Pr iosif trifa si crezul ortodox ib 07-2010

1. Anul XXI, nr. 7 (723) 8-14 FEBRUARIE 2010
PÃrintele Iosif Trifa
ªi crezul ortodox
Traian DORZ
(continuare în pg. 6)
(continuare în pg. 5)
Părintele
Iosif TRIFA
DACÃ
AU PÃZIT
CUVÂNTUL
meu
(continuare în pg. 5)
„Adu-ţi aminte„Adu-ţi aminte„Adu-ţi aminte„Adu-ţi aminte„Adu-ţi aminte
de unde ai căzut”de unde ai căzut”de unde ai căzut”de unde ai căzut”de unde ai căzut”
Predică la Duminica lăsatului sec de brânză
•Bunele maniere... / Cristina TOMA, pg. 2
Din sumarDin sumarDin sumarDin sumarDin sumar
• Sus mâinile, tineri dragi / Toderel POHRIB, pg. 2
• M-rea Bănceni – o oază pentru Oastea D-lui /
Vasile CHINDEA, pp. 3-4
ALCOOLUL – DUHUL DIAVOLULUI (XX)
U
n căruţaș, întâl-
nind în drum
pe un altul, voi
să-l întreacă.
– Fă-mi loc să trec înainte!
se răsti el către cel ce mergea
înainte.
– Dar pe urma mea nu poţi
merge? răspunse celălalt.
– Nu, zise cel dintâi, pentru
că mie mi se cuvine să merg
înaintea ta!“
– Eu duc spirt și ţuică.
– Atunci, frate, ai dreptate.
Treci înainte, pentru că eu duc
în căruţa mea coșciuge (sicrie)
și trebuie să merg în urma ta.
Beþia lui LotBeþia lui LotBeþia lui LotBeþia lui LotBeþia lui Lot
Locul cel mai urâtLocul cel mai urâtLocul cel mai urâtLocul cel mai urâtLocul cel mai urât
din Biblie ne aratãdin Biblie ne aratãdin Biblie ne aratãdin Biblie ne aratãdin Biblie ne aratã
ce poatece poatece poatece poatece poate
facefacefacefaceface
diavoluldiavoluldiavoluldiavoluldiavolul
cu ajutorulcu ajutorulcu ajutorulcu ajutorulcu ajutorul
alcooluluialcooluluialcooluluialcooluluialcoolului
Din potopul cel
de apă scăpase
numai Noe și fa-
milia sa; din poto-
A
şa îi spune Domnul
îngerului Bisericii
din Efes, în Apoca-
lipsa lui Ioan Teologul. Adu-ţi
aminte însă nu cu uşurătate şi
nepăsare, ci în aşa chip încât să
afli în aceasta imbold spre po-
căinţă şi întoarcere la faptele
bune de mai înainte. „Adu-ţi
aminte de unde ai căzut şi
pocăieşte-te, şi fă faptele cele
dintâi” (Apoc 2, 5). Iată, această
poruncă ar trebui insuflată ne-
încetat fiecărui om şi întregii
omeniri căzute. Adu-ţi aminte
Sf. Teofan ZĂVORÂTUL
„Adu-ţi aminte de unde ai căzut!”
Cele douã cãruþeCele douã cãruþeCele douã cãruþeCele douã cãruþeCele douã cãruþe
Anulacesta,2010,afostdeclaratdecătreSfântulSinodalBisericii
Ortodoxe Române ca „Anul omagial al Crezului Ortodox şi al
Autocefalieiromâneşti”.Oiniţiativădemnădeapreciat,careoferăoportunitatea
unorabordărisistematiceaceeaceînseamnăCrezuldrept-măritorînviaţa
Bisericii,aOasteiDomnuluişiafiecăruicredinciosînparte.
ArticoleleCrezuluisunttotatâteafuncţiialecredinţeiceleidrepte.Concis,
înSimbolulCredinţeisuntexprimateprincipaleletezealecredinţeidetotdeauna
aBisericii: înSfântaTreime–Dumnezeu-Tatăl,Dumnezeu-FiulşiDumne-
zeu-Duhul Sfânt; în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şiAposto-
lească; într-un Botez, spre iertarea păcatelor, şi în învierea morţilor şi a
vieţii veacului ce va să fie.
Suntmultecontestărileces-aufăcut,de-alungulistoriei,afirmaţiilorCrezului
ortodox. Temele referitoare la Sfânta Treime au fost şi sunt contestate de
doctrineleereziilorprimelorsecole,dedoctrinaFilioque(purcedereaDuhului
Sfânt şi din Fiul) etc.Temele cu privire la Biserică, la Botez şi la Parusia au
fostşisuntcontestatededoctrineleprotestanteşineoprotestante.Iatăsuficiente
motivepentruosuccintăşidelocexhaustivăparalelăîntreînvăţăturaPărintelui
IosifTrifaşiCrezulOrtodox.
Încartea«Dumnezeu–DuhulSfânt»(Ed.OasteaDomnului,Sibiu,2007),
PărintelevorbeştepelargdesprelucrareaceatainicăaSfinteiTreimi,despre
faptulcă„celeTreiPersoanedinSfântaTreime–Tatăl,FiulşiDuhulSfânt–
suntUnaşidinVeşnicie”(pg.11),precizândapoi:„ToateTreiPersoaneledin
SfântaTreimelucreazălatainamântuiriinoastresufleteşti.Păcatulşicăderea
noastrăsuntatâtdemari,încâtîntreagăSfântaTreimelucreazălamântuirea
noastră”(pg.13).
Credinţa „întru Una, Sfântă, Sobornicească şiApostolească Biserică”
afirmatădePărinteleIosifesteevidentăînlucrărilesaleşitransparenunumai
dincapitolul6al„catehismuluiOastei”–«CeesteOasteaDomnului»–,cişi
din multe altele. Marile întoarceri descrise în «Fiul cel pierdut», «Zacheu»,
«SpreCanaan»,«CorabialuiNoe»şialtelesunttotatâteaarătărialerevenirii
dincăilepăcatuluişidinmrejeleînvăţăturilorstrăinelasânulcaldşidulceal
mameinoastre–Biserica.
CumamărturisitPărinteleIosifTrifa„unBotez,spreiertareapăcatelor”?
În deplin acord cu predania Bisericii. Şi a spus-o foarte clar: „Naşterea din
nou, despre care vorbea Mântuitorul cu Nicodim, este Taina cea mare a
Botezului,princarenenaştemdinnou,prinapăşiprinDuh”(op.cit.,pg.65).
DaratuncicândPărintelesereferălanaştereadinnoucaprocesdecreştere
duhovniceascăşi„nisecântămereudespreonaşteredinnou”–cumarzice
unii cârcotaşi –, are în vedere renaşterea sufletească prin baia lacrimilor
pocăinţei.CeeaceestealtcevadecâtBotezul...Estecreareacondiţiilorpentru
ca„altoiul”celuinăscutdinnousăsepoatădezvolta,estecreareacondiţiilor
ca„aluatulcelnou”sădospeascătoatăfrământăturavieţii,dincaresăiasăo
făptură nouă: „Taina Botezului este altoirea cea duhovnicească a omului.
Botezul«taie»,omoară«pomul»(omul)celvechişiîlaltoieştepecelnou.Însă
cinenuîşiîngrijeştemaidepartesufletulşiviaţapoatepierdeaceastăaltoire”
(op.cit.,pg.66).AiciPărinteleexplicăfoarteclardiferenţadintre„altoirea”ca
naştere din nou din Botez şi lucrarea naşterii din nou ca proces ce face ca
„altoiulsăsepoatădezvolta,săpoatăcreşteşisăpoatădaroadeleDuhului
Sfânt(Gal5,22)”(ibidem).
În fine, aşteptarea învierii morţilor şi a vieţii veacului ce va să fie a fost
pentruPărinteleoneîncetatămărturisire.Cesunttoatechemărilelaschim-
bareavieţiiprinHristosşiBisericaSapecarelefaceGornistulOasteidecâttot
atâteaafirmaţiialefaptuluicăvaveniodatăJudecataluiDumnezeu,laînvierea
ceadeApoi?
CredinţaPărinteluiIosifTrifaafostcredinţadetotdeaunaaBisericii.
În fiecare an, luna februarie aduce în prim-plan amintirea plecării din
lumeaaceastaaPărinteluiIosifTrifa.Înanulacesta,cânddreapta-credinţă
esteevidenţiatămaicutărie,săpunemşinoiapăsulpelucrareaacesteiaîn
viaţa noastră, astfel încât învăţătura Părintelui şi directivele Crezului să
conlucrezelamântuireanoastră!
Aurel MATEI
• Un mare păcat / Ionel STANCIU, pg. 2
„Aduceţi-vă aminte de vorba
pe care v-am spus-o: «Robul
nu este mai mare decât
stăpânul său». Dacă M-au
prigonit pe Mine, şi pe voi vă
vor prigoni; dacă au păzit
Cuvântul Meu, şi pe al vostru
îl vor păzi” (Ioan 15, 20).
FFFFF
ăcându-Se una cu
ucenicii Săi, Domnul
nostru Iisus a trecut
şi asupra lor autoritatea Lui
sfântă, arătând astfel că
acei care au fost prigoniţi
pentru Numele Lui au tot
dreptul să fie ascultaţi şi ei
de către toţi ceilalţi, după
cum El Însuşi trebuie să fie
ascultat. N-a fost niciodată
Biserica şi adunarea lui
Hristos fără o autoritate de
care toţi sunt obligaţi să as-
culte. Acolo unde nu este o
ascultare din inimă şi o
supunere frăţească ascultă-
toare, nu multă vreme va fi
adunare: în curând va deveni
o adunătură, apoi o ruină, şi
în urmă nimic. Nu mult
timp va fi o Biserică: în cu-
rând va deveni o sinagogă...,
apoi o ruşine, unde fiecare
va începe să facă după bunul
său plac şi unde fiecare va
crede că nu este obligat să
asculte de nimeni. Acolo în-
cepe domnia Satanei.
Căci acolo unde oricine
va învăţa orice vrea, fără să
ţină seamă că este dator să
se supună unei rânduieli,
unei îndrumări, unei supra-
vegheri, acolo în curând va
ajunge un pustiu şi o ruină
din tot. O debandadă şi o a-
narhie a tuturor împotriva
tuturor. Acolo unde începe să
se arate acest fel de purtare
şi de lucrare, Cuvântul lui
Hristos este cel mai dispre-
ţuit şi voia lui Dumnezeu
este cea mai batjocorită..., şi
lucrarea Satanei cea mai
ruşinoasă. Vai de cei care
ajung aşa!