Iehova numele lui- legamintele sale

IEHOVA
NUMELE LUI- LEGĂMINTELE SALE
El este Stânca; lucrările Luisunt desăvârșite, Căci toate căile Luisunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și
fărănedreptate, Eleste drept șicurat. –Deuteronom32:4
AUTOR: J.F. RUTHERFORD
PUBLICAT DE SOCIETATEA DE BIBLII ȘI TRACTATE BROOKLYN, 1934
TRADUCERE ȘI EDITARE: CHEȚAN SANDA
DFG

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂMINTELE SALE Page 1
IEHOVA
-NUMELE LUI-
-LEGĂMINTELE SALE-
AUTOR: J.F. RUTHERFORD
SOCIETATEA DE BIBLII SI TRECTATE, BROOKLY 1934
TRADUCERE ȘI TEHNOREDACTARE: CHEȚAN SANDA

CAPITOLUL I
IEHOVA
Iehova Dumnezeu este proprietarul, stăpânul de drept al universului.
El a făcut cerurile şi pămantul şi toate lucrurile sunt la dispozitia Lui, “Iehova Dumnezeu
a făcut cerurile şi pământul (Geneza 2: 4). Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi
cerurile cerurilor, pămânul şi tot ce cuprinde el”. (Deuteronom 10:14). “Ale Tale sunt cerurile şi
pământul, Tu ai întemeiat în vechime pământul. Şi cerurile sunt lucrarea mainilor Tale” (Psalmi
102: 25, Psalmi 89:11). “Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o
locuiesc” ( Psalmi 24:1). Eu sunt Iehova , acesta e Numele Meu – Isaia 42:8
“Eu sunt Cel dintâi, şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine nu este alt Dumnezeu”. Isaia 44: 6.
Iehova Dumnezeu este un Dumnezeu altruist pentru că “Dumnezeu este dragoste”1 Ioan 4:16;
Dragostea înseamnă dăruire dezinteresată întru dreptate. Căci drept este Domnul, El iubeste
neprihănirea, si cei neprihăniţi privesc faţa Lui” Psalmi 11:7; “Bunătatea Ta Doamne ajunge
pană la ceruri, şi credincioşia Ta pană la nori. Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi
judecăţile Tale sunt ca adâncul cel mare, Doamne Tu sprijini pe dobitoace şi oameni! Cât de
scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!”- Psalmi 36:5-7.
În Scripturi “ Tatăl” înseamnă “dătător de viaţă” şi Iehova Dumnezeu este cel care dă
viaţă tuturor celor care vor trăi vecinic. Efeseni 4:6 relatează: “ Este un singur Dumnezeu şi Tată
al tuturor, care este mai pesus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.” Toate creaturile
care primesc viaţă vecinică trebuie să o primească de la Iehova Dumnezeu prin Fiul Său iubit

Isus Hristos – Romani 6:23 “Viaţa este darul lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Domnul Cel
nemuritor este “din vecinicie în vecinicie” – Psalmi 90:2 . Iehova s-a descoperit înaintea
creaturilor sale prin Numele său, adică după scopul Său faţă de creaturile sale; Numele Lui
Dumnezeu, ceea ce înseamnă Creatorul tuturor lucrurilor; Numele Său Atotputernic însemnand
că El este Atotputernic şi nimic nu-I poate sta împotrivă cu succes; Cel Prea Înalt însemnând că
El este Cel Suprem, mai pesus de toate. Numele Lui a fost defăimat înaintea întregii creaţiuni. În
timp util El îşi va justifica Numele Său spre binele întregii creaţiuni. El a ales un justificator, l-a
uns şi L-a însărcinat să execute judecata.
Legămintele Lui Iehova Dumnezeu arată scopul Lui şi dezvăluie modul de realizare a
acestui scop măreţ. Numele Lui şi legămintele Sale sunt de o importanță vitală omului, și această
considerare este redată în cele ce urmează. Numele şi legămintele sale sunt inseparabile, ele sunt
legate pentru totdeauna. Efectuarea legămintelor vor justifica Numele Său şi vor deschide calea
spre viaţă vecinică a omenirii, şi va aduce pace şi bucurie celor ce trăiesc pe pământ. În prezent,
conducătorii vizibili ai acestei lumi sunt teribil înşelaţi, ei cred că au dreptul de a conduce
poporul, că ei posedă un astfel de drept. Dumnezeu al cărui Nume este Iehova este Regele
veciniciei – Psalmi 83:18; Ieremia10:10; Toată dreptatea, puterea şi autoritatea locuiesc în El.
Este timpul cand toţi trebuie să ştie că Iehova este Dumnezeu şi că El este un Dumnezeu al
scopului, şi anume: “Că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste Impărăţia oamenilor şi o dă cui doreşte
El, Și înalţă pe Cel mai de jos dintre oameni!” – Daniel 4:17
Când Dumnezeu şi-a luat autoritatea și favoarea de pe naţiunea lui Israel în anul 606
î.Hr., El a spus: “Nu mai este cum a fost…până la venirea Aceluia care are drept la ea ( la
Împăraţie), şi în mâna căruia i-o voi încredinţa” – Ezechiel 21: 26, 27.
Marea chestiune de controversă înaintea creaţiunii este “Cine este Cel Suprem, cine va
stăpâni sau va conduce lumea? Considraţiunea adecvată a acestei întrebări care implică Numele
şi legămintele lui Iehova este, ca omenirea să fie informată cu privire la aceste lucruri şi apoi să
aleagă cui să servească.
Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, şeful executiv, ofiţerul lui Iehova, Răscumpărătorul
omului, şi conducătorul de drept al pământului (a lumii drepte viitoare). Satan Diavolul este cel
IEHOVA

rău, împotrivitorul lui Dumnezeu, şi cel mai mare duşman al omului. Timp de secole, Satan a
fost conducătorul invizibil a lumii acesteia. Acum a sosit timpul când este necesară o schimbare
a conducerii lumii, ea trebuie să treacă din mâna lui Satan, în mana celui drept, în mâna lui Isus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Schimbarea este iminentă şi va avea loc în timpul acestei generaţii.
L U M E A
Aici nu este pentru prima oară cand Scriptura defineşte cuvântul “lume”, şi că Satan
controlează această lume, şi de ce o schimbare trebuie să vină într-un timp scurt. “Lume”
înseamnă organizaţiile de oameni de pe pămant, forme de guvernare sub supravegherea unei
puteri invizibile sau supraputeri. În Biblie, cuvantul “cer” este folosit pentru a reprezenta partea
conducătoare invizibilă, în timp ce “pământ” reprezintă puterea vizibilă care conduce. “Cerul “ şi
“ pământul” împreună constituie “Lumea”. “Oamenii de bunăvoinţă” menţionaţi aici sunt cei
care au o dorinţă sinceră şi onestă pentru a vedea justiţia şi dreptatea în funcţiune şi care prin
urmare doresc ca voinţa lui Dumnezeu să se facă pe pământ precum e în cer.
Iehova Dumnezeu a creat pămantul şi a aşezat pe pământ un om perfect, şi pe creatura
invizibilă Lucifer care este o creatură spirituală, nevăzută omului, supraomenească. În
organizaţia nevăzută a lui Lucifer s-au asociat lui, mai multe creaturi spirituale nevăzute sau
îngeri. Lucifer s-a răzvrătit împotriva lui Iehova Dumnezeu, în care revoltă s-au aliat si o
multime de îngeri, iar omul a fost condus şi el în nelegiuire şi păcat fiind condamnat la moarte.
Având în vedere că întreaga rasă umană a izvorât dintr-un om care a păcătuit şi a fost condamnat
la moarte, întreaga omenire s-a născut în păcat şi imperfectă – Romani 5:12; Dumnezeu a
schimbat Numele lui Lucifer cu alte patru nume şi anume: Satan, Diavol, Șarpe şi Balaur, iar de
atunci Satan şi oştirea lui au condus lumea, şi au controlat-o.
Satan a provocat pe Iehova Dumnezeu prin faptul că a afirmat aşa cum este arătat în Iov
1:8-12; 2:1-6, că Dumnezeu nu este capabil să pună oameni pe pământ care să rămână
IEHOVA

credincioşi şi adevăraţi lui Dumnezeu. Această provocare Dumnezeu a acceptat-o dintr-un motiv
bine întemeiat. Deşi, condamnat la moarte, lui Satan şi îngerilor lui răi le-a fost permis să-şi
continue pentru o perioadă determinată de timp, munca lor nestingherită. Dumnezeu avea în
vedere răsplătirea lor la un timp hotărât când va lua măsuri împotriva lor.
Rasa umană a crescut în număr pe pământ, şi vorbind de alţi îngeri a lui Dumnezeu care
au fost înşelaţi de Satan, s-au materializat în formă umană, s-au căsătorit cu fiicele oamenilor,
amestecându-se cu omenirea, dând naştere unor urmaşi neobişnuiţi ca înălţime. A urmat o
perioadă lungă de răutate pe pământ şi Dumnezeu şi-a anunţat scopul Său de a distruge “lumea
de atunci” printr-un potop de ape. Acest timp în Biblie se numeşte “zilele lui Noe”, şi pentru că
Noe era un om neprihănit a rămas credincios lui Dumnezeu – Genesa 6:1-8; 1 Petru 3:19,20
Iehova Dumnezeu i-a spus lui Noe să construiasca o arcă în care va găsi adăpost pentru el şi
familia lui. Noe a facut aşa cum promisese Dumnezeu, după care potopul de ape s-a revărsat
peste aceea lume, a distrus toată carnea de pe pământ, distrugere care a prefigurat marea
distrugere a lumii prezente. Salvarea sau supravieţuirea câtorva persoane şi anume opt, care s-au
refugiat în acea arcă, prefigurează “milioanele de oameni” care nu vor muri niciodată, care vor
supravieţui Armaghedonului, ”bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic”.
O cunoştinţă despre acest adevăr cu privire la aspectele relatate pană acum, este de cea
mai mare importanţă pentru toate persoanele de bunăvoinţă din întreaga lume; prin urmare
measajul acum este declarat ca un avertisment pentru toate persoanele din omenire. În potop
Dumnezeu a distrus toată carnea neascultătoare de pe pămant, dar pe Diavol şi pe îngerii lui răi,
i-a lasat în picioare, şi le-a permis să-şi exercite în continuare puterea şi influenţa peste omenire
până la timpul cuvenit cand Dumnezeu va acţiona împotriva acestora în mod drept. De ce nu a
distrus Dumnezeu şi pe Diavol atunci? Răspunsul la această întrebare se găseşte în Biblie la
Exod 9:16 unde spune: “ Dar te-am lasat să rămai în picioare ca să vezi puterea Mea şi Numele
Meu să fie vestit pe întreg pământul”; “Pentru ca Martorii Mei să poată vesti Numele Meu pe
întreg pământul” (Lesser). Ziua socotelilor finale trebuie să vină, şi în aceea zi, Satan şi puterea
lui va fi complet distrusă, şi atunci se va produce o completă schimbare privind Domnia lumii.
Domnia lumii va trece în mâna Celui ce are drept la ea, anume în mâna lui Isus Hristos,
Împăratul promis.
IEHOVA

După ce rasa umană s-a înmulţit din nou pe pământ după potop, oamenii au început să se
organizeze în guverne, prima organizaţie fiind condusă de Nimrod – Genesa 10:8-10; În acest
guvern şi în fiecare guvern de atunci încoace, trei elemente au constituit puterea acestor forme de
guvernământ, şi anume religia, comerţul şi politica. În tot acest timp, Satan Diavolul a exercitat
putere asupra naţiunilor pământului, a fraudat şi a înşelat, a ascuns adevărul despre Dumnezeu în
faţa oamenilor. Totuşi, Dumnezeu s-a îngrijit ca de-a lungul timpului, pe pământ, să existe
oameni credincioşi Lui, aceştia fiind arătaţi în Evrei capitolul 11, ca Martori pentru Iehova.
Mai târziu, Iehova a început să îşi facă un Nume pe pământ, astfel că El a organizat pe
poporul Israel într-o naţiune numai pentru El, şi l-a folosit pentru a prefigura și a prezice scopul
Său cu privire la Numele Său şi la rasa umană. Pentru ceva timp, naţiunea Israel s-a dovedit
credincioasă Lui Dumnezeu, dar de-a lungul timpului conducătorii şi poporul lui Israel au căzut
sub influenţa vicleană a lui Satan, îndepărtandu-se astfel de Dumnezeul care s-a descoperit
înaintea lor de atatea ori, prin urmare poporul lui Israel a fost lepădat ca naţiune aleasă a lui
Iehova Dumnezeu. Israel a preumbrit “creştinătatea” de astăzi. Naţiunile de pe pământ de acum,
numite pe nedrept “creştinătate” au început să slujească pe Domnul în decursul timpului, dar
acestea au căzut în disgraţia Lui Dumnezeu deoarece s-au îndepărtat de adevărata închinare a lui
Dumnezeu, şi au adoptat doar o formă de evlavie, numită religie. Decizia lui Dumnezeu este că
acestea vor fi distruse complet în Armaghedon, aşa cum a fost distrus şi Israel. Satan, vrăjmaşul
subtil şi viclean are scopul de a induce pe oameni în cea mai mare eroare care a existat vreodată
pe pământ, îi orbeşte privind viaţa lor proprie, făcându-I ignoranţi în ceea ce priveşte adevărul
despre singurul şi adevăratul Iehova Dumnezeu şi scopul Lui Măreţ, ba mai mult i-a făcut și-i
face şi acum să creadă că Satan însuşi, el nu există şi nu are nici o influenţă asupra oamenilor de
pe pământ.
Întrebarea se pune acum, crezi şi accepţi cuvantul omului sau crezi şi accepţi Cuvântul lui
Dumnezeu care este scris în Sfanta Scriptură? Acest mesaj este adresat tuturor celor ce cred că
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu, şi va fi o mângâiere pentru ei dar nu şi pentru cei ce nu
cred.
IEHOVA

Acum, lumea se află într-un timp de mare primejdie; conducătorii fiecărei naţiuni de sub
soare, se găsesc într-o mare confuzie, simt dezastrul care se apropie, dar nu cunosc motivul
pentru care ei se află în această stare, și nici nu vor să audă şi să dea atenţie adevărurilor
proclamate de Martorii lui Iehova care sunt trimișii împuterniciţi de Iehova să ducă mesajul de
avertisment tuturor inclusiv conducătorilor lumii prezente. Liderii religioşi i-au asigurat pe acești
conducători şi nu numai, că toate aceste necazuri sunt trecătoare şi sunt pedepse de la Dumnezeu,
în timp ce Biblia declară clar, că Satan Diavolul este răspunzător de aceste necazuri care sunt
peste naţiunile lumii. Aşa este scris „ Vai de voi pământ şi mare, pentru că Diavolul s-a pogorât
la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme” –Apocalipsa 12:12;
De ce Satan a adus o aşa mare nenorocire peste naţiunile pământului?
S Ă MÂ N Ț A
La începutul rebeliunii lui Satan, Iehova Dumnezeu a promis că va produce o „sămânţă”,
care la timpul potrivit va conduce lumea cu dreptate, va nimici pe Satan şi organizaţia lui, şi va
aduce binecuvântări de pace şi prosperitate, viaţă vecinică tuturor popoarelor şi naţiunilor
pământului, şi care va judeca lumea cu dreptate. – Genesa 3:15; Dumnezeu a promis „o
sămânţă” sau un conducător drept, acela fiind Isus Hristos, Fiul preaiubit a lui Dumnezeu.
Referitor la El este scris: „Guvernul (Domnia) va fi pe umerii Săi, şi Îl vor numi „Minunat,
Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. El va face ca Domnia Lui să
crească, şi pacea nu va avea sfarşit ....Iată ce va face râvna Domnului oştirilor”– Isaia 9:6,7; În
acest fel Isus Hristos este identificat ca şi conducătorul drept al pământului, de către şi prin care
rasa umană trebuie să primească binecuvântările dorite.
În anul 33 d.Hr., omul Isus după ce a depus o mărturie despre mesajul adevărului lui
Dumnezeu către naţiunea Israel, a fost omorât de către agenţii lui Satan. Dumnezeu atunci L-a
înviat pe Isus din moarte şi i-a dat viaţă divină, apoi L-a desemnat justificatorul şi conducătorul
lumii. Cu toate acestea, El nu și-a preluat îndată „ mandatul” de Rege şi conducător, El fiind
obligat să aştepte până la timpul cuvenit a lui Dumnezeu, cand „duşmanii Lui vor fi făcuţi
aşternut al picioarelor Lui”- Psalm110:1; Isus a declarat, apoi, că EL trebuie să plece să
IEHOVA

primească Împărăţia de la Tatăl, şi că numai la timpul hotărât de Dumnezeu se va întâmpla
aceasta, iar până atunci pe creştini i-a învăţat cum să se roage: „ Vie Împărăţia Ta; facă-se voia
Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”. La întrebarea ucenicilor privind dovada venirii Sale şi a
Împărăţiei Lui Dumnezeu, Isus a afirmat că un război mondial va marca începutul operaţiunilor
Sale în ceea ce priveşte lumea. Că războiul mondial a început în anul 1914 a fost în armonie cu
ceea ce a prezis Isus. În acel an, Iehova a instalat pe Isus pe tron şi L-a însărcinat să conducă
lumea. – Psalmi 2:6-12; Isus Hristos este spirit, El nu poate fi văzut de ochi omeneşti; Că Satan a
fost conducătorul invizibil peste tot în lume, deci nevăzut ochilor omeneşti nu este nici o
îndoială, aşa că a venit timpul ca Domnia lui să înceteze şi Hristos Isus să devină conducătorul
de drept a lumii. Iehova a permis secole la rând lui Satan să fie conducătorul invizibil al lumii,
dar acest timp s-a sfârșit, iar sfârșitul lumii lui Satan a ajuns la final, şi timpul pentru ca Isus
Hristos să fie conducătorul lumii a început.
Înainte de a administra binecuvântările peste pământ, El trebuie să distrugă pe
conducătorul rău al lumii prezente şi pe toţi cei ce susţin acest conducător nedrept. – Evrei 2:14;
1 Ioan 3:8; Satan ştie că acesta este un timp scurt până la Armaghedon, până la lupta finală
dintre Satan şi îngerii lui răi, pe de-o parte şi Isus Hristos şi îngerii Săi pe cealaltă.; Ştiind acest
lucru, Satan aduce vai şi amar asupra lumii, scopul Său fiind de a transforma oamenii, de a-i
duce cât mai departe de Dumnezeul Cel Viu şi Adevărat şi de adevărul cu privire la viaţa lor
proprie, şi să ignore cauza distrugerii lor.
Acest lucru este susţinut în continuare de cuvintele lui Isus, care a spus că la sfârşitul
lumii, vor fi semne precum, cutremure de pământ, mare nedumerire între popoare, inimile
oamenilor vor suferi mult din pricina lucrurilor care se vor întampla pe pământ – Luca 21:25, 26;
Acestea sunt stările de fapt pe care le vedem noi astăzi, pe întreg pământul. Marea schimbare de
la nedreptate la dreptate este iminentă.
Văzând marele colaps mondial, conducătorii pământeşti au organizat „Liga Naţiunilor”
ca substitut al Împărăţiei lui Dumnezeu, iar elementul religios al lumii salută „Liga Naţiunilor”
ca „Expresia politică a Împărăţiei Lui Dumnezeu pe Pământ”, pretenţie dovedită cu totul şi cu
totul „FALSĂ”. În America, organizaţia numită „Asociaţia Ligii Naţiunilor” prin preşedintele ei
IEHOVA

a emis un apel la oameni să sprijine „Liga Naţiunilor” care declară printre altele: „Într-o lume la
fel de întunecată ca aceasta, de ce să stingem singura lumină care există? Ceea ce înseamnă că
Liga Naţiunilor este singura speranţă a lumii? Oamenii trebuie să fie avertizaţi că Liga Naţiunilor
este produsul lui Satan, a produs-o cu scopul să înşele pe oameni, să-i orbească cu privire la
adevărul despre Împărăţia lui Dumnezeu. Liga Naţiunilor este absolut sigur, că va merge din rău
în mai rău împreună cu celelalte părţi ale organizaţiei lui Satan. Dumnezeu a ştiut dinainte aceste
lucruri şi a prezis această confederaţie de naţiuni. Şi în ceeea ce priveşte profeţia s-a spus:
„Asociaţi-vă împreună voi oameni, scoateţi strigăte de razboi cat voiţi, pregătiţi-vă oricât de
luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Faceţi planuri
cât voiţi căci nu se va alege nimic din ele! Luaţi la hotărâri cât voiţi căci vor fi fără urmări! Căci
Dumnezeu este cu noi!” –Isaia 8:9,10;
Apoi, în continuarea semnelor care marchează sfarşitul lumii, Isus a mai vorbit despre
„urâciunea pustiirii” care se pune în locul sfânt adică în locul Împărăţiei lui Dumnezeu. Când a
spus despre „urâciunea pustiirii”, El s-a referit la Liga Naţiunilor, care pretinde a fi de la
Dumnezeu, si despre acest lucru a vorbit ucenicilor Lui astfel: „ Atunci când veţi vedea
„urâciunea pustiirii” așezată în locul sfânt, să fugiţi în munţi (munţii reprezentând organizația
sfântă a lui Dumnezeu). Matei 24:15,16; Isus avertizează despre această Ligă a Naţiunilor şi
spune că ea este schema lui Satan prin care orbeşte omenirea privind adevărul lui Dumnezeu.
Toţi care caută refugiu în această Ligă a Naţiunilor vor suferi o mare dezamăgire şi dezastru.
Împărăţia lui Dumnezeu sub domnia dreaptă a lui Isus Hristos este singura speranţă a omului de
pe pământ la sfârșitul acestei lumi rele, şi refugiul se găseşte doar în organizaţia lui Dumnezeu.
Pentru mai mult de 1800 ani, Israeliţii erau poporul tipic a lui Dumnezeu, şi este declarat
în mod expres în Biblie că ceea ce s-a întamplat cu această naţiune prefigura ceea ce se va
întampla la sfârșitul lumii unde ne aflăm noi acuma. Naţiunea lui Israel a început să funcţioneze
în timp ce se afla în Egipt, şi acolo poporul lui Israel a ilustrat sau a reprezentat pe poporul de
astăzi de pe pământ care stă de partea lui Iehova Dumnezeu şi care dorește să vadă instalată
dreptatea pe pământ şi sfârşitul oricărei opresiuni. Faraon, Împăratul Egiptului a reprezentat pe
Satan, conducătorul invizibil, dumnezeul lumii rele şi nelegiuite de atunci şi de acum. Faraon şi
ofiţerii lui au îngrămădit mari greutăţi asupra copiilor lui Israel – Exod 1:8-22; 2: 23-25;
IEHOVA

Iehova Dumnezeu a trimis pe Moise şi Aaron în Egipt pentru a fi Martori pentru Numele
şi Puterea Lui. Moise a fost un tip a lui Isus Hristos, în timp ce Aaron a fost un tip al Martorilor
lui Iehova care lucrează sub conducerea lui Hristos Isus. Dumnezeu a poruncit lui Moise şi
Aaron să se înfăţişeze înaintea lui Faraon şi să-i ceară să elibereze pe poporul lui Israel pentru a
servi şi a se închina lui Dumnezeu în felul în care Iehova Dumnezeu a hotărât aceasta. Faraon a
refuzat să acorde o astfel de cerere, drept pentru care Dumnezeu a poruncit lui Moise să aducă
plăgi asupra Egiptului, plăgi prin care conducătorii şi poporul ar putea fi informaţi şi avertizaţi că
Iehova este Cel Atotpuernic şi că poruncile Lui trebuie să fie ascultate. Plăgile au fost în număr
de 10 şi toate au lovit Egiptul. A noua plagă a fost un mare întuneric peste toată ţara Egiptului,
cu excepţia acelei părţi în care Dumnezeu a ales pe poporul Său, pe Israeliţi, şi acolo toţi
Israeliţii au avut lumină, care a fost o favoare specială de la Iehova. Acum la sfârșitul lumii,
Iehova a trimis pe Isus Hristos, Mai Marele Moise şi pe Martorii Săi ilustraţi de Aaron, să ducă
marturia conducătorilor lumii şi poporului, şi să declare că Iehova este Cel suprem şi adevarat, şi
că poporului Lui ar trebui să i se permită fără nici-o împotrivire să se închine şi să servească pe
Iehova Dumnezeu în modul pe care El L-a hotărât pentru ei.
În anul 1919 elementele religioase, politice şi comerciale ale „creştinătaţii” au înfiinţat
Liga Naţiunilor în opoziţie cu Împărăţia lui Dumnezeu sub Isus Hristos, şi de atunci toţi
conducătorii vizibili s-au opus viguros Martorilor lui Iehova. La porunca lui Iehova, Martorii Lui
au dus această mărturie şi avertisment înaintea conducătorilor, declarând că această lume s-a
încheiat, şi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape, şi au cerut conducătorilor ca poporului să i
se permită fără nici-o împotrivire să-l servească pe Iehova şi să i se închine în modul plăcut Lui.
Serviciul în punerea mărturiei (aviz şi preaviz) constituie îndeplinirea celor nouă urgii peste
Egipt, urgii care au fost duse înaintea conducătorilor lumii. Că a noua plagă peste Egipt a fost un
mare întuneric se înţelege în mod drept că acum conducătorii lumii acesteia sunt într-un mare
întuneric cu privire la scopul lui Dumnezeu, şi din acest motiv ei refuză să primească adevărul
lui Dumnezeu. Acest lucru este dovedit prin faptul că Liga Naţiunilor se proclamă a fi singura
lumină care străluceşte acum pe pământ.
IEHOVA

Singura excepţie de la acest mare întuneric este că acele persoane care au luat poziţie de
partea Lui Iehova şi a Împărăţiei Sale se bucură acum de lumina adevărului, a Cuvântului Lui
Dumnezeu, şi prin acest Cuvânt ei sunt îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu.
În concluzie, cea de-a noua plagă care a venit peste Egipt, l-a determinat pe Faraon să-i
spună lui Moise: „ Ieşi de la mine!” Exod 10:28: Chiar şi acum după plaga antitipică a noua,
conducătorii lumi fac precum a făcut Faraon. Ei spun Martorilor Lui Iehova: „ Mergeţi şi să nu
mai avem de-a face cu voi”. Faraon a sfidat pe Iehova, aşa cum şi conducătorii lumii, azi
dispreţuiesc şi se opun Martorilor şi avertismentului pe care-l aduc înaintea lor, la porunca lui
Iehova respingandu-l astfel pe El şi Împărăţia Lui. După aceasta, în armonie cu voinţa lui
Dumnezeu şi cu poruncile date de El, Martorii Lui nu vor precupeţi nici un efort pentru a duce
mărturia înaintea conducătorilor lumii şi înaintea poporului, a oamenilor de bine şi avertizează pe
aceştia despre Armaghedon şi Împărăţia Lui Dumnezeu aşa cum Moise şi Aaron a dat
instrucţiuni speciale copiilor lui Israel chiar înainte de plaga a zecea care urma să vină peste
Egipt.
În conformitate cu legislaţia lor, Întâiul născut al Egiptului a constituit o clasă special
favorizată; prin urmare în mod profetic, imaginea primului născut reprezintă în mod cert
elementul vizibil al guvernului de pe pământ. A zecea plagă pe care Dumnezeu a trimis-o peste
Egipt a fost „El a trimis pe îngerul Său în toată ţara Egiptului şi a ucis pe fiecare întâi născut al
egiptenilor”, dar a dat protecţie întâilor născuţi din Israel, deoarece au ascultat porunca Lui,
arătând credinţă în răscumpărarea omului. Israeliţii au plecat imediat din Egipt şi au fost urmăriţi
de Faraon şi armata sa oficială, care au fost distruşi toţi în mare. Acest tablou profetic arată că
în Armaghedon toţi care au stat de partea lui Satan şi a organizaţiei Sale vizibile, vor fi nimiciţi.
Apocalipsa 16:13-16; 19:19, 20;

AVERTISMENT
Dumnezeu aşa cum arată Scripturile nu ignoră pe nimeni şi dă întotdeauna o avertizare,
face un anunţ înainte de a lua măsuri pentru a justifica şi apăra Numele Său.
Este de remarcat faptul că El a trimis pe Noe să depună mărturie la oameni şi îngeri
înainte de a distruge lumea de atunci. El de asemenea a trimis şi pe Moise şi Aaron să ducă
mărturia de avertisment în Egipt, şi numai după aceea a venit distrugerea completă peste acea
putere mondială. Tot aşa, Dumnezeu L-a trimis şi pe Isus să observe şi să pună mărturie înaintea
naţiunii lui Israel, după care a urmat distrugerea acesteia în anul 70 d.Hr; Acum, Iehova a trimis
pe Martorii Săi în lumea largă să pună mărturie înaintea popoarelor şi naţiunilor, înaintea
conducătorilor lumii văzuţi şi nevăzuţi, după care urmează distrugera completă a acestei lumi
rele şi nelegiuite în Armaghedon.
Isus declară că Armaghedonul va aduce peste lume cel mai mare necaz cunoscut vreodată
de omenire, şi că va fi ultimul – Matei 24:14,21,22; Prin urmare, Noi ştim că lupta iminentă a
Armaghedonului va fi execuţia dreaptă şi completă a lui Iehova, va fi judecată împotriva celor
răi, împotriva părţii văzute şi părţii nevăzute a acestei lumi. Armaghedonul nu va fi o luptă
simplă între oamenii acestei planete. Armaghedonul este „bătălia zilei celei mari a Dumnezeului
Celui Atotpuernic”, în care Isus Hristos şi îngerii lui vor lupta împotriva lui Satan şi împotriva
aliaţilor lui, iar Hristos va ieşi complet victorios din această luptă dreaptă, aşa cum este arătat în
2 Petru 3:3 -7,12 – „Înainte de toate să ştiţi că în zilele din urmă, vor veni batjocoritori plini de
batjocură, care vor trăi după poftele lor, şi vor zice „unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci îndins
se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos din apă prin Cuvântul lui Dumnezeu,
şi prin apă....iar cerurile şi pămantul sunt păzite şi păstrate prin acelaşi cuvânt, pentru focul din
ziua de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiţi...în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile
cereşti se vor topi de mare căldură...de căldura focului”. Aceste cuvinte inspirate şi consemnate
în Bibilie spune ce va veni în curând peste această lume, un sfarşit complet a conducerii lui Satan
eliberând astfel calea pentru înfiinţarea guvernului drept a lui Isus Hristos. „Dar noi, după
făgăduinţa Lui aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou în care va locui dreptatea” – 2 Petru 3:13;
Aceasta marchează schimbarea completă a conducerii lumi, „cerurile noi” fiind Hristosul sau
partea invizibilă, şi „noul pămant” fiind oamenii credincioşi din vechime începand cu Abel pană

la Ioan Botezătorul care vor fi înviaţi în trupuri omeneşti perfecte şi vor fi investiţi cu puterea de
a fi conducătorii vizibili ai acestei planete pământ „ şi vor fi prinţii acestui pământ”, aceasta va fi
în neprihănire şi ascultare de poruncile lui Iehova Dumnezeu şi de Isus Hristos – Psalm 45:16;
Isaia 32:1; Evrei 11:4-35;
În Apocalipsa capitolul 21, noua formă de organizare a lumii este simbolizată printr-un
„oraş sfânt” sau organizaţie şi este descrisă ca venind din cer de la Dumnezeu, a căror reguli vor
fi în armonie cu dreptatea lui Dumnezeu şi care vor aduce binecuvântările promise peste
locuitorii pământului nou. Exercitând puterea Lui Supremă de către şi prin Isus Hristos, Iehova
Marele Dumnezeu al universului va binecuvânta atunci toţi oamenii care se supun legii Lui
drepte. „Şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor; acolo nu va mai fi moarte, nici
întristare, nici plâns, nici o durere nu va mai fi: pentru că lucrurile dintâi vor pieri, şi Cel ce şade
pe tron a spus: „Iată Eu fac toate lucrurile noi...”Apocalipsa 21:4,5;
Aşa numitul „an sfânt” nu a reuşit să aducă pace şi prosperitatea promisă, şi că eşecul ar
trebui să convingă oamenii de bunăvoinţă că Dumnezeu nu a autorizat ca anul 1933 să fie numit
„an sfânt”, şi nici nu va răspunde la rugăciunile oamenilor care încearcă să facă un an sfânt. Pe
pământ acum, în timpul prezent nu există nici pace nici prosperitate, sărăcia continuă să se
răspândească peste tot în lume. Martorii lui Iehova nu au nici o controversă cu aceşti oameni,
singurul lor scop este să asculte de porunca lui Dumnezeu pentru a duce solia adevărului la
oamenii de bine. Că El a poruncit Martorilor Lui să vestească mesajul adevărului, prin harul Său,
Ei vor face acest lucru indiferent de opoziţie; Toate planurile oamenilor în încercarea de a
recupera lumea sunt cu siguranţă un eşec. Lumea este bolnavă de moarte şi va muri. Poate că
există o perioadă temporară de prosperitate, dar aceasta va fi scurtă. Hotărarea lui Iehova este că
va fi o schimbare completă a conducerii mondiale, şi din acest motiv lumea veche trebuie să
dispară.
În dezastrul teribil care va veni în curând peste lumea aceasta prezentă, toţi care se opun
lui Dumnezeu vor muri şi nu vor găsi nici o cale de scăpare atunci –Ieremia 25:33-36; Bani,
proprietăţi şi influenţă lumească nu va folosi nimănui ca cineva să cumpere protecţie sau ajutor
în acel timp de mare primejdie, privind aceste lucruri găsim scris: „Ţara este pustiită de tot şi
prădată; căci Iehova a hotărât aşa, Tara este tristă, sleită de putere; locuitorii ei sunt mâhniţi şi

IEHOVA
tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere...ei au călcat legile , nu ţineau poruncile, şi rupeau
legământul Cel vecinic”. Isaia 24:3-5; Legământul lui Dumnezeu privind sfinţenia vieţii este
arătat în Genesa 9:1-11, despre care vorbeşte şi profetul Isaia.
Fiecare naţiune de pe pămant a încălcat grav şi a rupt intenţionat legământul lui
Dumnezeu, prin provocarea inutilă şi moartea prematură a creaturilor umane. Exemple de astfel
de vărsări de sânge inutile înregistrate în America sunt tratamentele crude la care indienii au fost
supuşi, sacrificarea animalelor nejustificată, cu rea intenţie, cu scop de câştig mârşav şi lăcomie.
Elementele comerciale şi politice a pământului au asuprit în mod nedrept şi au ucis
milioane de oameni, creaturi umane, iar elementul religios a convenit şi a tolerat astfel de fapte
ilicite. Dumnezeu va echilibra carţile în Armaghedon. Oamenii sunt avertizaţi de o conspiraţie
rea formată de Satan, conspiraţie în care sunt aliniaţi bancherii internaţionali, clerul necredincios,
politicienii fără scrupule. Printre scopurile acestei conspiraţii se află faptul de a controla banii,
proprietăţile oamenilor, alegerea dictatorilor de mana poporului, alianţa Ligii Natiunilor,
distrugerea libertăţii de exprimare şi presă, de a opri închinarea curată înaintea lui Dumnezeu şi
Hristos. Dar fii curajos! Mâna lui Dumnezeu Cel Atotpuernic va lovi în Armaghedon toate
acestea lucruri si stări de lucruri, şi pe cei ce le-au făurit, cu succes deplin.
Care este atunci speranţa naţiunilor pământului?
Iehova Dumnezeu investeşte pe Isus Hristos cu putere pentru a prelua noua conducere şi
spune: „Iată Robul Meu în care îmi găsesc plăcerea, El va arăta oamenilor judecata dreaptă şi în
Numle Lui vor spera Neamurile” – Matei 12:18-21;
După ce au fost avertizaţi oamenii despre ce va veni în curând peste lume , ei sunt liberi
să decidă pe partea cărei organizaţii ar putea sta; şi toţi oamenii de bine care doresc să vadă
dreptatea, prosperitatea şi pacea, viaţa vecinică pe pământ trebuie să ia poziţie în întregime de
partea lui Iehova Dumnezeu şi a Împărăţiei Sale. Nu există nici un loc de siguranţă sub soare,
decât Împărăţia Lui Dumnezeu, în care există scăpare şi protecţie în necazul cel mare de peste
lume.
IEHOVA

Pentru a lua o poziţie pe partea lui Iehova nu este nevoie de a te alătura vreunei
organizaţii omeneşti, ci în intimitatea casei tale poţi să te dedici lui Dumnezeu şi Împărăţiei
sub Isus Hristos. Caută să studiezi Cuvantul lui Dumnezeu, al adevărului, şi să înveţi Calea
dreptăţii. Evitaţi toate controversele şi certurile! Dacă vin revolte, revoluţii, ţineţi-vă departe
de acestea! Faceţi tot ce este drept şi onest aproapelui şi lucraţi în ascultare de poruncile
Atotputernicului Dumnezeu!
Există azi, milioane de oameni de bunăvoinţă care doresc să cunoască şi să facă ceea ce
este drept, iar aceia care urmează instructiunile oferite de Cuvântul lui Dumnezeu pot fi ascunşi
în siguranţă în necazul cel mare, şi nu vor muri niciodată, ei vor fi răsplătiţi cu viaţă vecinică pe
pământul cel nou. Ţefania 2:2,3; Prin urmare poate fi spus : „Milioane de oameni care trăiesc nu
vor muri niciodată” – Ioan 8:51; Isus a spus: „Toţi cei ce se află în morminte vor auzi glasul Lui
şi vor ieşi afară” Ioan 5:28,29; În Faptele Apostolilor 24:15 stă scris: „ Va fi o înviere a celor
drepţi şi a celor nedrepţi”. Învierea generală a morţilor acoperă perioada celor o mie de ani ai
Domniei lui Isus Hristos, şi în această perioadă din toate mormintele, trupurile vor primi viaţă.
Perfecţiune umană şi vecinică vor primi doar cei ce ascultă. Pămantul se va face un loc glorios şi
potrivit pentru omul perfect care va trăi atunci vecinic. „Domnul păzeşte pe toţi cei ce-l iubesc;
dar pe cei răi El îi va distruge.”

C A P I T O L U L II – N U M E L E L U I
Iehova a trimis pe Isus pe pământ mai mult de 1900 ani, pentru a face o lucrare de
pregătire privind justificarea Numelui Celui Prea Inalt. Isus, prin urmare a venit în Numele lui
Iehova în calitate de reprezentant autorizat al acestuia. Isus a mărturisit că „ Eu am venit în
Numele Tatălui Meu” – Ioan 5:43; Isus a fost trimis ca Martor şi trebuie să ducă mărturia despre
adevărul lui Iehova şi Numele Său, acesta fiind şi scopul venirii Lui pe Pământ, acela de a
justifica Numele lui Iehova. Cand omul Isus a avut varsta de 30 ani, Iehova L-a uns pentru a fi
conducatorul lumii. Când a fost întrebat de către guvernatorul roman „Eşti Tu un Rege? Isus a
răspuns „În acest scop M-am născut şi pentru acest lucru am venit în lume, ca să mărturisesc
adevărul! – Ioan 18:37. În timpul celor trei ani şi jumătate, în care Isus a pus mărturie înaintea
oamenilor, Isus a accentuat marele adevăr că „Împărăţia cerurilor este aproape”. În această
afirmaţie EL s-a referit la El însuşi ca alesul lui Iehova, unsul care să conducă din ceruri atunci
când Iehova hotărăşte. La încheierea lucrării Sale pământeşti Isus a intrat în Ierusalim călare pe
un măgar, şi s-a prezentat ca Împărat. Oamenii obişnuiţi L-au salutat ca rege strigând ”Osana,
Fiul lui David!” Matei 21:1-9; Clasa clerului şi aliaţii lor au respins pe Isus. La timp scurt după
aceea, Isus a îndrumat pe ucenicii Lui să se pregătească pentru celebrarea Paştelui, în a 14 a zi a
lunii Nisan, şi în conformitate cu legea, Isus a sărbătorit Paştele. Cu această ocazie şi imediat
după Paşte, Isus a instituit Comemorarea morţii Sale, care a avut loc în acea zi „ şi pe când
mâncau, Isus a luat o pâine, a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, spunându-le: „Luaţi,
mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; a luat apoi, un pahar, a dat mulţumiri,
şi le-a dat la toţi să bea din el zicând: Beți toţi din el pentru că acesta este sângele Meu, a
Legământului cel Nou, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor. Dar Eu vă spun vouă,
nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei, până în acea zi când îl voi bea cu voi, NOU în
Împărăţia Tatălui Meu” Matei 26:26-29;
Isus a spus ucenicilor Lui că El trebuie să plece, dar că se va întoarce și-i va lua cu El –
Ioan 14:1-4; El I-a invitat pe ucenicii credincioşi să se împărtăşească cu EL în Împărăţia Lui –
Luca 22:28-30.

Isus a ţinut sărbătoarea Paştelui şi a vorbit despre propria Lui moarte, şi despre venirea
Împărăţiei, dar nu puteau fi ințelese toate acestea, până la întoarcerea Lui ca Împărat şi Domn.
Isus Hristos a fost răstignit de un copac ca un păcătos; a treia zi după aceasta, Iehova L-a înviat
din moarte. De ce nu şi-a început Domnia Isus în acel timp, în urma cu 1900 ani? Răspunsul la
aceste întrebări le putem găsi în armonie cu Biblia, şi înţelese doar de aceea care sunt devotaţi lui
Isus şi lui Iehova Dumnezeu.
Răspunsurile pot fi rezumate în câteva cuvinte de spiritul Isus, alesul lui Dumnezeu,
pentru a îndeplini scopul lui Iehova. Scopul primordial fiind justificarea Numelui Lui Iehova, iar
scopul secundar fiind răscumpărarea omului din păcatul adamic moştenit şi mântuirea celor
devotaţi pe deplin din neamul omenesc care iubesc şi servesc pe Iehova. Nimicirea celor care s-
au răzvrătit şi s-au aliat cu Satan, cei care au contestat şi au pus la îndoială supremaţia şi Numele
Lui Iehova în marea chestiune de controversă ivită în univers, toate acestea răman să fie aduse la
îndeplinire la timpul hotărat de Iehova, întru justificarea Numelui Său.
Numele lui Iehova a fost înălţat de toate creaturile inteligente înainte de rebeliunea lui
Lucifer. Toată creaţiunea aducea onoare, cinste, adorare Marelui Creator Iehova Dumnezeu şi
erau încântaţi de faima ce I se aducea Lui. Toţi ştiau că Iehova a fost şi este dătătorul de viaţă. Şi
că El este dătătorul a tot ce este bun şi desăvârşit. Aceasta a fost starea corespunzătoare şi
existența fericită în univers până când fărădelegea s-a cuibărit în inima creaturii pe care Iehova a
făcut-o să domnească peste o parte a organizaţiei Sale. Pofta inimii şi lăcomia l-a îndemnat pe
Lucifer să se înalţe pe sine, l-a sfidat pe Iehova Dumnezeu dorind astfel închinarea omului pentru
sine. Iehova i-a schimbat numele din Lucifer, în Satan, Diavol, Balaur, şi Sarpe, iar Dumnezeu i-
a pus o limită de timp pentru a face în continuare rău - Ieremia 51:13- „Tu care locuieşti langă
ape mari, şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfârşitul, şi lăcomia ta a ajuns la capăt”.
Timp de secole Numele lui Iehova a fost dezonorat, defăimat, şi făcut infam de Satan şi
de oştirea lui de îngeri răi împreună cu creaturi rele pămanteşti. Isus a venit pentru a înălţa
Numele lui Iehova şi pentru a pierde pe cei răi care s-au aliat cu Satan în rebeliune, iar toţi care
primesc viaţă vecinică trebuie să se supună şi să onoreze pe singurul Dumnezeu al cărui Nume
este Iehova, Cel Prea Înalt, și să-L servească cu o dragoste dezinteresată.

Faima ilustră şi reputaţia onorabilă a lui Iehova trebuie să își găsească loc în mintea
tuturor creaturilor vii din univers. Iehova scoate din toate naţiunile pământului, un popor pentru
Numele Lui, şi îi este dat privilegiul de a face de cunoscut acest Nume Măreţ şi onorabil. Cu
secole în urmă, Dumnezeu a început să-şi facă un Nume, şi să şi-L descopere înaintea creaturilor
sale decăzute, astfel că, sub acest Nume s-a arătat prima dată lui Moise; apoi în Egipt, Iehova a
mers să răscumpere El însuşi un popor şi să-şi facă un Nume - 2 Samuel 7:23
„Este oare pe pământ un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit
să-l răscumpere Dumnezeu, ca să-şi facă un Nume şi ca să facă pentru el, pentru ţara Ta, minuni
şi semne, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, nemuri şi pe
dumnezeii lor? Dumnezeu nu trebuia să apară neapărat corporal în ţara Egiptului, dar totuşi a
trimis un împuternicit al Cuvântului Său, pe Moise ca să fie slujitorul Său şi astfel Moise a apărut
acolo în Numele Lui ca şi reprezentant al Său. Egiptul a fost un tip al lumii prezente, Faraon a
reprezentat pe Satan dumnezeul acestei lumi rele. Moise a fost un tip a lui Isus Hristos, Marele
Profet şi Rob a lui Iehova care răscumpără un popor pentru sine şi determină ca Numele Celui
Prea Înalt să fie pus în locul care I se cuvine de drept în mintea şi inima tuturor oamenilor
inteligenţi. La timpul pe care Iehova L-a hotărat pentru a-şi justifica Numele, El îşi va face de
cunoscut prima dată Numele şi însemnătatea acestui Nume şi timpul când El s-a descoperit cu
acest Nume înaintea creaturilor ca IEHOVA. Acest timp se găseşte în perioada puterii mondiale
a Egiptului. O perioadă marcantă cand s-au întâmplat multe lucruri măreţe şi care urmează să se
mai întâmple, face referinţă la Egipt şi la servul lui Iehova, Moise prin care Dumnezeu a făcut
cele mai mari lucruri pe care le amintim aici, şi anume:
1. Descoperirea Numelui Său
2. Realizarea legămantului Legii
3. Distrugerea organizaţiei lui Faraon
4. Eliberarea poporului lui Israel din organizaţia opresivă
5. Punctul cel mai important al acestor evenimente mari a fost jertfirea Mielului de Paşte
pentru a sublinia pe Acela pe care L-a randuit Iehova Dumnezeu să fie justificatorul
Numelui Său Mare şi Sfant.
Toate lucrurile realizate în Egipt de către reprezentantul lui Dumnezeu, Moise au fost
spre justificarea Numelui lui Iehova, care este de cea mai mare importanţă. Din acest motiv,

IEHOVA
Iehova a zis lui Moise „Acesta este Numele Meu pentru totdeauna, acesta este Numele
Meu din neam în neam”- Exod 3:15. Deoarece jertfirea mielului şi mâncarea Pascală a mielului
subliniată de Isus, de justificator, Iehova a zis lui Moise „ Şi această zi trebuie să fie o sărbătoare,
s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi în cinstea Domnului, s-o prăznuiţi ca o lege vecinică pentru urmaşii
voştrii” – Exod 12:14;
Când timpul a venit pentru împlinirea ilustraţiei tipice privind moartea Lui Isus Hristos,
El a zis ucenicilor Săi: „Acesta este (reprezintă) corpul Meu care se dă pentru voi: faceţi aceasta
în amintirea Mea” – Luca 22:19; Timpul a trebuit să vină, aşa cum şi Isus ştia, când urmaşii Săi
adevăraţi trebuiau să înţeleagă că credincioşia Lui până la moarte (moartea în locul păcătosului şi
pentru păcatos), nu a fost doar pentru a furniza preţul de răscumpărare pentru om, de asemenea a
fost şi pentru a-şi dovedi credincioşia şi propriile calificări de a fi un Justificator al Numelui Lui
Iehova. Fiind astfel desăvârşit, Hristos Isus a devenit Marele Preot pentru totdeauna a lui Iehova
Dumnezeu, călăul lui Satan şi a organizaţiei sale şi justificatorul Numelui lui Iehova şi autorul
mântuirii vecinice al tuturor celor ce-l ascultă. – Evrei 2:14; 5:6-10; Cel mai important lucru este
ca Numele lui Iehova să fie păstrat în memorie, mereu viu. Apostolul Pavel a înţeles că la
venirea Lui Isus la Templu, acest mare adevăr trebuie să fie clarificat – 1 Corinteni 11:26 ;
Prin împărtăşirea din pâine şi vin la „cina Domnului” până la venirea lui Isus Hristos la
templul lui Iehova, ucenicii lui credincioşi au arătat mai departe la moartea Domnului; dar acum
aceşti credincioşi au fost adunați la Domnul şi acum „beau din rodul viţei cu El”, şi toţi se bucură
împreună lăudând Numele lui Iehova, şi ei trebuie să facă acest lucru pentru totdeauna. „Numele
Tău Doamne dăinuieşte pentru totdeauna, Doamne pomenirea Ta ţine din neam în neam” -
Psalmi 135:13 (traducerea Cornilescu) „Iehova Numele Tău este în etern; Iehova, amintirea Ta,
din generaţie în generaţie” (trad. Dr. Niţulescu)
IEHOVA

LEGĂMÂNTUL LEGII ȘI NOUL LEGĂMÂNT
Iehova Dumnezeu a făcut legământul Legii prin Moise ca Mediator sau Mijlocitor pentru
poporul lui Israel, în timp ce în Egipt era momentul jertfirii mielului pascal. Inaugurarea
legământului Legii a avut loc la aproximativ 50 zile după ce Israeliţii au fost eliberaţi din Egipt şi
au ajuns la Muntele Sinai (muntele Horeb), Exod 19:1. Realizarea Noului Legămant a fost
marcat de moartea lui Isus, Mielul antitipic de Paşte, în ziua de 14 Nisan a anului 33 d.hr.
Inaugurarea Noului Legămant este marcat de revărsarea spiritului sfânt peste orice făptură. Ioel
2:23-29; Faptele Apostolilor 2:16-18.
„Cina Domnului” ca o amintire a morţii lui Isus instituit în anul 33 d.hr. şi timp de secole
după aceea și respectat de către urmaşii credincioşi ai Lui Isus, atrage atenţia la realizarea Noului
Legământ şi se păstrează de asemenea în memorie. „Căci acesta este sângele Meu, sângele
Legământului celui Nou, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor” Matei 26:28. De
asemenea a luat paharul după ce a mâncat, spunând: „Acest pahar este Legământul cel Nou în
sângele Meu” 1 Corinteni 11:25.
De la 1919 d.hr. şi după acest an, și mai cu seamă din anul 1922 până când Martorii lui
Iehova (rămăşiţa de pe pământ) vor experienţa trecerea de la corp de carne la corp spiritual
(ridicarea la glorie cerească), „Cina Domnului” nu doar atrage atenţia la moartea lui Isus
Răscumpărătorul şi Justificatorul Lui Iehova, ci direcţionează atenţia şi la inaugurarea Noului
Legămant care funcţionează pentru justificarea Numelui Lui Iehova.
C O N S P I R AŢ I E
Satan şi reprezentanţii lui pământeşti precum Faraon şi supuşii lui, au format o
conspiraţie de a distruge pe Israeliţi, pentru a-i împiedeca să fie o naţiune.(Exod 1:15,16;
2:23,24);

IEHOVA
Legământul Legii făcut de Dumnezeu cu Israeliţii a fost o asigurare în tip, iar în antitip
acest lucru reprezintă faptul că în Numele lui Iehova ar putea fi aduşi oameni de bine care ar sta
de partea Lui si ar putea deveni copiii Lui.
Legămantul Avraamic a fost și el implicat, pentru că Iehova şi-a dat Cuvântul Său că se
va naşte „o sămanţă” din Avraam, şi acum Iehova a trebuit să privească la Legămantul Lui
încheiat cu Avraam – Exod 2:24,25; 6:4,5;
Când s-a realizat Legămantul Cel Nou, Satan şi mulţimea lui, inclusiv preoţii pământeşti
şi clericii, au conspirat să distrugă pe Isus - Matei 21:38; În realizarea acestei conspiraţii
antitipice, Isus, Mielul lui Dumnezeu a fost omorât, dar Iehova a păstrat pe cei ai Săi şi tot ce era
în legătură cu Legămantul Cel Nou. – Ioan 17:11-15; Filipeni 2:9-11;
La inaugurarea Noului legămant o conspiraţie este din nou pusă la cale de Satan şi aliaţii
lui, inclusiv de Ierarhia Romano Catolică şi alte religii asociate acesteia, cu scopul uciderii
acelora care laudă Numele Lui Iehova cu credincioşie şi de a-i împiedeca să fie o naţiune sfântă,
acte care se perpetuează de atunci până în zilele noastre în mod evident. Psalmi 83:1-16; 1 Petru
2:9; Zaharia 13 : 7-9; Domnul păstrează pe cei credincioşi în locul ascuns, pe cei care au
încheiat un Legămant cu El, şi dacă vor rămane credincioşi pană la final, Dumnezeu îi va ocroti
pentru totdeauna. Psalmi 91:1-4;145:20; Isaia 54:17;42:6,7
R Ă Z B U N A R E
Iehova Dumnezeu şi-a exprimat răzbunarea împotriva organizaţiei lui Satan prin uciderea
întâilor născuţi ai Egiptului, la timpul când Mielul Pascal era sacrificat. La moartea lui Isus,
Mielul de Paşte antitipic, întâii născuţi antitipici, cei din vremea lui Isus, ei nu au murit, dar
timpul pentru acest lucru se apropie când „întâii născuţi” ai acestei lumi rele trebuie să aibă un
sfârşit clar. Cu sângele mielului de Paşte trebuiau stropiţi stâlpii uşii caselor din Egipt, lucru care
reprezintă ascultare şi viaţă şi păstrarea celor care au rămas în case, se datora faptului că erau
protejaţi de semnul sângelui. Acest lucru reprezintă încrederea în sângele vărsat a lui Isus, a celor

care sunt într-un legământ cu Dumnezeu. Ei primesc asigurare că vor fi ocrotiţi de urgia care se
va abate asupra Egiptului antitipic (lumea aceasta rea). Prin urmare, „Cina Domnului” este
sărbătorită în mod corespunzător de multe secole, arătând la „moartea Domnului pană va veni
El”, fiind o garanţie pentru amintirea Lui. Acum Domnul a venit, dar a venit şi ziua de
răzbunare şi de distrugere a lui Satan şi a „întâilor născuţi” ai acestei lumi. Este o zi de răzbunare
a lui Dumnezeu, prin urmare toţi cei ce sărbătoresc în mod corespunzător „Cina Domnului”
trebuie să fie asiguraţi ca sunt sub protecţie divină şi trebuie cu curaj şi îndrazneală să proclame
ziua de răzbunare a Dumnezeului Atotputernic împotriva „întâilor născuţi” ai duşmanului care nu
sunt sub semnul sângelui lui Isus. Duşmanii nu cred în sângele vărsat a lui Isus, ei nu cunosc
însemnătatea acestor lucruri, ignoră adevărurile proclamate de Martorii lui Iehova, în schimb
dispreţuiesc mărturia care vine de la Dumnezeu şi pe aceia care duc mesajul adevărului înaintea
lor. Martorii lui Iehova „vestesc un an de îndurare a Domnului şi o zi de răzbunare a
Dumnezeului nostru; să mângâie pe toţi care plâng” Isaia 61:2; Aaron a acţionat ca un purtător
de cuvânt a lui Moise (care a reprezentat pe Isus Hristos) şi a vestit răzbunarea lui Dumnezeu
împotriva lui Faraon şi a organizaţiei sale, asemenea şi în prezent, acum cei ce se află într-un
legământ cu Dumnezeu prin Isus Hristos trebuie să proclame răzbunarea lui Dumnezeu
împotriva lui Satan şi întregii lui organizaţii, pentru că Martorii „ țin mărturia lui Isus Hristos”, şi
ei trebuie să păzească poruncile date de Iehova. Exod 4:22, 23; Apocalipsa 12:17;
Cine ia parte la „Cina Memorabilă”, şi apoi nu o mai face sau refuză să se supună
poruncilor lui Iehova, despre aceştia Apostolul Pavel spune: „Căci cine mănancă şi bea cu
nevrednicie, mănâncă şi bea osanda lui însăşi, dacă nu deosebeşte Trupul Domnului”. 1
Corinteni 11:29;
P Ă S T O R I I
Egiptenii au urât păstorii şi din acest motiv au refuzat să mănânce cu Evreii, fiind astfel o
urâciune pentru Egipteni. Genesa 43:32; 46:34; Când timpul lui Iehova a venit pentru a-şi face
un Nume pentru El însuşi în Egipt, El a trimis un păstor acolo, pentru a duce mărturia Lui,
IEHOVA

pentru a scoate pe poporul lui Israel din Egipt, şi să acţioneze ca Mediator pentru Legământul
Legii. Satan şi ceata lui pământească urăsc pe slujitorii Lui Iehova Dumnezeu care aduc hrana
trimisă de Dumnezeu pentru turma Sa în calitate de păstorii Domnului. Ura lor este deosebit de
evident manifestată în prezent. La timpul realizării Legămantului Cel Nou, şi de asemenea la
timpul inaugurării acestui legământ, Iehova Dumnezeu trimite pe „Păstorul Cel Bun”, Isus
Hristos, care este Capul Păstorilor, şi împreună aduc hrană şi băutură spirituală care satură pe cei
însetaţi şi flămânzesc după dreptate. Pe aceştia Satan şi acoliţii lui răi îi urăsc de moarte – Ioan
10:11; 1 Petru 5:2-4; Aceasta este o dovadă că cei care sunt cu Hristos Isus în Templu, trebuie
să poarte şi să ducă mai departe roadele Împărăţiei care sunt dătătoare de viaţă, (pentru că sunt
adevărurile Cuvântului Lui Dumnezeu), acelora din lume care aud, suspină şi gem din cauza
urâciunilor care se întâmplă pe pământ. Martorii lui Iehova declară răzbunarea lui Iehova
împotriva duşmanului şi a organizaţiei duşmane, şi pentru aceasta Martorii sunt urâţi şi
persecutaţi de Satan şi slujitorii lui.
Ierarhia Romano Catolică şi alte culte religioase manifestă acum răutatea lor pe faţă şi ura
lor înverşunată împotriva Martorilor lui Iehova, din cauză ca aceştia vorbesc şi aduc laudă şi
onoare Numelui Lui Iehova Dumnezeu şi lui Isus Hristos. Ioan 15: 19-23;
Păstorul Moise a fost pe Muntele Horeb (Sinai), când Iehova i s-a arătat într-un rug aprins
şi unde i-a vorbit direct, şi l-a trimis în Egipt unde trebuia să se înfăţişeze înaintea lui Faraon
pentru a duce mărturia lui Dumnezeu. Acolo la Muntele Horeb, s-a oficiat inaugurarea
Legământului Legii, când Dumnezeu s-a adresat lui Moise zicând: „Eu voi cu tine; şi iată care va
pentru tine semnul că Eu te-am trimis; după ce vei scoate pe popor din Egipt, veți sluji lui
Dumnezeu pe Muntele acesta” Exod 3:1-12; Iehova a încheiat Noul Legămant la moartea lui
Isus, iar acum El spune celor credincioşi din Templu, că Noul Legămant este inaugurat la
Muntele Sion, unde pe cei 144000 de urmaşi ai lui Hristos Isus i-a adunat la sine în Templu.
Apocalipsa 14:1-3; Rămăşiţa credincioasă celebrează acum „Cina Domnului” pe Muntele Sion,
care este organizaţia lui Iehova Dumnezeu şi cu bucurie participă la inaugurarea Noului
Legământ, ei continuând să proclame Numele şi Împărăţia Sa sub Hristos Isus, Regele. Evrei
12:22-25;
IEHOVA

Ț A R A P R O M I S Â
Legământul lui Dumnezeu cu Avraam este o promisiune necondiţionată, irevocabilă şi
acest Legămant făcut cu Avraam este în funcţiune cu scopul de a binecuvânta toate familiile
pământului prin „sămânţa Sa” - Genesa 22:18 Satan pentru o vreme a fost zeul sau conducătorul
pământului, dar scopul lui Iehova este că, la timpul hotărat de El, conducerea lui Satan trebuie să
înceteze, şi Domnul preia conducerea pe pămant în plinătatea ei pentru a o da Fiului Său
Preaiubit. Lui Avraam, Iehova i-a zis „căci toată ţara pe care o vezi, ți-o voi da ţie şi seminţei tale
în veac” – Genesa 13:15; În această declaraţie profetică făcută lui Avraam, Avraam reprezintă pe
Iehova Dumnezeu, în timp ce sămânţa reprezintă pe Isus Hristos – Galateni 3:16-29;
Acum, dreptul de a conduce a revenit lui Isus Hristos, şi Iehova Dumnezeu L-a întronat,
şi a început să domnească. – Ezechiel 21:27; Psalmi 110:2; 2:6. Iehova doreşte acum complet şi
pentru totdeauna, să priveze pe Satan şi mulţimea care este de partea lui, să-şi aducă la
îndeplinire planurile lor egoiste, iar în ceea ce priveşte iubirea faţă de „sămânţa promisă” să facă
după cum spun următoarele cuvinte scrise „Cere-Mi, şi-ŢI voi da neamurile de moştenire şi
marginile pământului în stăpânire, Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, şi le vei sfărâma ca pe
vasul unui olar” – Psalmi 2:8,9; Isus Hristos este prin urmare, stăpânul de drept al pământului
întreg. Nu există nici o dovadă scripturală pentru a concluziona că omul Avraam şi urmaşii lui
vor moşteni pământul. Promisiunea lui Dumnezeu pentru Avraam a fost împlinită în miniatură, şi
într-un mod tipic, dar împlinirea în mare se referă la cei ce fac parte din organizaţia lui Iehova
Dumnezeu din timpul prezent. „Pământul este a lui Iehova cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce îl
locuiesc”- Psalmi 24:1
Suveranitatea pământului aparţine acum lui Isus Hristos, „Sămânţa promisă” lui Avraam,
al cărui drept este să conducă pământul, pentru că Iehova, Lui I l-a dat în stăpânire.
Isus Hristos și cei din Casa Regală din care fac parte cei 144000 membrii, sunt
moștenitorii lui Iehova și al tuturor lucrurilor – Romani 8:16,17;
IEHOVA

Când Dumnezeu a zis lui Avraam „Îţi voi da ţie şi seminţei tale ţara aceasta”, în mod clar
însemnătatea acestor cuvinte arată la Avraam şi sămânţa lui. Dumnezeu i-a dat ţara lui Avraam
în mod tipic, iar lui Isus Hristos adevarata sămânţă, Dumnezeu i-a dat pământul ca moştenire
pentru totdeauna, iar despre credincioşii şi urmaşii Lui ascultători Isus Hristos a spus „Ferice de
cei blânzi, că ei vor moşteni pământul” – Matei 5:5;
În anul 1914, Iehova i-a dat întreg pământul şi dreptul de a-l conduce lui Isus. După trei
ani şi jumătate Isus a început să adune la El pe credinciosii care au făcut un legământ cu
Dumnezeu, şi i-a adus în Templul Său, iar rămăşiţa care continuă să rămană credincioasă până la
sfârşit va avea parte şi ea de „cununa vieţii” ca răsplată alături de Isus Hristos. Isus Hristos este
acum în Templul din Regatul Său, împreună cu urmaşii Lui, şi acesta este un timp de mare
bucurie ilustrat prin „băutul vinului nou cu El în Împărăţia Tatălui Său”. Iehova şi-a îndeplinit
prin urmare promisiunea de a da toată ţara la sămânţa lui Avraam, care vor moşteni pământul,
fiind cei docili şi ascultători, adică membrii credincioşi ai trupului Său. Aceştia moştenesc
pământul alături de Isus Hristos.
Nu există nici o dovadă sau motiv scriptural pentru a concluziona că Avraam şi ceilalţi
oameni credincioşi din vechime vor fi vreodată schimbaţi de la creaturi omeneşti la creaturi
spirituale aşa cum s-a crezut odată. Poziţia lor, aşa cum o dovedeşte Bibilia clar, va fi cea a
„prinţilor în toată ţara”, adică ei vor fi guvernatorii vizibili de pe pământ, reprezentanţi direcţi ai
lui Isus Hristos cărora Dumnezeu le-a dat pământul ca moştenire, şi ca atare ei vor fi prinţii,
conducătorii vizibili sub Isus Hristos, şi Domnitori în dreptate – Psalmi 2:6-8; Isaia 32: 1;
Rămăşiţa credincioasă acum este învăţată de Iehova Dumnezeu să vadă că Împărăţia este
aici, că dreptatea pe pământ trebuie şi va fi în scurt timp instalată pe deplin, că toate acestea vor
contribui la justificarea Numelui Lui Iehova, prin urmare credincioşii să se bucure şi să continue
să laude pe Iehova şi să declare faptele sale puternice şi măreţe printre oameni. Reuninunea
rămăşiţei credincioase cu noii prinţi ai pământului va fi una plină de bucurie, iar ei aşteaptă cu
nerăbdare această întalnire remarcabilă – Psalmi 45:16
IEHOVA

M O I S E
Cand Moise a fost un bărbat tanăr, el a fugit din Egipt. Mai târziu, el a devenit paznicul
turmei unui om pe nume Ietro, care i-a devenit mai târziu tată- socru. În timp ce păzea turma la
baza muntelui Horeb, în faţa lui s-a întâmplat ceva minunat. O flacără de foc ieşea dintr-un tufiş,
dar acest rug nu se mistuia. Cu această ocazie, s-a întamplat că Dumnezeul Cel Prea Înalt s-a
descoperit lui Moise cu Numele de Iehova. Acolo, Iehova a început să-şi descopere scopul Său
de a-şi justifica Numele Lui cel Sfânt. El a ordonat lui Moise să se întoarcă în Egipt, şi să intre în
serviciul lui Faraon, pentru a fi cât mai aproape de poporul Israel, pe care avea să-l elibereze şi
să-l scoată din Egipt. Să-i ducă la muntele Horeb să se închine lui Iehova Dumnezeu. Scripturile
nu dezvăluie că Israeliţii s-ar fi plâns Domnului de presiunile oştilor lui Faraon, dar Iehova
Dumnezeu le-a auzit şi le-a văzut. El a zis lui Moise: „Acum, iată strigătul copiilor lui Israel a
venit până la Mine; şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc egiptenii. Acum, vino, Eu te voi
trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel” –Exod 3:9,10;
Moise se temea că poporul nu va crede că este trimis de Iehova Dumnezeu „Moise a răspuns şi a
zis: Iată, că nu o să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: Nu ţi s-a arătat
Domnul!” – Exod 4:1; După aceea Iehova a dat puterea de a efectua trei mari semne sau minuni,
ca să creadă că Iehova Dumnezeul părinţilor lui, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi
Dumnezeul Lui Iacov s-a arătat ție” Exod 4:5;
Cele trei semne sau minuni au fost acestea:
1. Transformarea toiagului într-un şarpe
2. Mâna leproasă
3. Transformarea apei în sânge
IEHOVA

Fiecare din aceste semne semnifică un mesaj sau proclamare, o voce sau mărturie, de a
face de cunoscut pe Iehova şi scopul Său de a-şi justifica Numele său Mare şi sfânt. Probabil
Moise nu a înţeles acest scop, dar El a avut o mare credinţă, şi a dat ascultare lui Iehova, primind
astfel aprobarea lui Iehova Dumnezeu. Prin trimiterea Lui Moise în Egipt şi folosirea lui privind
poporul Israel, Iehova s-a folosit de lucruri şi creaturi care au preumbrit lucruri mult mai mari
care au să vină, astfel Moise a reprezentat pe Isus Hristos. Iehova Dumnezeu a făcut pe Moise să
scrie „Iehova Dumnezeul tău îţi va ridica un prooroc din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc
ca mine, să ascultaţi de el!” Deuteronom 18:15; Isus a confirmat cele spuse „Moise a scris despre
Mine” Ioan 5:46; Isus a învăţat pe ucenicii Săi şi apostolul Petru a mărturtisit în consecinţă că
Moise a fost un tip a lui Isus Hristos - Faptele Apostolilor 3:22; În unele părţi ale tabloului
profetic realizat de Iehova, Moise a reprezentat nu pe Capul Isus Hristos, ci pe Membrii trupului
lui Isus cu precădere pe rămăşiţa credincioasă care la venirea lui Isus la Templu (venirea a doua),
au avut ocazia să cunoască să înţeleagă şi să pună mărturie despre scopul lui Iehova.
Faraon şi puterea lui mondială organizată a simbolizat sau reprezentat pe Satan şi
organizaţia sa mondială crudă şi nedreaptă din prezent. Egiptul a reprezentat simbolul lumii lui
Satan, Israeliţii au fost poporul ales a lui Dumnezeu, au locuit în Egipt până când Iehova a trimis
un reprezentatnt al Său pentru a-i elibera. Israeliţii au reprezentat în primul rând pe poporul ales
în Hristos şi în al doilea rând pe toţi cei care iau poziţie de partea lui Iehova Dumnezeu şi care îşi
menţin integritatea lor faţă de El în aceste zile de pe urmă.
Atotputernicul Dumnezeu a dezvăluit Numele Său de Iehova şi a determinat pe poporul
Său să înţeleagă semnificaţia acestui Nume. Aceasta a făcut-o la timpul când Isus Hristos a venit
la Templu, să judece şi să strângă la El pe ai Săi, să judece şi să distrugă pe organizaţia lui Satan.
Înţelegerea profeţiei pe care Iehova a dezvăluit-o credincioşilor Lui este un bun motiv pentru ca
ei să aştepte de a găsi că cele trei semne realizate de Moise şi de Mai Marele Moise, Isus Hristos,
sunt acum în curs de împlinire, unele fiind deja implinite. Încă o dovadă că Iehova a trimis pe
Isus Hristos la Templul Sau, la Casa Sa, pentru a face judecată, iar acest lucru este în curs.
IEHOVA

S E M N E LE
Cele trei semne pe care Moise le-a făcut împreună cu Aaron asociatul lui, au fost făcute
prima dată înaintea Israeliţilor. Două dintre aceste semne au fost făcute apoi şi în faţa lui Faraon.
Iehova furnizează mai întâi dovezile şi convinge pe Israeliţi despre faptul că Moise a fost trimis
de El, şi apoi oferă de asemenea o dovadă lui Faraon în formă de avertisment, atât lui cât şi
organizaţiei lui. Atât poporul lui Israel cât şi Faraon trebuie să ştie că Iehova este Dumnezeul
Atotputernic.
Primul semn a fost preschimbarea toiagului lui Moise în şarpe – Exod 4:1-17. Ca un
păstor de oi, Moise avea un toiag, care a fost utilizat în legătură cu primul semn. Şi Iehova l-a
întrebat „Ce este acesta în mâna ta? Şi el a răspuns, un toiag. Din nou El a spus „aruncă-l la
pământ, şi Moise a aruncat toiagul la pământ, şi acesta s-a prefăcut în şarpe; iar Moise fugea de
el. Domnul a mai zis lui Moise: Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă. El a întins mâna şi l-a apucat
de coadă, şi şarpele s-a prefăcut într-un toiag în mâna lui” – Exod 4:2-5; Acest prim semn avea
să convingă pe Israeliţi despre faptul că Iehova Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui
Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, este Cel care s-a arătat Lui Moise.
Timpul a venit pentru ca Iehova să trimită pe Eliberatorul lui în Egipt, ca să-şi facă un
Nume. El a ales pe Moise în acest scop pentru a popovădui sau a da mărturia înaintea poporului
lui Israel, şi Moise a ridicat întrebarea cu privire la neîncrederea Israeliților, dacă întra-devăr
Moise a fost trimis de Iehova Dumnezeu, și dacă cu adevărat El i s-a arătat lui, pentru a-l trimite
la ei. Înţelegerea acestui tablou profetic a început în anul 1914 d.Hr; Timpul a sosit pentru ca
Iehova să trimită pe Isus Hristos, Marele Salvator sau Eliberator, care a fost preumbrit de Moise,
să-şi facă un Nume prin El, şi l-a pus pe Muntele Său cel Sfant Sion, ca Domn şi Rege – Psalmi
2:6; „Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: stăpâneşte în
mijlocul vrăjmaşilor tăi!” – Psalmi 110:2; Acesta este timpul când se împlineşte întrebarea
profetică a lui Iehova către Moise : ”Ce ai în mâna ta?” – Moise având toiagul de păstor în mâna
sa. Toiagul din mâna lui Moise putea fi folosit ca armă împotriva duşmanului, a fost un toiag
care putea fi folosit ca sceptru – Ezechiel 19:14; În ceea ce priveşte Mai Marele Moise, Isus
Hristos vine ca judecător şi Rege „Când Domnul va veni în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri va şedea

pe scaunul de domnie al slavei Sale....El îi va despărţi pe unii de alţii cum se despart oile de
capre” – Matei 25:31-46;
El şi-a început domnia în anul 1914, şi în anul 1918 după trei ani şi jumătate, a intrat în
Templul Lui Iehova Dumnezeu pentru a face judecată şi pentru separarea „oilor” de „capre”. El a
trimis să păstorească Neamurile, cu un toiag care apare a fi un „toiag de fier” – Psalmi 2:9; În
ceea ce priveşte „naşterea naţiunii”, sau începutul Împărăţiei este scris: „Şi ea a născut un fiu, un
copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate Nemurile cu un toiag de fier”- Apocalipsa
12:5; Aceste scripturi dovedesc că toiagul sau sceptrul este un simbol al autorităţii şi al puterii
cu care Iehova Dumnezeu L-a înzestrat pe Isus Hristos pentru a executa scopul Său. Referindu-
ne acum, la tabloul profetic: „ La porunca Domnului, Moise a aruncat toiagul la pământ.” Acest
lucru nu putea să însemne lepădarea autorităţii, a puterii date de Iehova lui Isus Hristos.
Cu mult timp înainte de a face Moise acest semn, Satan care avea puterea să conducă, el
s-a răzvrătit împotriva lui Iehova şi a alegerilor Lui, a capacităţii Lui de a pune pe pământ
oameni care să-şi păstreze integritatea înaintea lui Dumnezeu. Satan a continuat să funcţioneze în
cer precum şi pe pământ – Iov 1:6,7; În tabloul profetic, Satan este reprezentat de Faraon care s-
a opus vehement puterii lui Iehova. Moise a reprezentat pe Isus Hristos, şi la sfarşitul lumii,
puterea lui Satan de a conduce s-a sfârşit, puterea de conducere revenind în mâna lui Isus, Mai
Marelui Moise. Iehova Dumnezeu L-a întronat pe Fiul Său iubit şi I-a spus „să domnească (să
stăpânească) în mijlocul vrăjmaşilor Săi”.
Aruncarea toiagului pe pământ în tip, de către Moise, a reprezentat sau a însemnat că Isus
Hristos în anul 1914 când i-a fost spus „să domnească” în mijlocul vrăjmaşilor lui, cu un toiag de
fier, - a aplicat toiagul său asupra răutăţii din univers, asupra tuturor vrăjmaşilor Lui, astfel a
început un război în cer cu Satan şi oastea lui de îngeri decăzuţi (demoni), şi să-i arunce în
vecinătatea pământului de unde îi va nimici la vremea hotărâtă de Dumnezeu în Armaghedon, în
bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotpuernic, cand Iehova Îşi va justifica Numele şi
Supremaţia în univers – Apocalipsa 12:7-10; Astfel, în anul 1914, Isus a purtat un război cu
Satan şi oastea lui, făcandu-i aşternut picioarelor Lui, şi i-a închis pe pământ şi în vecinătatea
IEHOVA

pământului. În cer, aşadar nu mai există duşmani, acum există doar pe pământ răutate şi
duşmănie.
Isus Hristos are în vedere în permanenţă pe duşmani iar prin puterea Lui ţine duşmanul în
stăpânire până la timpul cuvenit când Dumnezeu porunceşte ca aceştia să fie stârpiţi. Aruncarea
toiagului la pământ nu are nimic de-a face cu permisiunea răului şi necazului care a început cu
mult înainte ca tabloul profetic să fie făcut în Egipt. Facerea „semnului” în acest tablou profetic
reprezintă un mesaj privind timpul venirii Mai Marelui Moise să conducă creaturile lui
Dumnezeu, şi acest tablou profetic a fost făcut cu multe secole după ce răutatea a fost introdusă
în lume.
Imediat ce Moise a aruncat toiagul său pe pământ „acesta a devenit un şarpe”. A fost un
toiag care a devenit şarpe cand a fost la pământ. Şarpele este un simbol al răului, dar care nu
întotdeauna simbolizează răutatea. Puterea şi autoritatea lui Iehova a delegat pe al Său Fiu Iubit,
acum să ia o „atitudine de rău”, o forma justă de „rău” referitoare la lucrurile de pe pământ care
aparţin lui Satan şi organizaţiei lui. „Răul” înseamnă ceea ce este dăunător şi aduce prejudiciu,
adversitate, nenorocire, suferinţă împotriva căruia este aplicat acest rău. Iehova Dumnezeu îşi
exercită puterea de a pedepsi sau de a executa judecata Sa împotriva răufăcătorilor.
In acest caz, „răul” este făcut în mod drept. Iehova spune „Eu întocmesc lumina (pentru
cel neprihănit) şi tot Eu creez şi întunericul (pentru cei răi, vrăjmaşii mei). Eu fac pacea (pentru
cei credincioşi); Eu fac răul (pentru Satan şi organizaţia lui), Eu fac toate aceste lucruri” – Isaia
45:7; Psalmi 97:11; 107:10; Judecători 13; de asemenea T.V. 1930 pag.131,147
Toate nelegiuirile şi răutăţile rezultă în rău câteodată, dar nu tot răul este greşit. Cand Isus
pedepseşte pe duşmanii Săi, este un rău făcut în mod drept. Prin urmare, Scripturile sprijină
concluzia că aruncarea toiagului la pământ şi transformarea acestuia în şarpe a prefigurat
Înălţarea Puterii Lui Isus, a autorităţii, a activităţii sale cu privire la lucrurile de pe pământ care
devin precum un şarpe şi devin supărătoare, un chin pentru organizaţia lui Satan. Această
concluzie este pe deplin sprijinită de Apocalipsa 9:11 – „ Şi ei ( Martorii lui Iehova denumiți
lăcuste) aveau un Rege peste ei, care este un Înger al Adâncului, al cărui nume în evreieşte se
cheamă Abadon (acesta este distrugător), dar în Greceşte se cheamă Apllyon”. Hristos Isus este
IEHOVA

Regele, şi astfel El conduce organizaţia Lui, şi El cauzează pedeapsa care este un rău adus
organizaţiei lui Satan. „Caii” din organizaţia Domnului cauzează răul, precum şerpii, aşa este
scris: „Căci puterea cailor stătea în gurile şi cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi
cu ele vătămau” Apocalipsa 9:19;
În ceea ce priveşte pe cei care devin duşmani, Domnul spune „Iată că trimit între voi
nişte şerpi, nişte basilici împotriva cărora nu este niciun descântec, şi vă vor muşca, zice
Domnul” – Ieremia 8:17; „De s-ar ascunde chiar pe varful Carmelului, şi acolo îi voi căuta şi-i
voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, şi acolo voi porunci şarpelui să-i
muşte”- Amos 9:3. Dovezile scripturale sunt concludente, prin urmare „toiagul de pe pământ
care a devenit un şarpe”, înseamnă autoritate şi putere de la Domnul care L-a investit pe Isus
Hristos pentru a o folosi împotriva duşmanilor Domnului, duşmani a căror putere este limitată
doar la pământ.
M Â N A
Primul şi al treilea semn au fost făcute şi înaintea lui Faraon. Al doilea semn era un semn
ce privea mâna. „Domnul i-a mai zis: bagă-ţi mîna în sîn. El şi-a băgat mîna în sîn; apoi a scos-o,
şi iată că mîna i se acoperise de lepră, şi se făcuse albă ca zăpada”.- Exod 4:6; În mod evident în
acest caz „semnul cu mîna” a fost folosit ca simbol de a învăţa Moise şi alţi credincioşi ai
Domnului o lecţie specială. Acolo pare a fi un motiv bun de ce semnul cu mîna leproasă nu putea
fi făcut înaintea lui Faraon, şi acolo se constată că nu a fost realizat înaintea acestuia. Se pare
clar şi este de a învăţa că semnul cu mîna este unul din mijloacele folosite de Iehova pentru a
pune mărturie poporului Său ales, şi să-i informeze că ei pot fi echipaţi pentru serviciul Lui.
Care este înţelegerea (însemnătatea) simbolică a mîinii lui Moise, care este folosită în acest
tablou profetic. S-a spus ca mîna este un simbol al puterii divine, dar scripturile nu sprijină acest
lucru, întotdeauna. Scripturile arată că atunci când Iehova pune a Lui mînă peste o creatură,
înseamnă că Iehova a ales creatura şi a îmbrăcat-o cu autoritatea să realizeze anumite lucruri în
executarea scopului Lui.
Iehova a ales pe Isus Hristos ca servul Lui pe care-l foloseşte să execute judecăţile lui şi
prin urmare El este simbolistic vorbind „MÂNA” Lui Iehova. „Atât de adevărat este că atunci

IEHOVA
când voi ascuţi fulgerul săbiei Mele, şi voi pune mîna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva
potrivnicilor Mei, şi-i voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc” – Deuteronom32:41;
Toată puterea dreaptă stă în Iehova, şi prin faptul că El a ales pe iubitul Său Fiu, toată
puterea în cer şi pe pămant i-a dat-o Lui, iar dovada pe mai departe că Hristos Isus este
instrumentul ales a Lui Iehova să execute scopul Său este ilustrată simbolic de „mîna Lui
Iehova” întinsă peste El. Ezechiel a avut o viziune referitoare la „mînă” – Ezechiel 2:9,10- „ M-
am uitat şi iată, că o mînă era întinsă spre mine, şi tinea o carte în chip de sul”. Sulul de carte este
un simbol al unui mesaj sau mărturie a lui Iehova şi acestea fiind într-o mînă simbolistică spune:
„această mărturie este dovedită de puterea sau spiritul lui Iehova, şi acesta este mijlocul de a o
face cunoscut”. Când a sosit timpul pentru ca preotul Ezechiel să înceapă serviciul său, el a zis:
„Şi mîna Domnului este peste mine” – Ezechiel 1:3; „şi El a zis către mine acolo: Scoală-te, du-
te în vale şi acolo îţi voi vorbi”. Cand a venit timpul ca Ezechiel să proclame profeţia privind
Casa Regală, aceasta este scris „Mîna Domnului a fost peste mine” Ezechiel 40:1; Prin
cuvintele „mîna Domnului” se înţelege clar că Iehova a acordat creaturilor sale favoare divină şi
autoritate să-l reprezinte pe El în punerea mărturiei Lui şi aceasta El a făcut-o prin intermediul
Lui Isus Hristos care este dreapta lui Iehova în realizarea scopurilor Sale.
Cand mîna unei creaturi este angajată sau folosită într-un scop, atunci simbolul învaţă în
mod clar un lucru diferit. Trebuie avut totdeauna, în vedere că aceasta a fost mîna lui Moise pe
care el a pus-o în sîn şi care a devenit leproasă. Pentru doua motive că mîna nu putea reprezenta
puterea divină vin argumentele următoare: 1. Deoarece această mînă a fost mîna unei creaturi; și
2. Deoarece puterea divină nu putea să devină leproasă.
Mîna care a devenit leproasă nu putea reprezenta ceva anume în partea cerească sau
invizibilă a organizaţiei lui Dumnezeu, deoarece această parte a organizaţiei niciodată nu devine
păcătoasă sau neplăcută Lui Iehova Dumnezeu. În concluzie, mîna lui Moise reprezintă ceva
legat de urmaşii lui Isus Hristos în timp ce ei petrec pe pămant, şi în timp ce se găsesc într-o stare
de imperfecţiune umană. Pentru motivele anterior menţionate, urmărind definiţia dată, înţelegem
prin „mîna” simbolică, mîna unei creaturi de pe pământ care este consacrată lui Iehova, şi care
este echipată în serviciul Domnului. În sprijinul acestei definiţii sunt prezentate următoarele:

IEHOVA
Moise a fost trimis în Egipt pentru a duce mesajul Lui Iehova şi nicidecum vreun mesaj de al
său. Iehova a prevăzut modul şi mijloacele despre cum trebuie să fie echipat Moise pentru a face
acest serviciu în onoarea Lui Iehova Dumnezeu. Dacă Moise devenea neglijent sau leneş în a
face acest serviciu acesta era considerat a fi un păcat, şi păcatul este simbolizat prin lepră. O
astfel de neglijenţă sau indiferenţă este ilustrată prin punerea „mâinii în sân”, aşa cum a făcut
Moise. „Omul leneş îşi ascunde mîna în strachină şi n-o duce înapoi în gură”- Proverbe 26:15;
19:24; „Cine lucrează cu o mînă leneşă sărăceşte, dar mîna celor harnici îmbogăţeşte” – Proverbe
10:4;
Aceste dovezi scripturale aduc siguranţa că mîna este un simbol al activităţii şi serviciului
şi că atunci când acesta devine inactiv urmează întotdeauna dezintegrare. Acest miracol sau semn
dat de Dumnezeu a fost realizat mai ales pentru beneficiul celor care sunt în legământ cu
Dumnezeu şi care sunt pe pământ la sfarşitul acestei lumi, prin urmare tind să înveţe pe aceştia o
lecţie specială. – Romani 15:4- „Si tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura
noastră, pentru ca prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde”.
Aceşti oameni credincioşi, în special rămăşiţa, au fost aleşi de Dumnezeu pentru El,
pentru Numele Lui, şi i-a prevăzut cu căi şi mijloace necesare pentru a fi echipaţi corespunzător
în mărturia Lui înaintea lumii.
A fi neglijent sau leneş în realizarea acestui serviciu este considerat un păcat. Isus le-a
spus celor leneşi: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat, şi că strâng de
unde n-am vânturat”- Matei 25:26; Martorii lui Iehova sunt încurajaţi a nu fi „leneşi în afacerile
regale, ci harnici şi zeloşi în spirit, servind pe Domnul” – Romani 12:11; „În sîrguinţă, fiţi fără
preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului aşa încat să nu leneviţi, şi să călcaţi pe
urmele celor ce prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele” – Evrei 6:12; „ Poftele
leneşului îl omoară pentru că nu vrea să lucreze cu mîinile” – Proverbe 21:25; Aceste scripturi
arată că infidelitatea şi inactivitatea unora dintre servi rezultă în păcat şi moarte, întrucât zelul şi
credincioşia în serviciu aduce răsplata promisă.
Tabloul profetic jucat de Moise se referă mai cu seamă la cei ce se află într-un legământ
cu Dumnezeu, care trebuie să-şi dovedească credincioşia pană la sfârşit. Aceasta nu înseamnă că

timpul nu vine când ei ar putea fi într-o stare de necurăţie. Într-adevăr a fost o perioadă de
neglijenţă în serviciul Domnului, a părţii consacrate şi la care Isus s-a referit în parabola celor
zece fecioare „fiindcă Mirele zăbovea au aţipit toate şi au adormit”- Matei 25:5; De-a lungul
războiului mondial şi puţin după acest timp, consacraţii au fost într-o stare de teamă, şi din
această cauză lucrarea de mărturie nu a înaintat. Că lenevia şi neglijenţa sau lipsa de vigurozitate
(putere, energie, zel, îndemn) în activitate, în folosirea căilor şi mijloacelor prevăzute în serviciul
lui Iehova Dumnezeu, a adus consacraţii într-o stare leproasă, necurată. „Un om lepros...este
necurat...şi leprosul atins de această rană să-şi poarte hainele sfaşiate şi să umble cu capul gol;
să-şi acopere barba, şi să strige: Necurat! Necurat! – Levetic 13: 44,45; În anul 1922, Dumnezeu
a descoperit consacraţilor Lui starea de necurăţie care a rezultat din inactivitatea lor în serviciu.
O ilustraţie în acest sens a fost arătată în profeţia lui Isaia în care profetul a reprezentat pe
oamenii consacraţi lui Dumnezeu, profet care a spus: „Atunci am zis, vai de mine! Sunt pierdut,
căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am
văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor! Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu
un cărbune aprins în mînă, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis:
Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău
este ispăşit!” – Isaia 6:5-7;
Mîna lui Moise din sînul său a reprezentat în special perioada de timp a anilor 1918-1919
inclusiv, când acolo a fost foarte puţină mărturie sau chiar deloc, aşa cum Iehova a poruncit.
Domnul i-a spus lui Moise să-şi scoată mîna din sîn, şi cand el a scos-o afară din sîn, atunci el a
descoperit că aceasta era albă ca lepra; şi Domnul i-a spus din nou să-şi bage mîna în sîn, ceea ce
a şi făcut apoi a scos-o din sîn; şi iată că mîna se făcuse iarăşi cum era carnea lui”. Exod 4:7
Lecţia dată aici, este de a învăţa că Iehova nu i-a părăsit complet pe consacraţii lui în
aceea perioadă, dar că atunci cand El le-a adus la cunoştinţă starea lor de necurăţie spirituală, ei
au manifestat pocăinţă ( s-au căit ) şi au devenit apoi zeloşi în lucrarea Domnului, şi Dumnezeu
le-a dat din nou favoarea Sa. De subliniat este faptul că prima dată Moise „ a scos” mîna din sîn,
dar a doua oară „și-a smuls” mîna din sîn, a cărei acţiune din urmă indică că el a făcut-o atat de
repede şi energic şi cu un zel aparte pentru Casa Domnului. Când în 1922 cei consacraţi lui
Iehova au descoperit starea lor de necurăţie în care se aflau datorită inactivităţii în serviciul

IEHOVA
Domnului, care a fost profeţit de Isaia, ei imediat s-au apucat de lucru, au devenit activi şi
serviciul a mers mai departe din acel timp încoace, cu mai mare zel şi energie. Nici un tratament
de vindecare nu a fost găsit pentru boala leproasă la oameni. Singurul tratament aparţine puterii
lui Iehova, şi El tratează doar pe aceia supuşi Lui.
„Creştinătatea”, precum regele Ozia, a fost în mod voit nesupusă lui Iehova şi nu va fi
niciodată supusă, dar nici tratată de maladia mortală simbolizată de lepră. – 2 Cronici 26:16-23;
Mîna lui Moise a fost vindecată doar după supunerea totală faţă de poruncile date de Iehova
Dumnezeu.
Al treilea „semn” este de asemenea realizat de Moise la porunca lui Iehova care i-a spus
sa ia apă din râul Nil şi s-o toarne pe pământ; şi apa pe care o va lua din râu se va preface în
sânge” – Exod 4:8.9; Explicaţia acestui semn care a venit asupra Egiptului a transformării apei
în sânge, va fi dată mai târziu aici, odată cu explicarea celor zece plăgi.
CONSECVENŢĂ
Revenind la sângele vărsat care a fost folosit pentru a inaugura legământul (pentru a-l
pune în vigoare), faţă de poporul Său, Noul legământ a fost stropit cu sânge, şi cu această ocazie,
Iehova a menţionat poporul care a intrat în acest legământ, un popor pentru Numele Său şi că
membrilor acestui popor le-a dat „un nume nou” – Faptele Apostolilor 15:14; Isaia 62:2, şi
niciunui om Dumnezeu nu i-a dat această onoare decât acestor servi consacraţi credincioşi. Deci,
privind membrii rămăşiţei credincioase care petrec încă pe pământ, acum în zilele noastre, şi se
împărtăşesc de „Cina Domnului” la Muntele Sion, beau din noul vin împreună cu Capul Casei
Regale deoarece ei au fost invitaţii Lui care au intrat în bucuria Domnului – Matei 24:21;
Ei trebuie să fie consecvenţi în ceea ce priveşte partea lor de acţiune şi să vorbească, şi să
ducă mărturia ca un popor pentru Numele Lui Iehova, altfel ei nu pot lucra în armonie cu „băutul
vinului nou”, care simbolizează sângele Noului legământ. Ei trebuie să predice acum Numele
Lui Iehova şi Împărăţia Sa. Acest lucru nu este discreţionar, dar este absolut obligatoriu. Nu este

IEHOVA
permis să se ceară o licenţă sau un permis de la vreo instituţie lumească pentru a predica
Evanghelia Lui Dumnezeu, mai mult decât aceasta nu ar fi fost potrivit ca Moise şi Aaron să
ceară permisiune lui Faraon să se închine lui Dumnezeu „Şi după aceea Moise şi Aaron au intrat
şi a spus lui Faraon: aşa vorbeşte Iehova Dumnezeul lui Israel, lasă pe poporul Meu să plece în
pustiu să prăznuiască un praznic în cinstea Mea” Exod 5:1; Cu altă ocazie Moise şi Aaron a dus
un mesaj lui Faraon după cum este arătat în Exod 7:16; 8:1; 9:1; Cu toate acestea nu a fost o
cerere sau permisiune pentru a primi o licenţă sau autorizaţie de la Faraon şi ofiţerii lui pentru a
se închina lui Dumnezeu, din contră a fost o cerere expresă din partea lui Iehova ca Faraon să
elibereze pe poporul Său ales, să renunţe la împotrivire, şi să lase pe Israeliţi să işi exercite
libertatea de închinare înaintea lui Dumnezeu.
În prezent, cei consacraţi lui Iehova, adică rămăşiţa, sunt trimişi împuterniciţi a lui
Iehova să ducă mărturia înaintea conducătorilor şi ar fi o inconsecvenţă din partea lor să întrebe
pe conducători dacă ei ar putea predica evanghelia, însă treaba lor este să spună lui Satan şi
reprezentanţilor lui să înceteze împotrivirea faţă de Martorii lui Iehova în predicarea Împărăţiei
Lui Dumnezeu, că ei au de făcut o lucrare care nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu. Faraon
nu doar a fost avertizat cu privire la scopul Lui Iehova, dar a fost asigurat tot timpul şi a avut
oportunitatea de a se identifica pe sine ca duşmanul lui Dumnezeu punându-şi „veştmintele”,
arătând astfel de partea cui stă. El a fost înştiinţat şi avertizat de ce Dumnezeu ar putea face dacă
el ar continua să interfereze cu oamenii consacraţi Lui, şi în ciuda acestei avertizări a continuat
să-şi împietrească inima. „ Şi Domnul a zis lui Moise: Faraon are inima împietrită, nu vrea să
lase poporul să plece” – Exod 7:14
Acum e vremea ca reprezentanţilor lui Satan să l-i se dea o completă avertizare, să l-i se
spună că e timpul să-şi îmbrace hainele de identificare înainte ca Iehova să acţioneze în final
împotriva lor. Supremaţia lui Iehova trebuie făcută de cunoscut conducătorilor lumii acesteia, şi
Martorii trebuie să declare Supremaţia lui Dumnezeu şi Marele Său Nume pe întreg pământul. –
Exod 9:16;
Este un lucru neplăcut şi dezonorabil pentru Dumnezeu ca cineva să ceară permisiune de
la antitipicul Faraon si de la ofițerii lui, pentru a merge să predice Evanghelia Împărăţiei lui

IEHOVA
Dumnezeu. Cei credincioşi niciodată nu vor cere permisiune de la duşmanii lui Dumnezeu ca să
ducă mărturia oamenilor de pe întreg pământul, ei se supun doar poruncilor Lui Dumnezeu, și
nicidecum oamenilor.
Toiagul lui Moise a devenit un şarpe când l-a aruncat jos pe pământ înaintea lui Faraon şi
acest lucru a simbolizat avertismentul dat despre nenorocirile care au să vină peste Faraon şi a lui
organizaţie, culminând în nimicirea întâilor născuţi ai Egiptului, şi nimicirea casei lui Faraon în
Marea Roșie. În anul 1918, Domnul Isus a venit la Templul lui Dumnezeu pentru judecată, şi
Iehova L-a desemnat într-o poziţie înaltă. Acolo El apare ca reprezentantul special a lui Iehova,
îmbrăcat cu toată puterea şi autoritatea, prin urmare, la acel timp a început implinirea profeţiilor:
„ Domnul este în Templul Lui cel Sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!” – Habacuc 2:20
Toiagul în mîna antitipicului Moise, este un simbol al autorităţii şi puterii pe care Iehova
i-a delegat-o complet lui Isus Hristos, şi pe care El o foloseşte pentru a executa scopurile lui
Iehova. Acum, înştiinţarea către conducătorii lumii că Hristos Isus, Marele Judecător a venit la
Templu pentru judecată, este un avertisment către toţi, că o astfel de pedeapsă Dumnezeu o va
aduce peste duşmani culminând într-o completă distrugere a lumii în Armaghedon.
Toiagul lui Moise a fost angajat de Moise şi Aaron în invocarea celei dea zecea plagă
peste Egipt incluzând moartea întâilor născuţi ai egiptenilor. În această conexiune, Moise a fost
un tip a lui Isus Hristos, în timp ce Aaron a ilustrat pe membrii rămăşiţei corpului lui Isus
Hristos, al cărei comandant este El în „Mărturia lui Isus Hristos”. Acest toiag întins se poate
spune în mod simbolic că a fost făcut de o autoritate la porunca lui Iehova Dumnezeu. Plăgile
care au venit peste Egipt au constituit înştiinţarea şi avertismentul scopurilor lui Dumnezeu de a
executa mînia împotriva tuturor acelora care se opun Lui în desfăşurarea scopurilor Sale.
Nouă din aceste plăgi au precedat instituirea Paştelui evreiesc. Junghierea Mielului Pascal
şi instituirea primului Paşte a fost direct întreţesut cu plaga a zecea. Este o certitudine că
Scripturile dovedesc exprimarea răzbunării lui Dumnezeu împotriva Egiptului antitipic care are
loc după venirea Domnului Isus la Templu pentru judecată, şi de asemenea în mod clar se arată
că cele zece porunci au o împlinire antitipică asupra lumii lui Satan după arătarea Domnului la
Templul Lui Iehova Dumnezeu pentru judecată, şi aceste plăgi au o împlinire antitipică înainte

IEHOVA
ca Dumnezeu să-şi exercite mînia împotriva lui Satan. Această concluzie fiind corectă,
Comemorarea morţii lui Isus Hristos, Paştele antitipic, adevăratul Miel, acum înseamnă mult mai
mult pentru poporul lui Dumnezeu decât au putut vedea pană acum.
Este o certitudine că acum ne aflăm în ultimele zile la care se referă apostolul Pavel cand
a scris: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele” 2 Timotei 3:1; Acesta e timpul în care
clasa „omul fărădelegii”, „fiul pierzării”, este făcută de cunoscut prin manifestare. Clerul în
general şi Ierarhia Romano Catolică în special, şi alţii care dau mîna cu „omul fărădelegii” sunt
descrise în 2 Timotei 3:2-9; Aceste persoane în timp ce pretind a reprezenta pe Dumnezeu şi
Împărăţia Sa, se opun cu violenţă Împărăţiei şi persecută pe cei pe care Iehova i-a scos afară din
lume şi i-a făcut să fie un popor pentru Numele Său, pentru a duce mărturia lui Isus Hristos în
întrega lume. Aceşti opozanţi ai Domnului au de fiecare dată ocazia să audă adevărul, dar ei
refuză să înveţe şi să ia aminte la adevăr, prin urmare, ei îşi îmbracă veştmintele lui Baal, şi în
mod clar se identifică ca duşmanii lui Dumnezeu. Despre ei apostolul a scris în mod profetic:
„Învaţă întodeauna şi nu pot ajunge niciodată la cunoştinţa adevărului. Precum Iane şi Lambre s-
au împotrivit lui Moise, aşa se împotrivesc şi ei adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi
osândiţi în ce priveşte credinţa” – 2 Timotei 3:7-9; Acum, aceste lucruri apar clar în ochii celor
devotaţi pe deplin Domnului, că cele zece plăgi care au venit peste Egipt au fost profetice. Dacă
aceste plăgi sau chiar o parte din ele, au o împlinire antitipică, noi putem să ne aşteptăm ca
Domnul să arate credincioşilor lui înţelegerea corectă a acestora, de asemenea să le permită să
vadă ce înseamnă toate aceste plăgi. –Isaia 42:9 – „Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă
vestesc altele noi, vi le spun mai înainte ca ele să se întâmple”. O analiză a acestor zece urgii de
peste Egipt, în conexiune cu memorialul morţii Domnului Isus Hristos, acum pare a fi foarte
potrivită.
P L Ă G I L E
IEHOVA vorbeşte despre plăgile de peste Egipt ca „minuni” şi „semne” – Exod 3:20;
8:23; 10:1; „Şi Eu îi voi împietri inima lui Faraon, şi voi înmulţi semnele Mele şi minunile Mele
peste tot pământul Egiptului” – Exod 7:3; „..de minunile pe care le-a făcut în Egipt şi de semnele
Lui minunate din câmpia Ţoan” – Psalmi 78:43; Nu este obligatoriu ca împlinirea antitipică a

IEHOVA
acestor semne şi minuni sau plăgi să se întample în ordinea apariţiei lor în tip. Ordinea lor diferă
în timp, de la a şaptea plagă descrisă în Apocalipsa capitolul 16 cu o excepţie, apariţia ultimei
plăgi. Ştiind că scripturile au fost scrise cu mult timp în urmă, pentru învăţătura, pentru
încurajarea şi mângâierea rămăşiţei, aceasta este rezonabil de aşteptat că aceste semne şi minuni
vor fi făcute de cunoscut rămăşiţei în timp ce petrec încă pe pământ. Unul din motivele pentru
care Iehova a permis lui Satan să rămană şi să continue în lucrarea lui nelegiuită, în toate secolele
trecute, este pentru ca „Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul” – Exod 9:16; Declararea
sau vestirea Numelui lui Iehova pe întreg pământul are loc la sfârşitul lumii, după ce Hristos Isus
vine la Templul lui Dumnezeu şi foloseşte pe poporul Său scos din lume pentru Numele Său,
pentru a duce mărturia lui Isus Hristos înaintea oamenilor. În legătură cu acestea, vedem cum a
fost folosit Moise şi Aaron în Egipt de către Dumnezeu „ El a trimis pe Moise ca servul Său şi pe
Aaron pe care-l alesese. Ei au arătat semnele Lui în mijlocul lor, şi minunile în Ţara lui Ham” –
Psalmi 105:26,27; Antitipicul Moise şi Aaron au fost servii lui Iehova, pe care El i-a însărcinat
să ducă mesajul Său către lume. Hristos Isus este Capul servilor şi a fost ilustrat de Moise, în
timp ce Aaron a ilustrat pe membrii corpului lui Hristos, incluzand rămăşiţa de pe pământ.
Iehova aplicând cuvintele Lui la „Ziua Domnului” vorbeşte de Martorii Lui care sunt
făcuţi „altar Domnului”, şi un stâlp în hotarul Egiptului. În acest sens, Iehova spune mai departe:
„Şi va fi acesta un semn şi o mărturie pentru Domnul oştirilor în ţara Egiptului” – Isaia 19:19,
20;
Timpul pentru această împlinire a profeţiei din Isaia este în ziua când Dumnezeu trimite
mai întîi înştiintarea şi avertisment lumii, şi apoi îşi exprimă mînia Lui împotriva organizaţiei lui
Satan. Iehova a adunat pe credincioşii Lui, pe Israeliţii spirituali şi i-a făcut Martorii Lui pentru a
declara Numele Lui pe întreg pământul. În legătură cu profeţia lui Ieremia care se aplică în
prezent „Tu ai făcut minuni şi semne mari în Ţara Egiptului, şi pană în ziua de azi şi în Israel şi
printre oameni, şi Ti-ai făcut un Nume aşa cum este astăzi. Ai scos din ţara Egiptului pe poporul
Israel, cu minuni şi semne mari, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi cu o mare groază” – Ieremia
32:20,21

IEHOVA
Aceasta este scris de profetul lui Iehova: „El şi-a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsă,
urgia, iuţimea şi necazul. O droaie de îngeri aducători de nenorociri” –Psalmi 78:49; În mod
tipic, acestea se referă la plăgile aduse asupra Egiptului, şi antitipic „îngerii răi” aici par a se
referi la Domnul Isus Hristos şi rămăşiţa credincioasă de pe pămant care sunt făcuți membrii
corpului Său. Această concluzie este în armonie cu scripturile când ne amintesc că cuvântul
„rău” nu înseamnă neapărat răutate, nedreptate, ci acest cuvânt poate să însemne nenorocire, vai
şi pedeapsă peste cei nedrepţi. Un translator obișnuit ar traduce astfel: „o misiune de mesageri ai
nenorocirii”. Martorii lui Iehova proclamă astăzi mesaje de avertizare cu privire la nenorocire,
vai şi pedeapsă care vor veni împotriva organizaţiei lui Satan atât celei vizibile cât și celei
invizibile. Aceasta aduce un indiciu la înţelegerea antitipică a împlinirii celei de-a zecea plăgi
deasupra Egiptului, şi sugerează că Iehova foloseşte pe Martorii Săi de pe pământ în legătură cu
aceasta.
Plăgile de la unu la nouă, au punctat înţelesul raţional şi înştiinţarea supremaţiei Lui
Iehova şi prin urmare atât organizaţia lui Iehova cât şi cea a lui Satan sunt făcute să apară. A
zecea plagă aduce eliberarea poporului ales a lui Iehova de sub robia Egiptului, reprezentată de
organizaţia mondială a lui Satan, care este o domnie tiranică şi demonică. Astfel plăgile au fost
realizate înaintea lui Faraon, şi prin urmare constituie o înştiinţare şi un avertisment catre Satan
şi organizația lui. Noi ştim că Iehova nu poate fi responsabil de criza economică, nenorocirile şi
răutăţile care s-au abătut peste popoarele lumii pentru că este declarat expres în Cuvântul Său că
Satan este vinovat de toate problemele legate de pământ. Aşa dar, cele nouă plăgi aduse peste
Egipt nu se pot aplica în mod corespunzător acestor probleme sau nenorociri de peste lume.
Împlinirea antitipică nu indică la nenorocirile menţionate anterior, la cele care sunt aduse de
Satan peste lumea aceasta, arătate în Apocalipsa 12:12;
Împlinirea antitipică a plăgilor în mod corespunzător au o semnificaţie simbolică după
cum este arătat în Apocalipsa capitolul 16. Fiecare plagă este un mesaj care avertizează
nenorocirile care vor veni peste organizaţia lui Satan, mesaj care prezice căderea şi nimicirea lui
Satan şi a organizaţiei lui. Că plăgile de peste Egipt constituie înştiinţare şi avertisment,
împlinirea antitipică trebuie să fie tot înştiinţare şi avertisment.

Iehova numele lui- legamintele sale

Iehova numele lui- legamintele sale

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (18)

Viewers also liked

Viewers also liked (11)

Similar to Iehova numele lui- legamintele sale

Similar to Iehova numele lui- legamintele sale (20)

Iehova numele lui- legamintele sale