1. IMPORTANȚA RUGĂCIUNII
5 ianuarie 2013
ELLEN WHITE
”Daniel s-a hotărît să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului, și nici cu vinul pe
care-l bea împăratul.” Daniel 1:8
Actul rugăciunii nu este înțeles așa cum trebuie.Rugăciunile
noastre nu înseamnă să-L informezi pe Dumnezeu de ceva ce El nu știe. Domnul este la curent
cu secretele oricărui suflet.Rugăciunile noastre nu trebuie să fie lungi și nici spuse cu voce
tare.Dumnezeu citește dorințele ascunse.Putem să ne rugăm în secret, și El care vede în secret
ne ascultă și ne recompensează în public...
Rugăciunea nu are ca scop ca să producă o schimbare în Dumnezeu; ne așează pe noi în
armonie cu Dumnezeu. Nu înlocuiește datoria...Rugăciunea nu plătește datoriile noastre față de
Dumnezeu. Slujitorii lui Cristos trebuie să depindă de Dumnezeu , așa cum Daniel a depins în
Babilon.Daniel știa valoarea rugăciunii, intenția și obiectivul ei.Rugăciunile pe care el și cei trei
tovarăși le-au oferit Domnului după ce au fost aleși de către rege să stea la curtea Babilonului,
au primit răspuns.
Exista și alt grup de captivi care fuseseră duși la Babilon. Domnul a permis ca aceștia să fie smulși
din căminele lor și duși pe pămîntul unor idolatrii,pentru că ei înșiși în mod continuu se
introduceau în idolatrie.Domnul le-a permis ca ei să dispună de tot ceea ce doreau din practicele
idolatre ale Babilonului...
Conform înțelepciunii lumii,Daniel și cei trei tovarăși, aveau orice avantaj asigurat de partea lor.
Însă aici trebuia să survină prima lor probă. Principiile lor trebuia să intre în conflict cu
regulamentele și poruncile regelui...
Daniel și cei trei tovarăși ai lui, nu au fost de părerea că deoarece alimentele și băutura lor
provenea prin porunca regelui, era de datoria lor ca să le accepte.S-au rugat pentru această
problemă și au studiat Scripturile. Caracterul educației lor a fost de un așa mod,că ei simțeau că
fiind chiar în captivitate depindeau de Dumnezeu...
Caracterul lui Daniel și al tovarășilor lui, era cum trebuia să fie a oricărui tînăr. Erau plini de
curtuazie , de bunătate, respectuoși și posedau harul bunătății și al modestiei...
Cînd sîntem înconjurați de influențe destinate să ne îndepărteze de Dumnezeu, rugăciunile
noastre pentru ajutor și putere trebuie să fie neobosite.Dacă nu sînt așa,niciodată nu vom avea
succes în a sfărîma mîndria și în a învinge puterea care ne ispitește să comitem excese păcătoase

2. care să ne separe de Salvatorul nostru.
”Youth s instructor” 18 ago.1898
LECȚIILE LUI ILIE DESPRE RUGĂCIUNE
6 ianuarie 2013
ELLEN WHITE
”Ilie era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi și s-a rugat cu stăruință
ca să nu plouă și n-a plouat în țară trei ani și șase luni.
Apoi s-a rugat din nou, și cerul a dat ploaie și pămîntul și-a dat rodul.”
Ne sînt prezentate lecțiuni importante din experiența lui Ilie.Cînd pe
muntele Carmel a înălțat rugăciuni pentru a cere ploaie, credința lui a fost probată, dar a insistat
în a prezenta cererea sa înaintea lui Dumnezeu. De șase ori s-a rugat fierbinte, și nici așa nu a
avut nici un semn că cererea lui a primit răspuns, însă o credință viguroasă a urgentat cererea lui
înaintea Tronului de har. Dacă, descurajat, ar fi abandonat la a șasea oară,rugăciunea lui nu ar fi
primit răspuns, dar a insistat pînă ce răspunsul a sosit. Avem un Dumnezeu al cărui auz nu este
închis la cererile noastre și dacă punem la probă Cuvîntul Lui, el va onora credința noastră. El
vrea ca toate interesele noastre să fie întrețesute cu ale Sale, și atunci va putea să ne
binecuvînteze fără pericol, pentru că deja nu ne mai atribuim nouă slava cînd primim
binecuvîntarea, ci oferim lui Dumnezeu toată lauda.
Ilie s-a umilit pînă cînd a fost în stare să nu-și atribuie lui însuși slava. Aceasta
este condiția în care Domnul ascultă rugăciunea; pentru că atunci Îl vom lăuda pe El...
Trebuie să credem Cuvîntul lui Dumnezeu chiar dacă există o manifestare sentimentală sau
nu.Înainte eu ceream Domnului ca să-mi dea o senzație, dar deja nu o mai fac...Ca și Ilie, mereu
și mereu eu prezint cererea mea la Tronul harului; și cînd Domnul vede că îmi recunosc
ineficiența și debilitatea mea, binecuvîntarea sosește...
Am încredințat protecția sufletului meu lui Dumnezeu, Creatorul credincios, și eu
știu că El va păstra ceea ce i-am înmcredințat pînă în ziua aceea...

3. Să-L lăudăm cu inima, cu sufletul și cu vocea.Dacă cineva și-a pierdut credința să-L caute pe
Dumnezeu, astăzi. Domnul a promis că dacă-L vom căuta cu toată inima , va fi găsit de noi.
”Review and Herald ” 9 iun.1891 parcialmente ”Conflicto y valor” p.212.
RUGĂCIUNEA MODEL
7 IANUARIE 2013
ELLEN WHITE
” Doamne, învață-ne să ne rugăm.” Luca 11:1
Răscumpărătorul lumii în mod frecvent se izola pentru a se ruga. Într-o ocazie,
discipolii Lui nu se aflau departe și au putut auzi cuvintele Sale.Au rămas profund impresionați
de rugăciunea Lui, pentru că era încărcată de o putere vitală care a atins inimile lor. Era foarte
diferită de rugăciunile lor pe care ei le ofereau, și diferită de oricare altă rugăciune care a fost
auzită de pe buze omenești.După ce Isus li s-a alăturat, i-au spus: ”Doamne, învață-ne să ne
rugăm, așa cum Ioan și-a învățat ucenicii.”
Este important să ne rugăm Tatălui Ceresc. Venim ca să-i oferim tributul nostru
imperfect ca o recunoaștere a dragostei și îndurării Lui, de care nu sîntem demni.Venim să-i
facem cunoscute dorințele noastre, să ne mărturisim păcatele și să-i prezentăm propriile-i
promisiuni...
Isus ne-a oferit o rugăciune în care fiecare expresie este plină de semnificație, pentru a fi
studiată și pentru a fi pusă în practică în viața noastră. Este o rugăaiune care exprimă subiectele
esențiale pe care avem nevoie să le prezentăm Tatălui Ceresc...

4. În rugăciunea ”Tatăl nostru”,tăria, forța și fervoarea se unesc cu umilința și reverența.Este o
expresie al caracterului divin al Autorului...
Rugăciunile lungi în adunare sînt plictisitoare pentru ascultători și nu pregătesc inimile
oamenilor pentru predica care urmează. Rugăciunea lui Cristos era deosebită de aceste lungi
rugăciuni cu multe repetări. Fariseii credeau că trebuia să fie ascultați dacă vorbeau mult și dacă
făceau rugăciuni lungi, plictisitoare și interminabile...
Rugăciunea model al lui Cristos era într-un contrast puternic față de rugăciunile păgînilor.În
toate religiile false, ceremoniile și formele au înlocuit pietatea autentică și practică...
Cristos îi mustra pe cărturari și pe farisei, pentru rugăciunile lor pline de îndreptățire proprie.
Aceste rugăciuni care sînt înălțate pentru a fi ascultate de către oameni, nu aduc binecuvîntarea
lui Dumnezeu.Însă umilința întotdeauna este recunoscută de Acel care a spus: ”Cereți și vi se va
da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide”.
”Review and Herald” 28 mayo 1895
RUGĂCIUNEA CARE ÎNVINGE
8 ianuarie 2013
ELLEN WHITE
”Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri cu
mulțumiri.” Filipeni 4:6
Dumnezeu a făcut ca rugăciunea să fie datoria noastră.Bogățiile universului îi
aparțin. El are la dispoziție toate comorile temporale și spirituale și poate să asigure toate
nevoile prin plinătatea Lui ambundentă. Primim puterea noastră de la El; toate binecuvîntările

5. temporale de care ne bucurăm sînt un dar al Lui. Depindem de El nu numai pentru a primi
binecuvîntări temporale ci de asemenea și harul și tăria care ne păzește să nu cădem sub
puterea ispitei. Avem nevoie zilnic de Pîinea Vieții pentru a avea forță spirituală și vigoare, în
același mod cum avem nevoie de hrană pentru a ne susține forța fizică și pentru a avea mușchi
puternici.Sîntem înconjurați de debilități și slăbiciuni, îndoieli și ispite; dar putem să mergem la
Isus în nevoia noastră și El nu ne va lăsa să plecăm goi. Trebuie să ne obișnuim să căutăm
conducerea divină prin intermediul rugăciunii.Trebuie să învățăm să ne încredem în Acela de la
care vine ajutorul nostru...
Trebuie să avem un simț profund și impetuos al nevoilor noastre.Trebuie să simțim necesitatea
noastră și dependența de Dumnezeu,și să mergem la El cu căință în suflet și cu o inimă
zdrobită.Cererile noastre trebuie să fie oferite într-o perfectă supunere; fiecare dorință trebuie
să fie adusă în armonie cu voința lui Dumnezeu și voința Lui trebuie să se împlinească în noi...
Dacă mergem în lumină așa cum Cristos este lumină,putem să venim la Tronul de Har
cu îndrăzneală sfîntă. Putem să prezentăm promisiunile lui Dumnezeu cu o credință vie,și să
insistăm cu cererile noastre. Chiar dacă sîntem debili, greșiți și nedemni, ”Duhul ne ajută în
slăbiciunile noastre”... Cînd i-am prezentat cererea noastră o dată, nu trebuie să renunțăm, ci să
spunem , așa cum a spus Iacov cînd a luptat toată noaptea cu îngerul :”Nu te voi lăsa pînă nu mă
binecuvîntezi.”Și ca și el vom învinge.
Numai veghind în rugăciune și prin exrcitarea unei credințe vi,creștinul poate să-și păstreze
integritatea în mijlocul ispitelor pe care satana le aruncă asupra lui...
Voi vorbi în mod constant inimii mele cu limbajul credinței: ”Isus a spus că mă va primi și eu cred
Cuvîntul Lui.Voi lăuda și voi glorifica Numele Lui.” Satana va fi aproape, lîngă noi, pentru a ne
sugera, ca să nu simțim nici o fericire. Să-i răspundem: ”Totul mă face fericit, pentru că sînt
copilul lui Dumnezeu. Eu am încredere în Isus.”
”Signs of the times” 15 mai1884
ÎNRĂDĂCINAȚI ȘI SĂDIȚI ÎN ISUS
9ianuarie 2013

6. ELLEN WHITE
”Cel fără de prihană înflorește ca finicul” Ps. 92:12
”Va fi ca un pom sădit lîngă un izvor de apă,care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu
cad; tot ce începe, duce la bun sfîrșit.” Ps.1:3
Aceste texte descriu fericita stare a bărbatului și a femeii ale căror suflete
sînt înrădăcinate și sădite în Cristos. Dar întotdeauna există pericolul să te simți satisfăcut cu o
lucrare superficială; întotdeauna există pericolul ca sufletele să nu se ancoreze în Dumnezeu ci
să fie mulțumite și să oscileze încoace și încolo, făcînd jocul ispitelor lui satana.
Ai început să-ți vezi defectele de caracter? Să nu te simți inutil și
descurajat.Privește la Isus, care cunoaște toate nevoile tale și se îndură de toate debilitățile
tale...Nu este o rușine să ne mărturisim păcatele și să le părăsim. Rușine este pentru aceia care
își cunosc păcatele și continuă în ele, și întristează pe scumpul Salvator cu umblarea lor strîmbă.
O cunoaștere a a greșelilor noastre ar trebui să fie mai apreciată, decît un tumult de sentimente
de fericire, deoarece este o dovadă că Duhul lui Dumnezeu luptă cu noi și că îngerii sînt în jurul
nostru...
Într-o căință adevărată față de păcat, mergeți la piciorul crucii și lăsați acolo încărcătura
voastră. Mergeți cu pocăință înaintea lui Dumnezeu pentru că ați călcat Legea Sa, cu credință că
Domnul nostru Isus Cristos va ierta fărădelegile voastre și vă va împăca cu Tatăl. Credeți ceea ce
spune Dumnezeu; puneți în inimă promisiunile Lui.
Uitați-vă la călătorul obosit care înaintează cu greutate prin nisipul arzător al deșertului,
fără ceva care să-l protejeze de razele soarelui tropical. Provizia lui de apă s-a terminat și nu are
nimic cu care să-și astîmpere setea arzătoare. Limba începe să i se umfle. Se clatină ca un om
beat. Imagini ale căminului și prietenilor lui se perindă prin mintea lui, și crede că va pieri în
curînd. Dintr-o dată vede la distanță, înălțîndu-se deasupra tristei vastități nisipoase, un palmier
verde și înflorit...
Așa cum un palmier care își trage hrana din fîntînile de apă subterane,rămîne verde și înfloritor
în mijlocul deșertului, la fel și creștinul poate să extragă bogate provizii din fîntîna dragostei lui
Dumnezeu și poate conduce sufletele obosite, neliniștite și gata de a muri în deșertul păcatului,
la acele ape de unde pot să bea și să trăiască.
”Signs of the times” 26 iun.1884

7. EXEMPLE REMARCABILE DE RUGĂCIUNE
10 ianuarie 2013
ELLEN WHITE
”Dacă rămîneți în Mine, și dacă cuvintele Mele rămîn în voi, cereți tot ce vreți, și
veți primi.” ioan 15.7
Rugăciunea este mijlocul prin care obținem binecuvîntări, pe care nu leam obține în alt mod. Patriarhii erau oameni ai rugăciunii și Dumnezeu a făcut mari lucruri
pentru ei.Cînd Iacov a lăsat casa tatălui său pentru a merge într-un pămînt străin, s-a rugat cu o
căință plină de umilință și în cursul nopții Domnul i-a răspuns printr-o viziune. A văzut o scară
strălucitoare și luminată; baza ei era așezată pe pămînt și treapta ei cea mai înaltă atingea
cerul.Apoi, în timp ce se întorcea la casa tatălui său, a luptat cu Fiul lui Dumnezeu întreaga
noapte pînă în zori și a învins. I s-a dat asigurarea:”Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema
Israel; pentru că ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai fost biruitor.” Gen.32:28
Iosif s-a rugat și a fost apărat de păcat în mijlocul influențelor care fuseseră
calculate ca să-l îndepărteze de Dumnezeu.Cînd a fost ispitit ca să părăsească drumul purității și
al dreptății el a spus: ”Cum aș putea să fac un rău atît de mare și să păcătuiesc împotriva lui
Dumnezeu?” Gen.39:9
Moise, care se ruga mult, era cunoscut ca cel mai blînd om de pe pămînt.Pentru
blîndețea și umilința sa a fost onorat de Dumnezeu, și și-a îndeplinit cu fidelitate înaltele,
nobilele și sfintele resposanbilități care i-au fost încredințate. În timp ce conducea pe copiii lui
Israel prin pustie, uneori se părea că vor fi exterminați din cauza murmurărilor și răzvrătirii lor.
Însă Moise se ducea la însăși Izvorul puterii și prezenta cazul înaintea Domnului...
Daniel era un bărbat al rugăciunii și Dumnezeu i-a dat înțelepciune și fermitate pentru a rezista
fiecărei influențe care conspira în a-l atrage în capcana intemperanței. Inclusiv în tinerețea lui a
fost un gigant moral, în tăria celui Puternic...
În închisoarea din Filipi, în timp ce sufereau din cauza biciuirilor crunte, Pavel și Sila

8. se rugau și cîntau laude lui Dumnezeu și îngerii din ceruri au fost trimiși ca să-i
elibereze.Pămîntul s-a cutremurat sub pașii mesagerilor cerești și porțile închisorii s-au deschis
dintr-o dată lăsînd liberi prizonierii... Ar trebui în mod continuu să micșorăm dependența
noastră de cele terenale și să ne ancorăm puternic de cele cerești.
”Sigs of the times” 14 de agosto1884
RUGĂCIUNI DE FORMĂ ȘI RUGĂCIUNI ALE CREDINȚEI
11 IANUARIE 2013
”Cînd vă rugați să nu bolborosiți aceleași vorbe ca păgînii, care gîndesc că dacă spun o mulțime
de vorbe, vor fi ascultați.” Matei 6:7
Există două feluri de rugăciune: rugăciunea de formă și rugăciunea
credinței.Repetarea de fraze fixe și obișnuite cînd inima nu simte necesitatea de Dumnezeu este
o rugăciune formală...Trebuie să fim extrem de atenți ca în rugăciunile noastre, să exprimăm
dorințele inimii și să spunem numai ceea ce dorim să spunem. Toate cuvintele înflorite de care
dispunem, nu echivalează cu o singură dorință sfîntă. Rugăciunile cele mai elocvente sînt
vorbării goale, dacă nu exprimă sentimentele sincere ale inimii.Rugăciunea care se ridică dintr-o
inimă arzătoare, care exprimă cu simplitate nevoile sufletului, așa cum am cere favoarea unui
prieten pămîntesc, așteptînd ca el să ne-o împlinească,aceasta este rugăciunea făcută cu
credință.
Omul simplu care s-a suit la Templu ca să se roage , este un bun exemplu al unui închinător
sincer și devotat. El simțea că este un păcătos și marea lui nevoie l-a dus la izbucnirea dorinței
lui arzătoare:” Doamne, ai milă de mine, păcătosul..”
Pentru a avea comuniune cu Dumnezeu trebuie să avem ce să-i spunem
despre viața noastră prezentă. Lista lungă și neagră a călcărilor noastre se află în fața ochilor
Celui Infinit. Registrul este plin; nici una dintre ofensele noastre nu a fost uitată. Dar Cel care a
auzit implorările slujitorilor săi din trecut, va auzi și rugăciunea credinței și va ierta fărădelegile
noastre. El a promis și va împlini Cuvîntul Său...

9. După ce i-am prezentat cererile noastre, trebuie să răspundem noi înșine
la ele , atît cît ne stă în putință și să nu așteptăm ca Dumnezeu să facă pentru noi ceea ce putem
să facem noi , pentru noi înșine...Ajutorul divin trebuie să se combine cu efortul, aspirația și
energia omenească... Nu putem să fim susținuți de rugăciunile altora cînd noi înșine neglijăm
rugăciunea, pentru că Dumnezeu nu a prevăzut aceasta pentru noi. Nici măcar puterea divină nu
poate să ridice spre cer un singur suflet care nu este dispus să se sforțeze pentru el însuși.
Pe măsură ce vom urca pe scara luminoasă care duce spre cetatea lui
Dumnezeu, deseori ne vom descuraja și vom merge la picioarele lui Isus plîngînd pentru
eșecurile și înfrîngerile noastre... Dar să nu încetăm în sforțările noastre.Fiecare dintre noi
poate să cîștige cerul dacă luptăm cu loialitate, făcînd voia lui Isus și crescînd în asemănare cu El.
Eșecul momentan ar trebui să ne facă să depindem mai deplin de Cristos și trebuie să continuăm
cu inimi curajoase, o voință fermă și cu un scop de nezdruncinat.
”Signs of the times” 14 de agosto1884

10. După ce i-am prezentat cererile noastre, trebuie să răspundem noi înșine
la ele , atît cît ne stă în putință și să nu așteptăm ca Dumnezeu să facă pentru noi ceea ce putem
să facem noi , pentru noi înșine...Ajutorul divin trebuie să se combine cu efortul, aspirația și
energia omenească... Nu putem să fim susținuți de rugăciunile altora cînd noi înșine neglijăm
rugăciunea, pentru că Dumnezeu nu a prevăzut aceasta pentru noi. Nici măcar puterea divină nu
poate să ridice spre cer un singur suflet care nu este dispus să se sforțeze pentru el însuși.
Pe măsură ce vom urca pe scara luminoasă care duce spre cetatea lui
Dumnezeu, deseori ne vom descuraja și vom merge la picioarele lui Isus plîngînd pentru
eșecurile și înfrîngerile noastre... Dar să nu încetăm în sforțările noastre.Fiecare dintre noi
poate să cîștige cerul dacă luptăm cu loialitate, făcînd voia lui Isus și crescînd în asemănare cu El.
Eșecul momentan ar trebui să ne facă să depindem mai deplin de Cristos și trebuie să continuăm
cu inimi curajoase, o voință fermă și cu un scop de nezdruncinat.
”Signs of the times” 14 de agosto1884