2. Turnul Eiffel
Turnul Eiffel (din franceză: La tour Eiffel, care se pronunță la tur e-
'fel) este o construcție faimoasă pe schelet de oțel din Paris ce măsoară 324
m înălțime. Turnul a devenit simbolul Franței cel mai răspândit la nivel
mondial. A fost conceput de către Émile Nouguier, Maurice
Koechlin și Stephen Sauvestre, angajați la Eiffel și Co. Gustave Eiffel, inițial
reticent cu privire la proiect, a devenit ulterior un mare susținător al său și a
cumpărat brevetul. Turnul, care poartă numele său, este una dintre
principalele destinații turistice ale Parisului și lumii, cu mai mult de 5,5
milioane de vizitatori anual. Turnul și-a primit cel de-al 200.000.000 vizitator
la 28 noiembrie 2002.
Structura a fost construită între anii 1887-1889. Aceasta urma să servească
drept arc de intrare la Expoziția Universală (1889), un târg mondial ce
sărbătorea centenarul Revoluției franceze. A fost inaugurat la 31
martie1889 și deschis pentru public la 6 mai. 300 de muncitori au unit
18.038 de piese de oțel, folosind două milioane jumătate de nituri. Luând în
considerare standardele de siguranță din acel moment, este remarcabil
faptul că un singur muncitor a murit la construcția turnului, și anume în
timpul instalării lifturilor. Lifturile originale funcționau cu ajutorul unui sistem
hidraulic, lifturile actuale sunt electrice.
Turnul are 300 m înălțime, excluzând antena din vârf, ce mai adaugă 20 de
metri, și o greutate de peste 10.000 de tone. Când a fost construit era cea
mai înaltă clădire din lume. Întreținerea turnului include utilizarea a 50 de
tone de vopsea maro închis, la fiecare 7 ani. Depinzând de temperatura
aerului, Turnul Eiffel își schimbă înălțimea cu câțiva centimetri datorită
contracției și dilatării aliajului de metale.
Cel puțin la începuturile sale, publicul a întâmpinat cu multă reticență
această construcție, considerând-o inestetică. Astăzi însă este considerat
drept simbolul orașului și una dintre cele mai frapante piese de
artăarhitecturală din lume. Unul dintre clișeele hollywoodiene este priveliștea
de la o fereastră pariziană, care întotdeauna include Turnul Eiffel.
La început, Eiffel a primit permisiunea de a lăsa monumentul în viață timp de
20 de ani, dar ținând cont că oferea o serie de beneficii în domeniul
comunicațiilor, s-a renunțat la demontarea sa.
Turnul are 3 nivele: accesul publicului la primul și al doilea nivel se poate
face atât pe scări, cât și cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face
exclusiv cu liftul.
Clădirea, unde lucrează 500 de persoane (250 de salariați direcți ai SETE și
250 ai diferiților concesionari ai monumentului), este deschisă publicului pe
tot parcursul anului. Turnul Eiffel este înscris ca monument istoric din24
iunie 1964 și face parte din patrimoniul mondial UNESCO din 1991,
împreună cu alte monumente pariziene.
3. Catedrala Notre-
Dames
Catedrala Notre-Dame din
Paris (în română Catedrala
Doamna Noastră, cu referire
la Fecioara Maria) este un
monument al arhitecturii
gotice timpurii din Franța,
sediu al Arhiepiscopiei
Parisului. Catedrala se află
pe Île de la Cité, în
centrul Parisului.
Notre-Dame este considerată
cea mai întunecată catedrală
dintre marile catedrale gotice,
dar, pe bună dreptate, lumina
care se filtrează prin rozetele
colorate conferă sentimente
mistice în penumbra severă.
4. Arcul de Triumf
Arcul de Triumf (Arc de Triomphe în franceză) este un
monument situat în Paris, în Place de l'Étoile, la
extremitatea vestică a bulevardului Champs-Élysées (cel
mai frumos bulevard din lume, după parizieni). Se află la
intersecția mai multor bulevarde, cum ar fi Grande
Armee, Wagram și, bineînțeles, Champs-Élysées.
Comandat de Napoleon Bonaparte în 1806, a fost
terminat abia în 1836. Inspirat de arhitectura romană și
înalt de cincizeci demetri, poartă patru altoreliefuri, câte
unul pe fiecare stâlp:
Triumful din 1810
Rezistența
Pacea
La Marseillaise
Pe zidurile interioare sunt înscriși cei 558 de generali ai
Imperiului. Numele celor care au murit în luptă sunt
subliniate.
Arcul face parte acum din monumentele naționale
franceze cu o mare însemnătate istorică. La picioarele
sale se află Mormântul Soldatului Necunoscut din Primul
Război Mondial; sistemul ce alimentează flacăra care îl
comemorează a fost pentru prima dată folosit aici.
Soldatul Necunoscut este comemorat la fiecare 11
noiembrie, ziua armistițiului semnat
între Franța și Germania în1918.
5. Muzeul Luvru
(Musee du Louvre)
Muzeul Luvru (în franceză Musée
du Louvre) este cel mai
mare muzeu de istorie și artă
din Franța (după suprafață,
210.000 m2 dintre care 60.600
m2 destinați expozițiilor) și unul
dintre cele mai importante muzee
din lume. Este situat în centrul
capitalei franceze, Paris, între
cheiul drept al Senei și strada
Rivoli (franceză Quai de Louvre -
Rue Am. de Coligny - Rue Rivoli),
în primul arondisment, într-o
clădire istorică, fost palat regal,
Palatul Luvru. Exponatele de artă
franțuzești acoperă o largă parte
din istoria Franței, de la Dinastia
Capețienilor până în prezent.
6. Castelele din
Franta
Castelele de pe Valea Loarei
sunt castele situate în
regiunile Centre (Touraine, Blaisois, Orléa
nais, Berry) și Pays de la
Loire (Anjou).Printre cele mai remarcabile
și renumite sunt următoarele:
Castelul Amboise
Castelul Angers
Castelul Azay-le-Rideau
Castelul Bastie d'Urfe
Castelul Blois
Castelul Brissac
Castelul Chambord
Castelul Châteaudun
Castelul Cheverny
Castelul Chaumont-sur-Loire
Castelul Chenonceau
Castelul Chinon
Castelul Gien
Castelul Langeais
Castelul Loches
Castelul Meung-sur-Loire
Castelul Montsoreau
Castelul Saint-Brisson
Castelul Saint-Maurice
Castelul Saumur
Castelul Serrant
Castelul Sully-sur-Loire
Castelul Talcy
Castelul Ussé
Castelul Valençay
Castelul Villandry
Valea Loarei, înscrisă în
anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul
mondial UNESCO, desemnează partea
situată între localitățile Sully-sur-
Loire și Saint-Florent-le-Vieil. Valea Loarei
constituie un loc excepțional datorită
diversității biologice, dar și pentru bogăția
istorică și culturală (parcuri, castele și
orașe). Este foarte greu să afli numărul
exact al castelelor din Franța. În Valea
Loarei, există în jur de 50, 60 de astfel de
reședințe medievale, dar conceptul de
“castel” este atât de interpretabil, încât
numarul lor se poate dubla sau chiar tripla
în funcție de criteriile aplicate în selecție.
Un lucru este evident: Franța, această
țară acastelelor, fie ele regale, princiare,
nobiliare sau militare, are cea mai mare
concentrație de astfel de clădiri din
întreaga lume. Simboluri ale regalității,
valori ale renascentismului, bijuterii ale
artei arhitecturale sau decorative, multe
dintre aceste reședințe au devenit
astăzi hoteluri sau case de oaspeți.