1. Curtea nu pune la dispozitie aparatori din oficiu. De asemenea, nu exista formular tipizat
privind intinderea reparatiilor si pretentiilor. Nici jurisprudenta nu este uniforma in acest
sens (de multe ori
despagubirile pentru bunuri au fost mai mari -1.300.000 euro in cazul Beyeler c.
Italia- decat cele pentru incalcarea art. 3 interdictiei de a fi supus torturii -500.000 euro
in Selmouni v. Franta).
Ramane la latitudinea Curtii sa aprecieze, in functie de ceea ce solicitati (reparatie
materiala si/sau morala).
Reparatii morale s-au acordat pentru incalcarea art. 3 si art. 5 (caz Nikolova v.
Bulgaria, T.W. v, Malta etc.etc.) iar reparatiile materiale vin ca o consecinta.
Cat priveste limba de corespondenta poate fi foarte bine Limba romana (daca ati trimis
formular tipizat ati vazut).
Succes,
EUROPEAN COURT OF HUMAN RIGHTS
411
28.7.99
Press release issued by the Registrar
JUDGMENT IN THE CASE OF SELMOUNI v. FRANCE
In a judgment delivered at Strasbourg on 28 July 1999 in the case of Selmouni
v. France, the European Court of Human Rights held unanimously that there
had been a violation of Article 3 (prohibition of torture) and Article 6 § 1 (right
to a hearing within a reasonable time) of the European Convention on Human
Rights. Under Article 41 (just satisfaction) of the Convention, the Court
awarded the applicant 500,000 French francs for pecuniary and non-pecuniary
damage, and 113,364 French francs for legal costs and expenses.
1. Principal facts
The applicant, Ahmed Selmouni, a Netherlands and Moroccan national, was
born in 1942 and is currently in prison in Montmédy (France).

2. The applicant was held in police custody in Bobigny from 25 to 29 November
1991 and questioned by police officers from the Seine-Saint-Denis Criminal
Investigation Department in connection with drug-trafficking proceedings.
While he was in police custody he was examined six times by doctors, which
resulted in six medical certificates being drawn up. When he was brought
before the investigating judge (in proceedings in which he was ultimately
sentenced to fifteen years’ imprisonment in a judgment of Bobigny Criminal
Court of 7 December 1992), the judge took the initiative of ordering an expert
medical report. After being placed in detention, the applicant was again
examined by the doctor from the medical department of Fleury-Mérogis prison.
On 7 December 1991 the expert appointed by the investigating judge examined
him and listed the visible injuries on his body, concluding that they had been
sustained at a time which corresponded to the period of police custody. On
1 December 1992 the applicant was questioned about the events for the first
time by an officer of the National Police Inspectorate. The record of the
interview was sent to the Bobigny Public Prosecutor on 2 December 1992.
On 1 February 1993 the applicant lodged a criminal complaint together with an
application to join the proceedings as a civil party for "assault occasioning
actual bodily harm resulting in total unfitness for work for more than eight
days; assault and wounding with a weapon (namely a baseball bat); indecent
assault; assault occasioning permanent disability (namely the loss of an eye);
and rape aided and abetted by two or more accomplices, all of which offences
were committed between 25 and 29 November 1991 by police officers in the
performance of their duties". On 22 February 1993 a judicial investigation was
opened in the Bobigny tribunal de grande instance into the complaint lodged
both by the applicant and by another person who had been taken into police
custody. An identity parade was organised on 10 February 1994. The applicant
picked out four police officers (a fifth officer being identified by the other civil
party on 7 March 1996). In a judgment of 27 April 1994 the Court of Cassation
decided to remove the case from the Bobigny investigating judge and transfer it
to a judge attached to the Versailles tribunal de grande instance, in the interests
of the proper administration of justice. The identified police officers were
charged in January, February and March 1997. On 21 October 1998 they were
committed for trial at the Criminal Court on charges of assault occasioning
unfitness for work for less than eight days and indecent assault committed
collectively and with violence and coercion. In a judgment of 25 March 1999
the Versailles Criminal Court sentenced the police officers to three years’
imprisonment, except for the one who had been in charge, in respect of whom it
handed down a four-year prison sentence and issued a warrant for his
immediate arrest. In a judgment of 1 July 1999 the Versailles Court of Appeal

3. convicted the police officers of assault with or under the threat of the use of a
weapon, occasioning total unfitness for work for less than eight days in the case
of Mr Selmouni and more than eight days in the case of the other victim, by
police officers in the course of their duty and without legitimate reason. The
police officers were given suspended prison sentences of twelve to fifteen
months, except for the one who had been in charge, who was sentenced to
eighteen months’ imprisonment, of which fifteen months were suspended.
2. Procedure and composition of the Court
The application was lodged with the European Commission of Human Rights
on 28 December 1992. Having declared the application admissible, the
Commission adopted a report on 11 December 1997 in which it established the
facts and expressed the unanimous opinion that there had been a violation of
Articles 3 and 6 § 1 of the Convention. It referred the case to the Court on
16 March 1998. The Netherlands Government also brought the case before the
Court.
Under the transitional provisions of Protocol No. 11 to the Convention, the case
was transmitted to the Grand Chamber of the European Court of Human Rights
on 1 November 1998, the date on which the Protocol entered into force.
Judgment was given by the Grand Chamber of 17 judges, composed as follows:
Luzius Wildhaber (Swiss), President
Luigi Ferrari Bravo (Italian),
Giovanni Bonello (Maltese),
Lucius Caflisch (Swiss),
Pranas Kuris (Lithuanian),
Jean-Paul Costa (French),
Willi Fuhrmann (Austrian),
Karel Jungwiert (Czech),
Marc Fischbach (Luxemburger),
Boštjan Zupancic (Slovenian),
Nina Vajic (Croatian),
John Hedigan (Irish),
Wilhelmina Thomassen (Dutch),
Margarita Tsatsa-Nikolovska (FYROMacedonia),
Tudor Pantiru (Moldovan),
Rait Maruste (Estonian),
Kristaq Traja (Albanian), Judges,

4. and also Maud de Boer-Buquicchio, Deputy Registrar.
3. Summary of the judgment
Complaints
The applicant complained that, on account of ill-treatment which he alleged he
had suffered during police custody and the length of the proceedings relating to
his criminal complaint and application to join the proceedings as a civil party,
there had been a violation of Article 3 of the European Convention on Human
Rights, which prohibits torture and inhuman and degrading treatment, and of
Article 6 § 1 of the Convention, which guarantees the right to a decision on
civil rights and obligations within a "reasonable time".
Decision of the Court
The Government’s preliminary objections
The Government’s main submission, which was the same as that made before
the Commission, was that the complaint based on Article 3 could not be
examined by the Court as the case stood because the applicant had not
exhausted domestic remedies. The Government submitted that the applicant’s
application to join the criminal proceedings against the police officers as a civil
party was an ordinary remedy sufficient to afford redress for the alleged
damage.
After examining the facts, the Court formed the opinion that the issue was not
so much whether there was an inquiry, since it appeared to have been
conclusively established that there had been one, as whether it had been
conducted diligently, whether the authorities had been determined to identify
and prosecute those responsible and, accordingly, whether the inquiry had been
"effective". The Court considered that Mr Selmouni’s allegations, which – as
had been clear from the medical certificates of which the authorities were
aware – amounted at the very least to an arguable claim, were particularly
serious, in respect of both the alleged facts and the status of the persons
implicated.
The Court considered that the authorities had not taken the positive measures
required in the circumstances of the case to ensure that the remedy referred to
by the Government was effective. Accordingly, given the lack of convincing
explanation by the Government as to the "effectiveness" and "adequacy" of the
remedy they had relied on, that is, a criminal complaint together with an

5. application to join the proceedings as a civil party, the Court considered that the
remedy available to the applicant was not, in the instant case, an ordinary
remedy sufficient to afford him redress in respect of the violations he had
alleged. While emphasising that its decision was limited to the circumstances of
this case and should not be interpreted as a general statement to the effect that a
criminal complaint together with an application to join the proceedings as a
civil party is never a remedy which must be used in the event of an allegation
of ill-treatment during police custody, the Court decided that the Government’s
objection on grounds of failure to exhaust domestic remedies could not be
upheld.
Article 3 of the Convention
As regards the establishment of the facts, the Court noted the existence of
several medical certificates containing precise and concordant information, and
the lack of any plausible explanation of how the injuries had been caused. As
well as that, it was of the opinion that, in the context of the complaint submitted
for its examination, those of the allegations in Mr Selmouni’s statements that
were not supported by the medical reports could also be considered to have
been established, excepting the allegations of rape and loss of visual acuity.
The Court found that all the injuries recorded in the various medical certificates
and the applicant’s statements regarding the ill-treatment to which he had been
subjected while in police custody established the existence of physical and –
undoubtedly (notwithstanding the regrettable failure to order a pyschological
report on Mr Selmouni after the events complained of) – mental pain and
suffering. The course of the events also showed that pain and suffering had
been inflicted on the applicant intentionally for the purpose of, inter alia,
making him confess to the offence which he had been suspected of having
committed. Lastly, the medical certificates annexed to the case file showed
clearly that the numerous acts of violence had been directly inflicted by police
officers in the performance of their duties.
The acts complained of had been such as to arouse in the applicant feelings of
fear, anguish and inferiority capable of humiliating and debasing him and
possibly breaking his physical and moral resistance. The Court therefore found
elements which were sufficiently serious to render such treatment inhuman and
degrading.
In other words, it remained to establish in the present case whether the "pain or
suffering" inflicted on Mr Selmouni could be defined as "severe" within the
meaning of Article 1 of the United Nations Convention against Torture, which

6. came into force on 26 June 1987. The Court considered that this "severity" was,
like the "minimum severity" required for the application of Article 3, in the
nature of things, relative; it depended on all the circumstances of the case, such
as the duration of the treatment, its physical or mental effects and, in some
cases, the sex, age and state of health of the victim, etc.
The Court was satisfied that a large number of blows had been inflicted on
Mr Selmouni. Whatever a person’s state of health, it could be presumed that
such intensity of blows would cause substantial pain. Moreover, a blow did not
automatically leave a visible mark on the body. However, it could be seen from
the expert medical report of 7 December 1991 that the marks of the violence
Mr Selmouni had endured had covered almost all of his body.
The Court also observed that the applicant had been subjected to a certain
number of acts which would have been heinous and humiliating for anyone,
irrespective of their condition.
The Court noted, lastly, that the above events had not been confined to any one
period of police custody during which – without this in any way justifying them
– heightened tension and emotions might have led to such excesses. It had been
clearly established that Mr Selmouni had endured repeated and sustained
assaults over a number of days of questioning.
Under these circumstances, the Court was satisfied that the physical and mental
violence, considered as a whole, committed against the applicant’s person had
caused "severe" pain and suffering and had been particularly serious and cruel.
Such conduct had to be regarded as acts of torture for the purposes of Article 3
of the Convention.
Article 6 § 1 of the Convention
The Court considered that the period to be taken into consideration in
examining the length of the proceedings with regard to the "reasonable time"
requirement laid down in Article 6 § 1 had begun when the applicant had
expressly lodged a complaint while being interviewed by an officer of the
National Police Inspectorate, that is, on 1 December 1992. The Court noted that
this simple form of criminal complaint was a remedy afforded by French law
and that the Public Prosecutor had been informed of the applicant’s complaint
as early as 2 December 1992, when the record of the interview by the officer
had been transferred to him. Having regard to the nature and extreme
seriousness of the alleged acts, the Court did not consider that it should take as
the starting-point 1 February 1993, the date on which the applicant had lodged

7. a criminal complaint and an application to join the proceedings as a civil party
or, a fortiori, the date on which that complaint and application had been
registered.
The Court noted that the proceedings, which are still pending since an appeal
on points of law may be brought, had already lasted more than six years and
seven months. Irrespective of the Government’s acknowledgement that, regard
being had to the seriousness of the alleged facts, the overall length of the
proceedings had been excessive, the Court considered that its conclusions with
regard to the admissibility of the complaint based on Article 3, in particular the
finding that a number of delays had been attributable to the judicial authorities,
resulted in a finding that this complaint was well-founded.
The Court considered that the "reasonable time" prescribed by Article 6 § 1 had
been exceeded.
Accordingly, there had been a violation of Article 6 § 1 of the Convention on
account of the length of the proceedings.
Article 41 of the Convention
(a) Damages - Costs and expenses
Having regard to the extreme seriousness of the violations of the Convention of
which Mr Selmouni was a victim, the Court considered that he had suffered
personal and non-pecuniary injury for which the findings of violations in its
judgment did not afford sufficient satisfaction. Considering, having regard to its
previous conclusions, that the question of the application of Article 41 was
ready for decision, and making its assessment on an equitable basis as required
by that Article, it awarded him 500,000 French francs.
The Court considered reasonable only the applicant’s claim for costs and
expenses incurred before the Commission and the Court, namely 113,364
French francs. It awarded him that amount in full, less the amounts received in
legal aid from the Council of Europe which had not already been taken into
account in the claim.
(b) Request for transfer to the Netherlands
The applicant requested a transfer to the Netherlands to serve the remainder of
his sentence there.

8. The Netherlands Government, having regard to the circumstances of the case,
supported the applicant’s request, observing that the two States concerned were
parties to the Convention on the Transfer of Sentenced Persons of 21 March
1993.
The Court reiterated that Article 41 did not give it jurisdiction to make such an
order against a Contracting State.
(c) Request for a declaration that the sums in question should be exempt from
attachment
The applicant pointed out that he had been ordered to pay, jointly and severally
with the other persons convicted in the proceedings against them, a customs
fine of 12 million French francs. Accordingly, the applicant asked the Court to
specify in its judgment that the sums awarded under Article 41 should be
exempt from attachment.
The Court considered that the compensation fixed pursuant to Article and due
by virtue of a judgment of the Court should be exempt from attachment. It
would be incongruous to award the applicant an amount in compensation for,
inter alia, ill-treatment constituting a violation of Article 3 of the Convention
and costs and expenses incurred in securing that finding if the State itself were
then to be both the debtor and creditor in respect of that amount. Although the
sums at stake were different in kind, the Court considered that the purpose of
compensation for non-pecuniary damage would inevitably be frustrated and the
Article 41 system perverted if such a situation were to be deemed satisfactory.
However, the Court did not have jurisdiction to accede to such a request. It
therefore had to leave this point to the discretion of the French authorities.
The Court’s judgments are accessible on its Internet site
(http://www.dhcour.coe.fr) on the day of their delivery.
Registry of the European Court of Human Rights
F – 67075 Strasbourg Cedex
Contacts: Roderick Liddell (telephone: (0)3 88 41 24 92)
or Emma Hellyer (telephone: (0)3 90 21 42 15)
Fax: (0)3 88 41 27 91
The European Court of Human Rights was set up in 1959 in Strasbourg to
deal with alleged violations of the 1950 European Convention on Human
Rights. On 1 November 1998 a full-time Court was established, replacing the
original two-tier system of a part-time Court and Commission.

9. Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Sectiunea a patra
Corsacov versus Moldova
(Cererea nr.18944/02)
Hotarire din 04.04.2006
* * *
Aceasta hotarire va deveni definitiva in conditiile prevazute de
articolul 44 §2 al Conventiei. Ea poate fi supusa unei revizuiri
editoriale.
In cauza Corsacov v. Moldova,
1. Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectiunea a Patra), in
sedinta Camerei compusa din:
Sir Nicolas Bratza, presedinte, Dl G.Bonello, Dl.K.Traja, Dl
S.Pavlovschi, Dl L.Garlicki, Dra L.Mijovic, Dl J.Sikuta, judges, si Dl
M.O’Boyle, Grefierul Sectiunii,
Dupa ce a deliberat in secret la 14 martie 2006,
Pronunta urmatoarea hotarire, care a fost adoptata la aceeasi data:
PROCEDURA
2. Cazul a rezultat dintr-o cerere (nr. 18944/02) impotriva Republicii
Moldova, depusa la Curte in conformitate cu prevederile articolului 34
al Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor Omului si a
Libertatilor Fundamentale („Conventia”) de catre Mihai Corsacov
(„reclamant”), la 6 august 2001.
3. Reclamantul a fost reprezentat de catre Dra Doina Straisteanu, care
a actionat initial in numele „Comitetul Helsinki pentru Drepturile
Omului din Republica Moldova”, o organizatie non-guvernamentala cu
sediul la Chisinau, iar ulterior de sine statator. Guvernul Republicii
Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de catre Agentul sau, Dl
Vitalie Parlog.
4. Reclamantul a pretins ca el a fost supus unei brutalitati grave din
partea politiei si ca autoritatile au omis sa desfasoare o investigatie
adecvata a incidentului, ceea ce constituie o incalcare a articolului
3. El de asemenea se plinge de incalcarea articolului 13 al
Conventiei.
5. Cererea a fost repartizata celei de a Patra Sectiuni. La 22 iunie
2004 o Camera din cadrul acestei Sectiuni a decis sa comunice cererea
Guvernului.
6. La 1 noiembrie 2004, Curtea a schimbat componenta Sectiunilor sale
(articolul 25 §1 al Regulamentului). Aceasta cauza a fost repartizata
celei de-a Patra Sectiuni nou infiintate (articolul 25 §1 al
Regulamentului).
7. Printr-o decizie care dateaza din 13 septembrie 2005, Curtea a
declarat cererea ca fiind admisibila.
8. Reclamantul si Guvernul au prezentat fiecare observatiile lor cu
privire la fondul cauzei (articolul 59 §1 al Regulamentului).
IN FAPT
I. CIRCUMSTANTELE CAUZEI
9. Reclamantul s-a nascut in 1981 si traieste in Carpineni, Moldova.

10. 10. La 9 iulie 1998 reclamantul, care pe atunci avea virsta de
saptesprezece ani, a fost arestat fiind acuzat de furt. In timp ce era
condus spre masina de politie el a incercat sa arunce un cutit din
buzunar. Dupa ce au fost atentionati de un trecator, ofiterii de
politie A.Tulbu si V.Dubceac l-au aruncat pe reclamant la pamint.
Conform spuselor reclamantului, ei de asemenea l-au lovit in fata si i-
au pus catusele. De asemenea, reclamantul pretinde ca ei l-au agresat
pe parcursul drumului spre sectia de politie.
11. La sectia de politie, dupa spusele reclamantului, ofiterii au
continuat sa-l bata pe durata audierii. Ei l-au lovit cu picioarele,
i-au aplicat lovituri cu pumnii si l-au batut cu bastoane pe toata
suprafata corpului si pe talpile picioarelor pentru a obtine o
recunoastere a vinovatiei. Pe parcursul batailor el a fost incatusat.
El a fost de asemenea suspendat de o bara de metal o perioada
indelungata de timp. Guvernul neaga aceste alegatii.
12. La 10 iulie 1998 reclamantul pretinde ca a fost dus de catre
politistii care l-au arestat in padure pentru reconstituirea faptelor.
El pretinde ca a fost batut pe parcursul drumului spre padure. In
padure, unul din ofiterii de politie i-a pus pistolul la timpla si l-a
amenintat ca-l impusca daca nu-si recunoaste vina. El a fost eliberat
din detentie in seara acelei zile. Din documentele prezentate de catre
parti reiese ca reclamantul a recunoscut ca a comis furtul. Totusi,
ulterior urmarirea penala impotriva sa a fost incetata din motivul
lipsei „elementelor constitutive” ale infractiunii.
13. Conform Guvernului, reclamantul nu a fost amenintat cu arma de
catre ofiterii de politie, deoarece acestia nu l-au insotit in padure.
El a fost luat in padure in scopul efectuarii investigatiilor, dar nu
in vederea reconstituirii faptelor.
14. La 11 iulie 1998, starea sanatatii reclamantului s-a inrautatit si
mama sa l-a dus la un medic, care a stabilit ca el a suferit o trauma
cranio-cerebrala si are sindromul cerebral post-contuzie.
15. La 13 iulie 1998 un medic legist a examinat reclamantul si a
stabilit prezenta unor vinatai surii-galbui de 3 x 2 cm si de 6 x 5 cm
in jurul ochiului sau drept, urechii sale drepte, buzelor si pe talpa
piciorului sau sting. Tesutul moale de pe cap, precum si dintii sai din
partea dreapta provocau durere la atingere. Medicul a conchis ca
leziunile corporale puteau fi provocate de lovituri cu un obiect
contodent, posibil in conditiile descrise de catre reclamant si
corespund categoriei de leziuni corporale usoare.
16. La 13 iulie 1998 mama reclamantului a depus o plingere penala la
procuratura raionului Hincesti, solicitind instituirea urmaririi penale
impotriva ofiterilor de politie care i-au aplicat un tratament rau
fiului sau si l-au amenintat cu moartea.
17. La 14 iulie 1998, un ORL-list a examinat reclamantul si a conchis
ca el suferea de hyperaemie si ca a suferit o perforare centrala a
membranei timpanului drept.
18. La 28 iulie 1998 un alt specialist a ajuns la concluzia ca
reclamantul suferea de otita acuta post traumatica in partea dreapta si
de otita agnogenica in partea stinga cu surditate de perceptie.
19. Intre 14 si 25 iulie, 30 iulie si 22 august, 2 si 17 septembrie si
14 octombrie si 3 noiembrie 1998 reclamantul a fost spitalizat cu
diagnosticul de trauma cerebrala si surditate de perceptie brusc
instalata.
20. La 3 august 1998 mama reclamantului a fost informata de catre
procuratura Hincesti ca plingerea sa a fost respinsa din motivul lipsei
„elementelor constitutive” ale infractiunii. Ea a depus plingere
impotriva acestei decizii la procurorul ierarhic superior.

11. 21. La 21 august 1998 mama reclamantului a primit o scrisoare de la un
procuror ierarhic superior din procuratura Hincesti, prin care era
informata ca plingerea sa a fost respinsa. Ea a atacat aceasta decizie
la Judecatoria Hincesti.
22. La 16 noiembrie 1998 Judecatoria Hincesti a anulat decizia
procurorului de respingere a plingerii reclamantului cu privire la
tratamentul rau aplicat si a ordonat desfasurarea unei anchete
suplimentare. Ea a constat printre altele ca nu era disputat faptul ca
reclamantul a suferit leziunile sale corporale pe data de 9 iulie 1998,
fie la sectia de politie sau in drum spre aceasta; totusi
circumstantele nu erau clare. Judecatoria de asemenea a constatat ca
procuratura Hincesti nu a acordat suficienta atentie faptului ca
incepind din 9 iulie 1998 reclamantul permanent era supus tratamentului
medical in spital si astfel a fost lipsit de posibilitatea de a
frecventa scoala.
23. La 15 ianuarie 1999 procuratura Hincesti a adoptat o noua decizie
prin care din nou a refuzat sa instituie urmarirea penala impotriva
ofiterilor de politie care se pretinde ca au aplicat un tratament rau
inculpatului. In decizie se mentiona printre altele ca leziunile
suferite de reclamant au fost cauzate de caderea sa din 9 iulie 1998,
atunci cind ofiterii de politie au trebuit sa-l arunce la pamint pentru
a contracara atacatul sau cu un cutit asupra unuia din ei. Decizia se
baza pe o expertiza medicala din data de 14 ianuarie 1999 care mentiona
ca leziunile ar fi putut fi cauzate fie de un obiect contodent, fie de
o cadere. Mama reclamantului s-a adresat Procuraturii Generale.
24. La 25 februarie 1999 Procuratura Generala a clasat decizia din 15
ianuarie 1999 ca fiind „prematura” si dosarul a fost retrimis
procuraturii din raionul Hincesti pentru revizuire. Procuratura a
constatat printre altele ca investigatia a omis sa elucideze
circumstantele pretinsului atac cu cutitul comis de catre reclamant
asupra unuia dintre ofiterii de politie.
25. La 15 martie 1999 Procuratura raionului Hincesti a emis o noua
decizie prin care a refuzat instituirea urmaririi penale impotriva
ofiterilor de politie pe temeiul ca actiunile lor nu au intrunit nici
un element al infractiunii.
26. La 25 martie 1999 procurorul ierarhic superior a clasat decizia din
15 martie 1999 din motivul ca pretinsul atac cu cutitul al
reclamantului impotriva unui ofiter de politie nu a fost investigat
corespunzator.
27. La 9 aprilie 1999 Procuratura raionului Hincesti a adoptat o noua
decizie prin care din nou a refuzat instituirea urmaririi penale
impotriva ofiterilor de politie, deoarece actiunile lor au fost
justificate. In acelasi timp, procuratura a constatat ca reclamantul
nu a atacat vreun ofiter de politie cu cutitul, dar mai degraba
ofiterul de politie a crezut ca exista un risc ca el sa fie atacat.
Mama reclamantului a adresat o plingere impotriva acestei decizii
procurorului ierarhic superior.
28. La 1 mai 1999 procurorul ierarhic superior a clasat decizia din 9
aprilie 1999 si a ordonat instituirea urmaririi penale impotriva celor
doi ofiteri de politie.
29. La o data nespecificata, reclamantul a depus o plingere la
Ministerul Afacerilor Interne.
30. La 14 iunie 1999 Ministerul Afacerilor Interne a informat
reclamantul ca vor fi aplicate sanctiuni disciplinare impotriva
ofiterilor de politie A.Tulbu si V.Dubceac numai daca va fi constatata
vinovatia lor.

12. 31. La 20 septembrie 1999 procuratura Hincesti a adoptat decizia de
refuz de instituire a urmaririi penale. Decizia a constatat printre
altele ca reclamantul a avut in cutit in mina sa, dar ca el nu a
incercat sa atace vreun ofiter de politie. Mama reclamantului a depus
o plingere impotriva acestei decizii.
32. La 18 noiembrie 1999 procurorul ierarhic superior din cadrul
procuraturii Lapusna a respins aceasta plingere. In decizie se
prevedea, printre altele ca leziunile corporale ale reclamantului au
fost cauzate in urma caderii sale din 9 iulie 1998 cind reclamantul a
incercat sa arunce cutitul sau, dar ofiterii de politie au crezut ca el
va folosi cutitul impotriva lor si l-au aruncat la pamint. Starea
sanatatii reclamantului era „normala” si nici un martor nu a vazut ca
ofiterii de politie l-au batut. Mama reclamantului a depus o plingere
impotriva acestei decizii.
33. La 10 februarie 2000 Procuratura Generala a admis plingerea
reclamantului si a ordonat redeschiderea urmaririi penale. Ea a
statuat, printre altele, ca investigatia a fost desfasurata „de o
maniera extrem de superficiala”. Ea a ordonat anchetatorilor, printre
altele, sa audieze martorii si partile cauzei si sa investigheze daca
ofiterii de politie A.Tulbu si V.Dubceac au tras focuri de arma in
padure. De asemenea, a fost ordonata o examinare medicala a
reclamantului si a notat citeva declaratii contradictorii ale
martorilor si incalcari procedurale.
34. La 28 februarie 2000, la cererea anchetatorului V.B. din
procuratura Hincesti a fost instituita o comisie medicala independenta
compusa din 4 medici legisti cu experienta care au efectuat o examinare
medicala detaliata a reclamantului. In baza unor certificate medicale
anterioare si a propriei examinari comisia a intocmit o expertiza
medicala care, printre altele, mentiona ca:
“Pe parcursul examinarii medicale s-a constatat ca reclamantul avea
vinatai in jurul ochiului drept, a urechii drepte, pe buze si pe talpa
piciorului sting.
Din fisa medicala a reclamantului reiese ca la virsta de 8 luni... el a
suferit o otita purulenta la urechea stinga.
La 11 iulie 1998, un medic neurolog a constat ca reclamantul a suferit
o trauma acuta la cap cu sindrom cerebrostenic.
La 14 iulie 1998, un ORL-ist a constatat ca reclamantul a suferit o
hyperaemie timpanica si a avut o perforare centrala a membranei
timpanului drept ca rezultat al unei barotraume [o leziune cauzata de
schimbarile rapide si bruste ale presiunii] suferite la 9 iulie 1998.
La 14 iulie 1998, reclamantul nu avea vreo leziune la dinti.
La 28 iulie 1998, un ORL-ist a constatat ca reclamantul a suferit o
otita acuta media post-traumatica la urechea dreapta si o otita
agnogenica la urechea stinga. El a suferit de surditate de perceptie
brusc instalata.
La 9 octombrie 1998, un medic neurolog a constatat ca in rezultatul
traumei suferite la cap reclamantul a suferit o hipertensiune
intercraniana cu semne de epilepsie.
La 20 aprilie 2000, reclamantul a fost examinat de un otolaringologist
care a constatat ca el a suferit o hipoacuzie bilaterala post-
traumatica [o pierdere usoara a capacitatii de auz]. A fost recomandata
spitalizarea sa.
...
1. In baza celor mentionate, comisia a ajuns la concluzia ca domnul
Corsacov a suferit leziuni corporale sub forma de vinatai pe fata
(ochiul drept, urechea dreapta si buze) si pe talpa piciorului; o

13. trauma la cap si contuzie; otita media acuta post-traumatica la urechea
dreapta si otita agnogenica la urechea stinga cu hipoacuzie bilaterala.
... Leziunile corporale ale reclamantului au necesitat tratament
medical de lunga durata si pot fi calificate ca mai putin grave.
...
3. Comisia nu are nici un temei obiectiv sa creada ca leziunile
corporale ar fi putut fi suferite de reclamant inainte de 9 iulie 1998.
4. Aceste leziuni au fost cauzate prin lovirea cu corpuri contondente,
posibil in circumstantele descrise de reclamant si ele nu au putut fi
produse prin cadere.
5. ... Actualmente starea sanatatii domnului Corsacov este relativ
satisfacatoare, el suferind de hipoacuzie bilaterala post-
traumatica...”
35. La 10 iunie 2000, procuratura Lapusna a adoptat o decizie de refuz
a urmaririi penale. Decizia prevedea, printre altele, ca reclamantul a
avut un cutit in mina sa, dar ca nu a incercat sa atace ofiterii de
politie. Mama reclamantului a depus plingere impotriva acestei decizii.
36. La 12 iulie 2000, Procuratura Generala a anulat decizia din 10
iunie 2000, ordonind desfasurarea unei investigatii suplimentare. Ea a
constatat, printre altele, ca anularea deciziei a fost ilegala si a
avut un caracter tendentios. Ea continea, printre altele:
“Contrar concluziei comisiei medicale care a constatat in mod clar ca
leziunile corporale ale domnului Corsacov au fost cauzate prin lovituri
cu un obiect contodent, posibil in circumstantele descrise de reclamant
si ca ele n-au putut fi produse prin cadere anchetatorul V.B. a indicat
in decizia sa ca leziunile corporale au fost cauzate prin caderea
reclamantului...”
37. La 3 august 2000, procuratura Lapusna a adoptat o decizie prin care
a refuzat instituirea urmaririi penale impotriva reclamantului pentru
pretinsul atac cu cutitul asupra ofiterilor de politie din 9 iulie
1998. Ea a constatat ca nu exista nici un temei sa se creada faptul ca
reclamantul a intentionat sa foloseasca cutitul impotriva ofiterilor de
politie.
38. La 31 august 2000, procuratura Lapusna a adoptat o decizie prin
care instituirea urmaririi penale impotriva ofiterilor de politie a
fost, de asemenea, respinsa. Ea a declarat, printre altele, ca
reclamantul avea un cutit in mina si ca ofiterii de politie au crezut
ca a existat o amenintare la adresa lor si l-au aruncat la pamint. In
rezultat, reclamantul a suferit leziunile sale corporale prin caderea
la pamint, lovindu-se cu capul, in timp ce ofiterii de politie au
actionat in legitima aparare. Reclamantul a depus o plingere impotriva
acestei decizii.
39. La 21 ianuarie 2001 decizia din 26 august 2000 a fost anulata de
catre Procuratura Generala, urmarirea penala fiind redeschisa.
40. La 28 februarie 2001 procuratura Lapusna a refuzat din nou
instituirea urmaririi penale impotriva ofiterilor de politie.
Reclamantul a depus o plingere impotriva acestei decizii.
41. La 20 martie 2001, procurorul ierarhic superior din procuratura
Lapusna a anulat decizia din 28 februarie 2001 si a ordonat
redeschiderea urmaririi penale.
42. La 20 iunie 2001 procuratura Lapusna a adoptat o decizie prin care
a refuzat plingerea reclamantului. Aceasta decizie prevedea, printre
altele, ca:
“... In conformitate cu certificatul medical din 15 ianuarie 1998,
Corsacov avea vinatai in jurul ochiului drept, a urechii drepte si
consecinte ale unei barotraume, o trauma la cap, care ar fi putut fi

14. cauzate prin cadere si care puteau fi calificate drept leziuni
corporale usoare.
Conform concluziei comisiei [expertiza medicala din 28 februarie 2000],
dintii domnului Corsacov nu au suferit careva leziuni si s-a constatat
ca el suferea de otita media acuta post-traumatica la urechea dreapta
si otita agnogenica la urechea stinga cu hipoacuzie bilaterala, care ar
fi putut fi cauzate prin lovituri..
Nu se disputa faptul ca reclamantul avea leziuni corporale; totusi,
leziunile corporale au fost cauzate in limitele legii. Referitor la
otita agnogenica la urechea stinga, se presupune ca reclamantul suferea
de aceasta afectiune inca din copilarie... In conformitate cu opinia
medicului A.M., otita agnogenica la urechea stinga nu are nici o
legatura cu otita de la urechea dreapta si ar fi putut fi cauzata de o
raceala sau infectie, dar nu de lovituri. Surzenia poate avea mai multe
cauze si pentru a cunoaste originile sale este important de a determina
momentul aparitiei. In acest caz este imposibil de stabilit momentul
exact la care reclamantul a inceput sa surzeasca; mai mult, deoarece in
prima sa declaratie, Corsacov a declarat ca numai dupa primirea
loviturilor el a inceput sa auda sunete in urechea sa dreapta, dar ca
el nu a spus nimic despre durerea si surzenia la urechea sa stinga.
Ofiterii de politie [A.Tulbu si V.Dubceac] si martorul C. au declarat
ca la 9 iulie 1998 in drum spre sectia de politie, nu a fost folosita
forta fizica impotriva reclamantului, cu exceptia cazului cind el a
fost deposedat de cutit. Atunci, prin modalitati tehnice speciale,
reclamantul a fost aruncat la pamint, lovindu-se cu capul...
Corsacov a admis faptul ca a avut un cutit si a explicat ca el a
incercat sa-l arunce pentru a evita orice conflict la sectia de
politie.
Ofiterii de politie M.I si D.I., care erau prezenti in sectia de
politie la 9 iulie 1998 au declarat ca nimeni nu a folosit forta fizica
impotriva reclamantului in prezenta lor, el nu a fost incatusat si
batut cu bastonul....
Mama reclamantului a declarat ca in seara de 9 iulie 1998 ea si-a
vizitat fiul la sectia de politie si acesta nu avea nici o leziune...
Unchiul reclamantului B.V., de asemenea, a declarat ca el a vizitat
reclamantul la sectia de politie la 10 iulie 1998, intre orele 1:00 si
2:00 noaptea, si ca el nu avea nici un semn de leziuni..., iar
reclamantul nu s-a plins de faptul ca ar fi fost batut.
...
Leziunile corporale care Corsacov sustine ca i-au fost provocate au
fost cauzate prin caderea la pamint, lovindu-se la cap in momentul in
care ofiterii de politie A.Tulbu si V.Dubceac s-au aflat intr-un
pericol real de a fi raniti. Ofiterii de politie au actionat in
limitele articolelor 14 si 15 ale Legii cu privire la politie, atunci
cind l-au deposedat de cutitul sau.”
43. Decizia nu continea nici o referire la alegatiile reclamantului
conform carora la 10 iulie 1998 el a fost dus in padure si amenintat cu
moartea. Reclamantul a depus o plingere impotriva acestei decizii.
44. Dupa 20 iunie 2001, urmarirea penala a fost redeschisa si incetata
de mai multe ori. Decizia definitiva de incetare a investigatiei a fost
adoptata la 10 ianuarie 2002 de catre procuratura Lapusna.
45. Dupa ce aceasta cauza a fost declarata admisibila de catre Curte la
7 noiembrie 2005, Procuratura Generala a ordonat redeschiderea
urmaririi penale. Aceasta urmarire continua sa se desfasoare. In
conformitate cu declaratiile Guvernului, redeschiderea urmaririi penale
a fost ordonata de catre Procurorul General si a avut drept baza faptul
ca reclamantul a sustinut ca i-au fost provocate leziuni corporale in

15. iulie 1998, starea sanatatii sale deteriorindu-se pina la invaliditate
de gradul II, care in conformitate cu legislatia Republicii Moldova
este echivalenta cu pierderea capacitatii de munca in proportie de 50-
75% si ca reclamantul a necesitat ingrijire medicala permanenta.
II. DREPT INTERN PERTINENT
46. Codul de Procedura Penala in vigoare intre 24 martie 1961 si 12
iunie 2003 prevede urmatoarele: «Articolul 193. Procedura plingerilor
Plingerile in scris impotriva actelor organului de cercetare penala sau
ale anchetatorului penal se adreseaza procurorului. Plingerile verbale
sint consemnate de catre procuror, anchetatorul penal sau persoana care
efectueaza cercetarea penala, intr-un proces-verbal, semnat de cel ce
face plingerea si de persoana care o primeste. Persoana care efectueaza
cercetarea penala si anchetatorul penal sint obligati ca in termen de
douazeci si patru de ore sa inainteze plingerea impreuna cu
explicatiile lor procurorului. Plingerea depusa pina la rezolvarea ei
nu suspenda executarea actului atacat, daca persoana care efectueaza
cercetarea penala, anchetatorul penal sau procurorul nu considera
necesar aceasta.
Articolul 194. Examinarea plingerii de catre procuror In termen de trei
zile de la primirea plingerii, procurorul este obligat s-o examineze si
sa comunice celui care a intocmit-o hotarirea sa. In caz de respingere
a plingerii procurorul este obligat sa arate motivele pentru care o
considera neintemeata.
Articolul 195/1. Contestarea in instanta de judecata a hotaririlor si
actiunilor organelor de urmarire penala si ale procurorului Plingerea
impotriva hotaririlor si actiunilor organului de urmarire penala si ale
procurorului poate fi inaintata in instanta de judecata de catre
banuit, invinuit, aparator, partea vatamata, partea civila, partea
civilmente responsabila, precum si de catre alte persoane ale caror
drepturi si interese legitime au fost incalcate prin hotaririle si
actiunile contestate, daca asemenea plingere nu a fost satisfacuta de
catre procuror. Persoanele specificate la alin.1 din prezentul articol
au dreptul sa atace in instanta de judecata refuzul organului de
urmarire penala si al procurorului de primire a cererii privind
comiterea infractiunii, de satisfacere a recuzarilor si a demersurilor
de intentare a dosarului penal, precum si hotaririle privind
suspendarea sau clasarea dosarului penal si alte actiuni si hotariri in
cazurile prevazute de prezentul Cod. Plingerea poate fi inaintata
judecatorului judecatoriei din raza de activitate a procuraturii in
termen de 10 zile de la data primirii instiintarii referitor la
respingerea plingerii sau la expirarea termenului de 10 zile de la data
depunerii plingerii pe adresa procurorului, daca acesta nu a dat
raspuns.
Articolul 195/1. Contestarea in instanta de judecata a hotaririlor si
actiunilor organelor de urmarire penala si ale procurorului Plingerea
impotriva hotaririlor si actiunilor organului de urmarire penala si ale
procurorului poate fi inaintata in instanta de judecata de catre
banuit, invinuit, aparator, partea vatamata, partea civila, partea
civilmente responsabila, precum si de catre alte persoane ale caror
drepturi si interese legitime au fost incalcate prin hotaririle si
actiunile contestate, daca asemenea plingere nu a fost satisfacuta de
catre procuror. Persoanele specificate la alin.1 din prezentul articol
au dreptul sa atace in instanta de judecata refuzul organului de
urmarire penala si al procurorului de primire a cererii privind
comiterea infractiunii, de satisfacere a recuzarilor si a demersurilor

16. de intentare a dosarului penal,precum si hotaririle privind suspendarea
sau clasarea dosarului penal si alte actiuni si hotariri in cazurile
prevazute de prezentul Cod. Plingerea poate fi inaintata judecatorului
judecatoriei din raza de activitate a procuraturii in termen de 10 zile
de la data primirii instiintarii referitor la respingerea plingerii sau
la expirarea termenului de 10 zile de la data depunerii plingerii pe
adresa procurorului, daca acesta nu a dat raspuns.
Articolul 195/4. Controlul judiciar al legalitatii refuzului de a porni
procesul penal Controlul judiciar al legalitatii refuzului de a porni
procesul penal se exercita de catre instanta de judecata de la locul
emiterii ordonantei in sedinta deschisa, cu participarea procurorului,
petitionarului, avocatului acestuia sau reprezentantului lui legitim.
Absenta fara motive intemeiate a partilor, instiintate la timp despre
data examinarii plingerii, nu constituie un obstacol pentru exercitarea
controlului judiciar. La inceputul sedintei, judecatorul anunta care
plingere urmeaza a fi examinata, se recomanda persoanelor prezente la
sedinta, le explica drepturile si obligatiile. Reclamantul, daca acesta
participa la examinare, argumenteaza plingerea, apoi sint audiate si
celelalte persoane prezente la sedinta. Instanta de judecata cerceteaza
concluziile despre lipsa motivelor si temeiurilor legitime pentru
pornirea procesului penal, cauzele pentru care s-a emis o astfel de
ordonanta, precum si corespunderea cu normele dreptului procesual a
temeiurilor referitoare la refuzul de a porni procesul penal. In urma
controlului judiciar, instanta de judecata pronunta una din urmatoarele
incheieri: 1) privind anularea ordonantei despre refuzul de a porni
procesul penal; 2) privind modificarea temeiurilor refuzului,
considerindu-l legal in esenta; 3) privind respingerea plingerii.
Incheierea instantei in privinta controlului legalitatii refuzului de a
porni procesul penal este definitiva si executorie la expirarea
termenului de atac, iar daca a fost atacata - dupa examinarea cauzei in
instanta de judecata ierarhic superioara.
47. Vechiul Cod Penal in vigoare intre 24 martie 1961 si 12 iunie 2003:
Articolul 185. Excesul de putere sau depasirea atributiilor de serviciu
Excesul de putere sau depasirea atributiilor de serviciu, adica
savirsirea de catre o persoana cu functie de raspundere a unor acte,
care depasesc in mod vadit limitele drepturilor si atributiilor
acordate de lege, daca aceasta a cauzat daune considerabile intereselor
publice sau drepturilor si intereselor ocrotite de lege ale persoanelor
fizice si juridice, - se pedepseste fie cu privatiune de libertate pina
la trei ani, fie cu amenda in marime de la treizeci la o suta de
salarii minime, fie cu destituire din functie, cu privarea, in toate
cazurile, de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a practica
anumite activitati pe un termen de pina la cinci ani.
48. Legea cu privire la politie din 18 decembrie 1990 prevede:
Articolul 14. Conditiile si limitele aplicarii fortei, mijloacelor
speciale si a armei de foc Politia are dreptul sa aplice forta fizica,
mijloacele speciale si arma de foc in cazurile si in modul prevazute de
prezenta lege. Aplicarea fortei, mijloacelor speciale sau a armei de
foc trebuie sa fie precedata de un avertisment privind intentia
recurgerii la ele cu acordarea unui timp suficient pentru reactia de
raspuns, cu exceptia cazurilor in care tergiversarea aplicarii fortei
fizice, a mijloacelor speciale si a armei genereaza un pericol direct
pentru viata si sanatatea cetatenilor si a colaboratorilor politiei,
poate conduce la alte urmari grave. Arma de foc nu se aplica contra
femeilor si minorilor, persoanelor de virsta inaintata, precum si
contra oamenilor cu evidente deficiente fizice, cu exceptia cazurilor
in care ei au savirsit un atac armat, opun rezistenta folosind arme sau

17. au savirsit un atac in grup, ce ameninta viata si sanatatea oamenilor,
daca actiunile de acest fel nu pot fi respinse pe alte cai si cu alte
mijloace. In toate cazurile cind aplicarea fortei nu poate fi evitata,
colaboratorii politiei sint datori sa se straduiasca sa aduca o dauna
cit mai mica sanatatii, onoarei, demnitatii si bunurilor cetatenilor,
de asemenea sa asigure acordarea asistentei medicale victimelor. In
cazul ranirii sau decedarii cetatenilor ca urmare a aplicarii fortei
fizice, a mijloacelor speciale sau a armei de foc colaboratorul
politiei este dator sa comunice despre aceasta sefului sau direct,
pentru ca acesta sa-l instiinteze pe procuror. Depasirea de catre
colaboratorii politiei a atributiilor lor in ceea ce priveste aplicarea
fortei, a mijloacelor speciale si a armei de foc atrage dupa sine
raspunderea prevazuta de lege.
Articolul 15. Aplicarea fortei fizice Colaboratorii politiei aplica
forta fizica, inclusiv procedee speciale de lupta, pentru curmarea
infractiunilor, pentru infringerea rezistentei opuse cerintelor legale,
daca metodele nonviolente nu asigura indeplinirea obligatiilor ce le
revin”.
IN DREPT
I. PRETINSA INCALCARE A ARTICOLULUI 3 AL CONVENTIEI
49. Reclamantul s-a plins de incalcarea articolului 3 al Conventiei,
care reglementeaza urmatoarele:
“Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor
inumane ori degradante.”.
50. Curtea noteaza faptul ca plingerea se refera atit la tratamentul
rau aplicat reclamantului, cit si la activitatile de investigatie
intreprinse de catre autoritati cu privire la aplicarea unui tratament
rau fata de el.
A. Observatiile prezentate de catre parti
51. In conformitate cu declaratiile reclamantului, salariile si
perspectivele profesionale ale ofiterilor de politie din Republica
Moldova depinde de numarul infractiunilor descoperite. Acest lucru
favorizeaza practicarea unor tratamente rele fata de persoanele banuite
in scopul de a obtine marturiile acestora.
52. El a declarat faptul ca a fost amenintat cu moartea si batut grav
de catre ofiterii de politie A.Tulbu si V.Dubceac. Reclamantul s-a
referit, in special la expertiza medicala din 28 februarie 2000,
intocmita de catre o comisie independenta de medici legisti numita de
catre procuratura (vezi paragraful 33 de mai sus), care in opinia
reclamantului a confirmat gravitatea leziunilor corporale cauzate lui.
Ca rezultat al batailor care i-au fost aplicate el a devenit surd si
incapabil de a munci, fiind inca minor. Conform reclamantului,
tratamentul aplicat lui constituie tortura.
53. In observatiile sale cu privire la admisibilitatea si fondul cauzei
prezentate in septembrie 2004, Guvernul a reiterat argumentele din
decizia procuraturii din Lapusna, adoptata la 20 iunie 2001 (vezi
paragraful 41 de mai jos). In observatiile sale suplimentare cu privire
la fondul cauzei prezentate in noiembrie 2005 Guvernul a notat faptul
ca declaratiile reclamantului sunt nefondate si ca in orice caz
tratamentul aplicat fata de el nu a depasit limitele impuse de
articolul 3 al Conventiei. El s-a referit la constatarile procuraturii
din Lapusna continute in decizia sa din 20 iunie 2001 si a notat faptul
ca toate leziunile care reclamantul sustine ca i-au fost aplicate au

18. fost cauzate din vina reclamantului. Conform opiniei Guvernului,
ofiterii de politie s-au conformat tuturor prevederilor legii. Guvernul
a mai notat faptul ca reclamantul nu a putut dovedi existenta unei
legaturi cauzale dintre actiunile ofiterilor de politie si
invaliditatea sa. In opinia Guvernului, deteriorarea sanatatii
reclamantului ar fi putut fi rezultatul faptului ca sanatatea sa era
deosebit de vulnerabila sau din cauza unui tratament medical inadecvat,
precum ar fi medicamentele inadecvate. Aruncarea reclamantului la
pamint i-a cauzat acestuia leziuni corporale usoare, dar nu
invaliditate de gradul II.
B. Evaluarea Curtii
1. Cu privire la pretinsa aplicare a unui tratament rau
54. Dupa cum Curtea a constatat in numeroase cazuri, articolul 3
cuprinde una din cele mai fundamentale valori ale unei societati
democratice. Chiar si in cele mai dificile circumstante, cum ar fi
lupta impotriva terorismului si a crimei organizate, Conventia
interzice in termeni absoluti tortura si tratamentul inuman si
degradant sau pedeapsa inumana si degradanta. Spre deosebire de cele
mai esentiale clauze ale Conventiei si ale Protocoalelor sale nr.1 si
4, articolul 3 nu contine nici o prevedere care sa permita exceptii sau
derogari, chiar si in stare de urgenta publica care ar ameninta viata
populatiei (vezi Selmouni v. Franta [GC], nr.25803/94, §95, CEDO 1999
V, si Assenov si altii v. Bulgaria hotarire din 28 octombrie 1998,
Rapoartele hotaririlor si deciziilor 1998-VIII, p.3288, §93).
55. Curtea reaminteste faptul ca daca unei persoane i se aplica leziuni
corporale in perioada aflarii acesteia in detentie sau in controlul
politiei, orice astfel de leziune ar da o prezumtie puternica ca acea
persoana a fost supusa unui tratament rau (vezi Bursuc v. Romania,
nr.42066/98, §80, 12 octombrie 2004). Tine de datoria statului sa
prezinte o explicatie plauzibila despre cum leziunile corporale au fost
cauzate, in cazul in care statul omite sa faca acest lucru poate exista
o situatie care sa cada sub incidenta articolului 3 al Conventiei (vezi
Selmouni v. Franta, §87). Nu este suficient ca statul sa se refere
numai la achitarea ofiterilor de politie invinuiti pe parcursul
perioadei de urmarire penala. In consecinta, achitarea ofiterilor de
politie acuzati de cauzarea unor leziuni corporale unei persoane nu va
exclude sarcina probatiei care apartine statului, in conformitate cu
articolul 3 al Conventiei; statul trebuie sa dovedeasca ca leziunile
corporale suferite de catre acea persoana pe parcursul aflarii acesteia
sub controlul politiei, nu au fost cauzate de catre ofiterii de politie
(Ribitsch v. Austria, hotarire din 4 decembrie 1995, Seria A nr.336,
§§34, 38).
(a) Constatarile Curtii cu privire la faptele cauzei
56. Nu poate fi disputat faptul ca in perioada intre arestul sau la 9
iulie 1998 si seara de 10 iulie 1998 reclamantul s-a aflat sub
controlul politiei. De asemenea, nu poate fi disputat si faptul ca
reclamantul a sustinut ca pe parcursul acelei perioade lui i-au fost
cauzate leziuni corporale.
57. Esenta declaratiilor Guvernului este ca leziunile corporale au fost
cauzate reclamantului cind el a fost aruncat la pamint la 9 iulie 1998
in drum spre sectia de politie (vezi paragraful 53 de mai sus).
58. Curtea nu este convinsa de argumentele prezentate de catre Guvern
si considera ca acesta a omis sa prezinte o explicatie plauzibila
despre modul cum reclamantului i-au fost cauzate leziuni corporale. Ea
noteaza ca expertiza medicala din 28 februarie 2000, intocmita de catre

19. o comisie independenta constituita din 4 medici legisti cu experienta,
numita de catre procuratura, in mod clar precede faptul ca leziunile
corporale ale reclamantului nu puteau fi cauzate printr-o cadere a
acestuia, dar prin lovituri cu un obiect contodent (vezi paragraful 33
de mai sus). Ea mai noteaza de asemenea ca, constatarile comisiei
medicale nu au fost puse la indoiala in procedura nationala si ca
Guvernul nu a prezentat nici o proba Curtii, care sa puna la indoiala
concluziile clare ale comisiei medicale. Prin urmare, Curtea considera
ca acest raport are o valoare probatorie puternica in ceea ce priveste
modul in care reclamantului i-au fost cauzate leziunile corporale.
59. Suplimentar constatarilor ca leziunile capului reclamantului au
fost cauzate prin lovituri cu obiecte contodente si ca nu ar fi putut
fi cauzate ca urmare a unei caderi, trebuie de asemenea notat faptul ca
in expertiza comisiei medicale din 28 februarie 2000 este o constatare
clara a faptului ca reclamantul avea rani la talpa piciorului sting
care, de asemenea, puteau fi cauzate numai prin lovituri cu un obiect
contodent. Aceasta constatare este conforma plingerii reclamantului ca
el a fost batut cu un baston la talpi pentru a fi fortat sa-si
recunoasca vina. Totusi, autoritatile nationale nu au luat in
consideratie constatarile comisiei medicale si au ajuns la concluzia ca
toate leziunile corporale ale reclamantului au fost rezultatul lovirii
acestuia de pamint cu capul, o concluzie pe care Curtea nu o considera
credibila.
60. In baza tuturor materialelor prezentate, Curtea conchide ca
Guvernul nu a reusit sa prezinte probe care sa dovedeasca faptul ca
leziunile corporale au fost cauzate reclamantului intr-un alt mod decit
aplicarea unui tratament rau pe parcursul aflarii sale in arest.
61. Expertiza medicala arata ca reclamantul a fost batut cu obiecte
contodente in cap si la talpa piciorului sau sting. Se pare ca in
rezultatul acestor batai reclamantul a suferit o trauma acuta la cap si
o contuzie; el avea numeroase vinatai pe fata, in jurul urechii drepte
si pe talpa piciorului sau sting; el a avut o perforare a membranei
timpanului ca rezultat al leziunilor corporale aplicate (vezi
paragraful 33) care i-au cauzat surzenie brusc instalata si care a avut
drept rezultat scaderea capacitatii de auz (ibidem). Se pare ca,
leziunile cauzate reclamantului s-au deteriorat pina la invaliditate de
gradul II, care in conformitate cu legislatia Republicii Moldova
corespunde pierderii capacitatii de munca in volum de 50-75%.
62. Cu referire la faptul ca plingerea reclamantului conform careia el
a fost amenintat cu arma este disputata de catre parti si ca nu a fost
prezentata nici o proba in acest sens de catre reclamant, Curtea
considera ca este incapabila de a formula o concluzie in acest sens.
(b) Caracterizarea tratamentului in conformitate cu articolul 3 al
Conventiei
63. Curtea in continuare va determina forma tratamentului rau aplicat
reclamantului. La determinarea faptului daca o anumita forma de
tratament rau ar trebui calificata drept tortura, trebuie sa fie luata
in consideratie distinctia existenta in articolul 3 intre aceasta
notiune si cea a tratamentului inuman sau degradant. Asa precum a fost
notat in alte cauze, se pare ca a existat intentia ca prevederile
Conventiei, prin aceasta distinctie, sa atribuie un stigmat special
tratamentului inuman intentionat care ar cauza suferinta foarte
serioasa si cruda (vezi Irlanda v. Anglia, hotarire din 18 ianuarie
1978, Seria A nr.25, pag.66-67, §167). Faptul ca durerea sau suferinta
au fost cauzate intentionat pentru a obtine o recunoastere a vinovatiei
este un factor care trebuie luat in consideratie atunci cind se decide

20. daca tratamentul rau aplicat constituie tortura (Aksoy v. Turcia,
hotarire din 18 decembrie 1996, Rapoarte 1996 VI, § 64; Salman v.
Turcia, [GC], nr.21986/93, §114, CEDO 2000 VII).
64. In prezenta cauza Curtea noteaza, in special, intensitatea
loviturilor aplicate reclamantului, in rezultatul carora el a suferit
leziuni corporale foarte grave (vezi paragraful 61 de mai sus). In
rezultatul acestor leziuni, reclamantul s-a aflat aproximativ 70 de
zile in spital in diferite perioade intre luna iulie si noiembrie 1998
(vezi paragraful 18 de mai sus). Un element important care trebuie luat
in consideratie este consecintele pe care tratamentul rau le-a avut
asupra sanatatii reclamantului (vezi paragraful 61 de mai sus). Curtea
de asemenea acorda o mare importanta virstei fragede a reclamantului
(17 ani la momentul desfasurarii acestor evenimente) fapt care l-a
facut deosebit de vulnerabil in fata agresorilor sai.
65. Totusi, elementul decisiv pentru determinarea formei tratamentului
rau este practicarea asa zisei falaka (lovirea talpilor) la care a fost
supus reclamantul. Aceasta este o forma de tratament rau deosebit de
grava care presupune intentia de a obtine informatii, intimida sau
aplica o pedeapsa. Curtea reaminteste faptul ca in cauza Salman v.
Turcia, citata sus, §115) ea a constatat faptul ca folosirea practicii
falaka, insotita de lovituri in zona pieptului a constituit tortura.
66. In astfel de circumstante, Curtea considera ca violenta aplicata
fata de reclamant este de natura deosebit de grava, capabila sa
provoace dureri severe si suferinte crude, care pot fi considerate ca
acte de tortura in sensul articolului 3 al Conventiei.
67. In lumina celor expuse Curtea constata o incalcare a articolului 3
al Conventiei.
2. Cu privire la pretinsa lipsa a unei investigatii adecvate
68. Curtea noteaza faptul ca atunci cind o persoana face o afirmatie
credibila ca el a suferit un tratament care ar constitui o incalcare a
prevederilor articolului 3, aflindu-se sub controlul politiei sau al
altor functionari similari ai statului, acea prevedere, analizata
impreuna cu obligatia generala a statului, in conformitate cu articolul
1 al Conventiei “de a garanta tuturor persoanelor aflate sub
jurisdictia sa drepturile si obligatiile definite de Conventie”,
implica in sine desfasurarea unei investigatii oficiale efective. Ca si
o investigatie in conformitate cu articolul 2 al Conventiei, o astfel
de investigatie trebuie sa permita identificarea si pedepsirea
persoanelor responsabile. Altfel, interzicerea legala generala a
torturii si tratamentului si pedepsei inumane si degradante contrar
importantei sale fundamentale ar fi inefectiva in practica si ar crea
posibilitatea in unele cazuri pentru functionarii statului sa abuzeze
de drepturile celor aflati sub controlul lor fara ca ei sa fie eventual
pedepsiti (vezi, printre altele, Labita v. Italia [GC], nr.26772/95,
§131, CEDO 2000-IV).
69. Investigatia trebuie, de asemenea, sa fie efectiva astfel incit sa
existe posibilitatea de a determina daca forta folosita de politie a
fost sau nu justificata in circumstantele date (vezi Kaya v. Turcia
hotarire din 19 februarie 1998, Rapoarte 1998-I, §87). Investigatia
unor alegatii grave de aplicare a tratamentului rau trebuie sa fie
completa. Acest lucru inseamna ca autoritatile trebuie intotdeauna sa
depuna eforturi considerabile pentru a afla ce s-a intimplat si nu
trebuie sa se bazeze pe anumite concluzii nefondate sau pripite pentru
a inceta investigatia sau a adopta decizii (vezi Assenov si altii v.
Bulgaria, hotatire citata mai sus, §103). Autoritatile trebuie sa
intreprinda toate actiunile rezonabile aflate la dispozitia lor pentru

21. a asigura probe cu privire la incident, care sa includa, printre
altele, depozitii ale martorilor oculari si expertize, (vezi Tanr?kulu
v. Turcia [GC], nr.23763/94, CEDO 1999-IV, §104 si Gul v. Turcia,
nr.22676/93, §89, 14 decembrie 2000). Orice omisiune pe parcursul
desfasurarii investigatiei care ar putea submina capacitatea sa de a
stabili cauza leziunilor corporale sau identitatea persoanelor
responsabile risca sa nu corespunda unor astfel de standarde.
70. In fine, investigatia trebuie sa fie rapida. In cauze care cad sub
incidenta articolelor 2 si 3 ale Conventiei, cind se analiza eficienta
investigatiei oficiale, Curtea deseori a evaluat daca autoritatile au
reactionat prompt la plingerile adresate de catre persoane in perioada
respectiva (vezi Labita v. Italia, citata mai sus, §133).
71. Curtea noteaza ca investigatia a durat mai mult de trei ani,
perioada in care ea a fost incetata si re-deschisa de cel putin
douasprezece ori. Toate deciziile care au respins plingerile au avut
aceeasi concluzie: ca singura cauza a leziunilor corporale ale
reclamantului a fost lovirea sa de pamint cu capul, atunci cind a fost
aruncat de catre ofiterii de politie pentru a-l deposeda de cutit. De
asemenea, aceste decizii au indicat ca ofiterii de politie au fost in
drept sa utilizeze forta, deoarece cutitul pe care reclamantul il avea
asupra sa a prezentat o amenintare pentru viata si sanatatea lor si ca
ei au actionat in limitele legii.
72. In continuare, Curtea noteaza faptul ca autoritatile nationale nu
au oferit nici o explicatie cu privire la discrepanta dintre
concluziile expertizei comisiei medicale din 28 februarie 2000, care in
mod clar au indicat ca leziunile corporale au putut fi cauzate doar ca
rezultat al batailor si versiunea circumstantelor faptei prezentata de
catre ofiterii de politie A.Tulbu si V.Dubceac.
73. Trebuie de asemenea notat ca investigatia nu a incercat sa ofere o
explicatie logica a cauzei vinatailor de pe talpile reclamantului,
ignorindu-le.
74. Curtea mai noteaza ca autoritatile nationale nu au reactionat in
nici un fel la plingerea reclamantului cu privire la amenintarea de a
fi impuscat in cap, de la data de 10 iulie 1998, desi reclamantul a
inaintat alegatii foarte clare in aceasta privinta.
75. In lumina celor de mai sus, Curtea considera ca investigatia a fost
caracterizata printr-un numar de omisiuni grave si inexplicabile. Ea s-
a incheiat cu adoptarea unor decizii care contineau contradictii si
concluzii nefondate pe o analiza detaliata a circumstantelor faptei.
Autoritatile au ignorat anumite fapte si au omis sa faca referire in
deciziile lor la fapte ingrijoratoare.
76. In aceste circumstante Curtea constata o incalcare a articolului 3
al Conventie si in aceasta privinta.
II. PRETINSA INCALCARE A ARTICOLULUI 13 AL CONVENTIEI
77. Reclamantul se plinge de faptul ca nu a avut un remediu efectiv in
fata autoritatilor nationale pentru a invoca incalcarea articolului 3
al Conventiei si pretinde incalcarea articolului 13 care prevede:
„Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de
prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze
efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cind incalcarea s-ar
datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor
oficiale ».
A. Declaratiile partilor

22. 78. Reclamantul a declarat, printre altele, ca datorita rezultatului
urmaririi penale cu privire la tratamentul rau aplicat in privinta sa,
el nu a putut sa inainteze o actiune civila de incasare a prejudiciului
cauzat impotriva ofiterilor de politie.
79. In opinia Guvernului, pentru a-i oferi reclamantului un remediu
efectiv, la 7 noiembrie 2005 Procuratura Generala a dispus
redeschiderea urmaririi penale cu privire la pretinsul tratament rau
aplicat de catre ofiterii de politie A.Tulbu si V.Dubceac. El
considera ca nu a existat o incalcare a articolului 13 al Conventiei.
B. Evaluarea Curtii
80. Dupa cum s-a constatat mai sus, dreptul reclamantului de a nu fi
supus torturii si de a beneficia de o investigatie efectiva a
plingerilor sale cu privire la aplicarea torturii a fost incalcat de
catre stat. Plingerile reclamantului in aceasta privinta au fost, prin
urmare, relevante in scopul articolului 13 (vezi Boyle si Rice v. Marea
Britanie, hotarirea din 27 aprilie 1988, Seria A nr.131, p.23, §52).
81. In conformitate cu Codul Civil al Republicii Moldova, in vigoare la
momentul in care au avut loc evenimentele in cauza (vezi paragraful 47
de mai sus), reclamantul ar fi putut pretinde compensatii pentru
cauzarea prejudiciului material si moral, numai daca prejudiciul ar fi
fost cauzat prin actiuni ilegale, deoarece urmarirea penala,
desfasurata de autoritatile nationale a conchis ca actiunile ofiterilor
de politie A.Tulbu si V.Dubceac au fost legale, orice actiune civila
inaintata impotriva lor ar fi fost inefectiva.
82. In aceste circumstante, Curtea conchide ca reclamantul nu a avut un
remediu efectiv in conformitate cu dreptul national de a pretinde
compensatie ca urmare a aplicarii in privinta sa a unui tratament rau,
si prin urmare constata o incalcare a articolului 13 al Conventiei in
ceea ce priveste plingerea inaintata de reclamant in conformitate cu
articolul 3 al Conventiei.
III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENTIEI
83. Articolul 41 al Conventiei prevede: „Daca Curtea declara ca a
avut loc o incalcare a Conventiei sau a Protocoalelor sale si daca
dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decit o
inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda
partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila".
A. prejudiciul moral
84. Reclamantul a pretins 20.000 Euro in calitate de prejudiciu moral
suferit ca rezultat al aplicarii torturii si al omisiunii autoritatilor
nationale de a investiga in mod corespunzator cazul sau. El a
declarat ca a suferit durere, angoasa, stres si frica pentru viata sa.
El a devenit invalid dupa ce a fost supus torturii si a pierdut din
capacitatea de a lucra. El a primit tratament medical pe parcursul unei
perioade mai mari de un an de zile in spitale si continua sa fie
dependent de medicamente.
85. Guvernul a declarat, printre altele, ca luind in consideratie
faptul ca reclamantul nu a fost supus vreunei forme de tratament care
sa fie contrara prevederilor articolului 3 al Conventiei, el nu este in
drept sa primeasca vreo compensatie. Leziunile corporale ale
reclamantului, care au fost initial caracterizate drept usoare, au
evoluat in invaliditate de gradul II, iar starea sanatatii
reclamantului s-a deteriorat. Acest lucru a fost in atentia
Procuraturii Generale, care a redeschis investigatia. Totusi,

23. redeschiderea investigatiei nu a insemnat faptul ca ofiterii de politie
au fost vinovati. Acest lucru ar fi contribuit numai la determinarea
corecta a modului in care leziunile corporale au fost cauzate, precum
si pentru a determina daca tratamentul medical permanent necesar
domnului Corsacov a fost rezultatul batailor ofiterilor de politie sau
altor circumstante. Guvernul a ajuns la concluzia ca reclamantul nu a
reusit sa demonstreze existenta unei legaturi cauzale intre prejudiciul
invocat de catre el si pretinsa incalcare a Conventiei. In orice caz,
in eventualitatea in care Curtea ar constata o incalcare, o atare
constatare ar reprezenta in sine o satisfactie echitabila suficienta.
86. Curtea noteaza gravitatea deosebita a incalcarilor suferite de
catre reclamant. De asemenea, ea noteaza ca inainte de a fi agresat de
catre politie, reclamantul era minor si nu avea careva probleme de
sanatate. Dupa ce a fost agresat el a petrecut o perioada lunga de
timp in spital, primind tratament medical si si-a pierdut partial
auzul. Mai tirziu, starea sanatatii sale se pare ca s-a deteriorat
considerabil. O importanta deosebita trebuie acordata modului in care
autoritatile nationale au desfasurat investigatia alegatiilor
reclamantului de tortura si faptului ca in rezultatul acestei
investigatii, reclamantul nu a avut posibilitatea de a solicita o
compensatie in fata instantelor judecatoresti.
87. In aceste circumstante, Curtea considera ca suferinta si
frustrarea reclamantului nu pot fi compensate printr-o simpla
constatare a unei incalcari a Conventiei, asa precum a sugerat
Guvernul. Luind in consideratie jurisprudenta sa precedenta cu privire
la articolul 3 (vezi in special Selmouni v. Franta, citat mai sus,
Dikme v. Turcia, nr.20869/92, CEDO 2000 VIII; Khudoyorov v. Rusia,
nr.6847/02, CEDO 2005 ... (extrase)) si facind evaluarea sa in baza
echitabila, Curtea acorda reclamantului intreaga suma pretinsa plus
orice taxa care ar putea fi incasata.
B. Costuri si cheltuieli
88. Avocatul reclamantului a solicitat 5.042,67 Euro in calitate de
costuri si cheltuieli. Ea a pretins ca aceasta suma a acoperit
cheltuielile de secretariat, cheltuielile de traducere si de
reprezentare. Ea a prezentat o lista detaliata a tuturor cheltuielilor
in conformitate cu care ea a petrecut 39 de ore asupra acestei cauze la
doua rate diferite de 50 si de 150 de Euro.
89. Guvernul nu a fost de acord cu suma pretinsa, declarind, printre
altele, ca reclamantul nu a demonstrat cheltuielile de reprezentare
pretinse. In opinia sa, suma pretinsa este prea mare in comparatie cu
salariul mediu lunar in Republica Moldova.
90. Curtea reaminteste ca pentru ca costurile si cheltuielile sa fie
incluse in suma acordata in conformitate cu articolul 41 al Conventiei,
trebuie stabilit faptul ca acestea au fost suportate in mod real si
necesar si au fost rezonabile ca cuantum (vezi, de exemplu, Nilsen si
Johnsen v. Norway [GC], nr.23118/93, §62, CEDO 1999-VIII).
91. In aceasta cauza, luindu-se in consideratie lista prezentata de
catre reclamant, criteriile de mai sus si performanta avocatului,
Curtea acorda reclamantului 1.000 de Euro in calitate de costuri si
cheltuieli.
C. Penalitati
92. Curtea considera ca este cazul ca penalitatea sa fie bazata pe rata
marginala de imprumut a Banca Centrale Europene, la care sa se adauge
trei procente.

24. DIN ACESTE CONSIDERENTE, CURTEA IN UNANIMITATE
1. Constata o incalcare a articolului 3 al Conventiei referitor la
temeiurile tratamentului aplicat reclamantului;
2. Constata o incalcare a articolului 3 al Conventiei referitor la
omisiunea de a desfasura o investigatie eficienta a plingerilor
reclamantului conform carora in privinta sa a fost aplicat un tratament
rau din partea politiei;
3. Constata o incalcare a articolului 13 al Conventiei ca urmare a
lipsei unor remedii efective cu privire la plingerile reclamantului de
aplicare a unui tratament rau;
4. Decide
(a) ca statul pirit sa achite reclamantului, in decurs de trei luni de
la data la care hotarirea devine definitiva in conformitate cu
articolul 44 §2 al Conventiei 20.000 Euro (douazeci de mii de Euro) in
calitate de prejudiciu moral si 1.000 Euro (o mie de Euro) in calitate
de costuri si cheltuieli, care sa fie convertite in valuta nationala a
statului pirit la rata aplicabila la data executarii hotaririi, plus
orice taxa care ar putea fi incasata;
(b) ca dupa expirarea celor trei luni mentionate mai sus pina la
executarea hotaririi va fi achitata o dobinda la sumele de mai sus la o
rata egala cu rata minima de imprumut a Bancii Centrale Europene pe
parcursul perioadei de penalitate plus trei procente;
5. Respinge restul pretentiilor reclamantului de satisfactie echitabila.
Intocmita in limba engleza si notificata in scris la 4 aprilie 2006, in
conformitate cu articolul 77 §§2 si 3 al Regulamentului Curtii.
Presedinte Nicolas BRATZA
Grefier Michael O’BOYLE
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secţia a treia
Cauza MELINTE împotriva ROMÂNIEI
(cererea nr. 43247/02)
Hotărâre
Strasbourg
9 noiembrie 2006
Această hotărâre va deveni definitivă în condiţiile definite la articolul 44 § 2 al
Convenţiei. Poate suferi modificări de formă.

25. În cauza Melinte contra României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secţia a treia), reunită în camera formată din:
Domnii B.M. ZUPANCIC, preşedinte,
J. HEDIGAN,
C. BIRSAN,
Doamna A. GYULUMYAN,
Domnii E. MYJER,
DAVID THOR BJORGVINSSON,
Doamna I. BERRO-LEFEVRE, judecători
şi Domnul V. BERGER, grefierul secţiei,
După ce a deliberat în camera de consiliu din 19 octombrie 2006,
Pronunţă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 43247/02) îndreptată împotriva
României prin care un cetăţean al acestui stat, Domnul Ciprian-Petru Melinte
(“reclamant”), a sesizat Curtea la data de 30 noiembrie 1999 în temeiul articolului 34 al
Convenţiei de Protecţie a Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale (“Convenţia”).
2. Reclamantul este reprezentat de Domnul G. Onofrei, Preşedintele Centrului de
asistenţă şi de dezvoltare regională, o organizaţie neguvernamentală situată la Iaşi.
Guvernul român (“Guvernul”) este reprezentat de împuternicitul său, Doamna Beatrice
Ramaşcanu, directoare la Ministerul Afacerilor Externe.

26. 3. Reclamantul a invocat în special, din punctul de vedere al articolului 3 al
Convenţiei, relele tratamente pe care le-ar fi suferit în închisoare din partea gardienilor şi
lipsa unei anchete efective asupra acestor acţiuni din partea agenţilor statului.
4. La data de 11 martie 2005, preşedintele secţiei a treia a decis să comunice
cererea Guvernului. Prevalându-se de articolul 29 § 3 al Convenţiei, el a decis că vor fi
examinate în acelaşi timp admisibilitatea şi temeinicia cauzei.
5. Atât reclamantul cât şi Guvernul au depus observaţii scrise pe fondul cauzei
(articolul 59 § 1 al regulamentului).
DE FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE SPEŢEI
6. Reclamantul s-a născut în 1977 şi locuieşte la Iaşi.
1. Procedura penală împotriva reclamantului
7. Pe 3 decembrie 1998 reclamantul a fost arestat preventiv pe o perioadă de
treizeci de zile de un procuror de la Judecătoria Iaşi. În ordonanţa redactată cu acest prilej
procurorul releva că reclamantul era bănuit de violarea unei minore, infracţiune pedepsită
cu închisoare de la cinci la cincisprezece ani de articolul 197 § 2 al codului penal. El
nota între altele că existau probe convingătoare împotriva reclamantului şi că menţinerea
sa în libertate ar pune în pericol ordinea publică.
8. Reclamantul a fost închis în penitenciarul din Iaşi. La data la care mandatul său
de depunere a expirat instanţele competente au prelungit ulterior durata arestului cu încă
treizeci de zile, prin sentinţe preliminare pronunţate în şedinţe publice şi supuse căilor de
atac.

27. 9. Printr-un rechizitoriu din 18 decembrie 1998 parchetul a trimis reclamantul şi
pe alţi doi tineri în faţa judecătoriei Iaşi sub acuzarea de violare a unei minore, în temeiul
dispoziţiilor citate anterior ale codului penal.
10. Printr-o sentinţă din 15 februarie 2000, adoptată la sfârşitul unei şedinţe
publice la care reclamantul şi avocatul său au asistat şi în timpul căreia au prezentat
argumentele pe care le considerau pertinente, judecătoria l-a condamnat pe reclamant la
şapte ani de închisoare pentru violarea unei minore şi a obligat-o să plătească victimei,
care s-a constituit parte civilă, în solidar cu ceilalţi coinculpaţi, 20 milioane de lei (adică
în jur de 1.002 euro (EUR) pentru prejudiciul moral.
Judecătoria a relevat că reclamantul şi ceilalţi doi inculpaţi au susţinut varianta
consimţământului victimei pentru a-şi justifica acţiunea faţă de ea şi a calificat drept
“surprinzătoare” unele mărturii audiate la cererea apărării. Ea a dezvăluit de asemenea
unele contradicţii în mărturiile justificative, ceea ce demonstra, în opinia sa, intenţia
coinculpaţilor de a o induce în eroare.
Ea a considerat, în fine, că probele administrate la dosar demonstrau fără îndoială
că victima fusese într-adevăr ameninţată de coinculpaţi şi forţată astfel să întreţină relaţii
sexuale cu fiecare dintre ei. Pentru a atrage răspunderea penală a reclamantului,
judecătoria s-a bazat în special pe declaraţiile victimei, pe cele ale martorilor şi
coinculpaţilor, precum şi pe raportul medical redactat de medicul de la spitalul unde
minora a fost spitalizată după incident, care atesta că relaţiile sexuale au fost într-adevăr
întreţinute şi traumatismele psihice ale victimei.

28. 11. Reclamantul şi ceilalţi condamnaţi au înaintat apel, cerând o reducere a
pedepsei lor. Partea civilă a înaintat apel în partea civilă a sentinţei, cerând o mărire a
sumei ce i s-a acordat cu titlu de prejudiciu moral.
12. Printr-o hotărâre din 13 iulie 2000 pronunţată la sfârşitul unei şedinţe publice
la care reclamantul şi avocatul său din oficiu şi-au putut susţine oral motivele de apel,
Curtea de apel Iaşi a confirmat temeinicia părţii penale a sentinţei judecătoriei. Ea a
admis în schimb apelul părţii civile şi a mărit la 45 milioane de lei (în jur de 2.255 euro)
cifra sumei acordată pentru prejudiciul moral.
Curtea a relevat în special că victima a suferit un traumatism psihic grav, că a fost
internată, de mai multe ori de la comiterea faptelor atribuite condamnaţilor în spitale de
psihiatrie cu diagnosticul de “melancolie anxioasă interpretativă” şi că exista o legătură
directă de cauzalitate între infracţiunea comisă de condamnaţi şi afecţiunea sa psihică,
ceea ce justifica acordarea unei sume mai ridicate cu titlu de prejudiciu moral.
13. Printr-o hotărâre definitivă din 24 noiembrie 2000, pronunţată la sfârşitul unei
şedinţe publice la care au asistat reclamantul şi avocatul său din oficiu, Curtea Supremă
de Justiţie a confirmat temeinicia hotărârii Curţii de apel. Ea a considerat că instanţa
inferioară a făcut o individualizare corectă a pedepsei aplicate, interpretând cu justeţe
elementele de probă administrate la dosar care demonstrau cinismul condamnaţilor şi
dispreţul lor faţă de dreptul victimei de a a avea liber şi fără constrângere propria sa viaţă
sexuală.
2. Relele tratamente pe care le-ar fi suferit reclamantul în penitenciarul din Iaşi
şi plângerile sale penale pentru reţinere abuzivă şi rele tratamente

29. 14. La data de 2 iunie 1999 reclamantul a înaintat la Parchetul militar Iaşi o
plângere împotriva ofiţerului de poliţie G., acuzându-l de reţinere abuzivă. S-a deschis un
dosar de către Parchetul militar de pe lângă tribunalul teritorial Bucureşti. După mai
multe acte de instrumentare, printre care confruntarea reclamantului cu partea vătămată şi
audierea mai multor martori, s-a luat o hotărâre de neîncepe a urmării penale faţă de
ofiţerul de poliţie G. la data de 10 mai 2000. Plângerea reclamantului împotriva acestei
hotărâri a fost respinsă la 24 aprilie 2003 ca neîntemeiată.
15. La data de 29 mai 2001, Parchetul militar teritorial Bucureşti a constatat că
reclamantul s-a plâns, pe 7 septembrie 1999, împotriva colonelului B., invocând relele
tratamente pe care acesta l-ar fi făcut să le sufere în perioada 1 – 7 iulie 1999. La
Parchetul militar Iaşi s-a deschis un dosar.
16. La data de 3 octombrie 2001 reclamantul, audiat de un procuror militar al
respectivului parchet, şi-a retras plângerea penală împotriva colonelului B., menţionând
următoarele:
La 1 iulie 1999, în urma unei cereri de întrevedere cu colonelul B., comandantul
penitenciarului din Iaşi, căruia intenţiona să i se plângă de ilegalitatea prelungirilor
ulterioare a arestului său preventiv, reclamantul a fost primit de căpitanul D., care i-a
explicat că din documentele prezentate la dosarul penitenciarului reieşea că reclamantul
fusese informat aşa cum trebuie asupra deciziilor ulterioate de prelungire a duratei
depunerii sale, decizii pe care el însuşi le semnase. Reclamantul a contestat că ar fi văzut
şi semnat aceste documente. Se pare că atunci ar fi fost lovit şi înjurat de patru gardieni la
ordinul căpitalului D. După o jumătate de oră i s-au pus cătuşele şi a fost dus în biroul
colonelului B., căruia i-a spus din nou că nu luase cunoştinţă de deciziile de prelungire a

30. arestului său preventiv şi l-a informat că va cere la Parchetul militar o anchetă şi o
expertiză grafologică asupra semnăturilor pe care se susţine că le-ar fi aplicat pe
documentele de la penitenciar.
Conform declaraţiilor reclamantului, comandantul B., uimit de curajul său, ar fi
ordonat atunci gardianului P. să-l ducă în celula destinată prizonierilor care se
autoflagelau şi să-i pună cătuşe la mâini şi la picioare. Se pare că a fost lipsit de apă, de
hrană şi de aer curat. Nu a fost dus la toaletă decât o dată pe zi şi nu a avut dreptul să-şi
primească corespondenţa, în special un pachet sosit din străinătate.
Pe 7 iulie 1999 reclamantul a fost readus în celula sa. În ciuda stării sale de
inconştienţă, nu a fost examinat de un medic. Cu toate acestea colegii săi de celulă l-au
îngrijit şi l-au ajutat să-şi revină.
17. La data de 4 octombrie 2001 dosarul a fost trimis la Parchetul militar teritorial
Bucureşti, competent să instrumenteze cauza ţinând cont de gradul de colonel al
persoanei acuzate de reclamant.
18. După ce a audiat pe colonelul B. şi pe ceilalţi membri ai personalului din
penitenciar precum şi pe deţinuţii care au ocupat aceeaşi celulă cu reclamantul la data
faptelor denunţate în plângerea sa penală şi în urma unei examinări a fiişei sale medicale
întocmite de medicii închisorii şi a registrelor penitenciarului, Parchetul militar a
pronunţat la 13 decembrie 2001 o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, considerând
că faptele denunţate de reclamant nu se confirmau.
19. Reclamantul a fost pus în libertate la o dată neprecizată.
II. DREPTUL ŞI PRACTICA INTERNE PERTINENTE

31. 20. Dispoziţiile şi practica interne pertinente asupra statutului procurorilor militari
sunt descrise la § 40 al hotărârii Barbu Anghelescu contra României (nr. 46430/99, § 70,
5 octombrie 2004).
21. O lege nr. 293 din 28 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial din 30 iunie
2004, a reglementat reorganizarea Direcţiei generale a penitenciarelor, instituţii care au
fost demilitarizate şi subordonate Ministerului Justiţiei. Personalul Administraţiei
naţionale a penitenciarelor a dobândit calitatea de “funcţionar public”, toate eventualele
urmăriri penale împotriva sa ţinând de-acum de competenţa parchetelor şi tribunalelor
ordinare.
DE DREPT
I. ASUPRA ÎNCĂLCĂRII INVOCATE A ARTICOLULUI 3 AL CONVENŢIEI
22. Reclamantul se plînge că a suferit tratamente rele cu ocazia întemniţării sale în
penitenciarul din Iaşi şi că nu a beneficiat de o anchetă efectivă în urma plângerii sale
penale împotriva gardienilor închisorii, în ciuda articolului 3 al Convenţiei, care dispune
astfel:
“Nimeni nu poate fi supus la tortură, nici la pedepse sau tratamente inumane sau
degradante”.
A. Asupra admisibilităţii
Curtea constată că această plângere, care conţine două părţi distincte, dar legate
direct, nu este clar neîntemeiată în sensul articolului 35 § 3 al Convenţiei. Ea consideră
de altfel că nu se loveşte de nici-un alt motiv de inadmisibilitate. Trebuie aşadar să fie
declarată admisibilă.
B. Asupra fondului

32. 1. Aspra părţii procedurale a articolului 3
23. Reclamantul denunţă lipsa unei anchete efective pe tema plângerilor sale
privind relele tratamente comise de agenţii statului. Guvernul contestă această opinie,
indicând că o anchetă efectivă şi aprofundată a fost efectuată în cazul în speţă de către
Parchetul militar teritorial, care a considerat că faptele denunţate de reclamant nu erau
confirmate.
24. Curtea aminteşte că, atunci când un individ afirmă în mod susţinut că a suferit,
din partea poliţiei sau altor servicii similare ale statului tratamente contrarii articolului 3
al Convenţiei, această dispoziţie, combinată cu obligaţia generală impusă de stat prin
articolul 1 de “a recunoaşte oricărei persoane ce ţine de jurisdicţia [sa] drepturile şi
libertăţile definite (...) [în] Convenţie”, cere, implicit, să se facă o anchetă oficială
efectivă. Această anchetă, pe baza celei cerute de articolul 2, trebuie să poată conduce la
identificarea şi pedepsirea vinovaţilor (Labita contra Italiei [GC], nr.26772/95, § 131,
CEDO 2000-IV şi Pantea contra României, nr. 33343/96, § 199, 3 iunie 2003).
25. Curtea constată că o anchetă chiar a avut loc în prezenta cauză: în urma
plângerii reclamantului care invocă relele tratamente suferite la ordinul colonelului B.,
cadru militar la penitenciarul din Iaşi, procurorii militari ai parchetelor de pe lângă
judecătoria Iaşi şi tribunalul terirorial Bucureşti au instrumentat plângerea sa, audiind
reclamantul, persoanele acuzate de el precum şi colegii de celulă şi ajungând la concluzia
unei neînceperi a urmăririi pe motiv că faptele atribuite nu au avut loc.
26. Dacă este adevărat că nici-unul din documentele oferite de părţi nu permit să
se îndoiască de temeinicia unei asemenea decizii, nu e mai puţin adevărat că pentru ca o
anchetă condusă pe tema faptelor de omor sau rele tratamente comise de agenţi ai statului

33. să treacă drept efectivă, este necesar ca persoanele însărcinate cu ancheta şi cele care
efectuează investigaţiile să fie independente de cele implicate în evenimente (a se vedea,
de exemplu, hotărârile Güleç contra Turciei in 27 iulie 1998, Culegere de hotărâri şi
decizii 1998-IV, §§ 81-82 şi Öğur contra Turciei [GC] nr. 21954/93, CEDO 1999-III, §§
91-92). Aceasta presupune nu numai lipsa oricărei legături ierarhice sau instituţionale ci
şi o independenţă practică (a se vedea, de exemplu, hotărârea Ergi contra Turciei din 28
iulie 1998, Culegere 1998-IV, §§ 83-84, şi Kelly şi alţii împotriva Regatului Unit al
Marii Britanii, nr. 30054/96, § 114, 4 mai 2001).
27. Ori independenţa procurorilor militari care au condus ancheta poate fi pusă la
îndoială în privinţa reglementării naţionale în vigoare la data faptelor. În cauza Barbu
Anghelescu contra României, Curtea a considerat deja că s-a încălcat partea procedurală a
articolului 3 din cauza lipsei de independenţă a procurorilor militari chemaţi să conducă
ancheta în urma unei plângeri penale pentru acuzaţia de rele tratamente îndreptată
împotriva ofiţerilor de poliţie (Barbu Anghelescu contra României, nr. 46430/99, § 70, 5
octombrie 2004). Ea a constatat că aceştia din urmă erau, la vremea aceea, cadre militare
active, la fel ca procurorii militari, având deci grade militare, beneficiind de toate
privilegiile în materie, fiind răspunzători de încălcarea regulilor de disciplină militare şi
făcând parte din structura militară, constituită pe principiul subordonării ierarhice (Barbu
Anghelescu citat anterior, §§ 40-43). Curtea reiterează constatarea sa anterioară şi nu
vede nici-un motiv pentru care s-ar îndepărta de la ea în prezenta speţă.
28. Curtea constată de altfel că statutul cadrelor ce fac parte din administraţia
penitenciară a fost recent reformulat de legea nr. 293 din 28 iunie 2004: personalul din
penitenciar are de-acum calitatea de “funcţionar public”, eventualele urmăriri penale

34. îndreptate împotriva sa ţinând de-acum de competenţa parchetelor şi tribunalelor ordinare
(paragraful 21 de mai sus).
29. Având în vedere legislaţia naţională în vigoare la vremea comiterii faptelor,
Curtea consideră că în cazul în speţă ancheta efectuată de autorităţi în urma plângerilor de
rele tratamente făcute de reclamant în faţa autorităţilor naţionale a fost lipsită de
efectivitate din cauza lipsei de independenţă instituţională a celor ce erau însărcinaţi să se
ocupe de ea faţă de cadrele militare ale respectivului penitenciar.
30. Prin urmare, s-a încălcat articolul 3 în privinţa părţii sale procedurale.
2. Asupra părţii materiale a articolului 3
31. Reclamantul se plânge de tratamente rele pe care gardienii de la penitenciarul
din Iaşi i le-ar fi aplicat în perioada 1-7 iulie 1999. În special, el afirmă că a fost lovit de
gardieni la ordinul colonelului B., că i s-au pus cătuşe şi apoi a fost legat de pat şi lipsit
de hrană, de apă şi de aer proaspăt timp de mai multe zile. El menţionează că în urma
violenţelor exercitate de către gardieni nu a primit nici-un tratament medical, nici nu a
fost examinat de medicul penitenciarului.
32. Guvernul contestă aceste acuzaţii bazându-se pe fişele medicale întocmite de
medicii care l-au consultat pe reclamant cu regularitate şi care nu au menţionat nici-o
atingere adusă integrităţii sale corporale decurgând dintr-o eventuală agresiune în
condiţiile descrise de reclamant. El face de asemenea referire la declaraţiile date de
colegii de celulă ai reclamantului care nu menţionează nici-o agresiune pe care ar fi
suferit-o din partea gardienilor închisorii.
33. Curtea aminteşte că, atunci câmd un individ este privat de libertate, folosirea
în privinţa sa a forţei fizice atunci când nu se dovedeşte necesară datorită

35. comportamentuui său aduce atingere demnităţii umane şi constituie, în principiu, o
încălcare a dreptului garantat de articolul 3 (Tekin contra Turciei, hotărârea din 9 iunie
1998, Culegere 1998-IV, pag. 1517-1518, §§ 52 şi 53 şi Labita citat anterior, § 120).
34. Nu e mai puţin adevărat că plângerile de tratamente rele trebuie să fie
prezentate în faţa Curţii prin elemente de probă adecvate (a se vedea, mutatis mutandis,
hotărârea Klaas contra Germaniei din 22 septembrie 1993, seria A nr.269, pag.17, § 30).
Pentru stabilirea faptelor invocate, Curtea se foloseşte de criteriul probei “dincolo de
orice îndoială rezonabilă”; o asemenea probă poate rezulta totuşi dintr-o serie de indicii
sau de presupuneri necombătute, suficient de grave, precise şi în concordanţă (Irlanda
contra Regatului Unit al Marii Britanii, hotărârea din 18 ianuarie 1978, seria A nr. 25,
pag. 65, § 161 in fine, Aydin contra Turciei, hotărârea din 25 septembrie 1997, Culegere
1997-VI, pag. 1889, § 73, şi Selmouni contra Franţei [GC], nr.25803/94, § 88, CEDO
1999-V).
35. Ori Curtea nu descoperă nimic printre elementele oferite de părţi care să fie
susceptibil să susţină plângerea inspirată din articolul 3 şi să demonstreze caracterul real
al tratamentelor rele invocate: interesatul nu a oferit nici-un început de probă care ar fi
putut face plauzibile invocările sale; în special, el nu a prezentat nici-un certificat medical
care să indice că ar fi suferit răni sau că nu i s-ar fi acordat îngrijiri medicale adecvate în
închisoare.
36. Prin urmare, nu reiese nici-o încălcare a articolului 3 din această acuzare.
II. ASUPRA ALTOR ÎNCĂLCĂRI INVOCATE
37. Citând articolele 5, 6 şi 8 ale Convenţiei, reclamantul se plânge că nu a luat
cunoştinţă de motivele care au făcut ca autorităţile să prelungească arestul său preventiv

36. de la 1 ianuarie la 1 iulie 1999, că nu a putut înainta un recurs împotriva deciziilor prin
care arestul său preventiv a fost prelungit, de felul în care instanţele naţionale au
interpretat şi aplicat elementele de probă pe baza cărora l-au considerat vinovat de viol,
precum şi de o atingere adusă dreptului său la respectarea corespondenţei din cauza
refuzului autorităţilor din penitenciar de a-i înapoia un lanţ.
38. Guvernul contestă că ar fi existat vreo încălcare a drepturilor garantate de
articolele invocate de reclamant. El menţionează că reclamantul a omis să epuizeze căile
de atac interne în privinţa plângerilor din punctul de vedere al articolului 5 şi nu şi-a
prezentat deloc invocările din punctul de vedere al altor articole citate.
39. Ţinând cont de ansamblul de elemente aflate în posesia sa şi în măsura în care
era competentă să cunoască invocările formulate, Curtea nu constată nici-o încălcare
aparentă a drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie sau de Protocoalele sale.
Reiese că această parte a cererii este clar neîntemeiată şi trebuie să fie respinsă cu
aplicarea articolului 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.
III. ASUPRA APLICĂRII ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI
40. În temeiul articolului 41 al Convenţiei,
“Dacă Curtea declară că a existat încălcarea Convenţiei sau Protocoalelor sale şi
dacă dreptul intern al Înaltei Părţi contractante nu permite să se şteargă decât incomplet
consecinţele acestei încălcări, Curtea acordă părţii vătămate, dacă este cazul, o reparaţie
echitabilă”.
41. Reclamantul cere 9.500 euro (EUR) pentru paguba materială corespunzătoare
leziunilor pe care le-ar fi suferit în penitenciarul din Iaşi. El cere de asemenea 15.000
euro cu titlu de pagubă morală pentru repararea relelor tratamente pe care i le-ar fi cauzat

37. agenţii de stat. El cere, în fine, 500 euro cu titlu de cheltuieli şi taxe, pentru a acoperi în
special cheltuielile de telefon, copii xerox şi poştale ocazionate de procedura în faţa
Curţii. El nu prezintă nici-un act doveditor, în ciuda cererilor clare ale grefei în acest
sens.
42. Guvernul cere respingerea cererii de reparaţie echitabilă a reclamantului, fiind
vorba despre pretenţii care nu au nici-o legătură de cauzalitate cu plângerile
reclamantului şi care nu sunt dovedite.
43. Curtea relevă că în cazul în speţă nu s-a constatat nici-o încălcare a articolului
3 în privinţa părţii materiale şi prin urmare respinge cererea reclamantului cu titlu de
pagubă materială. Ea consideră că constatarea încălcării, de către Curte, a părţii
procedurale a articolului 3 constituie o reparaţie suficientă a eventualului prejudiciu
moral pe care l-ar fi suferit interesatul din cauza lipsei de independenţă a persoanelor
însărcinate să instrumenteze plângerea sa penală. Ea nu acordă, în fine, nici-o sumă
pentru cheltuieli şi taxe, fiind vorba despre pretenţii care nu au fost prezentate şi însoţite
de actele doveditoare necesare.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Declară cererea admisibilă în privinţa plângerii inspirată de articolul 3 al Convenţiei şi
inadmisibilă pentru restul;
2. Decide că s-a încălcat articolul 3 al Convenţiei în privinţa părţii procedurale;
3. Decide că nu s-a încălcat articolul 3 al Convenţiei în privinţa părţii materiale;
4. Decide că constatarea încălcării constituie în sine o reparaţie echitabilă suficientă
pentru dauna morală invocată de reclamant;
5. Respinge cererea de reparaţie echitabilă pentru restul.

38. Redactată în franceză, apoi comunicată în scris la data de 9 noiembrie 2006 cu
aplicarea articolului 77 §§ 2 şi 3 al regulamentului.
Vincent Berger Boštjan M. Zupancic
Grefier Preşedinte