterpretate, în creaţiile unor prestigioşi
designeri actuali. Un look-pop din anii `65 - `70 presupunea: părul lung, drept până
la urechi şi apoi până la umeri pentru băieţi şi lăsat pe spate; până la umeri sau
până la talie pentru fete dar şi tuns băieţeşte, talie subţire, subliniată de o cămaşă cu
pense la băieţi şi de o helancă mulată pe corp la fete, picioare lungi pupraînălţate
pe sandale cu talpă groasă tip platformă, la fete, dezvelite până mai sus de
genunchi de
3. o fustă mini sau remodelate de pantaloni evazaţi, strânşi pe corp şi foarte largi în
partea de jos.
Adolescenţii anilor '76 - '80, au transformat în mod radical expresivitatea
vestimentară într-o formă de protest sau într-un instrument de terorizare, punând
în evidenţă moda Punk. Un adept "punk" trebuie să fie atât de altfel decât ceilalţi,
încât să producă un şoc. Moda punk conţine elemente cu adevărat surprinzătoare,
permite adolescenţilor, pândiţi sau măcinaţi, să se mândrească în mos ostentativ
cu ele. Filozofia punk este complet opusă evadării din real, promovate de hippies.
Un look punk din anii 1976-1980 e uşor recognoscibil.
Imaginile din marile metropole occidentale au pus în circulaţie, cu precădere,
coafurile în formă de creastă pe un craniu parţial ras şi acele de siguranţă înfipte
în cele mai neaşteptate părţi ale corpului.
Cămăşile militare întregesc repertoriul vestimentar, devenind în timp
elemente pitoreşti în peisajul urban.
O remarcă importantă desprinsă din aspectele prezentate, este aceea că pe
lângă evidenţierea suportului viziunii proprii asupra frumuseţii, designerii trebuie
să popularizeze şi frumuseţea expresivităţii. În această ipostază, îmbrăcămintea
trebuie să fie anexată pe forme "dulci", linii simple, îmbogăţite de detalii fine, de
calitate şi în culori calde, domoale, în contraste atenuate, iar atunci cand situaţia
financiară ridică probleme, pentru tineri este indicată abordarea în vestimentaţie a
liniei simple, care nu se demodează şi căreia i se pot face cu uşurinţă ajustări de
rigoare de câte ori este necesar.
4. PARTICULARITĂŢI ÎN COMPORTAMENTUL
CONSUMATORULUI
Comportamentul consumatorului este dependent de comportamentul de
cumpărare şi de consum.
1.1 Comportamentul de cumpărare şi de consum
Actul de cumpărare nu este o simplă reacţie între venituri şi preţuri, ci
trebuie privit în toate dimensiunile care duc la manifestarea unui anumit
comportament economic (3). Astfel de dimensiuni pot fi:
a)Motivele de cumpărare sau de renunţare la actul cumpărării – ce
reprezintă ansamblul imboldurilor constituite dintr-un sistem de impulsuri şi
stări tensionale de natură să justifice achiyiţionarea sau respingerea unui anumit
prosua sau serviciu. Pe lângă motivaţiile generale care duc la un comportament
general, acţionează şi motivaţiile speciale care ajută la înţelegerea mai clară a
comportamentului. Acestea sunt: sentimentul mulţumirii de sine, sentimentul de
preîuire şi afecţiune, manifestarea spiritului creator (alegerea unui produs care
poate fi modificat, transformat), sentimentul originii (consumatorii optează
deseori pentru produse care le amintesc de legăturile lor cu regiunea de unde
vin) etc.
b)Preferinţele cumpărătorilor – ce sunt motivaţii pozitive, exprimate prin
compatibilitate afectivă faţă de o marfă, serviciu sau formă de comercializare.
Declanşarea preferinţelor poate fi cauzată de:
- caracteristicile care privesc substanţa materială a unei mărfi (formă,
mărime, grafică, gust, colorit, consistenţă, ambalaj, etc.);
- elemente referitoare la marcă, nume, instrucţiuni de folosinţă, termen
de garanţie şi preţ;
- serviciile propriu-zise care însoţesc produsul;
- statutul pe care îl conferă celui care posedă sau foloseşte bunul
respectiv;
c)Intenţiile de cumpărare sunt estimări probabilistice ale
comportamentului viitor. Intenţia constituie o dezvoltare a motivaţiei,
conturându-se sub forma unei tendinţe.
Determinarea intenţiilor de cumpărare implică două probleme:
- asigurarea informaţiilor privitoare la intenţiile viitoare;
- garantarea statistică a rezultatelor investigaţiei.
d)Deprinderile de cumpărare, ce reprezintă forme de manifestare a
comportamentului de achiziţionare a mărfurilor şi serviciilor, care au dobândit
un caracter de repetabilitate. Ele sunt rodul unei experienţe trecute a
consumatorului, dobândite pe parcursul timpului.
5. Deprinderile de cumpărare pot fi:
- temporare, cuprinzănd eşalonarea cumpărărilor pe sezoane, pe yile în
cursul sâptămânii, pe ore în cursul zilei;
- deprinderi spaţiale, respectiv distanţa medie parcursă de cumpărători
pentru achiziţionarea diferitelor mărfuri, tipurile de magazine din care sunt
obişnuiţi să-şi procure produsele;
- deprinderi modale, cuprinzând formele de vânzare preferate de
cumpărători, asocierea produselor în momentul achiziţionării, fidelitatea faţă de
o anumită marcă sau formă de prezentare a unui produs, caracterul ferm sau
spontan al cererii etc.
Înclinaţiile spre formarea anumitori deprinderi de cumpărare se află în
raport cu elementele de personalitate ale individului, cu condiţiile sale de muncă
şi viaţă cât şi cu natura produselor şi serviciilor.
e) Obiectivele de consum îşi pun amprenta asupra deprinderilor de cumpărare,
modelând în bună măsură comportamentul cumpărătorului.
f) Aptitudinile reunesc influenţele exercitate de deprinderi, obiceiuri şi motive
intr-o singură componentă comportamentală cu o stabilitate mai pronunţată în
timp.
Aptitudinile sunt rezultatul unor procese afective şi de cunoaştere, care
creează predispoziţia de a acţiona pe baza unor convingeri. Ele se conturează în
raport cu problemele cump[r[rii anumitor categorii de m[rfuri, noi sau vechi,
scumpe sau ieftine, durabile sau perisabile etc.
g) Imaginea pe care o are cumpărătorul despre mărfuri, servicii sau firmele
care le produc sau le comercializează este rezultatul felului în care sunt percepute
produsele sau mărcile de către consumatorii potenţiali.
6. 1.2 Analiza consumatorilor tineri
Tinereţea a fost mult timp considerată stare intermediară, etapă puţin
interesată în sine. Sistemul de educaţie funcţiona într-un singur sens: de la adult
către tânăr, adultul dorind să formeze pe tânăr conform propriei imagini.
Pe măsura evoluţiei societăţii, tinerii au început să devină conştienţi de
condiţia lor şi să-şi constituie propriile grupuri sociale, ei au modelele lor,
concepţiile lor de viaţă, obiceiurile lor şi limbajul lor.
Tinerii se dezvoltă ca persoană şi se constituie în grupuri distincte,
opunându-se adulţilor. De aici şi poziţia lor de a refuza modelele şi
comportamentele pe care le propun educatorii, alegându-şi singuri
comportamentele care, în general, şochează generaţiile mai bătrâne.
Dezvoltându-se personalitatea tinerilor, aceştia îşi vor alege produsele
vestimentare în funcţie de comportamentele pe care şi le-au dezvoltat.
În analiza comportamentului tinerilor, sunt utilizate diverse modele de
analiză cum sunt: interviul ghidat, discuţia de grup, scara de atitudini, tehnicile
de observaţie directă etc. (4).
Atitudinile se pot exprima verbal şi pot fi măsurate prin:
- scările de atitudine;
- diverse tehnici de interviu.
Scările de atitudine sunt de mai multe tipuri, dar cele întrebuinţate în mod
curent constau în propoziţii care exprimă, la o extremă, o acceptare totală, iar la
cealaltă extremă, un refuy fără nuanţă. În centru se află o propoziţie cu caracter
de interferenţă.
Printr-un interviu sunt obţinute date de cel mai înalt interes asupra ipotezelor
ce trebuie studiate şi asupra căilor de urcat pentru cucerirea unei pieţe; printr-un
asemenea interviu se pot pune în discuţie şi acşiuni de promovare a produselor
sau de publicitate, precum şi probleme referitoare la politica de vânzare.
În cazul unor interviuri dirijate, apare situaţia frecventă ăn care cel
intervievat alege răspunsuri care-l pun în valoare, deşi ele nu corespund
realităţii.
Prin utilizarea de astfel de tehnici, se obţin opinii care permit dezvoltarea
unuin produs în sensul de a răspunde la aşteptările consumatorilor tineri. De
asemenea, se poate sesiza cum, sb influenţa mediului, se formează noi nevoi la
care trebuie să se răspundă prin noi produse.
7. Parametrii tehnici de
lucru
REALIZAREA TIPARULUI DE HANORAC
OBIECTIV Stabilirea dimensiunilor pe
INDUSTRIAL cadrul tiparului
Conturarea tiparului
Fluxul tehnologic de
OBIECTIVE realizarea
hanoracului
Intreprinderea de confectii
Oradea
Muzeul Arany Janas
OBIECTIV TURISTIC
Teatrul de stat-Oradea
Rezervatia de nuferi 1 Mai
8. Corelari interdisciplinare
Limbi Straine
Franceza Engleza
Sociologie
Ecologie
Expresivitate si
estetica in realizarea
produselor Psihologie
vestimentare pentru
Tehologii adolescenti
textile
Marketing
Religie
Desen Matematica
9. ISTORIC
JEANSUL
Noutati T-SHIRT '30 - scurte
IMBRACAMINTEA
JACHETA
'40 - '50 - lejere
Transmitere
Varietate de mesaje
Identificarea Realizarea
Dezvoltarea Maturizarea resurselor identitatii
personalitatii biologica personale proprii
ADOLESCENTII
preferau
'76-'80
'76-'80
moda "PUNK"
camasi cu pense
helanci
fuste mini
pantaloni evazati
10. PARTICULARITATILE IN COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI
Dimensiuni specifice comportamentului economic
- motivele cumpararii sau renuntarea actului cumpararii
- preferintele cumparatorilor
- intentiile de cumparare
- depinderi de cumparare
- obiectivele de consum
- atitudinea fata de marfurile cumparate
CONSUMATORUL - imaginea cumparatorului despre marfuri si servicii
scarile de atitudini
Analiza consumatorilor
tehnici de intreviuri
11. Flux tehnologic pentru realizarea hanoracului
Pregatirea materialelor - calcare
- controlul materialelor
- sortarea materialelor
- sablonarea
- calculul loturilor
Croirea materialelor - spanuirea materialelor
- taierea spanului
- controlul si formarea pachetelor
Prelucrarea detaliilor - operatii de pregatire
- operatii de coasere
- operatii de tratare umidotermica
Asamblarea detaliilor - operatii de pregatire
- operatii de coasere
- operatii de tratare umidotermica
Finisarea produsului - operatii de pregatire
- operatii de coasere
- operatii de tratare umidotermica
- operatii de curatire
12. DIMENSIUNILE DE BAZA ALE CORPULUI UMAN
Nr.
Crt. Denumirea masurilor Simbol
1 Inaltimea corpului IC
2 Inaltimea umerilor IU
3 Adancimea rascroiturii manecii la spate ARS
4 Lungimea taliei in spate Lts
5 Lungimea soldurilor ls
6 Lungimea produsului Lpr
7 Lungimea varf - bust Lvb
8 Lungimea taliei in fata Ltf
9 Lungimea umerilor Lu
10 Lungimea manecilor Lm
11 Circumferinta bustului cb
12 Circumferinta taliei ct
13 Circumferinta soldurilor cs
14 Circumferinta gatului CG
15 Latimea spatelui ls
16 Latimea pieptului Lpr
17 Latimea pantalonului pe partea exterioara Lpx
18 Latimea pantalonului pe partea interioara (lungimea pasului) Lpi
19 Largimea pantalonului jos (terminatia) lj
CLASIFICAREA PRODUSELOR VESTIMENTARE
1 In functie de varsta purtatorului
2 In functie de materia prima folosita
3 In functie de sex
4 In functie de anotimp
5 In functie de punctul de sprijin de pe corpul omenesc (umeri, talie)
6 In functie de destinatie: exterioara, sport, de protectie
Sursa de inspiratie tara
strainatate
