Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă, care S-a arătat pentru a-Și face lucrarea, exprimă toate adevărurile care purifică și mântuiesc omenirea, și toate sunt incluse în Cuvântul Se arată în trup. Acest lucru a îndeplinit ceea ce este scris în Biblie: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1).

1. MĂRTURII DESPRE HRISTOS
AL ZILELOR DE PE URMĂ
CELE DOUAZECI DE ADEVARURI
ALE MARTURIEI PENTRU DUMNEZEU
BISERICA LUI DUMNEZEU ATOTPUTERNIC

2. Conținutul acestei cărţi a fost tradus în întregime de către traducători profesionişti.
Totuşi, datorită diferenţelor lingvistice etc., un număr mic de inexactităţi este
inevitabil. Dacă descoperiţi oricare astfel de inexactităţi, vă rugăm să consultaţi
versiunea originală în limba chineză. De asemenea, vă rugăm să luaţi legătura cu
noi pentru a ne informa, astfel încât cartea să poată fi actualizată atunci când este
republicată.

3. 1
Prefață
În 1991, Dumnezeu Atotputernic întrupat a apărut și a început să lucreze în
China. El a rostit câteva milioane de cuvinte și a făcut lucrarea de judecată din zilele
de pe urmă, începând cu casa lui Dumnezeu. El a încheiat Epoca Harului, a început
Epoca Î
mpărăției, și a adus Evanghelia sosirii Împărăției cerurilor. Dumnezeu
Atotputernic a exprimat toate adevărurile pentru a purifica și a mântui omenirea, a
desfăcut în întregime sulul sigilat menționat în Cartea Apocalipsei din Biblie și a
dezvăluit complet tainele planului de gestionare de șase mii de ani despre modul în
care Dumnezeu mântuiește rasa umană, care este scopul conducerii rasei umane
de către Dumnezeu, de ce există trei etape în mântuirea rasei umane de către
Dumnezeu, modul î
n care Dumnezeu face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă,
taina întrupării, povestea interioară a Bibliei, autoritatea unică a lui Dumnezeu, firea
dreaptă a lui Dumnezeu, sfințenia lui Dumnezeu, cum Satana corupe rasa umană,
modul în care Dumnezeu mântuiește rasa umană, taina de a fi răpit înaintea
dezastrelor, cum sunt făcuți biruitorii, destinația finală și sfârșitul pentru toate tipurile
diferite de oameni și cum va fi realizată împărăția lui Hristos. El a deschis cu adevărat
noi orizonturi și a oferit o desfătare pentru ochi! Dumnezeu Atotputernic spune: „O
să vă spun aceasta când deschid sulul Meu în zilele de pe urmă. (Sulul se referă
la toate cuvintele pe care le-am spus, la cuvintele Mele în zilele de pe urmă –
totul este î
n interiorul lor)” („Capitolul 110” din „Cuvântări ale lui Hristos la început”
în Cuvântul Se arată în trup). „Lucrarea din zilele de pe urmă dezvăluie lucrarea
lui Iahve și a lui Isus și toate tainele neînțelese de om, pentru a descoperi
destinația și sfârșitul omenirii și pentru a pune capăt întregii lucrări de mântuire
printre oameni. Această etapă a lucrării în zilele de pe urmă aduce totul mai
aproape. Toate tainele neînțelese de nevoile omului trebuie să fie dezlegate
pentru a-i permite să ajungă în profunzimea lor și să aibă o înțelegere complet
clară în inima sa. Doar atunci rasa umană poate fi împărțită după felul ei” („Taina
întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele exprimate de Dumnezeu

4. 2
Atotputernic, Hristos din zilele de pe urmă, sunt îmbelșugate, roditoare și
cuprinzătoare, permițând oamenilor să vadă că Hristos este cu siguranță calea,
adevărul și viața și că El aduce rasa umană pe calea vieții nepieritoare, care este
calea vieții veșnice.
Domnul Isus a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă
urmează” (Ioan 10:27). „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!”
(Apocalipsa 2:7). Dumnezeu Atotputernic spune: „Poporul Meu va asculta de
glasul Meu, iar fiecare dintre cei care Mă iubesc cu adevărat se vor întoarce
î
naintea tronului Meu” („Capitolul 1” din „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul
univers” în Cuvântul Se arată în trup). Încă de când a început lucrarea lui Dumnezeu
din zilele de pe urmă în China, oamenii din diferite religii și confesiuni care cred cu
adevărat în Dumnezeu, care iubesc adevărul și tânjesc după arătarea lui Dumnezeu,
au recunoscut vocea lui Dumnezeu î
n cuvintele rostite de Dumnezeu Atotputernic.
Ei au văzut că cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul și că ele sunt cu
adevărat ceea ce Duhul Sfânt le spune bisericilor și că Dumnezeu S-a arătat ca să-
Și facă lucrarea din zilele de pe urmă. Acești oameni s-au îngrămădit în fața tronului
lui Dumnezeu. În prezent, din ce în ce mai mulți oameni din întreaga lume încearcă
să cerceteze cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Rasa umană a fost
readusă la viață treptat prin cuvintele lui Dumnezeu și a început să accepte adevărul
și să-l cunoască. Cuvintele lui Dumnezeu vor aduce rasa umană într-o nouă epocă
– Epoca Împărăției. Totul se va realiza prin cuvintele lui Dumnezeu, iar toți oamenii
care sunt însetați după adevăr și care caută arătarea lui Dumnezeu se vor întoarce
înaintea tronului lui Dumnezeu. Aceasta este marea tendință; este realitatea pe care
Dumnezeu o va aduce cu siguranță la îndeplinire.
Î
n prezent, mulți oameni din întreaga lume religioasă însetează după arătarea
lui Dumnezeu și o caută, dar, pentru că nu acordă atenție căutării a ceea ce spune
Duhul Sfânt bisericilor, ei nu aud glasul lui Dumnezeu și, prin urmare, nu pot
î
ntâmpina î
ntoarcerea lui Dumnezeu. Noi am luat adevărurile vizionare exprimate de
Dumnezeu Atotputernic în lucrarea Sa din zilele de pe urmă și le-am compilat și le-
am editat în cele douăzeci de adevăruri despre răspândirea Evangheliei și
depunerea mărturiei pentru Dumnezeu, astfel încât oamenii din toate țările și locurile
care caută adevărul și însetează după arătarea lui Dumnezeu să poată să studieze

5. 3
cu ușurință și să cerceteze lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu
Atotputernic, să audă vocea lui Dumnezeu și să fie aduși în prezența Sa. Am compilat
cuvintele lui Dumnezeu și predicile și părtășiile conform concepțiilor religioase
comune ale celor care caută și cercetează lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe
urmă, pentru a-i ajuta să vadă în mod clar absurditatea și ridicolul concepțiilor
religioase în lumina adevărului din cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, oamenii pot să
abandoneze concepțiile religioase care i-au legat și i-au constrâns, să accepte
mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să fie aduși înaintea tronului lui
Dumnezeu și să poată să calce pe urmele Mielului și să intre în noua epocă!

6. 4
Cuprins
Partea î
ntâi
20 de adevăruri despre a propovădui Evanghelia
și a fi martori pentru Dumnezeu
I. Adevărurile în legătură cu întruparea lui Dumnezeu
1. Însuși Domnul Isus a prorocit că Dumnezeu Se va întrupa în zilele de pe
urmă și Se va arăta drept Fiul Omului pentru a lucra
2. Ce este întruparea? Care e esența întrupării?
3. Care e diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu întrupat și lucrarea Duhului?
4. De ce nu folosește Dumnezeu omul pentru a-Și face lucrarea de judecată
în zilele de pe urmă, ci trebuie să Se întrupeze și s-o facă El Însuși?
5. Diferenţele esenţiale dintre Dumnezeul întrupat şi cei care sunt folosiţi de
Dumnezeu
6. De ce se spune că omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea
lui Dumnezeu devenit trup?
7. De ce se spune că cele două întrupări ale lui Dumnezeu desăvârşesc
semnificaţia întrupării?
8. Cum ar trebui o persoană să înţeleagă că Hristos este adevărul, calea şi
viaţa?
9. Cum face întruparea lui Dumnezeu ca lucrarea de judecată să pună capăt
epocii credinţei omenirii în Dumnezeul nedesluşit şi epocii întunecate a
domeniului Satanei?
10. De ce numai experimentând lucrarea lui Dumnezeu întrupat şi
supunându-se acesteia poate o persoană să-L cunoască pe Dumnezeu?

7. 5
II. Adevărurile despre cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu de
mântuire a omenirii
1. Scopurile celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu de gestionare a omenirii
2. Scopul și semnificația fiecăreia dintre cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu
3. Relația dintre fiecare din cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu
4. Cum se adâncesc tot mai mult cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu, pentru
ca oamenii să fie mântuiți și desăvârșiți?
III. Adevărurile despre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele
de pe urmă
1. Dumnezeu a răscumpărat omenirea în Epoca Harului, deci, de ce trebuie El
să-Și mai facă lucrarea de judecată în zilele pe de urmă?
2. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este judecata
marelui tron alb, așa cum e prorocit în Apocalipsa
3. În ce fel lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă purifică și
mântuiește omenirea?
4. Semnificația lucrării de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă poate fi
văzută în rezultatele obținute
5. Consecinţele şi rezultatul faptului că lumea religioasă respinge lucrarea de
judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă
IV. Adevărurile despre relația dintre cele trei etape ale lucrării lui
Dumnezeu și numele Sale
1. De ce are Dumnezeu nume diferite în epoci diferite? Care este semnificația
numelor lui Dumnezeu?
2. Relația dintre fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu și numele Său
3. Numele lui Dumnezeu se poate schimba, dar esența Sa nu se va schimba
niciodată
4. Care este natura problemei că omul nu știe semnificația numelui lui
Dumnezeu sau nu acceptă noul Său nume?

8. 6
V. Diferenţele dintre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele
de pe urmă şi lucrarea Sa de răscumpărare din Epoca Harului
1. Care sunt diferenţele dintre cuvintele exprimate de Domnul Isus în Epoca
Harului şi cele ale lui Dumnezeu Atotputernic în Epoca Împărăţiei?
2. Care sunt diferențele dintre modul în care a lucrat Domnul Isus în Epoca
Harului și modul în care lucrează Dumnezeu Atotputernic în Epoca Împărăției?
3. Care sunt diferențele dintre viața bisericească în Epoca Harului și viața
bisericească din Epoca Împărăției?
VI. Diferențele dintre a fi mântuit în Epoca Harului și mântuirea
deplină în Epoca Împărăției
1. Ce înseamnă să fii mântuit? Ce înseamnă să atingi mântuirea deplină?
2. Care sunt diferențele esențiale dintre a fi mântuit și a atinge mântuirea deplină?
VII. Diferențele dintre calea pocăinței din Epoca Harului și calea vieții
veșnice din zilele de pe urmă
1. Mesajul răspândit de Domnul Isus în Epoca Harului era numai calea pocăinței
2. Adevărurile exprimate de Dumnezeu în zilele de pe urmă sunt calea vieții
veșnice
3. Diferențele dintre calea pocăinței și calea vieții veșnice
VIII. Diferențele dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului
1. Care sunt diferențele esențiale dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea
omului?
2. Care sunt diferențele dintre lucrarea celor folosiți de Dumnezeu și lucrarea
liderilor religioși?
3. Recunoașteți diferențele dintre Hristosul întrupat, falșii Hristoși și falșii profeți
4. Credincioșii trebuie să fie în stare să distingă falșii păstori și antihriștii pentru
a se lepăda de religie și a se reîntoarce la Dumnezeu
IX. Hristos este manifestarea lui Dumnezeu Însuși
1. Cum poți să cunoști esența divină a lui Hristos?

9. 7
2. Este Hristos cu adevărat Fiul lui Dumnezeu sau este Dumnezeu Însuși?
3. Care este natura problemei omului care nu recunoaște adevărurile exprimate
de Hristos? Care sunt consecințele faptului că omul nu-L tratează pe Hristos ca pe
Dumnezeu?
X. Adevărurile privind modul prin care să Îl cunoști pe Dumnezeu
1. Ce înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu? Înțelegerea cunoștințelor din Biblie
și a teoriei teologice poate fi considerată cunoașterea lui Dumnezeu?
2. Cum poți să cunoști firea și esența lui Dumnezeu?
3. În ce aspecte sunt revelate în primul rând atotputernicia și înțelepciunea lui
Dumnezeu?
4. Cum a călăuzit Dumnezeu omenirea și S-a îngrijit de aceasta până în prezent?
5. Cum conduce și administrează Dumnezeu î
ntregul univers-lume?
XI. Adevărurile privind relația dintre Dumnezeu și Biblie
1. Biblia este doar o consemnare a celor două etape de lucru ale lui Dumnezeu
în Epoca Legii și Epoca Harului; nu este o consemnare a întregii lucrări a lui
Dumnezeu
2. Lumea religioasă crede că toată Scriptura a fost inspirată de Dumnezeu și că
reprezintă în totalitate cuvintele lui Dumnezeu; cum ar trebui să judeci limpede
această afirmație?
3. Biblia a fost întocmită de om, nu de Dumnezeu; Bibla nu Îl poate reprezenta
pe Dumnezeu
4. În Biblie nu există nicio cale a vieții veșnice; dacă omul respectă Biblia și i se
închină, atunci nu va dobândi viață veșnică
5. Ce este credința adevărată în Dumnezeu? Cum ar trebui să credem în
Dumnezeu pentru a-I obține lauda?
6. Cum ar trebui să abordăm și să folosim Biblia într-un mod care respectă voia
lui Dumnezeu? Care este valoarea inerentă a Bibliei?

10. 8
XII. Adevărurile privitoare la fecioarele înțelepte care aud glasul lui
Dumnezeu
1. Cum ar trebui să discernem glasul lui Dumnezeu? Cum putem confirma că
Dumnezeu Atotputernic este î
ntr-adevăr Domnul Isus reîntors?
2. Care sunt diferențele dintre cuvintele oamenilor folosiți de Dumnezeu de-a
lungul epocilor, care se conformează adevărului, și cuvintele lui Dumnezeu Însuși?
3. Care sunt diferențele dintre cuvintele lui Dumnezeu transmise de profeți în
Epoca Legii și cuvintele exprimate de Dumnezeu întrupat?
XIII. Semnificația întrupării lui Dumnezeu în China în zilele de pe urmă
1. Dumnezeu S-a î
ntrupat î
n China în zilele de pe urmă; ce bază există acolo
pentru lucrul acesta în profețiile din Biblie și în cuvintele lui Dumnezeu?
2. Care sunt scopurile și semnificația întrupării lui Dumnezeu în China pentru a
lucra în zilele de pe urmă?
XIV. Diferențele dintre Biserica lui Dumnezeu și grupurile
religioase
1. Ce este biserica lui Dumnezeu? Ce este un grup religios?
2. De ce Dumnezeu binecuvântează numai biserica ce-I acceptă lucrarea și se
supune acesteia? De ce blestemă grupurile religioase?
XV. Cum să discernem esența lumii religioase care-L sfidează pe
Dumnezeu
1. De ce i-a blestemat Domnul Isus pe farisei? Care era esența fariseilor?
2. De ce se spune că pastorii religioși și prezbiterii merg toți pe calea fariseilor?
Care este esența lor?
3. De ce fiecare nouă etapă a lucrării lui Dumnezeu întâlnește condamnarea și
sfidarea sălbatică a lumii religioase? Care este cauza principală?
4. Chiar sunt toți prezbiterii și pastorii religioși consacrați de Dumnezeu? Pot
acceptarea pastorilor religioși și a prezbiterilor și supunerea unei persoane față de
aceștia să reprezinte faptul că se supun lui Dumnezeu și că-L urmează?

11. 9
5. Care sunt consecințele faptului că o persoană crede în Dumnezeu în religie
și că este supusă înșelăciunii și controlului fariseilor și antihriștilor? Poate o persoană
să fie mântuită de Dumnezeu dacă aceasta crede astfel în Dumnezeu?
6. În lumea religioasă, puterea o dețin adevărul și Dumnezeu, sau antihriștii și
Satana?
XVI. Este Dumnezeu Dumnezeu Cel triunitar sau singurul Dumnezeu
adevărat?
1. Este Dumnezeu Cel adevărat care a creat cerul, pământul și toate lucrurile
unul singur sau sunt trei?
2. De ce se poate spune că Trinitatea este cea mai absurdă formulare?
3. A-L defini pe singurul Dumnezeu adevărat ca fiind Dumnezeu Cel triunitar
înseamnă a-L blasfemia pe Dumnezeu
XVII. Cum să discernem realitatea adevărului și cunoașterea
teologică
1. Ce este adevărul? Ce înseamnă cunoașterea Bibliei și doctrina?
2. Care sunt consecințele faptului de a ne baza, în credința noastră, pe
cunoașterea teologică a Bibliei?
3. De ce adevărul exprimat de Dumnezeu în zilele de pe urmă poate să purifice
omul, să-l desăvârșească și să devină viața lui?
XVIII. Ce înseamnă a urma voia lui Dumnezeu și ce este adevărata mărturie
a credinței în Dumnezeu?
1. Ce înseamnă a urma voia lui Dumnezeu? Dacă doar propovăduim și lucrăm
pentru Domnul înseamnă că urmăm voia lui Dumnezeu?
2. Este mărturia credinței în Dumnezeu adevărată dacă doar ne bucurăm de
harul lui Dumnezeu?
3. Ce este o persoană care urmează voia lui Dumnezeu? Și ce este adevărata
mărturie a credinței în Dumnezeu?

12. 10
XIX.De ce adevărata cale a fost persecutată din vremuri străvechi?
1. De ce guvernul comunist chinez persecută, suprimă și ia măsuri drastice
î
mpotriva lui Dumnezeu Atotputernic și a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic?
2. De ce lumea religioasă L-a negat, respins și condamnat mereu pe Hristos,
î
ndurând astfel blestemele lui Dumnezeu?
XX. Adevărata semnificație a faptului de a fi răpit și de a fi ridicat
î
naintea tronului lui Dumnezeu
1. Răpirea trebuie să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu și nu pe noțiunile și
î
nchipuirile omului
2. Care este adevărata răpire?
Partea a doua
Ce concepții religioase trebuie să fie îndepărtate din
credința noastră în Dumnezeu pentru a ține pasul cu
lucrarea lui Dumnezeu?
Întrebarea 1: Noi credem că întoarcerea Domnului înseamnă că credincioșii vor
fi ridicați direct în Împărăția cerurilor, pentru că este scris în Biblie: „Apoi, noi, cei vii,
care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L î
ntâlnim pe Domnul î
n
văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:17). Tu mărturisești
că Domnul Isus S-a întors, așa că de ce suntem noi acum pe pământ și nu am fost
încă răpiți?
Întrebarea 2: Ești martor că Dumnezeu S-a întrupat ca Fiul Omului ca să facă
lucrarea de judecată în zilele de pe urmă și, totuși, majoritatea pastorilor religioși și
a prezbiterilor susțin că Domnul Se va întoarce venind pe nori. În principal, ei se
bazează pe versetele din Biblie: „Acest Isus, […] va veni în acelaşi fel în care L-aţi
văzut mergând spre cer” (Faptele Apostolilor 1:11). „Iată, El va veni pe nori şi orice
ochi Î
l va vedea” (Apocalipsa 1:7). Și, mai mult, pastorii religioși și prezbiterii ne
învață, de asemenea, că orice Domn Isus care nu vine pe nori este fals și trebuie

13. 11
respins. Așadar, nu suntem siguri dacă această perspectivă e în conformitate cu
Biblia; este sau nu corect acest tip de înțelegere?
Întrebarea 3: Spui că Domnul Isus S-a î
ntors, deci, noi de ce nu L-am văzut? A
vedea înseamnă a crede și nu te poți bizui pe zvonuri. Dacă nu L-am văzut, asta
trebuie să însemne că încă nu S-a întors; voi crede când Îl voi vedea. Spui că Domnul
Isus S-a î
ntors, deci unde este El acum? Ce lucrare face? Ce cuvinte a rostit Domnul?
Voi crede după ce vei putea să lămurești aceste lucruri prin mărturie.
Întrebarea 4: Pastorii religioși și prezbiterii predică deseori credincioșilor că orice
mărturie despre întoarcerea Domnului în trup este falsă. Ei se bazează pe versetele
din Biblie: „Atunci, de vă va zice cineva: «Iată, aici e Hristos, sau acolo!», să nu
credeți. Că se vor scula hristoşi mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne
mari și minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși” (Matei 24:23-
24). Acum, noi nu știm cum ar trebui să-L deosebim pe Hristos Cel adevărat de cei
falși. Poți să ne lămurești în privința acestei chestiuni?
Î
ntrebarea 5: Domnul Isus era Dumnezeu Cel î
ntrupat; acest lucru este de
netăgăduit. Acum, tu ești martor că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus
reîntors în trup, dar pastorii religioși și prezbiterii spun că acela în care crezi este
doar o ființă umană, că ai fost înșelat. Nu ne putem da seama de acest lucru. Pe
vremea când Domnul Isus a devenit trup și a venit să facă lucrarea de răscumpărare,
fariseii evrei au spus că El era doar un om, zicând că oricine credea în El era înșelat.
Prin urmare, am vrea să cercetăm acest aspect al adevărului privind întruparea lui
Dumnezeu. Ce este mai exact întruparea și care este esența întrupării? Te rugăm să
ai părtășie cu noi pe această temă.
Întrebarea 6: Știm cu toții că Domnul Isus a fost întruparea lui Dumnezeu. După
ce Și-a încheiat lucrarea, a fost răstignit, iar apoi a înviat, arătându-Se în fața tuturor
ucenicilor Săi și S-a ridicat la ceruri în gloriosul Său trup duhovnicesc. Așa cum scrie
în Biblie: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, Care a fost
luat în cer de la voi, va veni în acelaşi fel în care L-aţi văzut mergând spre cer”
(Faptele Apostolilor 1:11). Așadar, scriptura biblică ne confirmă că, atunci când
Domnul vine din nou, ni Se va arăta trupul Său duhovnicesc înviat. În zilele de pe
urmă, de ce este Dumnezeu întrupat în Fiul omului ca să facă lucrarea de judecată?
Care e diferența dintre trupul duhovnicesc înviat al Domnului Isus și întruparea Lui

14. 12
î
n Fiul omului?
Întrebarea 7: Am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Omenirea coruptă
are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” Cred că e un pasaj
fantastic din cuvântul lui Dumnezeu, e foarte practic și e foarte important. Referitor
la motivul pentru care omenirea coruptă trebuie să fie mântuită de întruparea lui
Dumnezeu, acesta e un aspect al adevărului pe care omul trebuie să-l înțeleagă
urgent. Vă rog să ne mai împărtășiți încă puțin despre acest lucru.
Î
ntrebarea 8: Dumnezeu l-a folosit pe Moise ca să facă lucrarea Epocii Legii,
așadar, de ce nu-i folosește Dumnezeu pe oameni ca să-I facă lucrarea de judecată
în zilele de pe urmă? Chiar trebuie să Se întrupeze ca să o facă personal? Care este
diferența esențială între Dumnezeu întrupat și oamenii pe care-i folosește Dumnezeu?
Î
ntrebarea 9: Î
n Epoca Harului, Dumnezeu S-a întrupat pentru a servi ca jertfă
de păcat pentru omenire, răscumpărându-i pe oameni din păcat. În zilele de pe urmă,
Dumnezeu S-a întrupat din nou pentru a exprima adevărul și pentru a-Și îndeplini
lucrarea de judecată pentru a purifica și mântui complet omul. Așadar, de ce are
nevoie Dumnezeu să se întrupeze de două ori pentru a face lucrarea mântuirii
omenirii? And what is the true significance of God incarnating twice?
Întrebarea 10: Este scris clar în Biblie că Domnul Isus este Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, și toți cei care cred în Domnul cred, de asemenea, că Domnul Isus este
Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Și, totuși, tu mărturisești că Hristos întrupat este
manifestarea lui Dumnezeu, că este Dumnezeu Însuși. Așadar, este Hristos întrupat
cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, sau este Dumnezeu Însuși?
Întrebarea 11: Tu mărturisești că Dumnezeu Atotputernic exprimă adevărul și că
El Își îndeplinește lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, dar eu cred că a noastră
credință în Domnul Isus și acceptarea lucrării Duhului Sfânt înseamnă că am
experimentat deja lucrarea judecății lui Dumnezeu. Iată cuvintele Domnului Isus ca dovadă: „Pentru
că dacă nu plec, Apărătorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. Şi când va
veni El, va dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată” (Ioan 16:7-8).
Noi credem că, deși Domnul Isus a făcut lucrarea de răscumpărare, după ce El S-a ridicat la ceruri
î
n ziua de Rusalii, Duhul Sfânt S-a pogorât și a lucrat în oameni: „[…] dovedi lumea vinovată cu
privire la păcat, la dreptate şi la judecată.” Ar trebui să fie lucrarea de judecată a lui Dumnezeu
în zilele de pe urmă, așadar, ceea ce aș dori să caut este care sunt exact diferențele dintre lucrarea

15. 13
judecății din zilele de pe urmă îndeplinită de Dumnezeu Atotputernic și lucrarea Domnului Isus?
Întrebarea 12: Tu depui mărturie că Domnul S-a î
ntors și că-Și face lucrarea de
judecată începând din casa lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Aceasta pare să fie
diferită de judecata marelui tron alb din Apocalipsa. Cei mai mulți oameni din cercurile
religioase cred că judecata marelui tron alb îi vizează pe necredincioșii care aparțin
diavolului Satana. Când Domnul va veni, credincioșii vor fi luați în cer, iar apoi El va
trimite dezastrele pe pământ pentru a-i distruge pe necredincioși. Aceasta este
judecata dinaintea marelui tron alb. Tu depui mărturie pentru începutul judecății
făcute de Dumnezeu în zilele de pe urmă, dar nu L-am văzut pe Dumnezeu aducând
niciun dezastru ca să-i distrugă pe necredincioși. Atunci, cum ar putea fi aceasta
judecata marelui tron alb?
Întrebarea 13: Cei mai mulți oameni din lumea religioasă cred că faptul că
Domnul Isus spune „S-a terminat” (Ioan 19:30) pe cruce este dovada că lucrarea de
mântuire făcută de Dumnezeu a fost deja încheiată și, totuși, tu depui mărturie că
Domnul S-a întors în trup pentru a exprima adevărul și a face lucrarea de judecată
începând din casa lui Dumnezeu, pentru a mântui pe deplin omenirea. Așadar, cum
ar trebui exact să înțelegem lucrarea lui Dumnezeu de a mântui omenirea? Acest
aspect al adevărului nu ne este clar, așa că te rugăm să ne comunici pe tema aceasta.
Întrebarea 14: Biblia spune: „Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea
şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea” (Romani 10:10). Noi credem
că Domnul Isus ne-a iertat păcatele și că ne-a făcut drepți prin credință. În plus,
credem că, dacă o persoană e mântuită o dată, atunci e mântuită pentru vecie și
că, atunci când Domnul Se va întoarce, vom fi imediat răpiți și vom intra în
Împărăția cerurilor. Așadar, de ce mărturisești că trebuie să acceptăm lucrarea lui
Dumnezeu de judecată din zilele de pe urmă înainte să putem fi mântuiți și aduși
în Împărăția cerurilor?
Întrebarea 15: Urmăm exemplul lui Pavel și lucrăm din greu pentru Domnul
răspândind Evanghelia, fiind martori pentru Domnul și păstorind bisericile Domnului,
așa cum a făcut Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am
păzit credinţa” (2 Timotei 4:7). Nu înseamnă lucrul acesta să urmezi voia lui
Dumnezeu? Acest tip de practică ar trebui să însemne că suntem vrednici pentru a
fi răpiți și a intra în Împărăția cerurilor, deci, de ce trebuie să acceptăm lucrarea lui

16. 14
Dumnezeu de judecată și purificare în zilele de pe urmă, înainte de a putea fi aduși
în Împărăția cerurilor?
Întrebarea 16: Spui că aceia care cred în Dumnezeu trebuie să accepte lucrarea
lui Dumnezeu de judecată din zilele de pe urmă și că doar atunci poate firea lor
coruptă să fie purificată și ei pot să fie mântuiți de Dumnezeu. Dar, potrivit cerințelor
Domnului, noi practicăm umilința și răbdarea, ne iubim dușmanii, ne purtăm crucile,
abandonăm lucrurile lumești, lucrăm și răspândim Evanghelia pentru Domnul și așa
mai departe. Așadar, nu sunt toate acestea schimbările noastre? Mereu am căutat
astfel, deci, nu putem, de asemenea, să dobândim purificarea și să fim răpiți în
Împărăția cerurilor?
Întrebarea 17: Tu mărturisești că Domnul S-a î
ntors î
n trup pentru a exprima
adevărul și a face lucrarea de judecată și purificare a omului în zilele de pe urmă, dar
pastorii religioși și prezbiterii cred că El se va întoarce venind pe nori și că toți
credincioșii își vor schimba imediat forma și vor fi răpiți în nori, pentru a-L î
ntâlni pe
Domnul. Așa cum a spus Pavel: „Dar cetățenianoastră este în ceruri, de unde Îl și
așteptăm pe Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos: Care va transforma trupul
nostru nevrednic ca să poată fi modelat asemenea trupului Său glorios, potrivit cu
lucrarea prin care El este în stare chiar să-Și subjuge toate lucrurile” (Filipeni 3:20-
21). Domnul e atotputernic și nu e nimic din ce nu poate face. Dumnezeu poate să
ne transforme și să ne purifice cu un singur cuvânt, așadar, de ce ar mai avea El
nevoie să Se întrupeze pentru a exprima adevărul și a desăvârși o etapă din lucrarea
de judecată și purificare a omului?
Întrebarea 18: Tu mărturisești că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu exprimă
adevărul și face lucrarea de judecare și purificare a omului, așadar, cum îl judecă,
purifică și mântuiește, mai exact, Dumnezeu pe om?
Întrebarea 19: Tu mărturisești că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu Își face
lucrarea de judecată pentru a-l purifica și mântui pe om pe deplin, dar, după citirea
cuvintelor exprimate de Dumnezeu Atotputernic, găsesc că unele dintre ele îl
condamnă și-l blestemă pe om. Dacă Dumnezeu îl condamnă și-l blestemă pe om,
atunci omul nu trebuie să îndure pedeapsa? Cum poți să mai spui că acest fel de
judcată purifică și mântuiește omenirea?
Întrebarea 20: Un aspect al lucrării de mântuire făcute de Domnul Isus a fost să

17. 15
ne ierte și să ne dezlege de păcatele noastre, în vreme ce un alt aspect a fost să ne
ofere pace, bucurie și har din belșug. Acest lucru ne-a arătat că Dumnezeu este milos
și iubitor. Cu toate acestea, tu ești martor că Dumnezeu Atotputernic face lucrarea
de judecată în zilele de pe urmă, că El exprimă adevărul și îl judecă și mustră pe om,
că-l emondează și se ocupă de el, că-l expune și elimină tot felul de oameni răi,
duhuri rele și antihriști, permițându-le oamenilor să vadă că firea dreaptă a lui
Dumnezeu nu tolerează nicio ofensă. De ce firea dezvăluită în lucrarea Domnului
Isus este complet diferită de cea dezvăluită în lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic?
Cum exact ar trebui să înțelegem firea lui Dumnezeu?
Întrebarea 21: E scris chiar în Biblie: „Isus Hristos este același ieri și astăzi și
pentru totdeauna” (Evrei 13:8). Așadar, numele Domnului nu se schimbă niciodată!
Dar tu spui că Domnul a venit din nou în zilele de pe urmă, cu un nou nume, și că El
este numit Dumnezeu Atotputernic. Cum se poate așa ceva?
Întrebarea 22: Domnul Isus a fost răstignit pe cruce ca jertfă de păcat pentru om,
astfel răscumpărându-ne de păcat. Dacă ne îndepărtăm de Domnul Isus și credem
î
n Dumnezeu Atotputernic, nu ar fi acest lucru o trădare a Domnului Isus? Nu ar fi
apostazie?
Întrebarea 23: Domnul Isus a spus: „Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi
da Eu, nu-i va mai fi sete î
n veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni î
n el un
izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică” (Ioan 4:14). Cei mai mulți oameni cred
că Domnul Isus ne-a dăruit deja calea vieții veșnice, dar eu am citit aceste cuvinte
ale lui Dumnezeu Atotputernic: „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi
omului calea vieții veșnice.” Despre ce este vorba? De ce spune că numai Hristos
al zilelor de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice?
Întrebarea 24: Tu ești martor că Dumnezeu Atotputernic este Dumnezeu întrupat
care, în prezent, Își face lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, dar pastorii
religioși și prezbiterii spun că lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic este, de fapt,
lucrarea unei ființe omenești și că, pe deasupra, mulți oameni care nu cred în Domnul
Isus spun, de asemenea, că însuși creștinismul este doar credință într-un om. Noi tot
nu putem discerne care, mai exact, este diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu și
lucrarea omului, așa că te rugăm să ai părtășie cu noi în privința aceasta.
Întrebarea 25: Tu declari că Domnul Isus S-a î
ntors deja ca Dumnezu

18. 16
Atotputernic, că El exprimă întregul adevăr care le va permite oamenilor să obțină
purificarea și să fie mântuiți, și că, în prezent, El face lucrarea de judecată începând
din casa lui Dumnezeu, dar noi nu îndrăznim să acceptăm aceasta. Acest lucru se
întâmplă pentru că pastorii religioși și prezbiterii ne învață frecvent că toate cuvintele
și lucrările lui Dumnezeu sunt consemnate în Biblie, că nu pot exista alte cuvinte și
lucrări ale lui Dumnezeu în afara Bibliei și că, orice lucru care contrazice sau
depășește limitele Bibliei este erezie. De ce nu avem discernământ în privința
aceasta – ai putea să ne-o explici?
Întrebarea 26: Pastorii religioși și prezbiterii respectă cuvintele lui Pavel din
Biblie: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16), crezând că
totul din Biblie reprezintă cuvintele lui Dumnezeu. Dar tu spui că Biblia nu este în
întregime alcătuită din cuvintele lui Dumnezeu, deci, despre ce este vorba?
Întrebarea 27: Biblia este canonul creștinismului și, de două milenii, credința
credincioșilor în Domnul s-a bazat pe Biblie. Î
n plus, majoritatea oamenilor din lumea
religioasă cred că Biblia Îl reprezintă pe Domnul, credința în Domnul este același
lucru cu credința în Biblie și invers, și că dacă o persoană se îndepărtează de Biblie,
atunci nu poate fi numită un credincios. Aș vrea să știu dacă a crede în Domnul în
acest fel este î
n conformitate cu voia Lui.
Întrebarea 28: Biblia este mărturie a lucrării lui Dumnezeu; numai prin citirea
Bibliei credincioșii în Domnul ajung să recunoască faptul că Dumnezeu a creat cerul,
pământul și toate lucrurile și pot să vadă faptele minunate ale lui Dumnezeu, măreția
și atotputernicia Lui. Biblia conține multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, cât și mărturii
ale experiențelor omului; acestea pot oferi susținere pentru viețile oamenilor, cât și o
importantă edificare, așadar, ceea mi-ar plăcea să cercetez este dacă noi chiar
putem să dobândim viața veșnică prin citirea Bibliei? Este posibil să nu existe nicio
cale a vieții veșnice în Biblie?
Întrebarea 29: În ultimii două mii de ani, credința omului în Domnul s-a bazat pe
Biblie, iar venirea Domnului Isus nu a negat Biblia Vechiului Testament. După ce
Dumnezeu Atotputernic Și-a făcut lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, oricine
Î
l acceptă pe Dumnezeu Atotputernic se va concentra asupra citirii cuvintelor Sale și
rareori va citi din Biblie. După acceptarea lucrării lui Dumnezeu Atotputernic din zilele
de pe urmă, mi-ar plăcea să cercetez care, mai exact, este abordarea corectă a

19. 17
Bibliei și cum ar trebui să o folosească o persoană? Pe ce ar trebui să se bazeze
credința unei persoane în Dumnezeu pentru a merge pe calea credinței și a dobândi
mântuirea lui Dumnezeu?
Întrebarea 30: Tu declari că Domnul Isus S-a î
ntors deja ca Dumnezeu
Atotputernic întrupat, că El exprimă toate adevărurile pentru a purifica și mântui
omenirea și că face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu, așadar,
cum ar trebui să deosebim vocea lui Dumnezeu și cum ar trebui să confirmăm că
Dumnezeu Atotputernic este, î
ntr-adevăr, Domnul Isus reîntors?
Întrebarea 31: Tu ești martor că vorbele exprimate de Dumnezeu Atotputernic în
„Cuvântul Se arată în trup” sunt cuvântări din chiar gura lui Dumnezeu, dar noi
credem că sunt cuvintele cuiva care a fost luminat de Duhul Sfânt. Prin urmare, mi-
ar plăcea să cercetez care, mai exact, este diferența dintre cuvintele exprimate de
Dumnezeu întrupat și cuvintele rostite de o persoană cu luminarea Duhului Sfânt?
Î
ntrebarea 32: Fariseii le-au explicat frecvent Biblia oamenilor din sinagogi. Din
exterior, ei păreau să fie pioși și plini de compasiune și nu păreau să încalce legea
în mod clar. Așadar, de ce au fost fariseii blestemați de Domnul Isus? Cum s-a
manifestat ipocrizia lor? De ce se spune că pastorii religioși și prezbiterii de astăzi
merg pe aceeași cale ca fariseii ipocriți?
Întrebarea 33: Când Domnul Isus a venit să-Și facă lucrarea, fariseii iudei L-au
sfidat și condamnat nebunește și L-au răstignit pe cruce. Acum că Dumnezeu
Atotputernic al zilelor de pe urmă a venit să-Și facă lucrarea, pastorii religioși și
prezbiterii Îl sfidează și condamnă de asemenea, răstignindu-L pe Dumnezeu încă o
dată pe cruce. De ce fariseii iudei, pastorii religioși și prezbiterii urăsc atât de mult
adevărul și se împotrivesc astfel lui Hristos? Care, mai exact, sunt natura și esența lor?
Întrebarea 34: Pastorii religioși și prezbiterii cunosc temeinic Biblia; adesea, ei
interpretează Scriptura pentru alții și îi determină să respecte Biblia. Așadar,
explicarea și promovarea Bibliei chiar înseamnă a fi martor pentru Domnul și a-L
preamări? De ce se spune că pastorii religioși și prezbiterii sunt farisei ipocriți? Încă
nu suntem lămuriți în această privință – ai putea să ne răspunzi la întrebare?
Î
ntrebarea 35: Majoritatea oamenilor din cercurile religioase cred că pastorii și
prezbiterii au fost aleși și consacrați de Domnul și că ei toți sunt oameni care-L slujesc
pe Domnul în biserici; dacă îi urmăm pe acești pastori și prezbiteri și ne supunem lor,

20. 18
de fapt, Îl urmăm pe Domnul și ne supunem Lui. Cât despre ceea ce înseamnă, mai
exact, a te supune omului și a-l urma și ce, mai exact, înseamnă a te supune lui
Dumnezeu și a-L urma, cei mai mulți oameni nu înțeleg acest aspect al adevărului.
Te rugăm să comunici despre acest subiect.
Întrebarea 36: Pastorii religioși și prezbiterii dețin puterea în lumea religioasă și
majoritatea oamenilor îi ascultă și îi urmează – acesta este un fapt. Spui că pastorii
religioși și prezbiterii nu recunosc faptul întrupării lui Dumnezu, că nu cred adevărul
exprimat de Dumnezeu întrupat și că merg pe calea fariseilor; suntem de acord în
această privință. Dar de ce spui că pastorii religioși și prezbiterii sunt toți farisei ipocriți,
toți antihriști expuși de lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și că rezultatul
lor final va fi să se scufunde în distrugere și pierzanie? Acesta nu este un lucru pe
care putem să-l acceptăm în acest moment. Te rugăm să ne comunici pe ce te bazezi
când afirmi că acești oameni nu pot fi mântuiți și că ei toți se vor scufunda î
n
distrugere și pierzanie.
Întrebarea 37: Cu toate că pastorii religioși și prezbiterii au putere în cercurile
religioase și merg pe calea fariseilor ipocriți, noi credem în Domnul Isus, și nu în ei,
deci cum poți să spui că și noi mergem pe calea fariseilor? Chiar nu putem fi mântuiți
prin credința noastră în cadrul religiei?
Întrebarea 38: În ultimii ani, diferite confesiuni din lumea religioasă au devenit
din ce în ce mai pustiite; oamenii și-au pierdut credința și iubirea pe care le-au avut
odată, devenind din ce în ce mai negativi și slăbiți. Noi toți am simțit, de asemenea,
ofilirea duhului, că nu mai este nimic de predicat și că toți am pierdut lucrarea Duhului
Sfânt. Am vrea să întrebăm de ce este întreaga lume religioasă atât de sumbră?
Chiar este detestată de Dumnezeu; chiar S-a lepădat Dumnezeu de ea? Cum ar
trebui să înțelegem cuvintele de osândă ale lui Dumnezeu, din Apocalipsa, pentru
lumea religioasă?
Întrebarea 39: În ultimele două milenii, întreaga lume religioasă a crezut că
Dumnezeu este o Trinitate – Trinitatea a fost o teorie clasică a întregului din doctrina
creștină. Așadar, chiar se verifică interpretarea Trinității? Există, într-adevăr,
Trinitatea? De ce spui că Trinitatea este cea mai mare erezie a lumii religioase?
Î
ntrebarea 40: Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă, exprimă
adevărul și Își îndeplinește lucrarea de judecată pentru a purifica și mântui omenirea

21. 19
și, totuși, El suferă sfidarea violentă și reprimarea brutală atât din partea lumii
religioase, cât și a guvernului comunist chinez. Guvernul comunist chinez
mobilizează chiar și întreaga media și forțele armate pentru a-L condamna pe Hristos,
pentru a-L blasfemia, pentru a-L captura și extermina. Când S-a născut Domnul Isus,
Regele Irod a auzit că se născuse „Regele Israelului” și a pus să fie uciși toți copiii
de sex bărbătesc sub doi ani din Betleem; el a preferat să fie uciși pe nedrept zece
mii de bebeluși decât să Îl lase pe Hristos să trăiască. Dumnezeu S-a întrupat ca să
mântuiască omenirea, așadar, de ce lumea religioasă și guvernul ateu chinez
condamnă și blasfemiază sălbatic arătarea și lucrarea lui Dumnezeu? De ce pun la
bătaie puterea întregii țări și nu precupețesc niciun efort pentru a-L crucifica pe
Hristos? De ce este omenirea atât de rea și de ce Îl urăște pe Dumnezeu atât de mult
și I se opune?
Î
ntrebarea 41: On-line, am văzut o serie de discursuri din partea guvernului
communist chinez și a lumii religioase care calomniază, ponegresc, atacă și
discreditează Biserica lui Dumnezeu Atotputernic (ca incidentul din „28 mai” din
Zhaoyuan, provincia Shandong). Știm, de asemenea, că PCC se pricepe foarte bine
să spună minciuni, să fabrice lucruri și să sucească faptele pentru a înșela oamenii.
În plus, este foarte bun la a calomnia, ataca și judeca acele națiuni față de care este
ostil, așa că orice spune PCC nu este credibil în mod absolut. Cu toate acestea,
multe dintre lucrurile spuse de pastorii și prezbiterii din cercurile religioase sunt
asemănătoare celor spuse de PCC, așadar, cum putem avea cu adevărat
discernământ în privința zvonurilor și a calomniilor răspândite de PCC și de lumea
religioasă?

22. 20
Partea a treia
întrebări și răspunsuri despre adevăr
1. Ce este judecata?
2. De ce trebuie ca Dumnezeu să judece și să mustre oamenii?
3. Cum ar trebui să experimentezi judecata și mustrarea lui Dumnezeu pentru a
dobândi mântuirea?
4. Ce este rugăciunea adevărată?
5. Cum poate cineva stabili o relație cuviincioasă cu Dumnezeu?
6. Ce este o persoană cinstită? De ce Îi plac lui Dumnezeu oamenii cinstiți?
7. Ce este o persoană înșelătoare? De ce nu pot obține mântuirea oamenii
înșelători?
8. Care este diferența dintre o persoană cinstită și una înșelătoare?
9. Cum ar trebui să practice și să pătrundă cineva pentru a fi o persoană cinstită?
10. Ce înseamnă să-ți faci datoria?
11. Care sunt diferențele dintre a-ți face datoria și a oferi servicii?
12. Ce vrea să însemne „lasă totul în urmă și urmează-L pe Dumnezeu?”
13. Care este diferența între înțelegerea adevărului și înțelegerea doctrinei?
14. Ce înseamnă implicarea în ceremonia religioasă?
15. Cum se face că bisericile pot să degenereze în religie?
16. Ce este un antihrist? Cum poate fi identificat un antihrist?
17. Ce este un Hristos fals? Cum poate fi identificat un Hristos fals?
18. Ce este un fals lider sau un fals păstor? Cum poate fi identificat un fals lider
sau un fals păstor?
19. Ce este ipocrizia?
20. Ce este un necredincios?
21. Ce înseamnă a-L urma pe Dumnezeu?
22. Ce înseamnă a-l urma pe om?
23. Care este diferența între grâu și neghină?
24. Care este diferența dintre un slujitor bun și unul rău?

23. 21
25. Care este lucrarea Duhului Sfânt? Cum se manifestă lucrarea Duhului Sfânt?
26. Cum poți să obții lucrarea Duhului Sfânt?
27. Care este lucrarea duhurilor rele? Cum se manifestă lucrarea duhurilor rele?
28. Care sunt diferențele dintre lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea duhurilor rele?
29. Ce este posedarea de către demoni? Cum se manifestă posedarea de către
demoni?
30. De ce Dumnezeu nu îi mântuiește pe cei care au lucrarea duhurilor rele î
n
ei sau pe cei care sunt posedați de demoni?
31. Ce sunt fecioarele înțelepte? Ce sunt fecioarele nesăbuite?
32. Ce recompensă este acordată fecioarelor înțelepte? Vor ceda fecioarele
nesăbuite în fața dezastrului?
33. Ce î
nseamnă răpirea dinaintea dezastrului? Ce e un biruitor care este făcut
î
naintea dezastrului?
34. Vor ceda în fața dezastrului toți cei care nu-L acceptă pe Dumnezeu
Atotputernic?
35. De ce îi va plasa Dumnezeu în mijlocul dezastrelor pe cei care refuză să-L
accepte pe Dumnezeu Atotputernic?
36. Câți dintre oamenii în cadrul religiei se vor întoarce la Dumnezeu în timpul
dezastrelor?
37. Ce este schimbarea firii?
38. Cum se manifestă schimbarea firii?
39. Care sunt diferențele dintre schimbarea firii și comportamentul bun?
40. Ce sunt faptele bune? Care sunt manifestările faptelor bune?
41. Ce sunt faptele rele? Care sunt manifestările faptelor rele?
42. Ce fel de oameni mântuiește Dumnezeu? Ce fel de oameni elimină El?
43. Pe ce bază hotărăște Dumnezeu rezultatul final al unei persoane?
44. Ce sunt oamenii lui Dumnezu? Ce sunt făcătorii de servicii?
45. Care sunt promisiunile lui Dumnezeu pentru cei care au dobândit mântuirea
și au fost desăvârșiți?a
Explicație privind notele de subsol:
Această carte conține două tipuri de note de subsol. Cele marcate cu numere (astfel[1]
) sunt
note de subsol din textul original, iar cele marcate cu litere (astfel[a]
) sunt note privind traducerea.

24. 22
Partea î
ntâi
20 de adevăruri despre a propovădui Evanghelia
și a fi martori pentru Dumnezeu
I. Adevărurile î
n legătură cu î
ntruparea lui Dumnezeu
1. Însuși Domnul Isus a prorocit că Dumnezeu Se va întrupa în zilele de pe
urmă și Se va arăta drept Fiul Omului pentru a lucra
Versete din Biblie pentru referințe:
„Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu
vă aşteptaţi” (Luca 12:40).
„Aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului”
(Matei 24:37).
„Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, tot aşa va
fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24:27).
„Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la
cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să
sufere multe şi să fie respins de această generaţie” (Luca 17:24-25).
„La miezul nopţii a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i î
n î
ntâmpinare!»”
(Matei 25:6).
„Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa,
voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).
„M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am întors, am văzut
şapte sfeşnice de aur, iar printre sfeşnice, pe «Cineva Care era ca un fiu al
omului». Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era încins
la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,
ochii Îi erau ca flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor,
iar glasul Î
i era asemenea vuietului unor ape mari. Î
n mâna dreaptă avea şapte

25. 23
stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca
soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui” (Apocalipsa 1:12-16).
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Isus a spus că El va sosi precum plecase, dar știi adevărata semnificație a
cuvintelor Sale? Se poate ca El să îi fi spus acestui grup al vostru? Tot ce știi este
că El va sosi precum a plecat, stând pe un nor, dar știi exact cum Dumnezeu Însuși
Își face lucrarea? Dacă ai fi cu adevărat în stare să vezi, atunci cum pot fi explicate
cuvintele pe care le-a rostit Isus? El a spus: „Când Fiul Omului va veni în zilele de pe
urmă, El Însuși nu va ști, îngerii nu vor ști, mesagerii din cer nu vor ști și întreaga
omenire nu va ști. Doar Tatăl va ști, adică, doar Duhul va ști.” Chiar și Fiul Omului
Însuși nu știe, totuși, tu ești capabil să vezi și să știi? Dacă ai fi fost capabil să știi și
să vezi cu proprii tăi ochi, nu ar fi fost aceste cuvinte rostite în van? Și ce a spus Isus
la acea vreme? „Dar despre ziua şi ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii cerurilor,
(nici Fiul), ci numai Tatăl. Aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi la venirea
Fiului Omului. […] Prin urmare, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni î
n
ceasul în care nu vă aşteptaţi!” Când vine acea zi, Fiul Omului Însuși nu o va ști. Fiul
Omului se referă la trupul întrupat al lui Dumnezeu, o persoană normală și obișnuită.
Nici chiar Însuși Fiul Omului nu știe, deci cum ai putea tu să știi?
Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup
„Cine are urechi, să audă ceea ce spune Spiritul bisericilor.” Ați auzit acum
cuvintele Duhului Sfânt? Cuvintele lui Dumnezeu au venit peste voi. Le auziți?
Dumnezeu face lucrarea cuvintelor în zilele de pe urmă și astfel de cuvinte sunt cele
ale Duhului Sfânt, căci Dumnezeu este Duhul Sfânt și poate deveni și trup; prin
urmare, cuvintele Duhului Sfânt, așa cum au fost spuse în trecut, sunt cuvintele
Dumnezeului întrupat astăzi. Există mulți oameni absurzi care cred că, din moment
ce este Duhul Sfânt cel care vorbește, glasul Său ar trebui să se coboare din ceruri,
ca oamenii să îl audă. Oricine crede în felul acesta nu cunoaște lucrarea lui
Dumnezeu. Î
ntr-adevăr, cuvântările rostite de Duhul Sfânt sunt cele rostite de
Dumnezeu î
ntrupat. Duhul Sfânt nu-i poate vorbi direct omului; nici chiar î
n Epoca
Legii, Iahve nu le-a vorbit direct oamenilor. Nu ar fi cu atât mai puțin probabil ca El

26. 24
să facă acest lucru în această epocă, astăzi? Pentru ca Dumnezeu să poată rosti
cuvântări pentru a-Și îndeplini lucrarea, El trebuie să devină trup; altfel, lucrarea Lui
nu și-ar putea atinge scopul.
Fragment din „Cum poate omul, care L-a delimitat pe Dumnezeu în concepțiile sale, să
primească revelațiile lui Dumnezeu?” în Cuvântul Se arată în trup
De câteva mii de ani, omenirea a năzuit să poată fi martora sosirii Mântuitorului.
Omenirea a năzuit să-L vadă pe Isus Mântuitorul pe un nor alb în timp ce coboară,
în carne şi oase, printre cei care au tânjit după El şi L-au aşteptat de mii de ani.
Omenirea şi-a dorit ca Mântuitorul să Se reîntoarcă şi să fie reunit cu poporul, şi
anume ca Isus Mântuitorul să Se întoarcă la oamenii de care El a fost despărţit de
mii de ani. Şi omenirea speră că El va face din nou lucrarea de răscumpărare pe
care a făcut-o în rândul iudeilor, că va fi milostiv şi iubitor faţă de oameni, că va ierta
păcatele oamenilor, că va îndura păcatelor oamenilor şi chiar le va îndura toate
fărădelegile şi că va izbăvi omenirea de păcate. Ei năzuiesc ca Isus Mântuitorul să
fie la fel ca î
nainte – un Mântuitor care este iubitor, înţelegător şi venerabil, care nu
este niciodată mânios pe oameni şi care nu le face niciodată reproşuri oamenilor.
Acest Mântuitor iartă şi îndură toate păcatele omenirii, şi chiar moare pe cruce pentru
omenire încă o dată. De la plecarea lui Isus, discipolii care L-au urmat şi toţi sfinţii
care au fost izbăviţi graţie numelui Său, L-au jelit şi L-au aşteptat cu disperare. Toţi
cei care au fost mântuiţi de harul lui Isus Hristos în Epoca Harului au tânjit după acea
zi plină de bucurie din zilele de pe urmă, când Isus Mântuitorul soseşte pe un nor alb
şi apare printre oameni. Bineînţeles, aceasta este şi dorinţa colectivă a tuturor celor
care acceptă astăzi numele de Isus Mântuitorul. În tot universul, toţi aceia care au
auzit de izbăvirea lui Isus Mântuitorul şi-au dorit cu disperare sosirea subită a lui Isus
Hristos, pentru a împlini cuvintele lui Isus pe când se afla pe pământ: „Voi sosi aşa
cum am plecat.” Omenirea crede că, după crucificare şi înviere, Isus S-a î
ntors î
n
ceruri pe un nor alb şi că Şi-a ocupat Locul la dreapta Celui Prea Î
nalt. Omenirea
crede că, în mod similar, Isus va coborî din nou pe un nor alb (norul acesta se referă
la norul pe care a călătorit Isus când S-a î
ntors î
n cer), printre cei care au tânjit cu
disperare după El de mii de ani, şi că El va avea înfățișarea și hainele iudeilor. După
înfăţişarea înaintea omenirii, El le va da mâncare şi va face ca apa vie să se reverse

27. 25
spre ei şi va trăi printre oameni, plin de har şi iubire, viu şi adevărat. Şi aşa mai
departe. Totuşi, Isus Mântuitorul nu a făcut asta; El a făcut opusul a ceea ce și-a
imaginat omenirea. Nu a sosit printre cei care I-au dorit întoarcerea şi nu li S-a
înfăţişat tuturor oamenilor călătorind pe un nor alb. El a sosit deja, dar omenirea nu
Îl cunoaşte şi rămâne neştiutoare în privinţa întoarcerii Sale. Omenirea nu face decât
să Îl aştepte la întâmplare, fără să ştie că El a coborât deja pe un „nor alb” (norul
care este Spiritul Lui, cuvântul Lui, şi toată firea Sa şi tot ceea ce este El) şi că acum
se află în mijlocul unui grup de biruitori, pe care îl va crea în zilele de pe urmă.
Fragment din „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” în Cuvântul Se arată în trup
Cei care ascultă adevărul şi se supun lucrării lui Dumnezeu vor veni sub numele
Celui de-al doilea Dumnezeu î
ntrupat – Cel Atotputernic. Ei vor putea accepta
îndrumarea personală a lui Dumnezeu şi vor dobândi mai mult și mai înalt adevăr şi
vor primi adevărata viaţă omenească. Vor vedea viziunea pe care oamenii din trecut
nu au văzut-o niciodată: „M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am
întors, am văzut şapte sfeşnice de aur, iar printre sfeşnice, pe «Cineva Care era ca
un fiu al omului». Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era
î
ncins la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca
zăpada, ochii Îi erau ca flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în
cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari. În mâna dreaptă avea
şapte stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca
soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui” (Apocalipsa 1:12-16). Imaginea
aceasta este expresia întregii firi a lui Dumnezeu şi o astfel de expresie a întregii
Sale firi este şi expresia lucrării lui Dumnezeu când Se întrupează de data aceasta.
În valurile pedepselor şi ale judecăţilor, Fiul omului Îşi exprimă firea inerentă prin
rostirea de cuvinte, permiţându-le tuturor celor care Îi acceptă pedeapsa şi judecata
să vadă adevărata faţă a Fiului omului, o faţă care este o redare fidelă a feţei Fiului
omului văzute de Ioan. (Bineînţeles, toate acestea vor fi invizibile pentru cei care nu
acceptă lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Împărăţiei.)
Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup
Vă spun Eu, cei ce cred în Dumnezeu datorită semnelor sunt, în mod sigur,

28. 26
categoria care va suferi distrugerea. Cei care nu sunt în stare să accepte cuvintele
lui Isus care S-a reîntors la trup sunt, cu siguranță, progeniturile iadului, descendenții
arhanghelului, categoria care va fi supusă distrugerii eterne. Multor oameni poate să
nu le pese de ceea ce spun, dar Eu tot vreau să-i spun fiecărui așa-zis sfânt care Î
l
urmează pe Isus că, atunci când Îl veți vedea cu ochii voștri pe Isus coborând din
ceruri pe un nor alb, aceasta va fi arătarea publică a Soarelui dreptății. Poate că
acela va fi un moment de mare entuziasm pentru tine, și totuși, ar trebui să știi că,
timpul când asiști la coborârea lui Isus din cer este și timpul când tu cobori în iad
pentru a fi pedepsit. Aceasta va anunța sfârșitul planului de gestionare (planului de
mântuire) al lui Dumnezeu și va fi momentul când Dumnezeu îi răsplătește pe cei
buni și îi pedepsește pe cei răi. Căci judecata lui Dumnezeu va fi încheiată înainte ca
omul să vadă semne, atunci când nu există decât exprimarea adevărului. Cei care
acceptă adevărul și nu caută semne, și astfel au fost purificați, se vor fi întors în fața
tronului lui Dumnezeu și vor fi intrat în îmbrățișarea Creatorului. Numai cei care
persistă în credința că „Isus care nu vine pe un nor alb este un Hristos mincinos” vor
fi supuși pedepsei eterne, pentru că ei cred doar în Isus care face semne, dar nu Îl
recunosc pe Isus Cel care proclamă judecata aspră și care oferă adevărata cale a
vieții. Și astfel, se poate doar ca Isus să trateze cu ei atunci când Se reîntoarce, în
mod deschis, pe un nor alb. Sunt prea încăpățânați, prea încrezători în ei înșiși, prea
aroganți. Cum ar putea astfel de degenerați să fie răsplătiți de Isus? Întoarcerea lui
Isus este o mare mântuire pentru cei care sunt capabili să accepte adevărul, dar
pentru cei care nu pot să accepte adevărul, este un semn al condamnării. Ar trebui
să vă alegeți calea proprie și să nu blasfemiați împotriva Duhului Sfânt și să
respingeți adevărul. Nu ar trebui să fiți persoane ignorante sau arogante, ci cineva
care se supune călăuzirii Duhului Sfânt, care tânjește după adevăr și îl caută; numai
în acest fel veți beneficia.
Fragment din „Atunci când vei vedea trupul spiritual al lui Isus, Dumnezeu va fi făcut din nou
cerul și pământul” în Cuvântul Se arată în trup
2. Ce este întruparea? Care e esența întrupării?
Versete din Biblie pentru referințe:
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era

29. 27
Dumnezeu” (Ioan 1:1).
„Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o
slavă ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1:14).
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”
(Ioan 14:6).
„Isus i-a răspuns: De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filip? Cel
ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui: «Arată-ni-L pe Tatăl!»?!
Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun
nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuieşte în Mine, Îşi face lucrările Lui.
Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine! Dacă nu, credeţi măcar datorită
lucrărilor înseşi!” (Ioan 14:9-11).
„Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30).
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Înțelesul întrupării este că Dumnezeu Se arată în trup și că El vine să lucreze
printre oamenii creației Sale în chipul unui trup. Deci, pentru ca Dumnezeu să Se fi
întrupat, trebuie să fie mai întâi trup, trup cu umanitate normală; aceasta este condiția
preliminară cea mai importantă. De fapt, implicația întrupării lui Dumnezeu este
aceea că Dumnezeu trăiește și lucrează în trup, Dumnezeu în esența Sa devine trup,
devine om.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup
Î
ntrupare înseamnă că Duhul lui Dumnezeu devine un trup, adică, Dumnezeu
devine trup; lucrarea pe care El o face î
n trup este lucrarea Duhului, care este
îndeplinită în trup, exprimată prin trup. Nimeni, cu excepția trupului lui Dumnezeu, nu
poate î
ndeplini lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat; adică, numai trupul
întrupat al lui Dumnezeu, această umanitate normală – și nimeni altcineva – nu poate
exprima lucrarea divină.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup
Hristos cu umanitate normală este un trup în care Duhul este realizat, stăpânind
umanitate normală, rațiune normală și gândire umană. „A fi realizat” înseamnă

30. 28
Dumnezeu ce devine om, Duhul ce devine trup; î
n termeni simpli, este atunci când
Dumnezeu Î
nsuși locuiește într-un trup cu umanitate normală și prin acesta Își
exprimă lucrarea Sa divină – aceasta este ceea ce înseamnă a fi realizat sau întrupat.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup
Dumnezeu care S-a î
ntrupat se numește Hristos, iar astfel Hristosul care le
poate da oamenilor adevărul se numește Dumnezeu. Nu există nimic prea exagerat
în această privință, deoarece El deține esența lui Dumnezeu și firea și înțelepciunea
lui Dumnezeu î
n lucrarea Lui, care sunt nerealizabile de către om. Aceia care se
numesc Hristoși pe ei înșiși și totuși nu pot săvârși lucrarea lui Dumnezeu, sunt
escroci. Adevăratul Hristos nu este numai manifestarea lui Dumnezeu pe pământ, ci
și trupul special asumat de Dumnezeu în timp ce Își săvârșește și întregește lucrarea
printre oameni. Acest trup nu este unul care poate fi î
nlocuit de orice om, ci unul care
poate purta așa cum trebuie lucrarea lui Dumnezeu pe pământ și poate exprima firea
lui Dumnezeu și Îl reprezintă bine pe Dumnezeu, oferindu-i omului viață.
Fragment din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”
în Cuvântul Se arată în trup
Împlicația întrupării lui Dumnezeu este aceea că Dumnezeu trăiește și lucrează
în trup, Dumnezeu în esența Sa devine trup, devine om. Viața și lucrarea Sa întrupate
pot fi împărțite în două etape. Prima este viața pe care El o trăiește înainte de a
efectua lucrarea Sa de slujire. El trăiește într-o familie de oameni obișnuiți, într-o
umanitate absolut normală, supunându-Se moralității normale și legilor vieții umane,
cu nevoi umane normale (hrană, îmbrăcăminte, adăpost, somn), slăbiciuni umane
normale și emoții umane normale. Cu alte cuvinte, în această primă etapă, El trăiește
î
n umanitate ne-divină, umanitate complet normală, angajându-Se în toate activitățile
umane normale. A doua etapă este viața pe care El o trăiește după ce începe să
efectueze lucrarea Sa de slujire. El încă trăiește în umanitatea obișnuită cu un înveliș
uman normal, nearătând niciun semn exterior al supranaturalului. Cu toate acestea,
El trăiește numai de dragul lucrării Sale de slujire și, în acest timp, umanitatea Sa
normală există în întregime în slujba lucrării normale a divinității Sale; pentru că până
atunci umanitatea Sa normală s-a maturizat până la punctul de a putea să efectueze

31. 29
lucrarea Sa de slujire. Deci, a doua etapă a vieții Sale este de a efectua lucrarea Sa
de slujire î
n umanitatea Sa normală, este o viață atât a umanității normale, cât și a
divinității complete. Motivul pentru care, în timpul primei etape a vieții Sale, El trăiește
în umanitate complet obișnuită este faptul că umanitatea Lui nu este încă egală cu
î
ntreaga lucrare divină, nu este încă matură; numai după ce umanitatea Lui se
maturizează, devine capabilă să poarte pe umeri lucrarea Sa de slujire, poate să se
apuce de efectuarea lucrării Sale de slujire. Deoarece El, ca trup, are nevoie să
crească și să Se maturizeze, prima etapă a vieții Sale este aceea a umanității
normale, în timp ce, în a doua etapă, pentru că umanitatea Lui este capabilă să
întreprindă lucrarea Sa și să efectueze lucrarea Sa de slujire, viața pe care o trăiește
Dumnezeul î
ntrupat î
n timpul lucrării Sale de slujire, este una atât de umanitate, cât
și de divinitate completă. Dacă, din momentul nașterii Sale, Dumnezeul întrupat Și-
ar fi început lucrarea Sa de slujire în mod serios, efectuând semne și minuni
supranaturale, atunci El nu ar avea o esență trupească. Prin urmare, umanitatea Lui
există de dragul esenței Sale trupești; nu poate exista niciun trup fără umanitate, iar
o persoană fără umanitate nu este o ființă umană. În felul acesta, umanitatea trupului
lui Dumnezeu este o proprietate intrinsecă a corpului întrupat al lui Dumnezeu. Să
spui că „atunci când Dumnezeu devine trup, El este în întregime divin, nu este deloc
uman,” este o blasfemie, deoarece aceasta este o postură imposibil de luat, una care
încalcă principiul întrupării. Chiar și după ce El începe să realizeze lucrarea Sa de
slujire, divinitatea Lui încă sălășluiește în învelișul exterior uman atunci când El Își
face lucrarea; este doar faptul că, în acel moment, umanitatea Lui servește unicul
scop de a permite divinității Lui să efectueze lucrarea în trupul normal. Așadar,
agentul lucrării este divinitatea care locuiește în umanitatea Sa. Este divinitatea Sa,
nu umanitatea Sa, cea care lucrează, cu toate acestea, este o divinitate ascunsă în
umanitatea Sa; lucrarea Lui este, în esență, făcută prin divinitatea Sa completă, nu
prin umanitatea Sa. Dar cel care efectuează lucrarea este trupul Său. S-ar putea
spune că El este un om și, de asemenea, este Dumnezeu, pentru că Dumnezeu
devine un Dumnezeu care trăiește în trup, cu un înveliș uman și o esență umană,
dar, de asemenea esența lui Dumnezeu. Pentru că El este un om cu esența lui
Dumnezeu, El este mai presus de oricare dintre oamenii creați, mai presus de orice
om care poate efectua lucrarea lui Dumnezeu. Și astfel, printre toți cei cu un înveliș

32. 30
uman ca al Lui, printre toți cei care posedă umanitate, doar El Însuși este Dumnezeul
î
ntrupat – toți ceilalți sunt oameni creați. Chiar dacă ei toți au umanitate, oamenii
creați nu au nimic altceva decât umanitate, în timp ce Dumnezeu î
ntrupat este diferit:
î
n trupul Lui, El nu are numai umanitate, dar mai important, are divinitate. Umanitatea
Lui poate fi văzută în aspectul exterior al trupului Său și în viața Sa de zi cu zi, dar
divinitatea Lui este dificil de perceput. Pentru că divinitatea Lui este exprimată numai
atunci când El are umanitate și nu este atât de supranaturală pe cât își imaginează
oamenii că este, este extrem de dificil de văzut de către oameni. Chiar și astăzi este
cel mai dificil pentru oameni să înțeleagă adevărata esență a Dumnezeului întrupat.
De fapt, chiar și după ce am vorbit despre aceasta atât de mult, mă aștept să fie încă
o taină pentru majoritatea dintre voi. Această problemă este foarte simplă: Din moment
ce Dumnezeu devine trup, esența Lui este o combinație de umanitate și divinitate.
Această combinație se numește Dumnezeu Însuși, Dumnezeu Însuși pe pământ.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup
Viața pe care Isus a trăit-o pe pământ a fost o viață normală a trupului. El a trăit
în umanitatea normală a trupului Său. Autoritatea Lui – de a-Și face lucrarea și de a-
Și rosti cuvântul sau de a-i vindeca pe cei bolnavi și de a scoate demoni, de a face
aceste lucruri extraordinare – nu s-a manifestat pe sine, î
n cea mai mare parte, până
când El nu Și-a început lucrarea Sa de slujire. Viața Lui înainte de vârsta de douăzeci
și nouă de ani, înainte de a-Și efectua lucrarea de slujire, a fost o dovadă suficientă
că El a fost doar un trup normal. Din acest motiv și pentru că El nu începuse încă
efectuarea lucrării Sale de slujire, oamenii n-au văzut nimic divin în El, nu au văzut
nimic mai mult decât o ființă umană normală, un om obișnuit – î
ntocmai ca de data
aceea când unii oameni L-au crezut a fi fiul lui Iosif. Oamenii au crezut că El era fiul
unui om obișnuit, nu aveau cum să spună că El era trupul întrupat al lui Dumnezeu;
chiar și atunci când, pe parcursul efectuării lucrării Sale de slujire, El a făcut multe
minuni, cei mai mulți oameni încă spuneau că El era fiul lui Iosif, pentru că El era
Hristosul cu învelișul exterior al umanității normale. Umanitatea Lui normală și
lucrarea Lui, ambele au existat pentru a îndeplini semnificația primei întrupări,
dovedind că Dumnezeu venise în întregime în trup, devenise un om absolut obișnuit.
Faptul că El a avut umanitate normală înainte de a-Și începe lucrarea a fost dovada

33. 31
că El a fost un trup obișnuit; și faptul că El a lucrat după aceea a dovedit, de
asemenea, că El a fost un trup obișnuit, pentru că El a realizat semne și minuni, a
vindecat pe cei bolnavi și a scos demoni, în trupul cu umanitate normală. Motivul
pentru care El putea face minuni era că trupul Lui purta autoritatea lui Dumnezeu,
era trupul î
n care Duhul lui Dumnezeu S-a îmbrăcat. El stăpânea această autoritate
datorită Duhului lui Dumnezeu și aceasta nu a însemnat că El nu era un trup.
Vindecarea bolnavilor și scoaterea demonilor era lucrarea pe care El avea nevoie să
o efectueze în lucrarea Sa de slujire, o expresie a divinității Sale ascunse în
umanitatea Sa și indiferent ce semne a arătat El sau cum Și-a demonstrat autoritatea,
El a trăit totuși în umanitate normală și era încă un trup normal. Până la punctul în
care El a fost înviat după ce a murit pe cruce, El a locuit într-un trup normal. Dăruind
har, vindecând bolnavii și scoțând demoni au fost toate parte a lucrării Sale de slujire,
au fost toate lucrarea pe care El a efectuat-o în trupul Său normal. Înainte de a merge
către cruce, El nu S-a îndepărtat niciodată de trupul Său uman normal, indiferent de
ceea ce făcea. El era Însuși Dumnezeu, făcând lucrarea proprie lui Dumnezeu, totuși,
deoarece El a fost trupul întrupat al lui Dumnezeu, El a mâncat și a purtat haine, a
avut trebuințe umane normale, a avut rațiune umană normală și o minte umană
normală. Toate acestea au fost dovada că El a fost un om normal, care a demonstrat
că trupul întrupat al lui Dumnezeu era un trup cu umanitate normală, nu una
supranaturală.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup
Umanitatea lui Dumnezeu întrupat există pentru a menține lucrarea divină
normală în trup; gândirea Sa umană normală susține umanitatea Sa normală și toate
activitățile Sale trupești normale. S-ar putea spune că gândirea Sa umană normală
există pentru a susține întreaga lucrare a lui Dumnezeu în trup. Dacă acest trup nu
ar poseda o minte umană normală, atunci Dumnezeu nu ar putea lucra în trup și ceea
ce El este nevoie să facă în trup nu ar putea fi niciodată realizat. Deși Dumnezeul
întrupat posedă o minte umană normală, lucrarea Sa nu este alterată de gândul
uman; El întreprinde lucrarea umanității cu o minte normală, cu condiția preliminară
că El posedă umanitatea cu o minte, nu prin exercițiul gândirii umane normale.
Indiferent de cât de mărețe sunt gândurile trupului Său, lucrarea Sa nu poartă

34. 32
ștampila logicii sau a gândirii. Cu alte cuvinte, lucrarea Sa nu este concepută de
mintea trupului Său, ci este o expresie directă a lucrării divine în umanitatea Sa.
Toată lucrarea Sa este lucrarea de slujire pe care este nevoie ca El s-o îndeplinească
și nimic din aceasta nu este conceput de creierul Său. De exemplu, vindecarea
bolnavilor, scoaterea demonilor și răstignirea n-au fost produse ale minții Sale
umane, n-ar fi putut fi efectuate de niciun om cu o minte umană. De asemenea,
lucrarea de cucerire de astăzi este o lucrare de slujire care trebuie să fie efectuată
de către Dumnezeul întrupat, dar nu este lucrarea unei voințe umane, este lucrarea
pe care divinitatea Sa ar trebui s-o facă, lucrare de care niciun om în trup nu este
capabil. Astfel că Dumnezeul întrupat trebuie să posede o minte umană normală,
trebuie să posede umanitate normală, pentru că El trebuie să efectueze lucrarea Sa
în cadrul umanității cu o minte normală. Aceasta este esența lucrării Dumnezeului
î
ntrupat, î
nsăși esența Dumnezeului întrupat.
Fragment din „Esența trupului locuit de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup
În perioada de timp în care Domnul Isus lucra, oamenii puteau vedea că
Dumnezeu avea multe exprimări omenești. De exemplu, putea să danseze, putea să
participe la nunți, putea să se împărtășească cu oamenii, să vorbească cu ei și să
discute lucruri cu ei. În plus față de acelea, Domnul Isus a finalizat și o mare parte
din lucrare care reprezenta divinitatea Sa și, desigur, toată această lucrare era o
expresie și o dezvăluire a firii lui Dumnezeu. În acest timp, când divinitatea lui
Dumnezeu a fost realizată într-un trup obișnuit pe care oamenii îl puteau vedea și
atinge, ei nu mai simțeau că El apărea și dispărea, că nu se puteau apropia de El.
Din contră, ei puteau să încerce să priceapă voia lui Dumnezeu sau să-I înțeleagă
divinitatea prin fiecare mișcare, prin cuvintele și lucrarea Fiului Omului. Fiul Omului
întrupat exprima divinitatea lui Dumnezeu prin umanitatea Sa și transmitea omenirii
voia lui Dumnezeu. Iar prin exprimarea voii și firii lui Dumnezeu, El le dezvăluia
oamenilor și pe Dumnezeu Cel care nu poate fi văzut sau atins în tărâmul spiritual.
Ceea ce oamenii vedeau era Dumnezeu Însuși, tangibil, și din carne și oase. Așadar,
Fiul Omului întrupat făcea să fie concrete și umanizate lucrurile precum propria Lui
identitate, statutul, imaginea, firea și ceea ce El are și este. Deși înfățișarea externă
a Fiului Omului avea anumite limitări în privința imaginii lui Dumnezeu, esența Sa și

35. 33
ceea ce El are și este erau cu totul capabile să reprezinte propria identitate și statutul
lui Dumnezeu – existau doar câteva diferențe în forma de exprimare. Indiferent dacă
este umanitatea sau divinitatea Fiului Omului, nu putem nega că El reprezenta
propria identitate și statutul lui Dumnezeu. În acest timp, totuși, Dumnezeu lucra prin
trup, vorbea din perspectiva trupului și stătea în fața omenirii cu identitatea și statutul
Fiului Omului, iar acest lucru le dădea oamenilor oportunitatea de a întâlni și a
experimenta cuvintele adevărate și lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul omenirii. Le
permitea, de asemenea, să înțeleagă divinitatea și măreția Lui în mijlocul smereniei,
precum și să dobândească o înțelegere preliminară și o definiție preliminară a
autenticității și realității lui Dumnezeu. Chiar dacă lucrarea finalizată de Domnul Isus,
modurile Sale de lucru și perspectiva din care vorbea erau diferite față de persoana
reală a lui Dumnezeu în tărâmul spiritual, totul la El Îl reprezenta cu adevărat pe
Dumnezeu Însuși pe care oamenii nu Îl mai văzuseră niciodată – acest lucru nu poate
fi negat! Adică, indiferent sub ce formă apare Dumnezeu, indiferent din ce
perspectivă vorbește sau cu ce imagine se prezintă omenirii, Dumnezeu nu
reprezintă nimic altceva decât pe Sine Însuși. El nu poate reprezenta niciun om – El
nu poate reprezenta niciun om corupt. Dumnezeu este Dumnezeu Însuși și acest
lucru nu poate fi negat.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”
în Cuvântul Se arată în trup
Deși înfățișarea Dumnezeului întrupat este exact la fel ca cea a unui om, El
învață cunoașterea umană și vorbește limba umană și uneori chiar Își exprimă ideile
prin intermediul expresiilor sau mijloacelor omenirii, iar modul î
n care El vede
oamenii, esența lucrurilor și modul în care oamenii corupți văd omenirea și esența
lucrurilor nu sunt absolut deloc la fel. Perspectiva Sa și înălțimea la care Se află El
reprezintă ceva de neatins pentru o persoană coruptă. Asta pentru că Dumnezeu
este adevărul, trupul pe care El îl îmbracă deține, de asemenea, esența lui
Dumnezeu, iar gândurile Sale și ceea ce este exprimat prin umanitatea Sa sunt, de
asemenea, adevărul. Pentru oamenii corupți, ceea ce El exprimă în trup sunt
prevederi ale adevărului și ale vieții. Aceste prevederi nu sunt pentru o singură
persoană, ci pentru toată omenirea. Pentru orice om corupt, în inima sa există doar

36. 34
acei câțiva oameni care sunt asociați cu el. Există doar acei câțiva oameni de care îi
pasă lui, de care se preocupă. Când se anunță un dezastru, el se gândește mai întâi
la proprii copii, la soția sau părinții săi, iar o persoană filantropică s-ar gândi î
n cel
mai bun caz la niște rude sau la un prieten bun; se gândește la mai mulți? Nici gând!
Deoarece oamenii sunt, până la urmă, oameni, și ei pot doar să privească totul din
perspectiva și de la înălțimea unei persoane. Totuși, Dumnezeu întrupat este cu totul
diferit de o persoană coruptă. Indiferent cât de obișnuit, cât de normal, cât de modest
este trupul Dumnezeului î
ntrupat, sau chiar cât de mult Î
l socotesc inferior oamenii,
gândurile Sale și atitudinea Sa față de omenire sunt lucruri pe care niciun om nu le-
ar putea avea și niciun om nu le-ar putea imita. El va observa î
ntotdeauna omenirea
din perspectiva divinității, de la înălțimea poziției Sale de Creator. El va vedea
întotdeauna omenirea prin esența și mentalitatea lui Dumnezeu. El nu poate vedea
absolut deloc omenirea de la înălțimea unei persoane obișnuite și din perspectiva
unei persoane corupte. Când oamenii se uită la omenire, ei privesc cu vederea
umană și folosesc lucruri precum cunoașterea și regulile și teoriile umane ca măsură.
Asta este î
n sfera a ceea ce oamenii pot vedea cu ochii lor; este î
n sfera la care pot
ajunge oamenii corupți. Când Dumnezeu se uită la omenire, El se uită cu vedere
divină și Își folosește esența și ceea ce El are și este ca măsură. Această sferă
include lucruri pe care oamenii nu le pot vedea și este lucrul în care Dumnezeu
întrupat și oamenii corupți sunt total diferiți. Această diferență este determinată de
esențele diferite ale oamenilor și a lui Dumnezeu și aceste esențe diferite determină
identitățile și pozițiile lor, precum și perspectiva și înălțimea de la care văd lucrurile.
Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”
în Cuvântul Se arată în trup
Dumnezeul întrupat este numit Hristos, iar Hristos este trupul îmbrăcat de Duhul
lui Dumnezeu. Acest trup este diferit de orice om care este din carne. Această
diferență se datorează faptului că Hristos nu este din carne și oase, ci este întruparea
Duhului. El are atât o umanitate normală, cât și o divinitate completă. Divinitatea Lui
nu este stăpânită de niciun om. Umanitatea Sa normală susține toate activitățile Sale
normale în trup, în timp ce divinitatea Sa desfășoară lucrarea lui Dumnezeu Însuși.
Fie umanitatea sau divinitatea Sa, ambele se supun voinței Tatălui ceresc. Esența

37. 35
lui Hristos este Duhul, adică divinitatea. Prin urmare, esența Lui este cea a lui
Dumnezeu Însuși; această esență nu va întrerupe propria Sa lucrare și nu ar fi posibil
ca El să facă ceva care să distrugă lucrarea Sa, nici n-ar rosti vreodată cuvinte care
să fie împotriva voinței Lui proprii. Prin urmare, Dumnezeu întrupat nu ar face absolut
niciodată vreo lucrare care să-I întrerupă propria Sa gestionare. Asta este ceea ce
ar trebui să înțeleagă toți oamenii. Esența lucrării Duhului Sfânt este de a mântui
omul și este întreprinsă de dragul propriei gestionări a lui Dumnezeu. În mod
asemănător, lucrarea lui Hristos este de a mântui omul și este întreprinsă de dragul
voinței lui Dumnezeu. Având în vedere faptul că Dumnezeu devine trup, El Își
împlinește esența în trupul Său, astfel încât trupul Său este suficient pentru a-I
î
ntreprinde lucrarea. De aceea, toată lucrarea Duhului lui Dumnezeu este înlocuită
de lucrarea lui Hristos în timpul întrupării, iar în centrul întregii lucrări de-a lungul
perioadei întrupării este lucrarea lui Hristos. Nu poate fi amestecată cu lucrarea din
nicio altă epocă. Și, din moment ce Dumnezeu Se întrupează, El lucrează în
identitatea trupului Său; deoarece El vine în trup, El termină, așadar, în trup lucrarea
pe care ar trebui să o facă. Fie Duhul lui Dumnezeu sau Hristos, ambii sunt
Dumnezeu Însuși, și El face lucrarea pe care ar trebui să o facă și Își îndeplinește
slujirea pe care ar trebui să o îndeplinească.
Esența lui Dumnezeu Însuși exercită autoritate, dar El este capabil să Se supună
pe deplin autorității care vine de la El. Fie lucrarea Duhului sau lucrarea trupului,
niciuna nu intră în conflict cu cealaltă. Spiritul lui Dumnezeu este autoritatea asupra
întregii creații. Trupul ce conține esența lui Dumnezeu este, de asemenea, pătruns
de autoritate, dar Dumnezeu în trup poate face toată lucrarea care se supune voinței
Tatălui ceresc. Acest lucru nu poate fi atins sau conceput de niciun om. Dumnezeu
Însuși este autoritate, dar trupul Său se poate supune autorității Sale. Acesta este
sensul lăuntric al cuvintelor: „Hristos ascultă de voia lui Dumnezeu Tatăl.” Dumnezeu
este un Duh și poate să facă lucrarea mântuirii, așa cum Dumnezeu poate deveni
om. Oricum, Dumnezeu Însuși Își face propria Sa lucrare; El nici nu întrerupe, nici
nu intervine, cu atât mai puțin desfășoară o lucrare care se contrazice reciproc,
deoarece esența lucrării Duhului și a trupului sunt similare. Fie Duhul sau trupul,
ambele lucrează pentru a împlini o voință și pentru a gestiona aceeași lucrare. Deși
Duhul și trupul au două calități disparate, esențele lor sunt aceleași; ambele au

38. 36
esența lui Dumnezeu Însuși și identitatea Sa. Dumnezeu Însuși nu are elemente de
neascultare; esența Sa este bună. El este expresia tuturor frumuseților și a bunătății,
precum și a întregii iubiri. Chiar și în trup, Dumnezeu nu face nicio faptă de
nesupunere față de Dumnezeu Tatăl. Chiar și cu prețul sacrificării vieții Sale, El ar
fi dispus din toată inima și nu ar face nicio altă alegere. Dumnezeu nu are elemente
de ipocrizie și de importanță de Sine sau de îngâmfare și aroganță; El nu are
elemente de necinste. Toată nesupunerea față de Dumnezeu vine de la Satana;
Satana este izvorul întregii urâțenii și răutăți. Motivul pentru care omul are calități
asemănătoare celor ale lui Satana este că omul a fost corupt și prelucrat de Satana.
Hristos nu a fost corupt de Satana, de aceea El are numai caracteristicile lui
Dumnezeu și niciuna din cele ale Satanei. Indiferent de cât de grea este lucrarea
sau de cât de slab este trupul, Dumnezeu, cât timp trăiește î
n trup, nu va face
niciodată nimic care să întrerupă lucrarea lui Dumnezeu Însuși, cu atât mai puțin va
lepăda voința lui Dumnezeu Tatăl în neascultare. El ar prefera mai degrabă să
sufere dureri trupești decât să acționeze împotriva voinței lui Dumnezeu Tatăl; este
exact așa cum a spus Isus în rugăciune: „Tată, dacă este posibil, să fie îndepărtat
de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu”. Omul ar alege,
dar Hristos nu ar face așa. Deși El are identitatea lui Dumnezeu Însuși, El continuă
să caute voia lui Dumnezeu Tatăl și îndeplinește ceea ce Îi este încredințat de
Dumnezeu Tatăl, din perspectiva trupului. Aceasta este ceva care nu poate fi atins
de om. Ceea ce vine de la Satana nu poate avea esența lui Dumnezeu, ci doar una
care nu se supune și se opune lui Dumnezeu. Nu poate să se supună pe deplin lui
Dumnezeu, cu atât mai puțin să se supună de bunăvoie voinței lui Dumnezeu. Toți
oamenii, în afară de Hristos, pot face ceea ce I se opune lui Dumnezeu și nimeni
nu poate să întreprindă direct lucrarea încredințată de Dumnezeu; niciunul nu este
capabil să considere gestionarea lui Dumnezeu drept datoria lor de a face.
Supunerea față de voia lui Dumnezeu Tatăl este esența lui Hristos; neascultarea
față de Dumnezeu este caracteristica Satanei. Aceste două calități sunt
incompatibile și oricine are calitățile Satanei nu poate fi numit Hristos. Motivul pentru
care omul nu poate să întreprindă lucrarea lui Dumnezeu în locul Său este pentru
că omul nu are nicio substanță a lui Dumnezeu. Omul lucrează pentru Dumnezeu
din pricina intereselor personale ale omului și a perspectivelor sale viitoare, dar

39. 37
Hristos lucrează pentru a îndeplini voia lui Dumnezeu Tatăl.
Fragment din „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”
î
n Cuvântul Se arată în trup
Umanitatea lui Hristos este guvernată de divinitatea Sa. Deși El este în trup,
umanitatea Sa nu este î
n î
ntregime ca cea a unui om format din trup. El are propriul
Său caracter unic, iar acest lucru este, de asemenea, guvernat de divinitatea Sa.
Divinitatea Sa nu are nicio slăbiciune; slăbiciunea lui Hristos se referă la cea a
umanității Sale. Într-o anumită măsură, această slăbiciune Îi constrânge divinitatea,
dar astfel de limite se regăsesc într-un anumit scop și timp și nu sunt nelimitate. Când
vine timpul să-Și îndeplinească lucrarea divinității Sale, aceasta se face indiferent de
umanitatea Sa. Umanitatea lui Hristos este în întregime dirijată de divinitatea Sa. În
afară de viața normală a umanității Sale, toate celelalte acțiuni ale umanității Sale
sunt influențate, afectate și regizate de divinitatea Sa. Deși Hristos are o umanitate,
ea nu întrerupe lucrarea divinității Sale. Aceasta este tocmai pentru că umanitatea
lui Hristos este dirijată de divinitatea Sa; deși umanitatea Lui nu este matură în
comportamentul Său în fața altora, nu afectează lucrarea normală a divinității Sale.
Când spun că umanitatea Sa nu a fost coruptă, vreau să spun că umanitatea lui
Hristos poate fi direct dirijată de către divinitatea Sa și că El are un simț mai înalt
decât cel al omului obișnuit. Umanitatea Sa este cea mai potrivită pentru a fi condusă
de divinitate în lucrarea Sa; umanitatea Sa este cea mai competentă să exprime
lucrarea divinității, precum și cea mai capabilă să se supună unei astfel de lucrări.
Î
ntrucât Dumnezeu lucrează în trup, El nu pierde niciodată din vedere datoria pe care
un om în trup ar trebui să o îndeplinească; El este capabil să Se închine lui
Dumnezeu din cer cu o inimă sinceră. El are esența lui Dumnezeu, iar identitatea Sa
este cea a lui Dumnezeu Însuși. Doar că El a venit pe pământ și a devenit o ființă
creată, cu învelișul exterior al unei ființe create și acum înzestrate cu o umanitate pe
care El nu a avut-o înainte; El este capabil să Se închine lui Dumnezeu din cer.
Aceasta este ființa lui Dumnezeu Însuși și este inimitabilă pentru om. Identitatea Sa
este Însuși Dumnezeu. El I se închină lui Dumnezeu din perspectiva trupului; prin
urmare, cuvintele „Hristos I se închină lui Dumnezeu din cer” nu sunt greșite. Ceea
ce î
i cere omului este tocmai ființa Sa; El a realizat deja tot ceea ce îi cere omului

40. 38
î
nainte de a-i cere așa ceva. El niciodată nu le-ar cere altora ceva în timp ce El Însuși
Se sustrage, căci toate acestea constituie ființa Sa. Indiferent de modul în care El Își
îndeplinește lucrarea, El nu ar acționa într-o manieră de nesupunere față de
Dumnezeu. Indiferent de ceea ce îi cere omului, nicio cerere nu depășește ceea ce
poate fi atins de om. Tot ceea ce face El este îndeplinirea voinței lui Dumnezeu și
este de dragul gestionării Sale. Divinitatea lui Hristos este mai presus de toți oamenii,
prin urmare, El este autoritatea cea mai înaltă dintre toate ființele create. Această
autoritate este divinitatea Sa, adică firea și ființa lui Dumnezeu Însuși, care Îi
determină identitatea. Prin urmare, indiferent de cât de normală este umanitatea Sa,
este incontestabil faptul că El are identitatea lui Dumnezeu Însuși; indiferent de
punctul de vedere din care vorbește și de modul în care I se supune voii lui
Dumnezeu, nu se poate spune că El nu este Însuși Dumnezeu.
Fragment din „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”
în Cuvântul Se arată în trup
Vorbirea lui Dumnezeu continuă și El utilizează diverse metode și perspective
pentru a ne povățui ce să facem și pentru a-Și exprima vocea inimii Sale. Cuvintele
Sale au puterea vieții și ne arată calea pe care ar trebui să mergem și ne permit să
înțelegem care este adevărul. Începem să fim atrași de cuvintele Sale, începem să
ne concentrăm pe tonul și maniera Sa de a vorbi și în mod involuntar începem să
ne interesăm de vocea inimii acestei persoane neînsemnate. El face eforturi
minuțioase pentru noi, Își pierde somnul și apetitul de dragul nostru, plânge pentru
noi, oftează pentru noi, ne poartă bolile în locul nostru, suferă umilință de dragul
destinației și mântuirii noastre, iar inima Sa sângerează și varsă lacrimi pentru
împietrirea și răzvrătirea noastră. O astfel de ființă și posesiunile Sale sunt mai
presus de o persoană obișnuită și nu pot fi avute sau obținute de niciunul dintre cei
corupți. El are îngăduința și răbdarea pe care nicio persoană obișnuită nu le are,
iar iubirea Sa nu este pomenită la nicio ființă creată. Nimeni în afară de El nu poate
ști toate gândurile noastre sau nu poate avea o astfel de înțelegere a naturii și
esenței noastre sau nu poate judeca răzvrătirea și corupția omenirii sau vorbi și
lucra printre noi astfel î
n numele Dumnezeului din ceruri. Nimeni în afară de El nu
poate avea autoritatea, înțelepciunea și demnitatea lui Dumnezeu; firea lui

41. 39
Dumnezeu și ce are El și ce este El sunt transmise, în întregime, de la El. Nimeni
în afară de El nu ne poate arăta calea și nu ne poate aduce lumină. Nimeni în afară
de El nu poate dezvălui tainele pe care Dumnezeu nu le-a divulgat de la creație
până astăzi. Nimeni în afară de El nu ne poate salva de legăturile Satanei și de firea
noastră coruptă. El Îl reprezintă pe Dumnezeu și exprimă vocea inimii lui
Dumnezeu, îndemnurile lui Dumnezeu și cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu
către toată omenirea. El a început o epocă nouă, o eră nouă și a adus un pământ
nou și cer nou, o lucrare nouă și El ne-a adus speranță și a încheiat viața neclară
pe care o duceam și ne-a permis să privim complet calea mântuirii. El a cucerit
întreaga noastră ființă și ne-a câștigat inimile. Din acel moment înainte, mințile
noastre au devenit conștiente, iar duhurile noastre par să fie reînviate: Această
persoană obișnuită, nesemnificativă, care trăiește printre noi și care a fost demult
respinsă de noi – nu este El Domnul Isus, care este mereu în gândurile noastre și
după care tânjim zi și noapte? Este El! Este chiar El! El este Dumnezeul nostru! El
este adevărul, calea și viața!
Fragment din „Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa”
în Cuvântul Se arată în trup
Trupul purtat de Duhul lui Dumnezeu este însuși trupul lui Dumnezeu. Duhul lui
Dumnezeu este suprem; El este atotputernic, sfânt și drept. Î
n mod similar, trupul Lui
este de asemenea suprem, atotputernic, sfânt și drept. Un trup ca acesta este capabil
doar să facă ceea ce este drept și benefic pentru omenire, ceea ce este sfânt, glorios
și puternic și este incapabil să facă ceva ce încalcă adevărul sau moralitatea și
justiția, cu atât mai puțin ceva ce trădează Duhul lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu
este sfânt, şi astfel trupul Lui este incoruptibil de către Satana; trupul Lui este de o
esență diferită decât trupul omului. Căci este omul, nu Dumnezeu, cel care este
corupt de către Satana; ar fi imposibil ca Satana să corupă trupul lui Dumnezeu.
Astfel, în ciuda faptului că omul și Hristos locuiesc în același spațiu, doar omul este
cel dominat, ocupat și prins în capcană de Satana. Prin contrast, Hristos este veșnic
impenetrabil la corupția lui Satana, pentru că Satana nu va fi niciodată capabil să se
ridice la locul celui preaînalt și niciodată nu va putea să se apropie de Dumnezeu.
Fragment din „O problemă foarte serioasă: trădarea (2)” în Cuvântul Se arată în trup

42. 40
Dumnezeu poate mântui omul corupt de sub influența Satanei, dar această
lucrare nu poate fi realizată în mod direct de Duhul lui Dumnezeu; mai degrabă,
ea poate fi făcută doar de către trupul pe care Duhul lui Dumnezeu îl poartă, de
către trupul întrupat al lui Dumnezeu. Acest trup este om și, de asemenea,
Dumnezeu, este un om posedat de umanitate normală și, de asemenea,
Dumnezeu posedat de divinitate deplină. Și astfel, chiar dacă acest trup nu este
Duhul lui Dumnezeu și se deosebește foarte mult de Duh, El încă este Însuși
Dumnezeul întrupat care îl mântuiește pe om, care este Duhul și, de asemenea,
trupul. Indiferent de cum este El denumit, în cele din urmă, este tot Dumnezeu
Însuși Cel care mântuiește omenirea. Pentru că Duhul lui Dumnezeu este
indivizibil de trup și lucrarea trupului este, de asemenea, lucrarea Duhului lui
Dumnezeu; doar că această lucrare nu este făcută folosind identitatea Duhului, ci
este făcută folosind identitatea trupului.
Fragment din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit
trup” în Cuvântul Se arată în trup
Însuși Dumnezeul practic, despre care se vorbește astăzi, lucrează atât în
umanitate, cât și în divinitate. Prin arătarea Dumnezeului practic, se realizează
lucrarea și viața Sa umană normală și lucrarea Sa în întregime divină. Umanitatea și
divinitatea Lui sunt combinate î
ntr-una, iar lucrarea ambelor este[a]
realizată prin
cuvinte; fie în umanitate, fie în divinitate, El rostește cuvinte. Când Dumnezeu
lucrează în umanitate, El vorbește limba umanității, astfel încât oamenii să se poată
implica și înțelege. Cuvintele Sale sunt rostite simplu și sunt ușor de înțeles, astfel
încât acestea să poată fi oferite tuturor oamenilor; indiferent dacă acești oameni au
cunoștințe sau o educație slabă, toți pot primi cuvintele lui Dumnezeu. Lucrarea lui
Dumnezeu în divinitate este realizată și prin cuvinte, dar este plină de asigurări, este
plină de viață, este nealterată de idei umane, nu implică preferințe umane și este
lipsită de limite umane, este în afara limitelor oricărei umanități normale; și ea este
realizată în trup, dar este manifestarea directă a Duhului. Dacă oamenii acceptă
Note de subsol:
a. Textul original citează „și ambele sunt.”

43. 41
numai lucrarea lui Dumnezeu în umanitate, atunci ei se vor limita la o anumită sferă,
și astfel vor necesita o tratare, o emondare și o disciplină perenă, pentru a exista o
ușoară schimbare în ei. Fără lucrarea sau prezența Duhului Sfânt, totuși, ei vor
recurge întotdeauna la vechile lor căi; numai prin lucrarea divinității aceste maladii și
deficiențe pot fi corectate, numai atunci oamenii pot fi întregiți. În loc de tratare și
emondare continuă, ceea ce este necesar este o asigurare pozitivă, folosind cuvinte
pentru a compensa toate neajunsurile, folosind cuvinte pentru a dezvălui fiecare
stare a oamenilor, folosind cuvinte pentru a le îndruma viața, fiecare cuvânt, fiecare
acțiune, pentru a le dezvălui intențiile și motivațiile; aceasta este lucrarea reală a
Dumnezeului practic. Și astfel, în atitudinea ta față de Dumnezeul practic, ar trebui
să te supui atât înaintea umanității Sale, cunoscându-L și recunoscându-L, cât și,
mai mult decât atât, ar trebui să accepți și să te supui lucrării și cuvintelor divine.
Arătarea lui Dumnezeu în trup înseamnă că toată lucrarea și toate cuvintele Duhului
lui Dumnezeu se fac prin umanitatea Sa normală și prin trupul Lui întrupat. Cu alte
cuvinte, Duhul lui Dumnezeu îndrumă atât lucrarea Lui umană, cât și lucrarea divină
în trup, iar în Dumnezeul întrupat poți vedea atât lucrarea lui Dumnezeu în umanitate,
cât și lucrarea în întregime divină; aceasta este semnificația și mai practică a arătării
lui Dumnezeu în trup. Dacă poți vedea acest lucru în mod clar, vei putea să îmbini
toate părțile diferite ale lui Dumnezeu și vei înceta să acorzi prea multă importanță
lucrării Sale în divinitate și să desconsideri lucrarea Lui în umanitate, și nu vei merge
la extreme, nici nu vei da ocoluri. În ansamblu, înțelesul Dumnezeului practic este că
lucrarea umanității Sale și a divinității Sale, așa cum este îndrumată de Duh, se
exprimă prin trupul Lui, astfel încât oamenii să poată vedea că El este viu și natural,
real și actual.
Fragment din „Ar trebui să știi că Dumnezeul practic este Dumnezeu Însuși”
în Cuvântul Se arată în trup
3. Care e diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu întrupat și lucrarea
Duhului?
Versete din Biblie pentru referințe:
„Te rog, arată-mi slava Ta, I-a zis Moise. Și El a spus: Îmi voi arăta bunătatea
înaintea ta și voi proclama numele lui Iahve înaintea ta; voi fi binevoitor cu cine

44. 42
voi vrea să fiu binevoitor și voi arăta milostivire cui voi vrea să arăt milostivire.
Dar, a zis El, tu nu-Mi poţi vedea faţa, căci omul nu mai poate trăi odată ce M-a
văzut” (Exodul 33:18-20).
„Și Iahve a coborât pe vârful Muntelui Sinai și l-a chemat pe Moise acolo. Iar
Moise s-a dus sus. Și Iahve i-a spus lui Moise: «Coboară, dă ordin oamenilor ca
nu cumva să dea buzna la Iahve să se uite, iar mulți dintre ei să piară. Și fă să
se sfințească și preoții care se apropie de Iahve, ca nu cumva Iahve să Se
dezlănțuie asupra lor»” (Exodul 19:20-22).
„Tot poporul vedea tunetele şi fulgerele care aveau loc, vedea muntele
fumegând şi auzea sunetul trâmbiţei; poporul tremura de frică şi stătea la depărtare.
Ei i-au zis lui Moise: Vorbeşte-ne tu însuţi şi vom asculta; dar să nu ne mai vorbească
Dumnezeu căci vom muri!” (Exodul 20:18-19).
„Atunci a venit din cer un glas care a zis: «L-am proslăvit şi-l voi proslăvi din
nou!»Mulţimea care stătea acolo şi care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii
ziceau: «I-a vorbit un înger!»” (Ioan 12:28-29).
Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:
Mântuirea omului de către Dumnezeu nu este făcută direct, folosind metoda și
identitatea Duhului, deoarece Duhul Său nu poate fi nici atins, nici văzut de către om,
şi de care omul nici nu se poate apropia. Dacă El ar încerca să-l mântuiască pe om,
î
n mod direct, folosind metoda Duhului, omul ar fi incapabil să primească mântuirea
Lui. Dacă Dumnezeu nu ar îmbrăca forma exterioară a unui om creat, nu ar exista
nicio cale ca omul să primească această mântuire. Căci omul nu are cum să se
apropie de El, la fel cum nimeni nu a putut să se apropie de norul lui Iahve. Numai
devenind o ființă umană creată, adică, doar prin punerea cuvântului Său în corpul
trupesc ce urmează El să devină, poate El să lucreze personal cuvântul în toți cei
care Îl urmează. Doar atunci poate omul, personal, să vadă și să-I audă cuvântul și,
mai mult, să intre în stăpânirea cuvântului Său și, prin aceste mijloace, să ajungă să
fie pe deplin mântuit. Dacă Dumnezeu nu ar deveni trup, niciun om în carne şi oase
nu ar fi capabil să primească o mântuire atât de mare și nici măcar un singur om nu
ar fi mântuit. Dacă Duhul lui Dumnezeu ar lucra direct în mijlocul omenirii, întreaga
umanitate ar fi lovită sau, altfel, fără nicio cale de a intra în contact cu Dumnezeu, ar