7. Şi să mă simt stăpânul lumii Cu trupul, vântul înfruntând, Sorbind, atâta cât se poate, Din mult prea draga libertate.
8. O, câte amintiri mă împresoară Cu-al lor galop. A câta oară Le plimbă caii gândului Pe câmpia Timpului?
9. Îmi amintesc de vremea când eram Atât de tânără, de-ncrezătoare. Eram un mânz ce viaţa mi-o trăiam Pe fugă sau mergând agale.
10. Iar când în cale-am întâlnit Un alt rebel cu dor de libertate,
11. Abia atunci eu am simţit Ce-i dragostea şi am avut parte De o iubire în galop Din care nu am risipit un strop.
12. Iar peste-o vreme a apărut Şi un micuţ care-a făcut Să mă descopăr înc-o dată Şi să fiu mamă-adevărată.
13. O, mânzul meu, cum a crescut! Ce mândru, aprig, s-a făcut! Căci a deprins s-alerge-n viaţă Scuturând coama semeaţă.
14. Şi l-am vegheat să-i fie bine Când va pleca de lângă mine. Azi e un mânz ce a găsit Al dragostei răsărit Şi îl privesc cu încântare: Of, mânzul meu e, acum, mare!
15. Iar drumul meu a continuat. Viaţa în piept eu am luat Nu m-am oprit, n-am stat în loc, Nu m-am ferit de vreun hop.
16. Dar îmi e pasul tot mai greu Şi mă simt singură mereu.
17. Pentru o vreme m-am oprit. Ori drumul lung m-a obosit, Ori poate c-am îmbătrânit...
18. Dar nu mă las, am să-mi revin Căci vreau să mai trăiesc pu ţi n
19. Să văd un mânz din mânzul meu, Să-l scot pe câmp şi să fiu eu Cea care să-i dea gust de libertate Să-mi ducă visul mai departe.
20. Iar în cea din urmă zi, Când am să ştiu că n-oi mai fi, De DUMNEZEU am să mă rog Să mă transforme-n INOROG.
