2. Toleranta
Toleranță (lat.: tolerare = a suporta) este un
termen social, etic și religios aplicabil unei colectivități sau individ, care
definește respectul libertății altuia, al modului său de gândire și
de comportare, precum și al opiniilor sale de orice natură (politice,
religioase etc.).
3. Noțiunea de "toleranță" apare în istoria culturii europene la începutul
secolului al XVI-lea, în strânsă legătură cu gândirea umanistă,
întruchipată în persoana luiErasmus din Rotterdam, în efortul său de
combatere a fanatismului religios. Alte personalități care s-au ilustrat
în atitudinea lor consecvent tolerantă în confruntarea cu alte opinii
sau reprezentări asupra lumii au fost John Locke (1632-
1704), Voltaire (1694-1778) și Gotthold Lessing (1729-1781). John
Locke, în "Scrisoarea asupra toleranței" ("A Letter Concerning
Toleration", 1689), recomandă toleranța ca reacție față de un
comportament aberant, "trebuie suportat ceea ce este contrar
uzanțelor comune". Lui Voltaire i se atribuie fraza, considerată
deviză a toleranței: "Je n'aime pas vos idées, mais je me batterai
jusqu'à la mort pour que vous puissiez les exprimer" ("Nu-mi plac
ideile Dumneavoastră, dar voi lupta până la moarte pentru ca
Dumneavoastră să le puteți exprima"). În drama "Nathan
înțeleptul",Lessing apără libertatea religioasă.
4.
5. Poate fi adoptată în mod provizoriu sub forma unei concesii, ca
manevră tactică.
Poate reprezenta o acceptanță sau o permisiune, ca formă a unui
dezinteres.
Adevărata toleranță, în spirit umanist, înseamnă însă mai mult decât
o simplă "suportare" în sensul originar, ea presupune respectul
opiniei contrare și este strâns legată de libertatea persoanei. Prin
toleranță se respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii,
alte moduri de gândire și puncte de vedere, alte stiluri și moduri de
viață. Astfel, garantarea necesității spiritului de toleranță depășește
cu mult domeniul îngust al politicii.
Alt punct de vedere spune că toleranța înseamnă a permite ceva ceea
ce ar putea fi suprimat. Acest punct de vedere este adoptat de
specialiștii în diferite tehnici persuasive și în războaie
informaționale.
6. Toleranţa înseamnă bunul simţ de a nu fi
egoist şi de a înţelege că ceva ce pentru tine
este poate lipsit de importanţă, pentru altul se
situează pe primul loc. Lipsa toleranţei
este egoism, iar egoismul este sursa tuturor
relelor din lume
7. Toleranţa este respectul, acceptarea şi aprecierea bogăţiei şi diversităţii
culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie şi manierelor de
exprimare a calităţii noastre de fiinţe umane.
8. Frica şi precauţia firească înaintea a ceea ce ne este necunoscut, neobişnuit şi străin,
duce adesea spre ostilitate şi intoleranţă. Acest fenomen este foarte răspândit în lumea
animală, dar şi în societatea umană, însă numai în societatea umană el a luat o asemenea
amploare, încât a generat razboaie sângeroase, moarte şi haos.
9. Oricât ar părea de paradoxal, pericolul de a
deveni intoleranţi ne pândeşte şi din altă
parte. Prozelitismul, alimentat de orgoliul şi
dorinţa de a domina, este un imbold foarte
puternic al naturii omeneşti. Orice adevăr ar
descoperi pentru sine, omul, ca o fiinţă socială,
doreşte să-l împărtăşească altora, dar foarte
adesea, când ideea nu este acceptată, autorul ei
insistă în mod abuziv, devenind agresiv şi
intolerant.
10. Frica şi precauţia firească înaintea a ceea ce ne este necunoscut, neobişnuit şi
străin, duce adesea spre ostilitate şi intoleranţă. Acest fenomen este foarte
răspândit în lumea animală, dar şi în societatea umană, însă numai în
societatea umană el a luat o asemenea amploare, încât a generat razboaie
sângeroase, moarte şi haos.
