Pr iosif trifa__mai_langa_domnul_meu

Mai lângă Domnul meu 1

Preot Iosif Trifa

Mai lângă Domnul meu

2 Preot IOSIF TRIFA

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României
TRIFA, IOSIF
Mai lângă Domnul meu / Preot Iosif Trifa -
Ed. a VI-a, rev. - Sibiu: Oastea Domnului, 2003
ISBN 973-9364-89-6

232.9

© Toate drepturile rezervate
Editurii «Oastea Domnului», Sibiu
str. Ch. Darwin, 11
tel. 0269/21.66.77; fax 0040/0269/21.69.14

ISBN 973-9364-89-6


Preot Iosif Trifa

MAI LÂNGĂ
DOMNUL MEU
Edi ia a VI-a

Editura «Oastea Domnului», Sibiu
2003


Cuvânt înainte
Cartea aceasta iese ca o chemare a sufletelor să se
apropie de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Cartea aceasta vrea să arate oamenilor ce dar şi ce pu-
tere sufletească primesc cei ce se apropie de Domnul.
Poporul nostru nu cunoaşte îndeajuns pe Iisus
Mântuitorul. Nu cunoaşte darul şi puterea ce o revarsă
Domnul Iisus asupra celor ce se apropie de El cu cre-
din ă tare.
Via a cea creştinească îşi are şi ea o măsură a ei,
un „metru“ al ei. Măsura e aceasta: „Cât de aproape
eşti tu de Iisus Mântuitorul?“ De la „distan a“ aceasta
atârnă puterea vie ii noastre creştineşti, pentru că izvo-
rul puterii noastre de creştini este Iisus Mântuitorul şi
Jertfa Lui cea Sfântă.
Poporul nostru e prea departe de acest izvor, de
aceea via a noastră e aşa de săracă în fapte de putere
creştinească. Păcătoşii trebuie aduşi la Mântuitorul,
trebuie apropia i de Mântuitorul, pentru că numai
atunci capătă dar şi putere să iasă din răută i.
Cartea aceasta iese şi ca recunoştin a unui suflet
pe care Domnul l-a atras la El din căile pierzării. Ea
pleacă în lume să spună ce odihnă, ce pace, ce bucurie,
ce fericire dulce şi scumpă dă Domnul celor ce se
apropie de El şi trăiesc o via ă cu El.

6 Preot IOSIF TRIFA

Cartea aceasta iese de sub tipar a patra oară; un
semn bun că a pătruns în suflete. Domnul să binecu-
vânteze cu dar şi binecuvântare de sus pe cei ce o vor
citi şi o vor răspândi, ajutând cu ea sufletele să se
apropie de Scumpul nostru Mântuitor.

Sibiu, la 1 iulie 1937

Preot IOSIF TRIFA


„Veniþi la Mine toþi cei osteniþi ºi Eu vã
voi odihni pe voi“...
„Veni i la Mine to i cei osteni i şi împovăra i şi Eu
vă voi odihni pe voi. Lua i jugul Meu asupra voastră şi
învă a i-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima
şi ve i găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e
bun şi povara Mea este uşoară“ (Mt. 11, 28-30).

O, ce dulce şi minunată chemare este aceasta! Auzi
tu, dragă cititorule, această dulce chemare? Te cheamă
Iisus la El, te cheamă Mântuitorul lângă El.
O, ce odihnă, ce uşurare şi ce linişte dulce şi sfântă dă
Domnul celor ce se apropie de El şi trăiesc o via ă cu El!
Cei mai mul i oameni îşi închipuie că via a după
Evanghelie este un jug greu de purtat.
– Sunt prea tânăr, părinte, să mă bag de pe acum în
jug, mi-a răspuns astă-vară un tânăr pe care îl chemam
să intre în Oastea Domnului.
Via a după Evanghelie li se pare oamenilor un jug
greu, dar ea este, dimpotrivă, un jug dulce, „o povară
uşoară“ (Mt. 11, 30).
Lumea de azi e o „vale a plângerii“ plină de neca-
zuri, de frământări, de oameni necăji i, nervoşi, îndă-
rătnici şi răi tocmai pentru că oamenii nu cunosc odihna
şi uşurarea pe care o dă Domnul.

8 Preot IOSIF TRIFA

Undeva am citit despre un biet cerşetor care o via ă
întreagă a trăit în lipsuri şi mizerie. După moartea sa,
dărâmându-se bordeiul în care stătuse, s-a aflat în te-
melia lui o comoară de aur, comoara unui împărat din
vechime. O via ă întreagă cerşise şi suferise bietul om,
în timp ce sub el se afla o comoară împărătească. O,
cum n-a ştiut el de acest lucru! Dacă ar fi săpat numai
câteva palme în pământul de sub el, ar fi găsit comoara
şi ar fi scăpat îndată de toate mizeriile vie ii.
În chipul acestui om sunt şi creştinii de azi. Ei se
zbat neputincioşi în frământări, necazuri, lipsuri şi sufe-
rin e, în timp ce lângă ei se află o comoară nepre uită:
Iisus Mântuitorul, Care îi poate scăpa îndată de toate
mizeriile trupeşti şi sufleteşti.
O, cum nu cunosc oamenii această comoară! De ar
săpa numai pu in adâncurile Evangheliei, ar afla îndată
această comoară.
Via a din lumea aceasta este o via ă plină de pace,
odihnă şi bucurie sfântă pentru cine o trăieşte cu Dom-
nul şi s-a apropiat de El. Dar cei necredincioşi nu cu-
nosc această via ă. Nu cunosc dulcea a acestei vie i,
pentru că ei n-au gustat din ea. Celor necredincioşi în
zadar le vorbeşti despre dulcea a ei.
Un misionar spune într-o carte că a găsit în Africa
un trib de sălbatici unde gusturile erau de-a-ndoaselea.
Amarul era socotit ca dulce şi dulcele ca amar. În zadar
a umblat să-i lămurească: negrii ineau la gusturile lor.
Aşa sunt şi cei mai mul i din creştinii de azi. Ei au
un gust sufletesc stricat şi schimonosit cu totul. Ei au un
gust lumesc. Ei nu pot gusta pacea şi bucuria pe care le
dau Mântuitorul şi Evanghelia. Acest dulce, lor li se pare
amar. Dulcele lor sunt plăcerile şi patimile lumeşti.


Apa mării, în sine, nu e bună de nimic: nici de bă-
ut, nici de udat pământul cu ea. Dar, îndată ce se ridică
în formă de nori şi ia contact cu cerul, devine ploaie bi-
necuvântată ce adapă pământul şi se preface în apă dul-
ce de băut.
Aşa e şi via a noastră. Numai singuri, noi suntem
nişte fiin e pline de otravă. O apă otrăvită de păcat, de
firea noastră cea rea.
Dar îndată ce luăm contact cu cerul, cu Dumnezei-
rea, via a noastră se schimbă. Îşi recapătă pre ul ei, da-
rul ei. Devine o apă curată şi dulce. Via a noastră are
pre numai în contact cu cerul, iar acest contact ni-l face
Scumpul nostru Mântuitor.
„Veni i la Mine – zice Domnul – şi ve i afla odihnă
sufletelor voastre“ (Mt. 11, 28). Sufletul nostru n-are
odihnă decât în Domnul, decât în legătura noastră cu
Domnul.
Apropia i-vă de Domnul şi ve i afla tot ce trebuie
vie ii voastre trupeşti şi sufleteşti.
Fratele meu! Eu ştiu că multe necazuri şi izbelişti
apasă via a ta. Dar toate se fac uşoare, toate îşi pierd
greutatea dacă te apropii cu ele de Domnul. O, cum nu
ştiu oamenii că necazurile şi frământările vie ii ne sunt
trimise nouă tocmai să ne apropiem de Domnul! Ne
sunt trimise tocmai ca să gustăm din dulcea a şi odihna
pe care Domnul singur le dă în vreme de necaz.
Pe vremea Mântuitorului, „mul imea căuta să se
atingă de El, pentru că putere ieşea de la El şi-i vindeca
pe to i“ (Lc. 6, 19). Această putere iese şi azi de la El şi
intră în via a ta dacă te apropii şi tu de El şi trăieşti o
via ă cu El. Când te-ai apropiat cu adevărat de Mântui-
torul, când „te-ai atins de El“ şi trăieşti o via ă cu El,

10 Preot IOSIF TRIFA

atunci cape i o linişte, o pace şi o putere sufletească pe
care nimeni şi nimic nu le pot lua de la tine.

Apropie-te, frate dragă, apropie-te de Domnul şi-I
predă Lui toate grijile tale, toate necazurile tale şi toate
frământările tale.
Predă-I Lui mai ales sarcina păcatelor tale şi vei
sim i îndată o nespus de dulce odihnă şi uşurare sufle-
tească. Ca un copil mic şi slab, încrede-te în El şi te ali-
peşte de El. Spune-I Lui toate necazurile tale, vorbeşte
cu El despre toate lipsurile tale, cere sfatul Lui şi ajuto-
rul Lui în toate lucrările tale. În toate încercările fii li-
niştit. Încrede-te în El şi te odihneşte în El. Înva ă-te să
nu te odihneşti decât în Domnul.


Un rege din Fran a (Carol al IX-lea) l-a întrebat
odată pe un renumit scriitor (Torquato Tasso):
– Cine este cel mai fericit om din lume?
– Deplin fericit nu e nimeni decât Dumnezeu, răs-
punse învă atul, iar după Dumnezeu, acela care se
apropie mai mult de Dumnezeu.
„Cât eşti de aproape de Dumnezeu“, aceasta tre-
buie să fie măsura cu care se măsoară fericirea cea ade-
vărată a omului şi rosturile vie ii sale.
Apropie-te, dragă suflete, apropie-te tot mai mult
de Domnul. Cu cât te vei apropia mai mult de El şi te
vei alipi mai tare de El, via a ta şi casa ta se vor preface
mai uşoare, mai liniştite, mai pline de pace, de putere,
de bucurie şi de mântuire sufletească.

Rugăciune

Iisuse, Preascumpul meu Mântuitor! Şi eu am fost
nebunul care a căutat în lume odihna şi bucuria. Dar,
vai, pe urmă lumea m-a lăsat în drum singur, bolnav şi
părăsit. Abia pe urmă, după mul i ani de suferin ă, am
auzit glasul Tău cel dulce şi izbăvitor: „Veni i la Mine
to i cei osteni i“.
Î i mul umesc ie, Preascumpul meu Mântuitor, că
m-ai izbit cu atâtea suferin e, să mă po i atrage la Tine
şi să pot afla odihna Ta. Ah, ce scumpă şi dulce este
odihna Ta! Eu m-aş fi prăpădit de mult dacă n-aş fi
aflat această odihnă. O Dumnezeule, cum am putut eu
să trăiesc atâ ia ani fără să Te cunosc cu adevărat. Î i


mul umesc că nu m-ai lăsat să pier în această orbie. Î i
mul umesc pentru toate câte mi-ai făcut mie, ca să Te
aflu pe Tine şi să mă apleci la picioarele Crucii Tale.
Î i mul umesc că m-ai ajutat să aflu cea mai scumpă
comoară ce o poate afla un om pământean: să Te aflu
pe Tine, via a mea şi mântuirea mea.
Păstrează-mă, Doamne, în odihna şi bucuria Ta
până în clipa când voi scăpa cu totul în bra ele Tale, ca
să trăiesc cu Tine în vecii vecilor. Amin.

De câ i ani eşti?

Mai zilele trecute m-a întrebat cineva de câ i ani
sunt.
– De zece, i-am răspuns eu.
Întrebătorul a rămas mirat, eu însă l-am lămurit
îndată:
– Da, da, eu sunt numai de zece ani, pentru că
pe ceilal i i-am trăit în zadar, i-am trăit fără să-L cu-
nosc cu adevărat pe Iisus Mântuitorul.
Tu, cititorule dragă, de câ i ani sufleteşti eşti?


Suferinþa m-a adus la Domnul
Sunt treizeci şi cinci de ani de când am trecut şi
trec mereu prin spitale, sanatorii, opera ii, prin nesfâr-
şite încercări, frământări şi suferin e. Dacă poate zice
cineva că „nimic bun nu locuieşte în trupul meu“ (Rom.
7, 18), apoi acela sunt eu.
Cine a zis că Dumnezeu nu mai face azi minuni?
Sunt treizeci şi cinci de ani de când boli nesfârşite rod
în corpul meu. Sunt zece ani de când două boli „care nu
iartă“ rod în pu inul lut care a mai rămas pe mine. Oa-
meni uriaşi s-ar fi prăbuşit sub greutatea lor şi a muncii
istovitoare ce o fac... şi eu totuşi trăiesc... Trăiesc prin
dragostea şi iertarea Celui răstignit pe Crucea Golgotei.
Treizeci şi cinci de ani de boli şi suferin e! Mă uit
îndărăt peste via a mea şi văd acest jubileu frânt în
două. În mai bine din jumătatea lui vedeam în sufe-
rin ă un diavol negru, un „blestem“, o „soartă vitregă“
de care umblam să scap. Abia după cincisprezece ani
am aflat că „diavolul“ era un înger şi „blestemul“, o
binecuvântare.
Suferin a este cea mai scumpă şi cea mai dulce bi-
necuvântare de care Domnul m-a învrednicit. Este înge-
rul ceresc care m-a trimis în bra ele Domnului şi mă i-
ne în bra ele Lui. Prin suferin ă a vorbit cerul cu mine şi
prin ea vorbesc şi eu cu cititorii mei. Dacă este ceva ce


place în căr ile Oastei, apoi acel ceva Duhul Sfânt l-a
pus acolo prin suferin ă. Suferin a a fost „mierea“ care
a uns căr ile Oastei.
Slăvit să fie Domnul că m-a învrednicit şi pe mine
păcătosul să pot verifica ceea ce spunea Apostolul
Pavel:
„De aceea nu ne pierdem curajul şi, chiar dacă
omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru însă se
înnoieşte din zi în zi“ (II Cor. 4, 16).
O, sfântă suferin ă, înso eşte-mă până la marginea
mormântului. ine-mă neîncetat „mai lângă Domnul
meu“ până în clipa când mă vei preda cu totul şi pentru
totdeauna în bra ele Lui.

„Eu, regele Nicolae...“

Despre un soldat din Anglia, istoria a păstrat
următoarea întâmplare:
Slujind la depozitul cu alimente, soldatul dela-
pidase o mare sumă de bani. Fusese judecat la res-
tituirea banilor fura i sau la cinci ani de temni ă
grea. De bani nu putea face rost. Îl aştepta temni a
cea fioroasă. În disperarea lui, luă seara o hârtie,
scrise pe ea toate sumele ce le furase – şi pe urmă
încheie scrisoarea astfel: „Păcatele mele m-au pus
să fur aceşti bani... Se va afla oare o inimă bună şi
milostivă care să mă scape de temni ă, plătind în
locul meu? Cine ar plăti în locul meu? Cine?...“
Bietul soldat lipi apoi această scrisoare pe uşa
locuin ei sale şi adormi cu lacrimi în ochi.


Diminea a s-a nimerit că tocmai trecea pe acolo
regele în inspec ie. Văzu scrisoarea, se înduioşă de
cuprinsul ei şi – ca un răspuns la întrebarea solda-
tului: „Cine va plăti în locul meu?“ – scrise dede-
subt: „Eu, regele Nicolae“...
Soldatul fu îndată gra iat, spre marea lui bucurie.
O, dragă cititorule! Dacă i-ai face şi tu socoata
cu toate păcatele tale, dacă le-ai stropi cu lacrimi
fierbin i de căin ă şi ai striga: „O, nenorocitul de mi-
ne, cine mă va izbăvi din aceste păcate?” – îndată ai
auzi şi tu răspunsul: „Eu, Regele Iisus“... „Sângele
Lui ne cură eşte de orice păcat“ (I In. 1, 7).


„ªi s-a rezemat Ioan pe pieptul lui
Iisus...“
O, ce reazem dulce şi sfânt este acesta!

Istoria Cinei celei de Taină este plină de duioşie
religioasă şi de adânci învă ături sufleteşti. Mişcător
este îndeosebi un amănunt pe care Evanghelistul Ioan îl
istoriseşte astfel:
„Iisus, zicând aceasta, S-a tulburat cu duhul şi a
zis: Adevărat, adevărat zic vouă că unul dintre voi Mă
va vinde. Deci ucenicii se uitau unii la al ii, nedum-
erindu-se despre cine vorbeşte. Iar la masă era rezemat
la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iu-
bea Iisus (Ioan). Deci Simon Petru i-a făcut semn aces-
tuia şi i-a zis: «Întreabă cine este acela despre care vor-
beşte.» Şi ucenicul acela (Ioan) s-a rezemat pe pieptul
lui Iisus şi I-a zis: «Doamne, cine este?» Iisus i-a răs-
puns: «Acela este căruia Eu, întingând bucă ica de pâi-
ne, i-o voi da». Şi întingând bucă ica, a luat-o şi a dat-o
lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul“ (In. 13, 21-26).

O, ce ticălos mare a fost Iuda! Cu trădarea în suflet,
stătea liniştit şi mânca liniştit la o masă cu Domnul. Dar
să-l lăsăm acum de-o parte pe acest Iuda, punându-l în
fa a celor ce cred că pot sluji la doi domni; şi lui Dum-
nezeu, şi lui Mamona (Mt. 6, 24).


Să ne întoarcem privirile şi gândurile la Ioan, „în-
vă ăcelul cel iubit“, care stătea „rezemat la pieptul lui
Iisus“. O, ce icoană minunată este aceasta! O, de ce dar
mare s-a învrednicit Ioan să stea la pieptul Domnului!
O, cum nu ştiu oamenii că Domnul ne învredniceşte şi
pe noi de acest dar mare şi sfânt! „Veni i la Mine to i
cei osteni i şi Eu vă voi odihni pe voi“, zice Mântuito-
rul. El ne cheamă şi pe noi să ne rezemăm în odihna şi
pacea Lui cea sfântă.
Domnul ne atrage în diferite feluri la pieptul Său.
O, cum nu ştiu oamenii că şi necazurile, suferin ele, în-
cercările şi izbeliştile vie ii sunt o atragere a Domnului
să ne aplecăm la pieptul Lui, să-L aflăm pe El şi să ne
rezemăm în El şi odihna Lui…
Eu mă gândesc la mine, în câte chipuri şi feluri m-a a-
tras Domnul la El şi m-a învă at să mă reazem numai în El.
A fost o vreme când m-am rezemat în cuibul ce-mi
făcusem şi în averea ce o strânsesem. Dar acest reazem


s-a prăbuşit pe neaşteptate. Cuibul casei mi s-a spart şi
a trebuit să plec în lume singur şi pribeag.
M-am rezemat în prieteni, dar curând am aflat cât
de slab şi nestatornic este şi acest reazem.
M-am rezemat în desfătările lumii. Dar vai, amar şi
mincinos mi-a fost pe urmă şi acest reazem.
Pe mama n-am cunoscut-o, să mă reazem la pieptul
ei (a murit când eram de şapte ani).
O, scumpul meu Mântuitor! Poate că Tu ai voit aşa:
poate că Tu mi-ai răsturnat toate reazemele cele lumeşti;
ca să Te aflu pe Tine, reazemul cel minunat al vie ii me-
le. M-ai trecut prin suferin e, m-ai izbit cu lovituri, ca să
pierd toate reazemele cele lumeşti, ca să Te aflu pe Tine,
ca să mă apleci la pieptul Tău şi să mă reazem numai în
ajutorul Tău. Mă simt dator să- i mul umesc şi din acest
loc pentru această aplecare a vie ii mele spre Tine, spre
reazemul Tău cel scump şi sfânt.
O, ce reazem dulce este Domnul! Şi o, ce dulce, ce
uşoară şi ce plină de bucurie e o via ă rezemată la
pieptul lui Iisus! Lumea de azi e plină de frământări, de
oameni nemul umi i, nervoşi, răi, îndărătnici tocmai
fiindcă oamenii nu se ştiu rezema în Domnul, nu cu-
nosc oamenii odihna, liniştea, bucuria şi dulcea a unei
vie i rezemată la pieptul lui Iisus.
O, de ai şti tu, fratele meu, ce dulce şi ce uşoară
este via a când stai rezemat la pieptul lui Iisus; când Îl
ai pe Domnul de reazem al vie ii tale! Toate bogă iile,
toate comorile şi toate plăcerile acestei lumi nu pot da
liniştea, pacea şi bucuria pe care o dă Domnul celor
ce-şi reazemă via a în El.
Văzut-a i copilul cel mic pe care mama îl ine în
bra ele ei? El nu se simte bine decât la pieptul mamei


sale. De l-ai muta într-un palat şi într-un leagăn de mă-
tase, el nu se simte liniştit şi bine decât la pieptul ma-
mei sale. Aşa e şi o via ă aplecată şi rezemată la pieptul
Domnului. Lumea cu toate bogă iile ei nu ne poate da
ceea ce ne dă Domnul.
O, ce reazem minunat este Mântuitorul pentru via a
noastră cea trecătoare şi pentru via a noastră cea sufle-
tească!
Singurul reazem al vie ii noastre celei sufleteşti
este El. El este gata să ne primească la pieptul Său pe
to i cei ce ne-am pierdut reazemul şi liniştea cea sufle-
tească. Domnul este un reazem – este singurul reazem –
care ia asupră-Şi toată iertarea şi uşurarea păcatelor
noastre.
Fratele meu! Tu eşti împovărat cu păcate multe şi
grele. Te văd cum abia păşeşti sub greutatea lor. Aplea-
că-te spre Domnul cu ele. Apleacă-te spre Domnul cu
greutatea păcatelor tale. Apleacă-te la pieptul Celui ce a
murit pentru tine, pentru iertarea ta şi mântuirea ta.
Apleacă-te spre El şi îndată vei afla iertare şi uşurare.
Apleacă-te spre El cu lacrimi fierbin i, rugându-te
şi zicând:

Apleacă-mă, Iisuse, sub sfântă Crucea Ta,
căci eu numai prin Tine iertare pot afla.

Apleacă-mă, Iisuse, eu Crucea să- i sărut,
să-mi plâng mereu cu lacrimi păcatul din trecut.

Apleacă-mă, Iisuse, la sfântă Jertfa Ta,
cu sângele Golgotei să-mi ştergi Tu vina mea.


Apleacă-mă, Iisuse, la sfânt mormântul Tău,
ca să privesc de-aproape că-i mort păcatul meu.

O Iisuse, Preabunule Doamne, eu mă voi apleca
mereu la pieptul Tău, pentru că Tu Te-ai aplecat mai
întâi spre mine şi „ai scos sufletul meu din moarte,
ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere“
(Ps. 114, 8).
Fratele meu! Eu te întreb: care este reazemul vie ii
tale? Te rezemi în puterile tale? O, ce reazem slab este
acesta! Te rezemi în bani şi în averi? Dar într-o singură
noapte po i deveni sărac. Te rezemi în mărire şi prie-
teni? Slab reazem e şi acesta. Poate că te rezemi în des-
fătările lumii, dar, vai, amar î i va fi pe urmă şi acest
reazem. Vei cădea cu el într-o prăpastie de suflet pier-
zătoare.
La ară am cunoscut un om bogat şi „fericit“. Avea
bani, avea de toate. Dar s-a întâmplat că şoarecii i-au
ros câteva mii, bani de hârtie, ce-i avea într-o ladă de
lemn. Şi omul şi-a făcut moarte de necaz. Pentru că
reazemul lui fusese banul.
Fratele meu! Reazemă-te în Domnul! Reazemă-te
în El şi înva ă a te rezema numai în El, căci acesta e un
reazem pe care „nici suferin a, nici strâmtorarea, nici
foametea, nici spada“ (Rom. 8, 35) şi nici o altă putere
din lumea aceasta nu-l pot lua de la noi. Ca un copil al
Domnului te încrede în El şi te reazemă la pieptul Lui.
Via a ta îndată se va umple atunci de o nespusă pace,
linişte, odihnă, fericire şi bucurie deplină.


Rugăciune

Iisuse, Preascumpul meu Mântuitor! Î i mul u-
mesc pentru toate câte mi-ai făcut mie, ca să Te aflu
pe Tine şi să mă aplec la pieptul Tău. Î i mul umesc
pentru suferin ele prin care m-ai trecut; Î i mul umesc
pentru reazemele lumeşti pe care mi le-ai prăbuşit.
Iartă-mă, bunule Doamne, că i-a trebuit atâta timp şi
atâta dragoste, să mă sco i din lume şi să mă apleci la
pieptul Tău.
Iisuse, iubirea mea, eu mă predau cu totul ie. Mă
aplec în bra ele iubirii Tale şi Te rog să nu mă mai laşi
din bra ele Tale. Eu voi trăi şi voi muri la pieptul Tău.
Nici moartea, nici via a nu mă vor mai despăr i de Tine.
Eu Te rog, Preascumpul meu Mântuitor, să mă lo-
veşti iar cu nuiaua când voi încerca să mă depărtez de
lângă Tine.

Pe Cel ce cuibul casei mi-ai spart
Şi m-ai trimis prin lume pribeag,
Eu şi astăzi Te rog cu căldură:
O, Doamne Preasfinte, de mine Te-ndură
Şi-mi sparge iar cuibul când în el se adună
Lumeştile mele gânduri şi planuri
Şi mă izbeşte iar cu furtună şi valuri.
Zdrobeşte-mi puterea şi mă poartă anume
Pribeag şi străin prin ară şi lume,
Să în eleg în sfârşit că afară de Tine
Eu n-am în această lume pe nime’.
Să în eleg în sfârşit că în orice necaz
Tu singur, Iisuse, cu mine-ai rămas.


Mai lângă Domnul meu, mai lângă El

Un cântec preadulce-nvă at-am în lume,
Îl cânt pe tot locul, mereu să răsune,
Cântarea mea e scurtă, se cântă într-un fel:
„Mai lângă Domnul meu, mai lângă El“.

Chiar El m-a-nvă at această cântare,
Lovindu-mă cu multe necazuri amare,
M-a-nvă at să cânt cu râvnă şi zel:
„Mai lângă Domnul meu, mai lângă El”.

El cuibul de-acasă mi-l sparse-ntr-o vară
Şi pribeag mă trimise prin lume şi ară,
Sim indu-mă singur, să cânt singurel:

O, scumpii mei fra i, gândi i-vă bine
Că orice necaz în lume ne vine
Pe noi să ne înve e să cântăm într-un fel:

Cu-această cântare mereu ne-ntărim,
Când moartea veni-va, cu drag s-o primim,
Ca pe o solie ce ne duce la El:


Din piatră, a făcut un tată

Undeva am citit o poveste din ările Răsăritului.
Un biet copilaş orfan se rătăcise în pustie. Plin de
groază, umbla să scape de pieire. În depărtare, iată,
se iveşte un chip de om, dar când se apropie, văzu
că omul era o statuie de piatră. Un urlet fioros de
animal sălbatic se auzi în apropiere. Atunci copilul,
cuprinzând cu bra ele sale chipul de piatră, strigă
din tot sufletul său:
Tată dragă, scapă-mă!
Şi, o minune: piatra căpătă via ă, chipul se făcu
„tată“ care îşi sărută copilul şi îl scăpă de la pieire.
Prin credin a sa, un copil a făcut tată dintr-o pia-
tră.
Cu noi se pare însă că povestea e de-a-ndoa-
selea. Noi avem un Tată viu şi nespus de bun, Care
ne tot strigă şi ne cheamă la El; noi însă, se pare că
suntem din piatră; nu-L vedem, nu-L auzim, nu-L
ascultăm.
Ca şi copilul din pustie, să alergăm la El şi să scă-
păm la El în pustia acestei vie i plină de urletele fio-
roase ale patimilor şi ispitelor de suflet pierzătoare.


„Pace vã las vouã, pacea Mea o dau vo-
uã; nu precum dã lumea vã dau Eu“
Ceea ce lipseşte omenirii şi oamenilor de azi e pa-
cea şi bucuria cea adevărată. Vuieşte lumea, vuiesc ă-
rile şi popoarele de frământări, de nemul umiri, de
duşmănii, de necazuri. Şi vuieşte nu numai lumea, ci
vuieşte în acest clocot şi via a oamenilor.
Ori încotro ne-am întoarce ochii, nu vedem decât
certuri, vrajbe, împerecheri şi duşmănii. Nu-i pace în
lume, nu-i pace între popoare, nu-i pace prin ări, nu-i
pace prin sate, nu-i pace între vecini, nu-i pace în casele
oamenilor şi nu-i pace în sufletul oamenilor.
Aproape nicăieri nu mai găseşti azi pace şi bucurie
adevărată. De ce? Pentru că lumea şi oamenii s-au de-
părtat de „Domnul păcii“; s-au depărtat de izvorul pă-
cii, care este Iisus Mântuitorul.
N-avem pace şi bucurie adevărată, pentru că ne lip-
seşte pacea lăuntrică, pacea sufletului.
Iisus Mântuitorul a adus în lume şi a lăsat în lume
pacea şi bucuria cea adevărată. A adus în lume o pace
despre care El zicea că nu-i din lume şi nu-i ca aceea
din lume. Iisus Mântuitorul a adus o pace a sufletului,
o pace sufletească, o pace lăuntrică. Pacea cea adevă-
rată este pacea sufletului, este pacea cea dinăuntrul


nostru. Sufletul îşi are şi el lipsurile lui şi cerin ele lui
pe care trebuie să le ascultăm. O pace adevărată fără
această ascultare a sufletului nu putem avea.

Ce ne cere sufletul nostru? Ne-ar spune el însuşi
dacă l-am întreba cu psalmistul David: „Suflete al meu,
de ce eşti mâhnit şi de ce mă tulburi?“ (Ps. 42, 6). El
ne-ar spune că e mâhnit din pricina păcatului; el ne-ar
spune că se tulbură şi ne tulbură pentru păcat; el ne-ar
spune că nu se poate odihni decât în Domnul, într-o vi-
a ă trăită cu Domnul.


Ceea ce ne tulbură şi via a noastră este păcatul. Pă-
catul este o sarcină grea ce apasă sufletul şi-l tulbură.
Păcătosul nu simte păcatul, dar sufletul simte greutatea
păcatului.
Învă a ii au aflat că stratul de aer (atmosfera) ne
apasă cu 15.000 de kilograme. O greutate uriaşă, enor-
mă. Noi însă nu sim im această greutate, pentru că
trăim în aer şi aerul ne apasă din toate păr ile. Aşa e şi
păcatul. Păcătoşii nu simt greutatea păcatului, pentru că
trăiesc în păcat.
Peştele din mare nu simte greutatea valurilor,
pentru că trăieşte în apă. Păcătosul nu simte greutatea
păcatului, pentru că trăieşte în păcat şi s-a dedat cu el.
Dar sufletul simte această greutate şi n-are linişte din
pricina lui. Orice am face, orice am isprăvi, sufletul
simte greutatea păcatului şi de aceea se tulbură şi ne
tulbură şi pe noi.
Oricât de bogat ai fi tu, cititorule, oricât de multe ar
fi bunătă ile, îndestulările şi desfătările tale, tu n-ai pa-
ce şi bucurie adevărată câtă vreme trăieşti în păcat şi
sufletul tău suspină după lumină.
Iisus Mântuitorul ne dă o pace şi o bucurie deplină,
pentru că El dă ceea ce trebuie sufletului, iar ceea ce
trebuie sufletului este, înainte de toate, scăparea şi uşu-
rarea lui de sub greutatea păcatului.
Domnul Iisus ne dă o pace deplină, pentru că El
ne-a împăcat cu Tatăl Ceresc. Dumnezeu a voit – şi
voieşte – să împace totul cu Sine prin Iisus Hristos, fă-
când pace cu noi prin Sângele Crucii Sale (Col. 1, 20).
Aceasta este adevărata pace. Aici este izvorul păcii
celei adevărate: împăcarea noastră cu Tatăl Ceresc prin
Jertfa cea Sfântă a Fiului Său. Despre această pace zi-


cea Apostolul Pavel: „Vă rugăm fierbinte – ca şi când
Dumnezeu v-ar îndemna prin noi – în numele lui Iisus
Hristos, împăca i-vă cu Dumnezeu“ (II Cor. 5, 20).
În numele Domnului Dumnezeu, te îndemn şi eu,
dragă cititorule, împacă-te cu Dumnezeu prin Jertfa cea
Sfântă a Fiului Său, căci fără această împăcare tu nu vei
putea avea niciodată o pace adevărată.
Domnul ne dă bucuria celui ce a fost încuiat şi a
scăpat, s-a eliberat dintr-o temni ă fioroasă. Domnul
ne dă eliberarea şi libertatea sufletului din jugul păca-
telor. Aceasta este pacea cea adevărată. Despre
această pace zicea Mântuitorul că n-o poate da lumea.
Lumea de azi caută pacea în păcate, iar cei păcătoşi n-
au pace (Isaia 48, 22).
To i banii, toate averile şi toate plăcerile nu pot da
pace şi bucurie adevărată, pentru că ele nu dau sufletu-
lui nimic. Pacea sufletului o poate da numai Făcătorul
lui. Pacea cea adevărată o poate avea numai cel ce tră-
ieşte o via ă cu Domnul. Pace multă au cei ce iubesc şi
păzesc legea Domnului – zice psalmistul (Ps. 118, 165).
Deasupra unei uşi, la o casă, am văzut minunata
scrisoare de mai jos:

„Unde este Domnul, nu
este păcat; unde nu este păcat,
acolo este pace şi fericire ade-
vărată.“

Frumoasă şi mult spunătoare scrisoare! Ah, ce bi-
ne ar fi să fie scrisă pe toate uşile şi mai ales în toate
inimile! Însă pe cele mai multe locuri, această scrisoa-
re stă scrisă întors: „Unde nu este Domnul, este păcat,


iar unde este păcat, acolo nu-i pace, ci necaz şi tulbu-
rare mare“.
Pacea cea adevărată nu e pacea pe care şi-o închi-
puie oamenii şi pe care o doresc oamenii. Oamenii îşi
doresc o pace de bun trai, de belşug, de plăceri şi desfă-
tări. „Dă-ne, Doamne, pace-n ară şi prune – zicea un om
– să putem face rachiu şi să ne putem îmbăta la iarnă“...
Pacea pe care, de regulă, o doresc oamenii aduce păcat.
Pe o veche piatră din Turda, s-a aflat următoarea
inscrip ie: „Pacea creează bogă ia, bogă ia – trufia, tru-
fia – dispre ul, dispre ul – nedreptatea, nedreptatea –
războiul, războiul – sărăcia, sărăcia – smerenia, smere-
nia – pacea şi pacea iar războiul“. Acesta-i chipul unei
păci fără Dumnezeu. Ea se învârte mereu şi se schimbă
mereu cu necazul şi tulburarea, dar nu-l duce pe om la
Dumnezeu, la pacea adevărată.
Lumea dă o pace mincinoasă, o pace care se răs-
toarnă la cel dintâi vânt de încercare. Eu am cunoscut la
ară un om bogat..., avea bani şi avere destulă, ca să
poată fi fericit şi liniştit. Dar s-a întâmplat că şoarecii
i-au ros 5.000 de lei pe care îi inea încuia i într-o ladă
de lemn. De necaz, omul a căzut jos şi a murit lovit de
gută. Pacea lui era o pace mincinoasă pe care a plătit-o
cu via a. Aşa e şi „pacea“ celor mai mul i oameni: rod
şi şoarecii, şi lumea la ea – şi pe urmă se trezesc fără
ea. Lumea nu poate da o pace şi fericire adevărate.
O gazetă engleză a pus odată cititorilor săi între-
barea: „Ce este aurul?“ Pentru răspunsul cel mai bun
s-a pus un premiu de câteva mii lei. Răspunsul cel pre-
miat a fost acesta: „Aurul este un paşaport universal“
(bun pentru toate ările din lume). Po i descuia cu el


toate grani ele şi toate uşile. Po i intra cu el oriunde.
Dar nu po i intra cu el în rai. Uşa raiului n-o po i des-
cuia cu aurul.
Cu aurul po i cumpăra orice, dar Împără ia lui
Dumnezeu şi mântuirea sufletului nu le po i cumpăra.
Produce aurul orice: case, haine, scumpeturi, prie-
teni etc. Un singur lucru însă nu poate produce: pace,
bucurie şi fericire adevărată.
Cu banii po i cumpăra mâncare, dar nu şi pofta de
mâncare. Po i cumpăra perne moi, dar nu şi somnul.
Po i cumpăra medicamente, dar nu şi sănătate. Po i
cumpăra multe căr i, nu însă şi minte. Po i câştiga mul i
prieteni, nu însă şi credin a şi prietenia lor statornică.
Po i cumpăra multe desfătări, nu însă şi fericire adevă-
rată. Po i cumpăra cu bani multe desfătări şi lucruri lu-
meşti, dar nu po i cumpăra cu ei fericirea cea adevărată
şi mântuirea sufletului tău.
Domnul Iisus ne dă o pace pe care lumea n-o poate
nici da, nici lua. Iisus Mântuitorul ne dă o pace pe care
nimenea şi nimic n-o poate lua din sufletul nostru: nici
sărăcia, nici lipsa, nici boala, nici o altfel de încercare,
precum zicea şi Apostolul Pavel: „Cine ne va despăr i
de iubirea lui Hristos? Suferin a sau strâmtorarea, sau
foametea, sau golătatea, sau spada?“ (Rom. 8, 35).
Mântuitorul dă o pace pe care cel credincios o are
şi în cele mai grele încercări. Un medic îmi spunea că a
avut în spital o femeie ce suferea cumplit, dar era mai
liniştită şi voioasă decât ceilal i bolnavi. „Pacea Mân-
tuitorului meu în necazuri de acestea se adevereşte“, zi-
cea ea. Domnul a ales vasele cele slabe, să facă cu ele
de ocară pe cele tari... Peste câteva luni femeia s-a în-
sănătoşit prin credin a ei.


O, ce pace dulce şi sfântă dă Mântuitorul! Dar
această pace o poate sim i şi o poate avea numai cel ce
trăieşte o via ă cu Domnul. Întreba i-l pe cel credincios
despre această pace şi vă va spune lucruri minunate.
Gusta i şi ve i afla ce pace dulce şi sfântă dă Domnul.
Dragă cititorule! Vrei să ai în sufletul tău şi în casa
ta o pace adevărată şi deplină? Primeşte-L îndată pe
Domnul Iisus şi o vei avea.

Rugăciune

Iisuse, bunule Doamne! Căutat-am şi eu odată pa-
cea şi fericirea în lumea aceasta şi în desfătările ei.
Dar, vai, pe urmă ce mincinoasă s-a adeverit această
pace! Tu, Scumpul meu Mântuitor, m-ai izbit mereu cu
necazuri, cu boli, cu suferin e, ca să aflu pacea şi odih-
na Ta cea dulce.
Î i mul umesc, Preabunule Doamne, că m-ai ajutat
să aflu această pace dulce şi sfântă. Acum nu mă tem
de necazuri, de boli, de sărăcie sau de întristare. Pacea
şi odihna mea cea dulce eşti Tu, Preascumpul meu
Mântuitor. Pacea şi odihna Ta, Doamne, să fie cu mine
până la sfârşitul vie ii mele. Amin.


„Rãmâneþi în Mine ºi Eu în voi... cãci fã-
rã Mine nu puteþi face nimic“
„Eu sunt vi a cea adevărată şi Tatăl Meu este lu-
crătorul... Rămâne i în Mine şi Eu în voi. Precum mlă-
di a nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâ-
ne în vi ă, tot aşa nici voi dacă nu rămâne i în Mine. Eu
sunt vi a, voi sunte i mlădi ele. Cel ce rămâne în Mine
şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu
pute i face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se
aruncă afară ca mlădi a şi se usucă; şi le adună şi le
aruncă în foc şi ard“ (In. 15, 1-6).

O, ce taină adâncă este pusă în această evanghelie!
Este pusă în ea toată taina vie ii noastre de creştini şi
mai ales toată taina puterii noastre de creştini. Taina
aceasta este simplă. Domnul Iisus Hristos a murit pen-
tru noi. Prin moartea Lui şi Jertfa Lui ne-a împăcat cu
Dumnezeu; a reparat iarăşi legătura noastră cu cerul, cu
Dumnezeu. Crucea Golgotei leagă cerul cu pământul şi
pe om cu Dumnezeu. Taina mântuirii noastre e să pri-
mim această legătură şi să rămânem neîncetat în ea.
Să-L primim pe Iisus Mântuitorul şi să rămânem clipă
de clipă în El şi El în noi.
Nimenea dintre muritorii pământului n-a în eles şi
n-a trăit atât de mult această taină ca marele Apostol


Pavel. Din înăl imea, din culmea acestei taine, a strigat
Apostolul Pavel: „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos
trăieşte în mine; îmi trăiesc via a prin credin a în Fiul
lui Dumnezeu Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru
mine“ (Gal. 2, 20). Numai cine a ajuns la această înăl-
ime poate în elege şi poate trăi cuvintele Mântuitorului
de mai sus: „Eu sunt vi a, voi mlădi ele“...

Iisus este Marele Mijlocitor între noi şi Dumnezeu.
„Căci unul este Dumnezeu, unul şi mijlocitor între
Dumnezeu şi oameni, Omul Iisus Hristos, Care pe Sine
Însuşi S-a dat pre de răscumpărare pentru to i“ (I Tim.


2, 5). Iisus este marele nostru izvor de putere şi de via-
ă. Toată puterea vie ii noastre de creştini este în El şi la
El. Prin El ne vin tot darul şi toată puterea. Fără El nu
putem face nimic.
De când eram preot tânăr la ară, mi-aduc aminte
că în toată duminica le predicam oamenilor, zicându-le:
„Face i, oameni buni, asta şi asta, şi nu face i ceea şi
ceea“... Însă pe urmă am băgat de seamă că predica
mea era fără putere. Nu puteam stârpi cu ea răută ile şi
nu puteam aduce suflete la Mântuitorul. Oamenii as-
cultau cu plăcere sfaturile, dar făceau tot aceleaşi urâci-
uni. Atunci am început să cercetez Scripturile şi, adân-
cindu-mă în Cuvântul lui Dumnezeu, am început cu o
predică nouă. Am citit oamenilor evanghelia de alături
şi pe urmă le-am zis: „Fra ilor, eu tot mereu v-am sfătuit
să face i fapte bune şi să vă feri i de rele. Acum însă văd
că predica mea este zadarnică, pentru că voi n-ave i pute-
re să face i binele. A i auzit ce zice Iisus în evanghelie:
„Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă
multă, căci fără Mine nu pute i face nimic“; nu pute i
face roade de fapte bune, pentru că n-ave i legătură cu
Iisus Mântuitorul. Ramurile vi ei noastre n-au ieşit din
butucul vie ii, din Iisus Hristos, şi de aceea n-ave i pu-
tere să face i binele. Până nu vă face i o legătură cu
Iisus Mântuitorul, zadarnică este predica mea şi sfatul
meu să face i asta şi asta şi să nu face i ceea şi ceea. Ar
însemna să predic la nişte pădure i să facă mere bune...
Fiecare dintre noi să se întrebe ce fel de legătură
are cu Mântuitorul. Eşti tu o ramură altoită şi odrăslită
în buciumul Lui? Aici este izvorul şi taina puterii de vi-
a ă creştină. De la cine n-are această legătură, în zadar
am aştepta să facă fapte bune. Ar însemna să aşteptăm


de la un pom pădure să facă mere bune. Tăria şi pute-
rea unui creştin adevărat este legătura ce şi-a făcut-o şi
pe care o are şi o ine cu Iisus Mântuitorul.
Când via a ta este o ramură din butucul vie ii care
este Iisus Hristos, atunci faptele cele bune vin de la si-
ne; via vie ii tale înfloreşte şi rodeşte neîncetat.
Când ai această legătură, atunci Domnul cură ă
mereu via vie ii tale şi îi dă putere ca tot mai multă roa-
dă să aducă.
Lumea de azi e plină de fărădelegi; lumea de azi e
plină de creştini numai cu numele tocmai din pricină că
oamenii au pierdut legătura cea de putere şi de via ă
dătătoare cu Iisus Mântuitorul. De aceea via a lor e pli-
nă de uscăciunile şi poamele sălbatice ale fărădelegilor.
Eu socot că şi via a poporului nostru este prea să-
racă în fapte bune tocmai din pricina asta, că nu cu-
noaşte cum ar trebui pe Iisus Mântuitorul.
O via ă fără Mântuitorul este o via ă pierdută, o via-
ă trăită şi cheltuită în zadar.
O, cum se scurg în deşertăciune anii ce trăiesc o vi-
a ă fără Hristos! Ei sunt ramurile cele uscate pe care le
aşteaptă focul pieirii sufleteşti (In. 15, 6). Dar o, ce
frumoasă şi plină de putere şi de bucurie sufletească
este via a celui ce o trăieşte clipă de clipă cu Domnul şi
în Domnul!

Rugăciune

Iisuse Mântuitorule! Poate şi via a mea este o ra-
mură ce a ieşit din butucul vie ii Tale. Mul i ani am
trăit fără Tine. Via a mea s-a umplut de uscăturile fă-


rădelegilor. Ah, ce grozavă a fost via a mea fără Tine!
Mă întorc iarăşi la Tine, Preadulcele meu Mântuitor.
Mă predau ie şi Te primesc pe Tine. Primeşte-mă ia-
răşi, bunule Doamne, în butucul vie ii Tale, ca să
odrăslesc într-o via ă nouă. Rămâi întru mine şi eu în-
tru Tine, căci fără de Tine nu pot face nimic.


„Iatã, stau la uºã ºi bat...“
„Iată, stau la uşă şi bat, de va auzi cineva glasul
Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el
şi el cu Mine“ (Apoc. 3, 20).

Minunate vorbe, minunată înştiin are! Mântuitorul
a spus aceste vorbe, El ne-a dat această înştiin are prin
gura Evanghelistului Ioan. Iisus Mântuitorul este Cel ce
bate la uşă, iar uşa şi casa unde vrea să intre sunt, dragă
cititorule, inima ta şi via a ta.
A fi un creştin adevărat nu înseamnă numai a şti
cine a fost Iisus Hristos... nu înseamnă numai a cu-
noaşte via a Lui din istoria biblică, ci înseamnă a-L
primi pe Domnul în inima ta şi în via a ta. Înseamnă
a-L lăsa pe Domnul să intre în gândurile noastre, în
vorbele noastre, în sfaturile noastre, în purtările noas-
tre... în toată via a noastră.
Mântuirea noastră se începe în clipa când Îl lăsăm
pe Domnul să Se amestece în lucrurile noastre şi se
gată în clipa când nu ne mai amestecăm noi, ci Îl lăsăm
pe El să hotărască în toate afacerile şi lucrurile noastre.
Mântuirea noastră se începe în clipa când Îi des-
chidem Domnului uşa inimii noastre; şi se sfârşeşte în
clipa când Domnul a ajuns Stăpânul şi Cârmuitorul
vie ii noastre, când clipă de clipă via a noastră este pre-


dată Lui; stă sub ascultarea Lui şi cârma Lui. O via ă
creştinească fără această predare Domnului n-ajunge
nimic. Sunt atâ ia creştini care in anumite datini, fac
anumite rugăciuni, păzesc anumite porunci, dar de rău-
tă i şi de năravurile rele nu se lasă...


Via a lor nu se schimbă şi nu se face mai bună
pentru că nu-L primesc pe Domnul, nu-L suferă pe
Domnul să Se amestece în via a şi purtările lor. Îl lasă
pe Domnul să stea numai afară, la uşa inimii lor. Mân-
tuirea sufletului nu câştigă nimic câtă vreme Domnul e
numai afară la uşă. Mântuirea câştigă numai când
Domnul e înlăuntru, când Îl lăsăm pe Domnul să intre
în casa inimii noastre şi începem o via ă nouă cu El.
Într-o vară am văzut într-un sat o cârciumă închisă.
Pe uşa ei era lipită înştiin area: „Aici se mută şcoala“.
Cârciuma era sub o transformare radicală: îşi
schimbase stăpânul, trecea sub o stăpânire nouă. O dată
cu această mutare îşi schimba şi chemarea ce o avusese.
Dintr-o crâşmă plină de be ii şi păcate, se făcea o şcoală
plină de lumină. Se cură a de toate spurcăciunile. Un
duh nou intra în ea; o via ă nouă se începea în ea.
În această asemănare trebuie să fie şi via a noastră
când Îl primim pe Domnul cu adevărat în casa inimii
noastre. Primirea Domnului înseamnă o schimbare şi
transformare din temelie a vie ii noastre, înseamnă că
via a noastră îşi schimbă stăpânul, trece sub o stăpânire
nouă şi, o dată cu aceasta, i se schimbă şi rosturile, şi
chemările. Se cură ă de toate spurcăciunile, un duh nu
se sălăşluieşte în ea.
Mântuirea mea şi a ta, cititorule, începe în clipa
când Domnul „se mută“ în inima noastră... când inima
noastră îşi schimbă stăpânul, renun ă la arenda diavo-
lului şi patimilor rele şi se face „lăcaş Duhului Sfânt“,
se face „casa lui Dumnezeu“ (I Cor. 3,16).
Ah, ce dulce şi liniştită se face via a când Domnul
devine chiriaşul şi stăpânul inimii noastre!
Un om, cercetându-mă mai zilele trecute, m-a aflat
singur aplecat la masa de scris.


– Numai singur, părinte, numai singur? m-a între-
bat el. De ce nu- i bagi un tovarăş, un companist, la o
lucrare aşa de mare?
I-am răspuns îndată:
– O, dragul meu, eu nu sunt singur, eu sunt cu
Domnul, eu mi-am găsit de mult un Tovarăş cu Care
împreună lucrez. Cu acest Tovarăş mă sfătuiesc, cu El
plănuiesc, cu El mă în eleg nop ile ce să mai scriu. Ah,
ce Tovarăş bun am aflat! El îmi rezolvă necazurile cele
mai grele. El mă scoate din încurcături. El îmi dă tot
ce-mi trebuie. Toate îmi merg bine şi cu spor de când
lucrez cu El.
Omul meu se uită la mine cu nedumerire. Poate că
nu mă în elegea destul de bine. Cel ce trăieşte o via ă
cu Domnul grăieşte într-o limbă maternă nouă pe care
al ii n-o în eleg şi nici nu le prea place.
O, ce dulce şi ce liniştită este o via ă trăită clipă
de clipă cu Domnul! Oamenii sunt plini de necazuri,
de frământări, de lipsuri şi greută i tocmai din pricină
că Domnul e afară la uşă şi nu înlăuntru, în inima şi
via a lor.
Dragă cititorule! Domnul bate la uşa inimii tale.
Bate stăruitor şi aşteaptă răbdător să I se deschidă uşa.
Taina mântuirii tale stă în zăvorul de la uşă, stă în vo-
in a ta să tragi zăvorul de la uşă şi să-I deschizi Dom-
nului larg inima ta şi via a ta.
Iisus Mântuitorul nu deschide uşa inimii cu for a.
El nu este un spărgător de uşă; El strigă de afară şi aş-
teaptă răbdător ca omul să-I deschidă. Taina mântuirii
tale sufleteşti, scumpul meu frate, stă în zăvorul de la
uşa inimii tale; stă în urechile tale să auzi glasul Dom-
nului şi să-I deschizi.


Însă vai, pu ini aud şi ascultă acest glas. Unii nu-l
aud pentru că în casa lor fac larmă şi petrecanie pati-
mile şi păcatele. Al ii îl aud, dar nu se îndură să-şi lase
plăcerile şi păcatele şi să-L primească pe Domnul în lo-
cul lor. Şi iarăşi, al ii L-ar primi pe Domnul, dar aşa, ca
să nu-I descui toate încăperile. Şi-ar mai lăsa cheile de
la unele păcate şi patimi rele. Un om îmi spunea că ar
intra în Oastea Domnului dacă i-am lăsa pipa,
„sudalmele cele mărunte“ şi un pahar de rachiu pe zi.
Dar Domnul nu intră decât acolo unde i se predau toate
cheile de la toate încăperile inimii.
O, ce glas dulce se aude, iubite frate, la uşa inimii
tale – şi tu nu-l auzi? O, ce dragoste bate la uşa inimii
tale şi tu n-o primeşti? Bunătatea şi dragostea lui Dum-
nezeu bate la uşa inimii tale – şi tu n-o primeşti? Mân-
tuirea bate la uşa inimii tale – şi tu o respingi?
De mult, de ani de zile, Domnul bate mereu, bate
tot mai stăruitor la uşa inimii tale – şi tu nu vrei să-L
primeşti? Deschide, frate dragă, deschide îndată uşa
inimii tale, să intre în ea Domnul măririi, Domnul păcii,
Domnul vie ii.
Deschide uşa, frate dragă, căci Cel ce bate la uşă
vrea să fie Fratele tău, vrea să fie Tovarăşul tău, vrea să
fie Mântuitorul tău şi Izbăvitorul tău... El vrea să ia
asupra Lui toate greută ile tale, toate grijile tale, toate
necazurile tale, toate poverile tale sufleteşti şi trupeşti...
El vrea să facă o schimbare din temelie în casa ta şi în
via a ta. El vrea să facă din casa ta şi din inima ta o
„casă a lui Dumnezeu“ plină de dar şi putere, plină de
lumină, de pace, de bucurie şi de fericire adevărată.
Deschide-I uşa, frate, deschide-I îndată uşa, predă-I
Lui toate cheile de la toate încăperile vie ii tale, ca să


începi o via ă nouă cu El. Primeşte-L îndată pe Domnul
şi te vei mira tu însu i de ce dar şi binecuvântare a intrat
în casa ta şi în via a ta.

Rugăciune

Iisuse, Mântuitorule bune! De mult stai şi la uşa
inimii mele. De mult tot ba i şi mă strigi cu glas duios
să- i deschid inimioara. Ah, nebunul de mine! Atâ ia
şi atâ ia ani Te-am inut afară la uşă. Atâ ia şi atâ ia
ani ai bătut mereu cu dragoste şi răbdare la uşa ini-
mii mele – şi eu, nebunul, n-am vrut să- i deschid. Nu
m-am îndurat să mă despart de păcate şi să Te pri-
mesc pe Tine.
Mă grăbesc acum să ies din această nebunie de
suflet pierzătoare. Eu Î i deschid inimioara, Scumpul
meu Mântuitor. Intră în ea şi Te fă Stăpânul şi Cârmu-
itorul ei. Eu Î i predau ie pe vecie casa inimii mele; Î i
predau ie toate cheile de la toate încăperile ei. Î i
predau ie tot „inventarul“ acestei case ce a ajuns la
„faliment“. Cu darul şi puterea Ta, Doamne, refă
această casă şi îi dă o via ă nouă...
Eu Î i predau ie, Doamne, toate gândurile mele,
toate vorbele, toate planurile şi toate faptele mele. Eu
Î i predau ie şi toate lipsurile, toate necazurile şi fră-
mântările mele. Ia-le pe toate, Doamne, în grija Ta cea
Sfântă!
Ia-mă pe mine însumi! Fii Tu Stăpân pe mine.
Ia-mă cu tot ce am, o Doamne, şi fă ce vrei cu mine.


„Aici locuieşte Iisus Hristos?”

Într-o zi, un om străin (pus la cale de un preot)
intră în curtea unei femei din Anglia (care avea obi-
ceiul rău de a se certa şi înjura), cu întrebarea: „Aici
locuieşte Iisus Hristos?“
Femeia era cât pe-aci să-i înjure una bună şi îi
răspunse răstit: „Vezi- i de drum, nebunule!“
Dar după ce s-a depărtat omul, întrebarea înce-
pu să o stăpânească. Ori încotro se întorcea, întreba-
rea „Aici locuieşte Iisus Hristos?“ o urmărea mereu
ca un cântec de care nu mai putea scăpa.
După trei zile de zbucium sufletesc, femeia s-a
umplut de căin ă sufletească şi s-a lăsat de năra-
vurile cele rele.
Dragă cititorule! Dacă cineva ar intra în curtea ta
cu întrebarea: „Aici locuieşte Iisus Hristos?“, ce fel
de răspuns ai putea să-i dai?


„Eu sunt Pãstorul cel bun“...
Citi i Psalmul 22 şi capitolul 10 din Evanghelia de
la Ioan şi ve i afla acolo o minunată icoană a mântuirii
noastre sufleteşti şi a creştinului adevărat, pusă în ase-
mănarea cu Păstorul cel bun şi oile turmei sale:

„Domnul este păstorul meu; nu voi duce lipsă de ni-
mic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de
odihnă. Îmi înviorează sufletul şi mă duce pe căi drepte“
(Ps. 22). „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile
Mele şi ele Mă cunosc pe Mine... oile Mele ascultă glasul
Meu; Eu le chem şi ele vin după Mine. Eu le dau via ă
veşnică şi nimeni nu le va răpi din mâna Mea“ (In. 10).


Minunate cuvinte, minunată asemănare! Iată,
aceasta este icoana creştinului adevărat. Un creştin
adevărat este o oaie din turma cea binecuvântată a bu-
nului Păstor Iisus Mântuitorul. Nu duce lipsă de ni-
mic. Domnul „îl paşte în păşuni verzi şi îl duce la apă
de odihnă“. Domnul îi acopere toate lipsurile sale su-
fleteşti şi trupeşti.
Oaia este chipul creştinului adevărat. Căci cum
este oaia? Ea singură este slabă, neajutorată, neapărată.
Ea n-are nimic altceva decât blânde ea, umilin a, supu-
nerea. Încolo toată soarta ei şi toată via a ei este în grija
păstorului. Ea se simte în siguran ă numai în turmă.
Aşa e şi creştinul cel adevărat. El singur este slab,
neajutorat, neapărat. El este tare numai lângă Domnul,
lângă Păstorul lui. Toată soarta lui şi toată via a lui sunt
în mâna şi grija acestui Păstor. Un creştin adevărat
n-are nici o armă de apărare şi de răzbunare contra oa-
menilor răi şi necredincioşi. Apărarea lui este Domnul.
Ca oaia, el nu are nici un fel de armă decât blânde ea şi
umilin a. Batjocori i pe cel credincios, râde i de el,
da i-i şi palme şi ve i vedea că toate le suferă ca o oaie
răbdătoare din turma Domnului. El n-are nici o altă ar-
mă de apărare decât răbdarea şi umilin a.
Oaia este slabă, dar aceasta e o slăbie ce o apropie
mereu de păstor şi o ine în turma lui. E o slăbie ce se
teme să iasă din turmă şi să-şi facă de cap. Aşa e şi
creştinul cel adevărat. El are o slăbie ce-l apropie me-
reu de Marele Păstor şi-l ine în turma Lui.
Dar vai, nu de astfel de „oi“ sunt creştinii de azi.
Cei mai mul i dintre creştinii de azi se cheamă numai oi
din turma lui Hristos, dar aievea sunt lupi.


Despre un pustnic, am citit undeva că s-a dus la un
târg să-şi cumpere nişte oi. Dar nici o oaie nu era pe
placul lui.
– Dar ce fel de oi ai vrea dumneata? întrebară oa-
menii.
– Apoi vede i, oameni buni, eu sunt un pustnic care
trebuie să stau în rugăciune... Eu n-am vreme să ciobănesc
lângă oi. Mie mi-ar trebui nişte oi care să aibă din i cu ca-
re să muşte şi gheare cu care să se apere ele singure...
Oamenii începură a râde. Unii ziceau că-i nebun.
Dar pustnicul astfel le răspunse:
– Dragii mei, voi sunte i în chipul oilor pe care le
caut eu. Căci vă numi i oi din turma lui Hristos, dar vă
muşca i unii pe al ii ca lupii. Vă numi i oile lui Hristos,
dar de la o poştă vi se văd col ii şi ghearele de lup cu
care vă sfâşia i unii pe al ii...
Cu adevărat şi noi suntem în icoana aceasta: „oi“
cu din i şi gheare de câine, de vulpe şi de lup.
Un creştin adevărat este o oaie din turma cea bi-
necuvântată a Domnului. El caută păşunea cea duhov-
nicească (biserica, rugăciunea, cititul Bibliei, citirea
căr ilor religioase etc.). El se hrăneşte cu păşunea
Domnului. El se fereşte de păşunea diavolului. Căci şi
diavolul îşi are aici în lume păşunea lui: patimile, des-
fătările, păcatele. Mul imea cea mare a creştinilor se
hrăneşte cu păşunea aceasta. I-a atras diavolul în ea cu
ispita şi minciuna.
Undeva am citit o istorioară despre doi fra i care
moşteniseră o singură oaie. S-au în eles să facă fiecare
câte o grămadă de nutre . Pe urmă să sloboadă oaia din
grajd şi la grămada unde va trage oaia să mănânce, a
aceluia să-i rămână.


Fratele cel dintâi s-a apucat să facă o grămadă de
otavă aleasă, lângă care a pus şi făină, sare şi apă.
Celălalt nu făcea nimic. Dar înainte cu câteva clipe
de a se deschide grajdul, a luat un bra de frunze
verzi şi le-a grămădit frumos. Când s-a deschis uşa,
oaia a dat buzna la frunze, cu toate că frunza nici nu
era bună de mâncat.
În chipul acestei oi sunt şi creştinii de azi. Domnul
are de partea Lui nutre ul cel sufletesc, cel adevărat, are
şi sarea vie ii şi apa vie ii, are tot ce-i trebuie unui su-
flet de om, dar „oile“ Domnului – creştinii de azi –
aleargă la frunza Satanei. Cu frunză verde şi frumoasă
la înfă işare îi înşală Satana pe oameni şi îi abate de la
păşunea cea minunată a Domnului.
Cu ispita şi viclenia înşală Satana pe oile Domnu-
lui şi le atrage în gălbează.
A i văzut cum e gălbeaza? Ea e frumoasă la vede-
re. E verde şi înspicată, şi dulce la gustare. Dar vai, ea e
plină de viermi care se mută în oaie, fac pui şi o prăpă-
desc cu zile.
Aşa sunt şi ispitele Satanei. Frumoase la vedere,
dulci la gustare, dar vai, ele sunt pline de viermi produ-
cători de moarte trupească şi sufletească. Ah, ce moarte
înfricoşată are cel apucat în gălbeaza Satanei! Patimile
şi plăcerile îi rod trupul şi sufletul întocmai aşa cum
gălbeaza roade carnea şi via a sărmanei oi. Feri i-vă de
păşunea diavolului!
Oile Domnului – creştinii cei adevăra i – cunosc
glasul Lui şi merg după El. Ei cunosc şi glasul lumii, şi
glasul diavolului şi se feresc de el.
Diavolul este ciobanul cel mincinos. El se îmbracă
în piele de oaie şi face pe păstorul oilor, ca să înşele pe


oile nepricepute şi să le ducă la pierzare. Creştinul cel
adevărat îi cunoaşte glasul şi fuge de el.
Însă vai, e plină lumea de cei ce ascultă acest glas
mincinos. Ah, cum merge lumea după diavol, după
acest lup mişel îmbrăcat în pieile de oaie!
Duhule Sfinte! Ajută-mă şi mă întăreşte cu darul şi
harul Tău cel Sfânt să rămân până la sfârşitul vie ii
mele în turma marelui meu Păstor. Ajută-mă să cunosc
glasul Lui. Ajută-mă să ascult numai de glasul Lui şi să
merg numai după El.


„Eu sunt lumina lumii“
„Să fie lumină!“ – a zis Dumnezeu la facerea lumii.
Această lumină n-a fost numai a soarelui, ci a fost şi
lumina sufletului; a fost lumina care l-a luminat pe
Adam, omul cel dintâi. Aceasta era o lumină curată şi
desăvârşită. Întuneric nu
se afla în ea. Dar din
greşeala din grădina
Edenului, întunericul
s-a amestecat cu lumi-
na, binele cu răul – şi
pe urmă întunericul a
biruit lumina. Întuneric
mare s-a făcut iar peste
tot pământul; un fioros
întuneric sufletesc.
Domnul Iisus a ve-
nit într-o lume plină de
întuneric sufletesc.
Domnul Iisus a venit în
lume ca un al doilea fă-
cător de lumină sufle-
tească. A venit în lume
ca un „soare al dreptă-
ii“, ca o „lumină a cu-


noştin ei“, să-i lumineze „pe cei ce şedeau în umbră şi
întuneric“ (Lc. 1, 79).
O luptă grea a purtat Domnul pentru biruin a lumi-
nii. Satana voia să ină lumea mai departe în întuneric.
Dar pe urmă, lumina Evangheliei a biruit. Prin Jertfa şi
Învierea Sa, Domnul a despăr it din nou lumina de în-
tuneric, a luminat din nou lumea, ne-a dat din nou lu-
mina cunoştin ei şi lumina vie ii.
Domnul Iisus este lumina lumii. El este lumina cea
adevărată „care luminează pe tot omul ce vine în lume“
(In. 1, 9). El este lumina cea adevărată care ne deschide
ochii cei sufleteşti, să ne vedem pe noi înşine şi rostu-
rile vie ii noastre în lumina cea adevărată. El este lumi-
na vie ii.
Nimic n-avem mai scump pe lumea asta ca ochii şi
lumina soarelui. Le amintesc pe amândouă, pentru că
una fără alta nu pre uieşte nimic. Fără lumina soarelui,
ochii noştri n-ar pre ui nimic; n-am avea ce face cu ei.
Dar nici cu soare fără ochi n-avem ce face. Un orb n-
are nici un folos de darul soarelui şi al luminii.
Aşa e şi în lumea cea sufletească. Cel mai scump
dar pentru via a noastră cea sufletească este lumina lui
Hristos, lumina vie ii. Dar pentru acest dar ne trebuie
ochi sufleteşti. Fără să avem ochi sufleteşti şi vedere
sufletească, lumina lui Hristos n-are nici un pre pen-
tru noi.
Iisus a venit în lume nu numai să aducă lumina
vie ii, ci El a venit să-i şi tămăduiască pe cei orbi cu su-
fletul. „Duhul Domnului – zicea Iisus – M-a trimis să
dau orbilor vedere“ (Lc. 4, 18). Evangheliile sunt pline
cu orbi pe care i-a vindecat Domnul.


Domnul Iisus tămăduia şi orbia cea sufletească. El
tămăduieşte şi azi această orbie. El singur o poate tă-
mădui. Lumina lui Hristos are o putere şi o însuşire
deosebită. Ea luminează ca un fulger neaşteptat via a
cea sufletească a omului, ea schimbă deodată şi cu
totul vederea cea sufletească a omului, ea schimbă cu
totul via a omului. Îi schimbă inima, îi schimbă gân-
durile, îi schimbă vorbele, purtările şi umblările. Mi-
nunea ce s-a petrecut cu Saul pe drumul Damascului
va rămâne de-a pururi o mărturie despre puterea ce o
are lumina lui Hristos.
„Orb am fost şi acum văd“; această vedere dulce o
spuneau din om în om orbii tămădui i de Domnul. Dar
această veste o spunea şi Apostolul Pavel, o spuneau şi
zacheii, samaritencele, magdalenele şi to i cei care fu-
seseră orbi cu sufletul. Această veste dulce o spun şi azi
to i cei care au scăpat de orbia sufletească. Unul din cei
ce au intrat în Oastea Domnului scrie: „Ca un fulger a
venit lumina lui Hristos de m-a scos din întunericul
Satanei”... „Eram ca un orb – scrie un altul – dar, de
când citesc foaia şi Scriptura, parcă văd altfel şi mă
simt altfel“...
Lumina lui Hristos luminează tuturor. Tot cel ce
primeşte această lumină a scăpat de întuneric. Are lu-
mina vie ii. Însă vai, nu to i primesc această lumină.
Lumea cea multă trăieşte în orbie sufletească. Aşa a
fost pe timpul Mântuitorului. Aşa e şi azi.
Domnul Iisus, când a venit pe pământ, a aflat o lu-
me cu oameni care „ochi aveau, dar nu vedeau, urechi
aveau, dar nu auzeau“. A aflat orbi care aveau ochi şi
surzi care aveau urechi, dar n-aveau ochi şi urechi pen-
tru Cuvântul lui Dumnezeu. „Lumina a venit în lume,


dar osânda aceasta este, că oamenii iubiră mai mult în-
tunericul“ (In. 3, 19).
Pe mul i i-a tămăduit Mântuitorul de această orbie
sufletească. Dar cei mai mul i au stăruit în orbia lor cea
sufletească. Au murit în orbia lor cea sufletească fari-
seii şi cărturarii, şi gloata cea mare a celor ce nu L-au
primit pe Domnul.
Aşa e şi azi. E plină şi lumea de azi de cei orbi cu
sufletul. Lumina lui Hristos luminează tuturor, dar oa-
menii iubesc întunericul, pentru că faptele lor sunt rele
şi „oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină,
ca să nu i se vădească faptele“ (In. 3, 19-20).
În „foaia Oastei“, am scris despre un orb care a in-
trat în Oastea Domnului. S-au împlinit şi aici cuvintele
Mântuitorului: „Eu am venit în lumea aceasta pentru
judecată, ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să fie
orbi“ (In. 9, 39).
Ah, în ce orbie sufletească trăiesc cei mai mul i
oameni! De ar avea ochi sufleteşti, de li s-ar deschide
dintr-o dată vederea cea sufletească, s-ar îngrozi de sta-
rea cea grozavă şi nenorocită în care se află.
Anul trecut am citit într-o gazetă pă ania unui că-
lător. Într-o noapte, pe vreme de furtună, a intrat la
adăpost într-un han părăsit. N-avea unde să-şi plece ca-
pul şi era bucuros că a aflat acest adăpost. Dar pe când
era să-şi plece capul spre odihnă, un fulger a luminat
încăperea sălaşului. Atunci văzu o privelişte îngrozitoa-
re: un şarpe grozav se târa spre el; al ii se că ărau pe pe-
re i, ochii unei bufni e străluceau într-un col , iar pe
celălalt col o lighioană stătea cu gura deschisă. Pe jos
mişunau fel de fel de jivine. Călătorul fugi îngrozit din
acest cuib de şerpi şi lighioane spurcate.


În chipul acestui călător care pe timp de întune-
ric s-a retras în hanul cel plin cu şerpi şi lighioane
sunt şi azi cei orbi cu sufletul. Ei trăiesc într-o stare
înspăimântătoare, dar nu se înspăimântă pentru că
„ochi au, dar nu văd“. Ei trăiesc într-un sălaş sufle-
tesc plin cu lighioane fioroase ce stau gata-gata să-l
sfâşie. Trăiesc la un loc cu tigrul cel fioros (mânia),
cu şarpele cel veninos (zavistia), cu porcul cel mur-
dar (be ia), cu apul cel puturos (desfrânarea), cu
broasca cea scârboasă (zgârcenia) etc. (Aceste li-
ghioane se pot vedea pe larg în cartea „Oglinda ini-
mii omului“). Şi nu se înspăimântă păcătosul; şade şi
doarme liniştit în această şerpărie, pentru că n-are
ochi sufleteşti şi vedere sufletească să vadă starea fi-
oroasă şi nenorocită în care se află.
Cel ce primeşte lumina lui Hristos vede deodată
starea fioroasă în care se află şi părăseşte păcatele, stri-
gând îngrozit: „Ah, nebunul de mine, în ce stare groza-
vă am fost! Şi eu am stat liniştit în pierzarea aceasta!“
Ah, în ce cumplită orbie sufletească trăiesc lumea
şi oamenii de azi! Se pare că întunericul a biruit iarăşi
lumea. Satana domneşte în întunericul acestei lumi
(Ef. 6, 12). O teribilă noapte sufletească s-a făcut ia-
răşi în lume.
Dar să nu pierdem nădejdea. Mai curând ori mai
târziu, lumina va birui întunericul. Întunericul şi-a ajuns
culmea. Suntem pe la miezul nop ii. Zorile luminii în-
cep a se ivi. Se înmul esc fulgerările de lumină sufle-
tească. Lumina va birui, ea trebuie să biruie.
Iubi ilor ostaşi din Oastea Domnului şi to i care
trăi i în lumina lui Hristos! Să ajutăm şi noi, după pute-


rile noastre, biruin a luminii. Să luptăm din răsputeri
contra întunericului. Să ajutăm tămăduirea celor orbi cu
sufletul.
Aşa să lumineze lumina noastră înaintea oameni-
lor, ca, văzând ei râvna noastră şi faptele noastre cele
bune, să li se deschidă şi lor ochii cei sufleteşti şi să
primească lumina lui Hristos, lumina vie ii.
Dragă cititorule! Ia seama, poate şi tu i-ai pierdut
vederea sufletească. Fie că ai pierdut-o, fie că i-a slăbit
numai această vedere – eu „te sfătuiesc să cumperi de
la Domnul doctorie pentru ochi, ca să- i ungi ochii şi să
vezi“ (Apoc. 3, 17-18). Eu te sfătuiesc să alergi îndată
la Doctorul cel mare al sufletelor noastre. Milioane şi
milioane de orbi şi bolnavi cu sufletul s-au vindecat
apropiindu-se de El şi cerând mila Lui.
Ah, ce grozavă este orbia cea sufletească! Numai
după ce ai scăpat de ea vezi cât de fioroasă a fost.
– Da’ ce, te-a oprit popa Trifa de la Sibiu să nu mai
bei şi să nu- i petreci? îl batjocoreau nişte oameni lu-
meşti pe un ostaş din Oastea Domnului.
– O, dragii mei, le-a răspuns ostaşul, eu m-am lăsat
de petreceri şi de celelalte răută i nu pentru că m-au oprit
părintele Trifa de la Sibiu şi Oastea Domnului, ci pentru
că mi s-au deschis ochii să văd rătăcirea în care am trăit;
mi s-au deschis ochii să văd lumea şi via a în lumina
Evangheliei; mi s-au deschis ochii să văd minciuna cea
mare în care am trăit. Nu pentru că m-a oprit Oastea Dom-
nului m-am retras din lume, ci pentru că mi s-au deschis
ochii să văd negru ceea ce mai înainte mi se părea alb...
Eu Îl slăvesc neîncetat pe bunul Dumnezeu şi pe Scum-
pul meu Mântuitor, căci orb am fost, dar acum văd...


Ce mărturie şi ce mărturisire dulce şi scumpă! Vai,
ce bucurie mare are un suflet când începe „a vedea“!
Are exact aceeaşi bucurie ce o are un orb când începe a
vedea. Eu cred că nu este în lumea aceasta un strigăt
mai dulce, mai duios şi mai binecuvântat decât acesta:
„orb am fost şi acum văd!“ (In. 9, 25).

Rugăciune

Iisuse, Lumina lumii! Poate că şi eu sunt un orb cu
sufletul. Ca şi orbul din Ierihon, cad şi eu în fa a Ta cu
credin ă tare şi cu dorin ă fierbinte, strigând: „Iisuse,
Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul,
căci m-au orbit patimile şi fărădelegile. Deschide-mi
ochii, Doamne, să văd (Lc. 18, 41). Dorin a mea cea
scumpă este să văd; să mă văd pe mine însumi, să văd
lumea şi rosturile vie ii mele în lumina Evangheliei
Tale. Luminează-mă, Doamne, cu lumina Ta cea sfân-
tă, ca să pot şi eu striga: „orb am fost şi acum văd“.


„Iisus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevãrul
ºi Viaþa»“
Un rege al An-
gliei avea între sfet-
nicii săi un necre-
dincios. Toată lumea
ştia acest lucru. În-
tr-o adunare a sfetni-
cilor, regele luă o
Biblie şi o dădu celui
necredincios,
zicându-i:
– Te rog, des-
chide la Evanghelia
de la Ioan, capitolul
14, versetul 6 şi ci-
teşte.
Sfetnicul citi:
– „Iisus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul şi Via a.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine...»“
– Destul! Acum te rog, spune dumneata, s-a mai
aflat cineva în istoria lumii să zică despre el că este ca-
lea, adevărul şi via a? Vezi, dragul meu, eu sunt împă-
rat peste 300 de milioane de oameni, dar dacă aş zice că
sunt calea şi adevărul, şi via a, lumea ar spune că-s ne-


bun. Nimenea dintre muritorii pământului n-a cutezat –
nici măcar prin gând nu i-a trecut – să rostească astfel
de vorbe. Cel ce le-a spus a fost nu numai om, ci El a
fost şi Dumnezeu; a fost Fiul lui Dumnezeu...
Necredinciosul a rămas ruşinat şi din acea clipă a
părăsit necredin a.
Iisus Hristos n-a fost numai un Învă ător. El n-a dat
numai sfaturi morale. Sfaturi morale mai dau ei şi al ii,
destui (dintre care cei mai mul i ei înşişi nu le in).
Domnul Iisus este Calea vie ii, El este adevărul, El este
Via a însăşi.

„Eu sunt Calea“... Înainte de a veni Mântuitorul,
lumea trăia „în umbră şi în întuneric“ (Lc. 1, 79);
n-avea nici lumina vie ii, nici calea vie ii. Prin Jertfa Sa
cea scumpă, Domnul ne-a deschis iar calea spre cer.
Ne-a scos din căile mor ii şi ne-a îndrumat pe căile vie-
ii. Domnul Iisus este Calea cea adevărată a vie ii. Nu-
mai prin El putem înainta pe calea ce duce la via a cea
veşnică.
Domnul este „calea cea îngustă“ ce duce la cer.
„Intra i prin uşa cea strâmtă, că largă este uşa şi lată
este calea ce duce la pierzare şi mul i sunt cei ce in-
tră pe ea. Dar strâmtă este uşa şi îngustă este calea ce
duce la via ă şi pu ini sunt cei ce o află“ (Mt. 7, 13-
14). Cu adevărat, pu ini sunt cei ce află calea vie ii şi
umblă pe ea.
Lumea e plină de cei ce aleargă în galop pe căile
mor ii. De ce? Pentru că diavolul, mişelul cel mare,
atrage pe oameni cu fel de fel de apucături şi minciuni
în căile rătăcirii. Satana pândeşte pas cu pas calea vie ii


noastre şi încearcă pas cu pas să ne abată din căile
Domnului. Lumea şi via a sunt pline de răscruci şi căi
încurcate de unde pândeşte Satana sufletele, întocmai
ca păianjenul din păienjeniş.
Văzut-a i cum face păianjenul? El ese o pânză în-
treagă de căi încurcate şi încâlcite şi pe urmă se pune
într-un col la pândă. Vai de musca ce a dat în pânza
acestor căi încurcate. E pierdută. Păianjenul sare asupra
ei şi îi soarbe via a. Aşa pă esc şi cei ce se lasă înşela i
de căile lumii şi ispitele diavolului.
Bătrânii noştri au ridicat pe vremuri cruci la răs-
crucile drumurilor şi la răspântiile hotarelor. Mare în-
eles sufletesc este în aceste cruci (pe care noi le lăsăm
să se răstoarne). La fiecare răspântie, ele ne arată icoa-
na lui Iisus cel Răstignit, vrând parcă să ne zică: lua i
aminte că şi via a voastră cea sufletească este plină de
fel de fel de răspântii ispititoare, pe unde vă pândeşte
Satana. La fiecare răspântie din via a voastră gândi i-vă
la Iisus cel Răstignit şi vă ruga i Lui să vă apere de ca-
lea rătăcirii şi a pierzării sufleteşti.
Când vrei să furi, gândeşte-te că ai în fa a ta o
răspântie a diavolului, când vrei să desfrânezi, când
vrei să te răzbuni, să înşeli etc... gândeşte-te că toate
acestea sunt tot atâtea răspântii ale diavolului prin
care încearcă să ne atragă în căile mor ii. În fa a tutu-
ror acestor ispite, trebuie să vedem icoana Celui răs-
tignit pe cruce, trebuie să ne aducem aminte de cu-
vintele Domnului: „Sta i la drumuri şi întreba i de că-
rările cele veşnice ale Domnului şi vede i care este
calea cea bună şi merge i pe ea şi ve i afla odihnă su-
fletelor voastre“ (Ier. 6, 16).


Ah, dacă la toate răspântiile vie ii L-am vedea pe
Domnul şi am asculta de El, ce via ă curată şi adevărată
am trăi! Însă cei mai mul i ascultă de diavolul şi aleargă
în galop pe căile lui cele mincinoase.
Din războiul cel mare, un soldat îmi spunea o în-
tâmplare plină de învă ătură sufletească.
Pe frontul din Gali ia, solda ii austrieci au fost la
început atraşi în cursă de către adversarii ruşi cu o apu-
cătură şireată. Pe la
răspântiile drumurilor
erau tăbli e cu indi-
ca ii mincinoase. In-
dica ia de pe tablă
arăta că drumul cuta-
re şi cutare duce colo
şi colo – dar el ducea
drept în tabăra vrăj-
maşilor, adică drept la
moarte şi prinsoare.
Aşa face şi vrăj-
maşul diavol. El a îm-
pănat răspântiile vie ii cu înşelăciuni – cu păreri minci-
noase despre lume şi via ă – care duc direct la moarte şi
pieire sufletească. „Multe căi i se par bune omului, dar
la urmă ele duc la moarte“ (Prov. 16, 25).
Acestea sunt căile mincinoase ale diavolului.
A fi un creştin adevărat înseamnă a putea cânta cu
psalmistul: „Pe căile poruncilor Tale, Doamne, am
alergat... Făclie picioarelor mele a fost cuvântul Tău şi
lumină cărărilor mele“ (Ps. 118). În via a cea sufleteas-
că nu sunt decât două căi: calea vie ii şi calea mor ii
(Ier. 21, 8). Pe care din aceste două eşti tu?


„Eu sunt Adevărul“... Mult au umblat şi mult au
asudat filosofii din toate timpurile să afle adevărul des-
pre lume şi via ă. Trenuri întregi abia ar putea duce
toate căr ile câte s-au scris despre ce este via a, dar
toate aceste căr i se pot azvârli în foc. Ele nu mai valo-
rează nimic. Vremea a adeverit că nu sunt adevărate.
Singur Domnul Iisus Hristos a adus în lume adevă-
rul cel veşnic, adevărul care rămâne în veci. „Cerul şi
pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“ – a
zis Iisus (Mt. 24, 35). Evanghelia şi Biblia cuprind ade-
vărul veşnic. În ele se află descoperirea lui Dumnezeu
despre rosturile lumii şi ale omului. Acest adevăr stră-
luceşte ca lumina, ca soarele.
Însă, vai, cei mai mul i oameni umblă şi azi în în-
tuneric şi trăiesc în minciună. De ce? Pentru că cel mai
mare duşman al adevărului este diavolul. El este „tatăl
minciunii“ (In. 8, 44) şi umblă neîncetat să acopere
adevărul Evangheliei şi să-l despartă pe om de acest
adevăr.
Un ostaş din Oastea Domnului îmi scrie că îl îndu-
plecase pe un cunoscut să-şi cumpere Noul Testament,
dar tocmai în clipa când să i-l dea, a sosit un argat al dia-
volului, strigând în gura mare: „Asta-i o carte pocăită...
fugi de ea şi de acel ce i-o dă, că vrea să te facă pocă-
it!“ Şi omul a lăsat în grabă Noul Testament, şi-a luat
banii înapoi şi a fugit cu ei la birt, mul umit şi „liniştit“
că scăpase de „rătăcire“.
Aşa ştie diavolul să-i ină pe oameni departe de Bi-
blie, de Cuvântul Adevărului. Atacurile cele mai înver-
şunate le dă Satana contra Bibliei, pentru că Biblia cu-
prinde adevărul cel veşnic şi descoperirea planurilor ce
le are Dumnezeu cu noi şi cu mântuirea noastră.


Diavolul este „tatăl minciunii“. El pune înaintea
noastră lumea şi via a într-o înfă işare mincinoasă. Din
minciună, Satana a făcut credeuri de via ă. E plină lu-
mea cu astfel de credeuri. „Dacă doară nu-i să mă fac
călugăr, să intru în Oastea de la Sibiu – zicea un om –
că doară n-am omorât pe nime’ să mă fac pocăit“.
„Aşa-i făcută lumea – zic al ii – că ici-colea trebuie să
mai şi min i, să mai şi chefuieşti, să mai păcătuieşti“…
Trebuie „să ne trăim via a“ – răspund al ii (în chefuri,
în be ii, în desfătări lumeşti). Ah, cum a orbit diavolul
mintea oamenilor, să nu vadă strălucind lumina Evan-
gheliei (II Cor. 4, 4). „Adevărul vă va slobozi pe voi“,
zicea Iisus, dar Satana îi ine pe oameni lega i cu fel de
fel de minciuni şi datini de suflet pierzătoare. Ah, ce
minciună mare este via a celor mai mul i creştini!

„Eu sunt Via a“... Domnul este via a. El este izvo-
rul vie ii. Cine a apucat pe calea arătată de El şi a primit
adevărul adus de El, câştigă via a veşnică.
Dragă cititorule! Via a noastră cea sufletească are
două căi, două răspântii. Una e calea cea îngustă, a
Domnului, care duce spre lumină, spre adevăr, spre via-
a veşnică. Cealaltă e calea cea largă a diavolului, care
duce spre rătăcire şi pierzare veşnică.
Iisus Hristos este via a cea adevărată. El a venit în
lume „ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă via a
veşnică“ (In. 3, 15). „Cine are pe Fiul are via a, cine
n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are via a“ (I In. 5, 12).
Noi trebuie să trăim o via ă cu El aici pe pământ, ca să
putem continua cu via a cea veşnică dincolo de mor-
mânt. Cine nu trăieşte o via ă în Domnul şi cu Domnul
nu poate moşteni via a veşnică.


Calea, Adevărul şi Via a stau fa ă în fa ă cu Rătăci-
rea, Minciuna şi Moartea. Pe care din acestea eşti tu?

Rugăciune

Iisuse, bunule Doamne! Pierdut-am şi eu Calea
vie ii. Ajută-mă să mă pot întoarce în ea.
Legatu-m-a ispititorul cu minciunile lui! Slobo-
zeşte-mă, Doamne, cu Adevărul Tău.
Omorâtu-m-a lumea cu păcatele ei. Înviază-mă,
Doamne, cu via a Ta.
Duhule Sfinte, trezitorule al păcătoşilor şi dătăto-
rule de via ă! Ajută-mă să mă pot întoarce din calea
pierzării; ajută-mă să pot ieşi din minciunile lumii şi
ale satanei; ajută-mă să pot învia prin moartea pati-
milor şi păcatelor.


„Eu sunt Pâinea vieþii”
Omul e făcut din două păr i: din lut, care este cor-
pul, şi din suflarea lui Dumnezeu, care este sufletul. Şi
o parte, şi alta îşi au legile şi lipsurile lor. Corpul are
lipsă de aer, de hrană, de apă şi lumină. Întocmai acele
lipsuri le are şi sufletul. Sufletul îşi are şi el foamea lui
şi setea lui. Dar lumea aceasta n-are nici un fel de hrană
pentru suflet.


Lumea aceasta cu toate plăcerile ei şi cu tot aurul
ei nu poate da sufletului nici măcar o coajă de pâine.
Sufletul flămânzeşte şi însetoşează după Dumnezeu.
„Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine
trupul meu“ (Ps. 62, 2). Hrana sufletului vine de sus
din cer.
În călătoria lor spre Canaan, israelitenii s-au hrănit
în pustie cu mană din cer şi cu apă din stâncă, adică cu
pâine şi cu apă de la Dumnezeu. De această hrană ce-
rească are lipsă şi sufletul nostru; de această hrană
avem lipsă şi noi în călătoria vie ii.
O hrană pentru sufletul nostru este şi Cuvântul lui
Dumnezeu. Scripturile sunt o pâine cerească. Ele sunt
insuflate de Dumnezeu: ele sunt o pâine ce s-a pogorât
din cer. „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot
cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“ (Mt. 4, 4;
Ier. 15, 16). Ferice de cei ce simt „o foame şi o sete de
a auzi Cuvântul lui Dumnezeu“ (Amos 8, 11).
Dar hrană sufletească este şi rugăciunea, „pâinea
cea de toate zilele“ a sufletului nostru.
Dar sufletului nostru i s-a dat o hrană şi mai scum-
pă decât aceasta. Chiar Iisus Mântuitorul S-a dat pe Si-
ne Însuşi ca o hrană pentru via a şi mântuirea sufletelor
noastre. Jertfa Lui cea sfântă este cea mai scumpă hrană
a sufletului nostru.
Deci luând Iisus pâinea şi binecuvântând, a zis:
„Lua i, mânca i, acesta este Trupul Meu“; şi, luând pa-
harul, a zis: „Be i dintru acesta to i, că acesta este Sân-
gele Meu... care pentru mul i se varsă spre iertarea pă-
catelor“ (Mt. 26, 26-28). „Eu sunt pâinea vie ii... Eu
sunt pâinea cea vie care s-a pogorât din cer... Trupul
Meu este adevărată mâncare şi Sângele Meu adevărată


băutură... Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele
Meu, rămâne întru Mine şi Eu întru el“ (In. 6, 48-56; I
Cor. 11, 22-29).
Jertfa Crucii, Cina Domnului, stă în centrul mân-
tuirii noastre sufleteşti. Multe ar fi de spus despre Cina
Domnului. Vom spune numai câteva pe scurt.
Cina Domnului s-a dat apostolilor în preseara când
Domnul Iisus Se pregătea să-i părăsească. În aceste cli-
pe de întristare, Cina li s-a dat ca un semn de legătură
cu Domnul, de împărtăşire neîncetată cu El şi cu daru-
rile Lui.
Cina cea de Taină le spunea apostolilor că Iisus îi
va părăsi, dar pe de altă parte îi asigura că El va rămâne
de-a pururi cu ei şi le va împărtăşi neîncetat via ă, pute-
re şi har. Acesta este şi azi punctul cel dintâi din Cina
Domnului. Ea ne asigură o legătură sfântă, o împărtăşi-
re sfântă cu Domnul vie ii.
Prin Cina Domnului, noi stăm în neîncetată legătu-
ră cu El şi El cu noi. „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi
cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi
voi cina cu el şi el cu Mine“ (Apoc. 3, 20). Această îm-
părtăşire îl ridică pe om la culmea cea mai înaltă a vie ii
sufleteşti. De pe culmea aceasta a strigat Apostolul
Pavel: „Hristos este via a mea... nu mai trăiesc eu, ci
Hristos trăieşte în mine“ (Gal. 2, 20).
A doua oară: Cina Domnului li s-a dat apostolilor
în semn de fră ie şi fră ietate între ei. Prin Cina cea
Sfântă, Domnul a voit să facă din apostolii Săi şi din
to i creştinii o familie de copii ai lui Dumnezeu, o fa-
milie de fra i şi surori care iau parte cu to ii la aceeaşi
Cină şi la aceeaşi Masă.


A treia oară: Cina Domnului ni s-a lăsat spre ierta-
rea păcatelor. Ea cuprinde Jertfa cea mare şi sfântă prin
care Mielul a răscumpărat păcatele noastre. Cina Dom-
nului ni s-a lăsat ca o putere în încercări, întărite în ne-
cazuri... şi peste tot ca o hrană, cea mai scumpă hrană
pentru sufletul nostru.
Aşa au în eles apostolii Cina Domnului şi aşa au
în eles-o creştinii cei dintâi. Cina Domnului era pentru
creştinii cei dintâi o hrană sufletească, o hrană regulată
şi nelipsită. Până în veacul al patrulea, creştinii cei
dintâi se împărtăşeau cu to ii în fiecare duminică, după
fiecare liturghie (liturghia e făcută pentru a se împărtăşi
la sfârşitul ei to i credincioşii).
În fiecare duminică, după fiecare liturghie, creştinii
cei dintâi se împărtăşeau din Cina Domnului şi se îm-
bră işau în semn de dragoste şi fră ietate. Această îm-
părtăşire în Domnul le dădea har şi putere să trăiască
Evanghelia Mântuitorului. „Şi stăruiau în învă ătura
apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în ru-
găciuni… Iar inima şi sufletul mul imii celor ce au cre-
zut erau una“ (F. Ap. 2, 42; 4, 32).
Dar în curgerea vremilor, râvna creştinilor pentru
Cina Domnului a scăzut. Unde am ajuns în ziua de azi?
Azi îi po i număra pe degete pe cei care se împărtăşesc
cu Cina Domnului.
Ah, ce în eles mare şi ce putere mare este în Cina
Domnului! Dar poate tocmai pentru asta diavolul s-a
silit să schimonosească în elesul acestei Taine şi se si-
leşte să-i ină pe oameni departe de ea. Diavolul a scor-
nit credin a că Cina Domnului ar fi numai pentru oa-
menii bolnavi şi bătrâni. Creştinii de azi aşteaptă boala
şi moartea să-i apropie de Cina Domnului.


De când eram preot la ară îmi aduc aminte că am
fost chemat odată să împărtăşesc un bolnav. Dar bolna-
vul trăgea de moarte (nu se sim ise „destul de bolnav“
să mă cheme mai curând). Atunci, ai casei făcură un
semn grozav. Luară o lingură, căscară cu putere gura
muribundului şi punând în ea un mic căluş, mă poftiră
să-i torn pe gură Sf. Împărtăşanie, ca „să nu moară
necuminecat“...
– Dragii mei, le-am răspuns eu, taina aceasta nu se
dă cu for a. Ea trebuie primită cu voin a omului şi cu
pregătire sufletească. Domnul nu este un spărgător de
uşi sufleteşti. El aşteaptă ca omul să-I deschidă el însuşi
uşa inimii sale. Puterea acestei taine nu stă numai în
bucă ica aceasta de pâine, ci în legătura ce şi-o face
omul – prin această taină – cu Iisus Mântuitorul şi cu
Dumnezeu. Dar această legătură trebuie să şi-o facă
omul până trăieşte, căci la moarte, iată, vede i, e prea
târziu, e prea târziu...
Şi iarăşi, pe al ii îi sfătuieşte Satana să se împărtă-
şească fără nici un folos sufletesc. De când slujeam ca
preot îmi aduc aminte de un bătrân care se cobora re-
gulat de sus, de la munte, în fiecare post al Paştilor şi
se cumineca. Dar după împărtăşire, trăgea să popo-
sească la un birt, scotea merinde din traistă, comanda
o uică, două, trei... Şi pe urmă... se îmbăta şi cânta
cântece lumeşti. În aceeaşi zi se cumineca din două
pahare: şi din paharul Domnului, şi din paharul dia-
volului. Se cumineca şi cu Duhul Domnului, şi cu du-
hul diavolului, cu toate că Apostolul Pavel spune răs-
picat: „Nu pute i bea paharul Domnului şi paharul
dracilor; nu pute i lua parte la masa Domnului şi la
masa dracilor“ (I Cor. 10, 21).


O astfel de împărtăşire nu foloseşte la nimic.
O, ce taină mare şi sfântă este Cina Domnului! Câ i
însă folosesc puterea acestei taine? Domnul ne cheamă
pe to i la Cina Lui, la o via ă trăită în legătură şi îm-
părtăşire cu El. Dacă to i am cina regulat cu El şi El cu
noi, ar fi plină lumea de copii ai lui Dumnezeu; ar fi
plină lumea de fra i şi surori în Domnul.
Dar Cina Domnului este o taină părăsită, de aceea
lumea e plină de „creştini“ ce se urăsc şi se duşmănesc
unii pe al ii.
Eu te întreb: cum stai tu, dragă cititorule, fa ă de
Cina Domnului?

Rugăciune

Iisuse, Scumpul meu Mântuitor! Lumea aceasta
n-are nici o hrană pentru sufletul meu. Sufletul meu
„însetează după Tine ca un pământ fără de apă” (Ps.
62, 2-3) şi ca un flămând fără pâine. Sufletul meu flă-
mânzeşte după pâinea Ta cea „din cer“ şi după apa
Ta „cea vie“. Dă-mi, Doamne, şi mie această pâine şi
apă!
Duhule Sfinte! Adă-mi neîncetat aminte că lumea
aceasta n-are nici o coajă de pâine şi nici un picur de
apă pentru sufletul meu. Sufletul meu se poate hrăni
numai cu pâinea cea cerească şi se poate adăpa numai
cu apa cea vie.


A murit de sete în mijlocul apelor

Într-un ziar citesc o ştire ciudată. O barcă de
pescari, apucată de valuri, a fost târâtă în largul mă-
rii. Pescarii s-au inut contra valurilor, au avut şi me-
rinde, dar pe urmă au murit de sete în mijlocul ape-
lor mării, pentru că apele acestea sărate nu stâmpără
setea.
Aşa e şi cu sufletul nostru. Putem avea toate bu-
nurile, toate averile şi plăcerile acestei lumi; ele nu
stâmpără setea sufletului şi nu dau fericirea sufle-
tului. Înconjurat de bunuri lumeşti, sufletul moare
de foame şi sete dacă nu i se dă pâinea şi apa lui cea
adevărată.


„Fericiþi veþi fi“... când?
„Văzând mul imile, Iisus S-a suit în munte; şi aşe-
zându-Se, ucenicii Lui au venit la El. Şi deschizându-Şi
gura, îi învă a, zicând: Ferici i cei săraci cu duhul, că
a lor este împără ia cerurilor. Ferici i cei ce plâng, că
aceia se vor mângâia. Ferici i cei blânzi, că aceia vor
moşteni pământul. Ferici i cei ce flămânzesc şi înse-
tează de dreptate, că aceia se vor sătura. Ferici i cei
milostivi, că aceia se vor milui. Ferici i cei cura i cu
inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Ferici i făcă-
torii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Ferici i cei prigoni i pentru dreptate, că a lor este îm-
pără ia cerurilor. Ferici i ve i fi când vă vor ocărî şi vă
vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voas-
tră, min ind din pricina Mea. Bucura i-vă şi vă veseli i,
că plata voastră multă este în ceruri“ (Mt. 5, 1-12).

Evanghelia de mai sus e cunoscută în Noul Testa-
ment sub numirea „Predica de pe munte”, pentru că
Mântuitorul a rostit-o stând sus pe o colină. Mul ime de
popor asculta această predică. Din această predică sunt
luate fericirile care se cântă în strană în fiecare dumini-
că şi sărbătoare.
Minunată este această evanghelie şi minunate sunt
învă ăturile din cele nouă fericiri! Ele înşiră pe cei ce


vor fi cu adevărat ferici i în lumea aceasta şi în cealaltă.
Dar ce băgăm de seamă? Nici una din cele nouă fericiri
nu vorbeşte despre bogă ie lumească, nici despre bani,
averi şi plăceri.

Fiecare din cele nouă fericiri e legată nu cu lumea,
ci cu cerul de sus. Fiecare pleacă din inima omului şi se
sfârşeşte cu cerul de sus. Fiecare leagă cerul cu pă-


mântul şi pe om cu Dumnezeu. Fericirea pe care a fă-
găduit-o Mântuitorul este înlăuntrul omului şi pleacă
dinlăuntru în afară. Mântuitorul face ferici i pe cei
blânzi, pe cei milostivi, pe cei cura i la inimă. Ba încă
pune între cei ferici i şi pe cei ce sufăr ocări şi prigoane.
Fericirea cea adevărată este cea lăuntrică, cea su-
fletească. Însă spre deosebire de această fericire ade-
vărată, oamenii caută o fericire lumească, caută o feri-
cire ce pleacă din afară înlăuntru. Se trudesc oamenii
să se facă mai întâi boga i, să se umple mai întâi de
bani, de plăceri şi de mărire omenească, pentru ca apoi
să fie ferici i.
Fericirea după care umblă cei mai mul i oameni,
fericirea după care se doresc şi pe care şi-o poftesc oa-
menii ca: spor la averi, la vite, la belşug şi sănătate, îşi
are şi ea rostul ei şi locul ei. Dar în lumina Evangheliei,
această fericire n-ajunge nimic, nu valorează nimic. Ea
are pre numai dacă este pusă în slujba mântuirii su-
fleteşti.
Oamenii îşi doresc o fericire lumească ce n-are ni-
mic cu mântuirea sufletului, ba uneori poate fi chiar
primejdioasă mântuirii sufletului. Da i unui tânăr sărac,
dar cinstit, bani mul i şi ve i vedea cu ochii cum se stri-
că. Banii, în loc să-l facă fericit, îl strică. Eu am cunos-
cut o femeie săracă, dar foarte credincioasă. Petrecea o
via ă de rugăciune şi Domnul îi ajuta să petreacă. Dar
îndată ce a moştenit o avere mai mare, s-a lăsat de ru-
găciune; a aruncat Psaltirea, a făcut o căsnicie nelegiu-
ită şi s-a pus pe păcate. I-a fost oare spre mântuire
„fericirea“ cu averea? Ba!
La ce ne foloseşte chiar şi belşugul de sănătate da-
că nu-l punem în slujba mântuirii sufleteşti? Ce folos de


„fericirea“ unui om sănătos dacă prisosul lui de sănă-
tate îl foloseşte pentru be ii şi desfrânări?
Lumea nu poate da o fericire adevărată. Averile şi
banii nu-i pot face pe oameni ferici i. Ăsta e lucru do-
vedit. Traiurile cele mai nefericite sunt tocmai în pa-
latele boga ilor. Este pus un mare adevăr în istorioara
cu împăratul ce căuta cămaşa fericitului şi pe urmă s-a
aflat că fericitul nici cămaşă pe el nu avea. Nici ave-
rile, nici desfătările lumeşti nu pot da fericirea cea
adevărată. Oare de ce? Pentru că ele nu dau sufletului
nimic. Sufletul se doreşte spre Domnul, sufletul înse-
toşează după Dumnezeu, sufletul îşi are lipsurile sale,
şi dacă nu e ascultat, el se mâhneşte, el se tulbură şi îl
tulbură şi pe om.
Zilele trecute am citit în gazetele din străinătate
despre fiorosul sfârşit al unui milionar din America.
După ce a gustat din toate plăcerile americane, a plecat
cu un vapor al său să cutreiere mările şi ările. O neli-
nişte îl mâna să caute noi plăceri. A umblat mult, a
gustat mult. Pe urmă s-a tras cu vaporul spre nord, să
vadă şi mările înghe ate. Şi aici ce s-a întâmplat? S-a
suit pe un munte de ghea ă şi şi-a dat drumul în adâncul
mării. Şi-a făcut moartea, pentru că a căutat mul umirea
şi fericirea în toată lumea, dar n-a aflat-o.
Fericirea adevărată o poate da numai Domnul. Fe-
ricirea cea adevărată se poate afla numai în Domnul,
într-o via ă trăită cu El şi Evanghelia Lui.
Kant, unul din cei mai mari filozofi ai lumii, a zis:
„Căuta i liniştea şi fericirea vie ii în Evanghelie“. Ade-
vărata fericire o pot avea numai copiii lui Dumnezeu.
Iisus Mântuitorul a adus în lume fericirea cea ade-
vărată. El ia sarcina păcatelor de pe sufletul nostru.


Primind pe Domnul, sufletul nostru scapă de sarcina
păcatelor şi aceasta este fericirea cea adevărată. „Feri-
ci i cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit
păcatele“ (Ps. 31, 1).
Zis-a Iisus: „Ferici i sunt ochii voştri că văd şi ure-
chile voastre că aud“ (Mt. 13, 16). Ferici i sunt cei care
au ochi sufleteşti şi urechi sufleteşti pentru chemările şi
tainele mântuirii sufleteşti. Nu cei săraci sunt neferici i,
nici cei bolnavi, nici cei batjocori i, nici cei neînvă a i,
ci adevăra ii neferici i sunt cei ce „ochi au şi nu văd,
urechi au şi nu aud“... sunt cei orbi şi surzi fa ă de lu-
crul mântuirii sufleteşti, sunt cei ce nu văd starea gro-
zavă şi nenorocită în care trăiesc.
Fericirea pe care o dă lumea este nestatornică. Ea
se poate schimba de seara până diminea a. În câte case
nu este azi fericire, şi mâine plângere... Domnul dă o
fericire pe care n-o poate lua nici suferin a, nici boala,
nici prigoana.
Mai zilele trecute, am cercetat pe un credincios
greu bolnav de ani de zile. L-am aflat într-o stare de
plâns pentru un necredincios. Dar el zâmbea plin de
bucurie sufletească. Atunci mi-am zis: iată, bolnavul
acesta este mai fericit decât gloata cea mare care zburdă
cu sănătate prin cele crâşme şi păcate.
O, ce fericire dulce şi scumpă dă Mântuitorul
celor care trăiesc o via ă după Evanghelia Lui! Însă
lumea cea mare nu în elege această fericire. Oamenii
de azi caută fericirea în afară de inima lor şi în afară
de Mântuitorul. De aceea fericirile ce se cântă în
strană nu le vedem în lume şi nu le vedem în via a
oamenilor.


Apropia i-vă de Domnul şi ve i afla fericirea cea
adevărată. Ve i afla fericirea pe care lumea n-o poate
nici da şi nici n-o poate lua de la voi.

Rugăciune

Iisuse, Scumpul meu Mântuitor! Căutat-am şi eu
fericirea în lume, dar n-am aflat decât durere, întrista-
re şi tulburare. Acum mă întorc spre Tine, Preadulcele
meu Mântuitor. Primeşte-mă şi pe mine în fericirile
Tale. Primeşte-mă în odihna, în pacea, bucuria şi feri-
cirea pe care o dă Evanghelia Ta.
Duhule Sfinte, Cel ce ai fost făgăduit nouă ca Mân-
gâietor şi Învă ător! Înva ă-mă neîncetat să nu caut fe-
ricirea în lume, ci să o caut în inima cea curată, să o
caut în Domnul, într-o via ă trăită cu El.
Înva ă-mă neîncetat să caut fericirea în suferin e şi
în prigoane pentru Hristos şi sufletul meu. Înva ă-mă,
Duhule Sfinte, să „am plăcere şi fericire în defăimări,
în nevoi, în prigoane, în strâmtorări pentru Hristos“ (II
Cor. 12, 10).
Înva ă-mă, Duhule Sfinte, să mă simt fericit când
sunt „nefericit“. Când în ochii lumii voi fi nefericit,
când toată lumea va zice: „Ah, nefericitul de el!“ – eu
atunci să sorb fericirea cea dulce şi scumpă pe care Tu
singur, Doamne, o po i da sufletului meu.

Pr iosif trifa__mai_langa_domnul_meu

Pr iosif trifa__mai_langa_domnul_meu

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (12)

Similar to Pr iosif trifa__mai_langa_domnul_meu

Similar to Pr iosif trifa__mai_langa_domnul_meu (20)

More from ComoriNemuritoare.RO

More from ComoriNemuritoare.RO (14)

Pr iosif trifa__mai_langa_domnul_meu