expertiza contabila

1. UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANŢA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
MASTERAT: TEHNICI CONTABILE ŞI FINANCIARE PENTRU
GESTIUNEA AFACERILOR
NOTE DE CURS
DISCIPLINA: EXPERTIZĂ CONTABILĂ
DEPARTAMENTUL: FINANŢE CONTABILITATE
Domeniul de studii: Contabilitate
Anul de studiu II Semestrul I
Titularul activităților de curs
Prof.univ.dr. Mariana Mirea

2. CUPRINS
Tema nr.1.CONCEPTUL DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ 1
1.1.Definirea expertizei contabile 2
1.2.Trăsăturile expertizei contabile 3
1.3.Crierii de clasificare privind expertiza contabilă 3
1.4.Obiectul de cercetare al expertizei contabile 4
1.5.Cadrul legal privind organizarea activităţii de expertiză contabilă în România 5
Tema nr.2. EXPERTIZA CONTABILĂ JUDICIARĂ 7
2.1.Definiţie 7
2.2.Comparaţie între controlul financiar şi expertiza contabilă judiciară 8
2.3.Obiectivele expertizei contabile judiciare 11
Tema nr.3.REGULI PROCEDURALE PRIVIND EXPERTIZA JUDICIARĂ 12
3.1.Numirea experţilor contabili 12
3.2.Drepturile şi obligaţiile expertului contabil numit 13
3.3.Interdicţii ale expertului contabil numit 14
3.4.Incompatibilitatea expertului contabil 14
3.5. Abţinerea şi recuzarea expertului contabil 15
3.6. Elementele pe care organul îndreptăţit să dispună efectuarea expertizei judiciare le
stabileşte în încheierea de şedinţă sau în ordonanţă
16
3.7.Stabilirea onorariului, plata onorariului şi decontarea altor cheltuieli cuvenite
expertului
17
Tema nr.4. EFECTUAREA EXPERTIZEI CONTABILE JUDICIARE 19
4.1.Metodologia efectuării expertizei judiciare 19
4.2.Documentele care se pot încadra ca „material documentar” în cazul unei expertize
judiciare
20
4.3.Conţinutul raportului de expertiză contabilă 20
4.4.Actele de expertiză contabilă judiciară – conţinut şi valorificare 25
Tema nr.5. EXPERTIZA CONTABILĂ ÎN PROCESUL CIVIL 26
5.1.Consideraţii generale privind procesul civil 26
5.2.Actele procesului civil 27
5.3.Măsurile asiguratorii 28
Tema nr.6. EXPERTIZA CONTABILĂ ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ 29
6.1.Numirea expertului contabil pentru efectuarea expertizelor contabile într-un proces
civil sau comercial
30
6.2.Abţinerea şi recuzarea expertului contabil într-un proces civil sau comercial 31
Tema nr.7.EFECTUAREA EXPERTIZEI CONTABILE ÎN PROCESELE CIVILE 32

3. 11111
Tema nr.8.EXPERTIZA CONTABILĂ ÎN MATERIE PENALĂ 35
8.1.Consideraţii generale 35
8.2. Urmărirea penală organele de cercetare penală 35
8.3. Numirea expertului contabil în procesul penal 38
Tema nr. 9. EXPERTIZA CONTABILĂ EXTRAJUDICIARĂ SAU AMIABILĂ 39
Tema nr.10.CLASIFICAREA INFRACŢIUNILOR ÎN A CĂROR CONSTATARE
POATE FI UTILIZATĂ EXPERTIZA CONTABILĂ
40
Tema nr.11.CALITATEA DE EXPERT CONTABIL 43
Tema nr.12.EXERCITAREA PROFESIEI DE EXPERT CONTABIL 45
Tema nr.13.RĂSPUNDERILE EXPERTULUI CONTABIL 48
Tema nr.14. DEONTOLOGIA EXPERTULUI CONTABIL – NORME DE
COMPORTAMENT PROFESIONAL SPECIFICE MISIUNILOR
PRIVIND EXPERTIZELE CONTABILE
50
Bibliografie 51

4. - 1 -
Tema nr. 1. CONCEPTUL DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ
Expertiza este activitatea de cercetare efectuată de un specialist care are calitatea de
expert pentru a stabili adevărul într-o anumită situaţie, problemă sau litigiu.
Expertiza înseamnă a încerca, a dovedi şi constituie un mijloc de probă.
Noţiunea de „expertiză” provine din latinescul „expertus”, adică priceput – lucrarea
unei persoane experimentate, specializate.
Ca mijloc de probă în soluţionarea diverselor litigii, expertiza este definită în literatura
de specialitate în multiple variante ca formă, dar în esenţă cu un conţinut identic şi anume:
1. Mircea Boulescu şi Marcel Ghiţă în cartea „Controlul financiar şi expertiza
contabilă”, definesc expertiza astfel: „Expertiza este un mijloc de probă, de
constatare, confirmare, evaluare, lămurite sau dovedire pe baza cercetării
ştiinţifice de specialitate, a adevărului obiectiv cu privire la o anumită faptă,
împrejurare, problemă, situaţie, cauză sau litigiu”.
2. Autorul francez Dejan în „Tratat teoretic şi practic privind expertiza în materie
civilă, administrativă şi comercială” precizează că:” Expertiza este operaţia făcută
de unul sau mai mulţi experţi cu scopul de a constata unele fapte de a controla, de
a examina, de a măsura şi de a evalua anumite lucruri.”
3. Eduard Glasson în cartea sa „Precizări teoretice şi practice de procedură civilă”,
precizează că: „Expertiza este operaţia încredinţată unor persoane care pe baza
cunoştinţelor lor speciale se pronunţă asupra faptelor pe care judecătorii nu le-ar
putea aprecia”.
4. I. Tânoviceanu în „Tratatul de drept şi procedură penală” defineşte expertiza ca
fiind „un mijloc de investigaţie prin care se ajunge, fie la obţinerea unei probe, fie
la evaluarea corectă a unei probe existente”.
5. Grigore Teodoroiu în „Curs de drept procesual penal” precizează că: „Expertiza
este o cercetare care constă din diferite operaţiuni specifice fiecărei specialităţi”.
6. Ghe. Porumb în „Codul de procedură civilă comentat şi adnotat” defineşte
expertiza ca „un mijloc de dovadă reglementat de codul de procedură civilă la
care recurge instanţa în cazul că pentru stabilirea adevărului obiectiv este nevoie
de lămurirea unor împrejurări de fapt, pentru a căror rezolvare se cer cunoştinţe de
specialitate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei sau vreunei meserii pe care
judecătorul nu le posedă.”
7. Grigore Olănescu în teza de doctorat „Perfecţionarea organizării şi desfăşurării
activităţii de expertiză financiar contabilă” defineşte expertiza ca: „un mijloc de
probă dispus sau cerut de organul juridic în materie civilă sau penală efectuat de
un specialist în materia litigiului care prin cunoştinţele şi experienţa pe care le
posedă trebuie să aducă lămurirea diferitelor aspecte ce sunt necesare a fi
cunoscute în vederea soluţionării unor cauze”.

5. - 2 -
Expertiza constituie o noţiune care depăşeşte şi acţiunea de control şi pe aceea de
verificare întrucât constituie în sine ideea de exprimare a punctului de vedere al expertului în
ceea ce priveşte faptul sau faptele asupra căruia/cărora s-a efectuat expertiza. Prin urmare,
expertiza este prin excelenţă o lucrare personală şi critică, cuprinzând nu numai rezultatul
examinării faptelor din punct de vedere al exactităţii formale şi materiale, dar şi părerea
expertului asupra cauzelor şi efectelor în legătură cu obiectul supus cercetării sale.
În funcţie de natura şi de conţinutul faptei, împrejurării, problemei, situaţiei, cauzei
sau litigiului ce se cercetează, precum şi de domeniul de activitate în care se dispune sau se
solicită efectuarea expertizei, acestea se clasifică în mai multe tipuri şi anume:
 Tehnică - care se individualizează pe genuri: construcţii civile, maşini şi utilaje,
autovehicule, exploatări portuare;
 Merceologică;
 Medico–legală – individualizată în: psihiatrică, constatarea stării de sănătate,
cauzele decesului, etc;
 Criminalistică;
 Artistică: pictură, sculptură, grafică, literatură;
 Filatelică;
 Comercială;
 Agricolă;
 Contabilă care la rândul ei poate fi specializată pe diverse domenii ramuri ale
economiei naţionale: Industrie, Agricultură, Construcţii
1.1. Definirea expertizei contabile
 Expertiza contabilă este o activitate depusă de un personal autorizat de lege pentru
reconstituirea realităţii unei operaţii de natură economică/financiară pe baza cercetării
documentelor, datelor şi informaţiilor din contabilitate.
 Prin expertiză contabilă se înţelege misiunea dată unui expert contabil de a controla
registrele, conturile şi actele justificative ale unui agent economic cu scopul de a
furniza părţilor interesate, datele necesare sau de a procura justiţiei informaţiile pentru
a se pronunţa în cunoştinţă de cauză asupra unui proces sau a unei contestaţii de care a
fost sesizată.
 Expertiza contabilă este o formă de cercetare efectuată în vederea lămuririi modului în
care sunt reflectate în documente evidenţa tehnico-operativă şi contabilă, anumite
fapte, împrejurări, situaţii de natură economico-financiară.
Expertizele contabile sunt mijloace de probă utilizabile în rezolvarea unor cauze care
necesită cunoştinţe de strictă specialitate din partea unor persoane care au calitatea de expert
contabil. Caracterul ştiinţific, probitatea profesională şi deontologică a expertului contabil,
conferă expertizei contabile caracterul de probă îndeajuns de temeinică şi de neînlăturat
pentru stabilirea responsabilităţii persoanelor vinovate de încălcarea legalităţii, nesocotirea
disciplinei financiare şi păgubirea patrimoniului.
Expertiza contabilă este o activitate a profesiei contabile ce poate fi efectuată numai de
către persoanele care au dobândit calitatea de expert contabil în condiţiile legii, fiind înscrise,
cu viza la zi, în Tabloul experţilor contabili, actualizat anual de către Corpul Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR).

6. - 3 -
Expertul contabil solicitat în efectuarea unei expertize contabile este obligat să fie
independent faţă de părţile interesate în expertiză, evitând orice situaţie care ar presupune o
lipsă de independenţă sau o constrângere care ar putea să-i impieteze integritatea şi
obiectivitatea. Expertizele contabile efectuate de experţii contabili care nu întrunesc condiţiile
pentru a fi înscrişi ca membri ai Corpului cad sub incidenţa sancţiunilor privind exercitarea
unei profesii fără autorizaţie. Dacă un expert contabil implicat într-o astfel de situaţie este
solicitat pentru efectuarea unei expertize contabile, el este obligat să aducă la cunoştinţă
solicitantului situaţia în care se află. Expertizele contabile trebuie efectuate în mod
responsabil. Efectuarea expertizelor contabile se face pe bază de contract. Expertizele
contabile contractate trebuie programate. Programul de lucru trebuie să cuprindă natura,
calendarul şi întinderea lucrărilor necesare pentru îndeplinirea misiunii privind expertizele
contabile contractate.
1.2. Trăsăturile expertizei contabile
Principalele elemente care argumentează caracterul ştiinţific al expertizei contabile:
 Are ca obiect cercetarea unor fapte sau situaţii de natura economico–financiare,
gestionară şi patrimonială.
 Cuprinde în sfera sa de acţiune activitatea economică a unui agent economic pentru
problemele şi obiectivele stabilite de organul judiciar ori de persoanele care o solicită.
 Cercetează situaţiile şi împrejurările de fapt pe baza informaţiilor furnizate de evidenţa
economică şi suporţii ei materiali respectiv, acte scrise, dischete, CD- uri.
 Interpretează datele de evidenţă şi formulează opinii cu privire la problemele
investigate pe baza legilor şi actelor normative care reglementează domeniul de
activitate respectiv.
 Elaborează concluzii pe baza constatărilor făcute, care servesc ca mijloc de probă
pentru organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei sau ca mijloc de
fundamentare a unei decizii de către persoana care a solicitat expertiza contabilă.
 Expertiza contabilă analizează conformitatea faptelor economice cu documentele
aferente, precum şi cauzele care au generat abaterile de la actele normative în vigoare la
momentul respectiv. În urma expertizei cotabile este caracterizată starea de fapt a agentului.
Sarcina efectuării expertizei contabile are caracter obligatoriu, cu excepţia cazurilor de
recuzare sau a existenţei circumstanţelor care generează situaţii de incompatibilitate.
1.3. Crierii de clasificare privind expertiza contabilă
a. În funcţie de natura juridică, expertizele contabile pot fi:
- civile;
- penale;
- extrajudiciare (amiabile).
b. În funcţie de natura principalului obiectiv/principalelor obiective stabilite de organul
îndreptăţit să dispună efectuarea expertizei, expertizele contabile se clasifică în:
- expertize contabile civile dispuse sau acceptate în rezolvarea litigiilor civile;
- expertize contabile penale dispuse sau acceptate în rezolvarea unor aspecte civile
ataşate litigiilor penale;

7. - 4 -
- expertize contabile comerciale dispuse sau acceptate în rezolvarea litigiilor
comerciale;
- expertize contabile fiscale dispuse sau acceptate în rezolvarea litigiilor fiscale;
- alte categorii de expertize contabile judiciare dispuse de organele în drept sau
extrajudiciare solicitate de către clienţi.
c. După scopul în care au fost solicitate, expertizele contabile pot fi clasificate în:
- expertize contabile judiciare, reglementate de: Codul de procedură civilă; Codul de
procedură penală; alte legi speciale – dispuse de organele judiciare pentru
soluţionarea cauzelor aflate în faza anchetei, cercetării, sau în faza de judecată;
- expertize contabile extrajudiciare (amiabile) – sunt cele efectuate în afara
procedurilor reglementate privind rezolvarea unor cauze supuse verdictului justiţiei.
Sunt solicitate de persoane fizice sau juridice interesate fără ca în cauză să existe un
dosar de anchetă, cercetare sau judecată. Sunt efectuate în afara unui proces justiţiar.
Nu au calitatea de mijloc de probă în justiţie, ci, cel mult, de argumente pentru
solicitarea de către părţi a administrării probei cu expertiza contabilă judiciară sau
pentru rezolvarea unor litigii pe cale amiabilă.
1.4. Obiectul de cercetare al expertizei contabile
Expertiza contabilă poate avea ca obiect fapte, împrejurări sau alte situaţii ce pot să
apară în activitatea economico–financiară şi gestionară a unei entităţi patrimoniale pentru a
căror soluţionare este necesar să se apeleze la un expert contabil.
Expertiza contabilă poate avea ca obiect de cercetare diverse laturi ale activităţii
entităţilor economice aşa cum ar fi:
- aspecte ale situaţiei economico–financiare a patrimoniului şi a capacităţii acestuia
de a genera profit, aspecte ce sunt reflectate în documente de evidenţă primară
tehnico–operativă şi contabilă cu scopul final de a stabili în mod ştiinţific
corectitudinea sau incorectitudinea administrării patrimoniului;
- analiza economico–financiară a activităţii unei entităţi patrimoniale cu scopul de a
determina comportamentul managerilor şi al persoanelor din compartimentele
funcţionale în raport cu atribuţiunile lor de serviciu stabilite prin contractul de
muncă;
- neglijenţe sau abuzul în serviciu în legătură cu stabilirea şi exercitarea obligaţiilor
contractuale, stabilirea întârzierilor pentru plata obligaţiilor şi corectitudinea
stabilirii penalităţilor de întârziere, cantităţile de produse, lucrări şi servicii livrate
între părţile în litigiu, ponderea celor achitate şi ce a mai rămas de achitat.
Expertiza în materie comercială se efectuează atunci când este necesar să se corecteze
calcule, înscrisuri şi registre de comerţ.
Expertiza contabilă cuprinde în studiu sau analiză latura economico–financiară a
faptelor şi a împrejurărilor în care s-au produs, latura juridică fiind exclusiv de competenţa
organelor judiciare. Astfel în litigiile cu privire la pagube, expertiza contabilă oferă organelor
judiciare lămuriri cu privire la existenţa şi ponderea lipsurilor din patrimoniul entităţii
economice.
Obiectivele cu privire la constatarea vinovăţiei persoanelor care au produs pagube
materiale şi faptele care le-au generat depăşesc sfera expertizei contabile, acestea constituind

8. - 5 -
obiective ale anchetei penale.
Obiectivele concrete ale expertizei contabile se stabilesc de organul judiciar care a
dispus expertiza sau de către persoana juridică sau fizică care a solicitat efectuarea expertizei
contabile.
Expertiza contabilă poate fi analizată în funcţie de natura procesului care stă la baza
solicitării ei.
1.5. Cadrul legal privind organizarea activităţii de expertiză contabilă în România
Cadrul reglementărilor legale privind expertizele contabile judiciare şi extrajudiciare
se află în Ordonanţa Guvernului nr.65/1994 privind activitatea de expertiză contabilă şi a
contabililor autorizaţi, cu modificările şi completările ulterioare şi în Ordonanţa nr.2 din 21
ianuarie 2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară.
Ultima modificare s-a efectuat prin Ordonanţă nr.23/2012 - pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2008 privind auditul statutar al
situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi a Ordonanţei
Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor
autorizaţi din 23 august 2012, M. Of. 624/2012;
Potrivit acestor reglementări legale, efectuarea expertizelor contabile judiciare sau
extrajudiciare este dreptul exclusiv al experţilor contabili.
 Scurt istoric privind organizarea activităţii de expertiză contabilă în România.
Organizarea activităţii de expertiză contabilă este rezultatul unui proces istoric
îndelungat, realizându-se mai întâi conceptele, pentru ca treptat acest domeniu să fie
reglementat prin norme de drept. Primele referiri despre expertiza contabilă, în ţara noastră se
regăsesc încă în anul 1887 în Codul Comercial Român. Noţiunile nu erau suficient clarificate,
expertul numindu-se uneori şi comisar sau arbitru.
Legea din 1916 pentru organizarea corpului de contabili autorizaţi şi de experţi
contabili din România nu conţinea norme privind reglementarea expertizei contabile, ci se
referea la stabilirea drepturilor ce obţineau titlul de expert.
Un prim congres al corpului s-a ţinut în 1923, al doilea în 1925 la Cluj, urmate de
altele în ţară şi străinătate, de studii, lucrări, proiecte de legi într-o vreme când însăşi
documentele Federaţiei Internaţionale a Asociaţiei de Experţi, cu sediul la Bruxelles susţineau
că funcţia de expert nu este o profesiune, ci o misiune.
În ţara noastră, în ce priveşte situaţia expertului contabil au existat trei concepţii:
poziţia sa a fost privită ca o treaptă alături de alte categorii contabile, sau ca o profesiune
independentă, sau ca o misiune temporară.
Organizarea propriu-zisă a domeniului expertizei contabile în ţara noastră datează din
anul 1921 când se adoptă Legea prin care se înfiinţează „Corpul de contabili autorizaţi şi
experţi contabili”.Acest organism reprezenta o organizaţie profesională care a funcţionat până
în anul 1951. După această dată activitatea de expertiză contabilă a fost reorganizată de mai
multe ori.
Plecând de la necesitatea ca nivelul calitativ al expertizelor contabile să corespundă
exigenţelor ştiinţifice impuse de disciplina din care derivă - contabilitatea - această activitate,
începând cu anul 1957, este organizată şi îndrumată de Ministerul Finanţelor până la data de

9. - 6 -
19 august 1994, când apare Ordonanţa nr.65 privind organizarea activităţii de expertiză
contabilă şi a contabililor autorizaţi. Această Ordonanţă a Guvernului României este legiferată
prin Decretul nr.121 din 23 mai 1995, privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 65/1994. Legea şi Decretul au fost publicate în Monitorul Oficial nr.103 Partea
I din 29 mai 1995. Până la acea dată, corpul de experţi contabili era constituit din cadre cu
studii economice şi cu un anumit stagiu în specialitatea contabil-financiară şi care au obţinut
titlul de expert contabil în urma unui examen organizat de Ministerul Finanţelor.
Cadrul juridic legal iniţial, care a stat la baza organizării şi desfăşurării activităţii de
expertiză contabilă, l-au constituit normele de drept prevăzute în Decretul nr.434/1957,
precum şi cele cuprinse în Codurile de procedură civilă şi penală. Ulterior au fost adoptate noi
acte normative, care constituie, împreună cu prevederile Codului de procedură civilă şi a
Codului de procedura penală, cadrul juridic şi organizatoric al activităţii de efectuare a
expertizelor contabile: Decretul nr.79/1971 şi HCMnr.845/1971.
Alte reglementări privind expertiza judiciară tehnică (inclusiv cea contabilă) apar în
Ordonanţa Guvernului nr.2/2000. Organizarea activităţii de expertiză contabilă a fost
legiferată prin Ordonanţa nr.65/1994, a fost modificată prin Ordonanţa nr.50/28.08.1997 şi
apoi alte modificări au fost făcute în 1999.
Organizarea expertizei contabile prevăzută în Ordonanţa Guvernului nr.65/1994
prevăzută în Legea nr.42/24.05.1995 e modificată prin Ordonanţa nr.50/1997 prevăzută în
Legea nr.126/14.07.1999 modificată ulterior prin Legea nr. 186/02.10.1999.
Tema nr. 2. EXPERTIZA CONTABILĂ JUDICIARĂ

10. - 7 -
2.1. Definiţie
 Expertiză contabilă judiciară este un mijloc de probă în justiţie, o formă de cercetare
şi lămurire a unor fapte sau împrejurări de natură economico–financiară indicate de
organele judiciare în scopul soluţionării litigiilor dintre persoanele juridice, dintre
acestea şi persoanele fizice precum şi a proceselor penale privind infracţiuni prin care
au fost aduse pagube patrimoniului public sau privat.
 Expertizele contabile dispuse din oficiu sau acceptate la cererea părţilor în fazele de
instrumentare şi de judecată ale unor cauze civile şi/sau comerciale, ataşate sau nu
unui proces penal, se numesc expertize contabile judiciare.
 Expertiză contabilă judiciară constituie un mijloc de probă la care organul de urmărire
penală sau instituţie de judecată apelează la cererea părţilor sau din oficiu în vederea
lămuririi unor neprezentări de fapt şi a stabilirii adevărului.
 Expertiză contabilă judiciară constituie un mijloc de probă prin care se aduce la
cunoştinţă organelor judiciare opinia unor specialişti cu privire la acele împrejurări de
fapt pentru a căror lămurire sunt necesare cunoştinţe deosebite, opinie care se
formează pe baza unei activităţi de cercetare concretă a cazului şi a aplicării unor date
de specialitate de către persoane competente desemnate de către organul judiciar.
Fiind mijloace de probă în justiţie, expertizele contabile judiciare pot fi dispuse din
oficiu sau acceptate, la cererea părţilor implicate în procesul judiciar, în toate fazele de
desfăşurare a acestuia. Scopul principal al expertizelor contabile judiciare este contribuţia
acestora la stabilirea adevărului material şi justa soluţionare a litigiilor sau a cauzelor aflate în
faza de cercetare sau de judecată. Concluziile acesteia nu pot fi automat însuşite de către
organul judiciar care a dispus-o sau a acceptat-o. Acesta trebuie să aprecieze forţa probantă a
expertizei potrivit liberului arbitru bazat pe lege şi conştiinţă, putând să admită sau să respingă
concluziile, în funcţie de nivelul ştiinţific şi calitatea acesteia.
Expertizele contabile judiciare se află la punctul de interferenţă dintre domeniul
contabilităţii şi domeniul dreptului, îndeplinind funcţia de probă ştiinţifică. Obiectul de
cercetare al expertizelor contabile judiciare îl constituie fenomenele şi procesele economice
reflectate de documentele cu valoare probatorie indicate de către fiecare parte aflata în litigiu.
Obiectul expertizei contabile judiciare îl formează dosarele de anchetă, cercetare sau
judecată, iar obiectivele expertizei contabile sunt stabilite sub forma unor întrebări de către
organul de urmărire penală sau instanţă la cererea părţilor sau din oficiu, la care trebuie să
răspundă expertul.
Principalele trăsături caracteristice expertizei contabile judiciare sunt:
 este un mijloc de probă în justiţie care intervine numai atunci când organele judiciare o
consideră necesară pentru elucidarea cauzelor în curs de anchetă sau de judecată;
 este activitatea prin care organele judecătoreşti primesc informaţii de natură
economico–financiară cu scopul de a stabili adevărul necesar soluţionării temeinice şi
legale a cauzelor privind faptele cercetate şi anchetate sau judecate;
 se limitează la cercetarea problemelor cu caracter economic şi financiar indicate de
organele judecătoreşti;
 are competenţa de examinare a documentelor şi evidenţelor tehnico-operative şi
contabile necesare pentru lămurirea obiectivelor stabilite de organele judiciare;

11. - 8 -
 confirmă sau infirmă constatările controlului cu privire la pagube, abateri deficienţe,
lipsuri, etc.;
 intervine ca probă administrată de organele de urmărire penală şi de judecată în
vederea convingerii asupra realităţii şi asupra condiţiilor apariţiei pagubei, deficientei,
abaterii, etc.;
 este o activitate ocazională care are loc doar când se dispune de către organele
judiciare.
2.2. Comparaţie între controlul financiar şi expertiza contabilă judiciară
Expertizele în general şi expertiza contabilă în particular, sunt asociate activităţii de
control (economic, financiar, contabil, gestionar, fiscal, etc.).
Ca sferă de întindere, expertiza depăşeşte însă limitele acţiunii de control şi/sau
verificare, întrucât constituie în sine ideea de exprimare a punctului de vedere aparţinând
expertului în ceea ce priveşte faptul sau faptele asupra căruia/cărora s-a efectuat expertiza.
Mai mult chiar, spre deosebire de control, care este o activitate continuă de verificare, analiză
şi îndrumare, expertiza are, de regulă, caracter de discontinuitate (fragmentat), intervenind
numai în anumite împrejurări, care impun punctul de vedere al unei persoane autorizate legal
şi profesional.
Succint punctele de interferenţă şi limitele dintre activitatea de control şi cea de
expertiză contabilă judiciară prezintă următoarele aspecte:
Trăsăturile comune ale expertizei contabile şi ale controlului financiar se referă la
faptul că:
 se efectuează de specialişti în domeniul financiar contabil cu reputaţie neştirbită;
 au ca bază de documentare informaţiile furnizate de documentele financiar-contabile;
 examinează diferite laturi ale activităţii economico–financiare după criterii care au la
bază aceleaşi dispoziţii legale şi acelaşi domeniu de activitate, contabilitatea;
 în principiu utilizează aceeaşi metodologie de investigaţii;
 atunci când cauzele aflate la organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt
constatate de controlul financiar, expertul contabil utilizează şi analizează concluziile
controlului financiar pentru a se pronunţa cu privire la existenţa şi mărimea pagubei,
cele două activităţi se completează reciproc pentru stabilirea adevărului în cauza
supusă anchetei sau judecării;
 investigaţiile efectuate se raportează în ambele situaţii la reglementări cu caracter
juridic din diverse domenii de specializare;
 ambele activităţi presupun respectarea principiilor etice şi deontologice reglementate
printr-un cod etic şi prin urmare, un înalt nivel de moralitate;
 în cazul săvârşirii unor abateri foarte grave în exercitarea mandatului, atât organul de
control cât şi expertul contabil suportă sancţiuni de natură administrativă, civilă şi
penală care pot conduce chiar şi la pierderea dreptului de exercitare (a funcţiei sau a
profesiei, după caz) ;
 nici una dintre cele două activităţi nu poate fi delegată unor terţe persoane.
Deosebiri între controlul financiar şi expertiza contabilă judiciară:
 controlul financiar este o funcţie a conducerii şi o formă de cunoaştere a problemelor
dezvoltării economice;

12. - 9 -
expertiza contabilă judiciară este un mijloc de probă în justiţie care intervine numai
atunci când organele judiciare o consideră necesară pentru elucidarea cauzelor în
cursul de anchetă sau de judecată;
 controlul financiar este o activitate prin care conducerea cunoaşte modul în care se
îndeplinesc sarcinile economice şi financiare, se păstrează, se utilizează şi se valorifică
patrimoniul în scopul prevenirii, constatării şi înlăturării abaterilor al stabilirii
răspunderii pentru abateri şi al îmbunătăţirii activităţii;
expertiza contabilă judiciară este activitatea prin care organele judiciare primesc
lămuriri de natură economico–financiară în scopul de a stabili adevărul necesar
soluţionării temeinice şi legale a cauzelor privind faptele cercetate, anchetate sau
judecate;
 controlul financiar cuprinde pe o anumită perioadă întreaga activitate economico–
financiară sau unele laturi ale acesteia;
expertiza contabilă judiciară se limitează la cercetarea problemelor cu caracter
economico– financiar indicate de organele judiciare;
 controlul financiar pe baza constatărilor şi concluziilor sale acţionează în justiţie când
se constată pagube sau abateri cu repercusiuni şi prejudicii;
expertiza contabilă judiciară intervine ca probă administrată de organele de urmărire
penală şi de judecată în vederea convingerii asupra realităţii şi condiţiei apariţiei
pagubei, deficienţei sau abaterii;
 controlul financiar este o activitate cu caracter permanent;
expertiza contabilă judiciară este o activitate ocazională care are loc numai când se
dispune de organele judiciare;
 controlul financiar examinează întreg sistemul de documente şi evidenţă a
documentelor de evidenţă tehnic–operativă şi contabilă privind activitatea şi perioada
controlată;
expertiza contabilă judiciară are competenţă de examinare numai a documentelor de
evidenţă tehnic–operativă şi contabilă necesară pentru lămurirea obiectelor stabilite de
organele judiciare;
 controlul financiar constată pagubele, abaterile, deficienţele, lipsurile etc.;
expertiza contabilă judiciară confirmă sau infirmă constatările controlului financiar cu
privire la pagube, abateri, deficienţe, lipsuri etc.;
 activitatea de control financiar poate fi executată de către orice specialist de formaţie
economică;
activitatea de expertiză contabilă judiciară constituie apanajul activităţii definite prin
reglementări speciale, pentru persoanele fizice autorizate conform legii;
 activitatea de control financiar este exercitată de către specialişti având calitatea de
salariat, în baza unui contract individual de muncă;
activitatea de expertiză contabilă judiciară reprezintă misiunea specifică expertului
contabil, fiind prestată în baza unei încheieri de şedinţă sau unei ordonanţe emise de
către organul de cercetare;
 activitatea de control financiar are obiective stabilite sub directa coordonare a
entităţii care o gestionează, în conformitate cu specificul actului de control şi cu
particularităţile domeniului controlat;

13. - 10 -
activitatea de expertiză contabilă judiciară are obiective stabilite numai de către
organul de cercetare abilitat, iar obiectivele sunt individualizate în funcţie de un
ansamblu de factori (natura cauzei, tehnica prin care se construieşte apărarea,
modalitatea de interpretare a reglementărilor juridice de către fiecare parte sau de către
apărătorii angajaţi, specializarea magistraţilor, etc.);
 activitatea de control financiar implică responsabilitate în conformitate cu contractul
individual de muncă şi fişa postului;
activitatea de expertiză contabilă judiciară se subordonează sub aspectul
responsabilităţii atât legilor speciale (cod de procedură civilă, cod de procedură
penală) cât şi reglementărilor emise de administraţie (ordonanţa guvernului nr.
65/1994 completată şi modificată) sau profesie (regulamentul de organizare şi
funcţionare al CECCAR, standardele profesionale, codul etic opozabil profesiei
contabile, etc.). Din acest punct de vedere activitatea expertului contabil judiciar este
mai restrictivă decât activitatea organului de control;
 activitatea de control se efectuează în prezenţa părţilor, controlul fiind un atribut al
conducerii;
activitatea de expertiză contabilă judiciară presupune parcurgerea unor proceduri
specifice cum ar fi condiţiile şi modalităţile de contactare a părţilor;
 activitatea de control este reglementată prin acte normative, norme metodologice,
instrucţiuni, îndrumătoare şi tematici care precizează concret modalitatea de
exercitare;
demersul activităţii de expertiză contabilă judiciară se raportează la ştiinţa
contabilităţii, norme şi standarde profesionale;
 activitatea de control reflectă constatări ale specialistului desemnat, prin raportare la
documente justificative şi reglementari legale; controlorul face încadrări juridice,
menţionând în actul de control actul normativ încălcat şi persoanele responsabile;
activitatea de expertiză contabilă judiciară cercetează fenomene şi procese
economice, exprimând opinia personală a expertului contabil, fără încadrări juridice
sau stabilirea de vinovaţii;
 constatările formulate de organul de control, împotriva cărora se depun plângeri la
organele de cercetare abilitate, pot fi supuse examinării, analizei şi concluziilor
exprimate prin expertizarea judiciară a obiectivelor dispuse;
calitatea activităţii expertului contabil este monitorizată numai de către organismul
profesional al cărui membru este (CECCAR), în conformitate cu standardele profesiei.
Împotriva constatărilor şi concluziilor exprimând punctul de vedere al expertului
contabil, părţile procesuale pot formula obiecţiuni la organul judiciar care
instrumentează cazul sau plângeri disciplinare la organismul profesional care
gestionează profesia;
 calitatea actului de control se evaluează pe cale ierarhică, în conformitate cu rolul
atribuit funcţiilor întreprinderii.
calitatea expertizelor contabile judiciare este apreciată de către organul de cercetare
abilitat, acesta fiind sigurul în măsură să sancţioneze neconformitatea, prin anularea
lucrării de expertiză contabilă şi dispunerea alteia; organismul profesional
sancţionează de asemenea abaterile de la respectarea principiilor etice fundamentale,

14. - 11 -
în cazuri foarte grave sancţiunile îmbrăcând forma suspendării dreptului de exercitare
a profesiei pe o anumită perioadă de timp şi chiar a interdicţiei;
 în cazul unui act de control, responsabilitatea întocmirii revine întregului colectiv de
specialişti care au contribuit la fundamentarea respectivului act de control, fără
restricţii din partea unui organism profesional;
responsabilitatea asupra constatărilor şi concluziilor unei lucrări de expertiză
contabilă judiciară revine în mod exclusivist expertului contabil; această
responsabilitate este consolidată prin jurământul profesional; în cazul expertizei
contabile extrajudiciare, expertul contabil trebuie să se asigure asupra respectării
principiilor deontologiei profesionale de către toţi colaboratorii care şi-au adus
aportul la fundamentarea constatărilor şi concluziilor din raport;
 calitatea necorespunzătoare a unui act de control poate fi atacata la instanţele de drept
comun;
calitatea necorespunzătoare a lucrărilor de expertiză contabilă judiciară se
sancţionează prin anulare de către organele care au dispus-o, evitându-se astfel
consecinţe de natura jurisprudenţei .
Aspectele menţionate evidenţiază rolul social pe care îl deţine expertiza contabilă
judiciară, precum şi particularităţile care-i conferă caracter unic în ansamblul activităţilor din
resortul economico-financiar.
2.3. Obiectivele expertizei contabile judiciare
Obiectivele expertizei contabile judiciare se limitează din punct de vedere al
conţinutului şi perioadei la fapte şi împrejurări care au generat litigii. Obiectivele expertizei
contabile respectiv întrebările la care trebuie să răspundă expertul se stabilesc de către
organele de urmărire penală sau instanţele de judecată din oficiu sau la cererea părţilor când
pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei sunt necesare cunoştinţele unui expert.
Obiectivele care se dau spre rezolvare expertului contabil se stabilesc şi se
consemnează în scris în ordonanţă de către organele de urmărire penală sau în încheiere de
şedinţă de către instanţele de judecată.
Tema nr. 3. REGULI PROCEDURALE PRIVIND EXPERTIZA JUDICIARĂ

15. - 12 -
3.1. Numirea experţilor contabili
Expertizele contabile pot fi efectuate de către persoana care are calitatea de expert şi
care figurează în evidenţa Biroului Central pentru Expertize Contabile.
Recomandarea experţilor contabili se face de către birourile locale de expertiză
contabilă sau de cel central. Numirea experţilor contabili se face de organul care dispune
efectuarea expertizei, dintre experţii recomandaţi de birourile locale. Expertul contabil odată
ales, nu mai poate refuza decât în baza unor motive temeinice: boală, concediu, plecări în
străinătate, etc.
Expertul este în incompatibilitate de a efectua expertiza contabilă în anumite cazuri:
-este solicitate sa se pronunţe în dosarul la care a participat în calitate de organ de control, de
conducere, de organ de specialitate, a luat parte la întocmirea actelor primare, a evidenţelor
contabile, tehnic-operative, etc.
-asupra sa a fost declanşată acţiunea de urmărire penală sau s-a dispus trimiterea sa în
judecată.
Expertul care cunoaşte că este în incompatibilitate sau că există un motiv de refuzare
în privinţa sa este obligat să declare Biroului Local de Expertize Contabile, preşedintelui
instanţei că se abţine de la efectuarea expertizei.
În cazul expertizelor contabile judiciare, experţii contabili numiţi din oficiu sau la
recomandarea părţilor nu pot delega efectuarea lucrărilor deoarece au fost nominalizaţi de
către un organ în drept să dispună proba cu expertiza contabilă, printr-un act procedural
(Încheiere de şedinţă sau ordonanţă), şi prin urmare trebuie să îşi îndeplinească personal şi
integral mandatul.
 Procedura de înscriere a experţilor contabili în „Listele cuprinzând experţii contabili
pe specializări”.
În scopul sprijinirii organelor îndreptăţite să dispună efectuarea expertizei contabile
judiciare, respectiv pentru numirea experţilor contabili, se întocmesc „Listele cuprinzând
experţii contabili pe specializări” care se transmit Ministerului Justiţiei, după parcurgerea
următoarelor etape:
 Filialele Corpului, prin grija directorilor executivi ai filialelor, vor întocmi anual "Lista
experţilor contabili pe specializări" în două exemplare. Acestea se transmit la direcţia de
specialitate din cadrul aparatului central al Corpului, până la data de 20 februarie a fiecărui
an.
 Pentru întocmirea "Listei experţilor contabili pe specializări", se va solicita, de la toţi
experţii contabili înscrişi în Tabloul Corpului din raza filialei care au dreptul şi
disponibilitatea de a efectua expertize contabile judiciare, completarea şi depunerea "Fişei
de opţiuni", până la data de 15 februarie a fiecărui an.
 Directorul executiv al filialei are obligaţia de a asigura verificarea "Fişelor de opţiuni"
prezentate de către experţii contabili în ceea ce priveşte pregătirea profesională şi
experienţa acestora în specializările pentru care au optat şi a lua sau propune măsuri în
consecinţă, după caz. În "Lista experţilor contabili pe specializări", vor fi înscrişi numai
experţii contabili care şi-au exprimat disponibilitatea şi îndeplinesc condiţiile de exercitare
a profesiei, în concordanţă cu principiul privind competenţa profesională şi prudenţa
prevăzut de Codul etic naţional al profesioniştilor contabili.
 "Lista experţilor contabili pe specializări" va fi actualizată în cursul anului în caz de
suspendare sau interdicţie a dreptului de exercitare a profesiei, deces, plecare din ţară,

16. - 13 -
mutarea domiciliului în alt judeţ, obţinerea calităţii de expert contabil şi înscrierea în
Tabloul Corpului de noi membri, retragerea expertului contabil la solicitarea acestuia,
modificarea datelor de identificarea ale experţilor contabili, şi altele, după caz.
 Direcţia de specialitate din cadrul Aparatului central al Corpului primeşte "Listele
experţilor contabili pe specializări" de la filialele Corpului, le analizează şi ia sau propune
măsuri de rectificare, după caz, după care le prezintă conducerii Corpului în vederea
comunicării acestora la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Direcţia Servicii
Conexe, până la data de 15 martie a fiecărui an.
 Modificările ce intervin în "Lista experţilor contabili pe specializări" primite de la filialele
Corpului se comunică, după aceeaşi procedură la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor
Cetăţeneşti - Direcţia Servicii Conexe, în termen de 5 zile de la primirea modificărilor
transmise de filiale.
3.2. Drepturile şi obligaţiile expertului contabil numit
 Drepturile expertului contabil
- să ia cunoştinţă de materialul necesar pentru efectuarea expertizei care se face
numai cu încuviinţarea organului de urmărire penală, respectiv să examineze dosarul cauzei şi
alte lucrări necesare;
- să participe la stabilirea obiectivelor expertizei şi să solicite organului de urmărire
penală sau instanţei de judecată completarea întrebărilor (obiectivelor) la care trebuie să
răspundă;
- să primească cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organul care a dispus
efectuarea expertizei, lămuriri şi explicaţii de la părţi;
- să solicite efectuarea controlului în cazul în care constată că expertiza nu se poate
efectua fără un control prealabil;
- să ceară lămuriri organului de urmărire penală sau instanţei de judecată cu privire
la anumite fapte sau alte împrejurări ale cauzei ce face obiectul urmăririi penale;
- să fie remunerat pentru munca depusă.
 Obligaţiile expertului contabil numit
- Să sesizeze organul de penală sau instanţa de judecată dacă se află în situaţia de
abţinere sau recuzare (incompatibilitate);
- Să aplice principiile etice ale organismului profesional în activitatea de expertiză
contabilă;
- Să execute personal cu competenţă şi la termen mandatul încredinţat de instanţă
sau de organul de urmărire penală;
- Să respecte deontologia privind expertiza contabilă (normele profesionale) şi să
aplice întocmai prevederile legislaţiei în materie economico-financiară şi contabilă;
- Să se prezinte la chemările organului judiciar pentru a i se aduce la cunoştinţă
obiectul expertizei şi întrebările la care trebuie să răspundă, să dea explicaţii suplimentare, să
completeze raportul de expertiză sau să efectueze o expertiză suplimentară dacă este cazul.

17. - 14 -
3.3. Interdicţii ale expertului contabil numit
Expertul contabil numit să efectueze o expertiză contabilă în materie penală are
următoarele interdicţii:
- să încredinţeze altei persoane efectuarea expertizei pentru care a fost numit;
- să divulge datele sau informaţiile de care a luat cunoştinţă în îndeplinirea
mandatului încredinţat;
- să ridice şi să păstreze la domiciliul său dosarul cauzei sau materiale din acesta;
- să ridice de la părţi acte de orice fel pe care să le depună la dosarul cauzei sau să le
ataşeze la raportul de expertiză;
- să efectueze controlul financiar de gestiune, inventarierea sau aducerea la zi a
evidenţei contabile precum şi alte operaţiuni legate de activitatea financiar-contabilă a
părţilor;
- să ia explicaţii scrise de la părţi sau de la terţe persoane implicate în proces;
- să elibereze părţilor în cauză sau terţilor copii de pe raportul de expertiză.
3.4. Incompatibilitatea expertului contabil
Expertul contabil este incompatibil să efectueze expertiză contabilă într-o cauză
penală în următoarele situaţii:
- a pus el în mişcare acţiunea penală;
- a fost expert recomandat de una din părţi;
- a fost martor situaţiei în care calitatea de expert contabil este incompatibilă cu
aceea de martor în aceeaşi cauză, unde calitatea de martor are întâietate;
- există împrejurări din care rezultă că expertul contabil este interesat sub orice
formă, el soţia sau vreo rudă apropiată în soluţionarea cauzei într-un anumit mod care este de
natură să-l facă subiectiv;
- face parte din sistemul organizatoric al uneia din părţile aflate în proces;
- s-a pronunţat anterior asupra unor aspecte care fac obiectul dosarului de cercetare
în calitate de organ de control, auditor;
- a luat parte ca executant la întocmirea documentelor primare (justificative conform
Legii contabilităţii) a evidenţei tehnico-operative şi contabile ale uneia din părţi.
 procedura de urmat pentru un expert contabil numit să efectueze o expertiză
contabilă judiciară care a constatat, după ce a consultat dosarul cauzei, că se află în
incompatibilitate cu una dintre părţi
Un expert contabil care a constat după ce a consultat dosarul că se află în
incompatibilitate cu una din părţi are obligaţia să declare preşedintelui instanţei de judecată
sau procurorului care supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior, că
se abţine de la efectuarea expertizei, cu indicarea cazului de incompatibilitate ce constituie
motivul abţinerii. Declaraţia de abţinere se face de îndată ce expertul contabil a luat cunoştinţă
de existenţa situaţiei de incompatibilitate.
În cazul în care expertul contabil incompatibil nu a făcut declaraţia de abţinere de a
participa la efectuarea expertizei, poate fi recuzat în cursul urmăririi penale şi al judecării, de
oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat de existenţa cazului de incompatibilitate.

18. - 15 -
Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce
constituie motivul recuzării. Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea
expertului, dacă motivul există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data
când s-a ivit motivul de recuzare. Recuzările se judecă în şedinţă publică cu citarea părţilor şi
a expertului.
Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de instanţa de judecată fără participarea
expertului care a declarat că se abţine sau este recuzat. Examinarea declaraţiei de abţinere sau
a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul, când este prezent în instanţă,
iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi expertul care se abţine sau a cărui recuzare se
cere. Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea sau recuzarea nu este supusă
niciunei căi de atac.
 procedura de urmat pentru un expert contabil numit să efectueze o expertiză
contabilă judiciară care a constatat, după ce a consultat dosarul cauzei, că se află în
incompatibilitate cu una dintre părţi (este duşmănie între vărul său şi vărul uneia
dintre părţi)
După consultarea dosarului, expertul contabil numit să efectueze expertiza contabilă
va constata că se află într-un caz de incompatibilitate, conform Art. 48: Alte cauze de
incompatibilitate lit. g) ” există duşmănie între el, soţul sau una dintre rudele sale până la
gradul al patrulea inclusiv şi una dintre părţi, soţul sau rudele acesteia până la gradul al treilea
inclusiv” din Codul de Procedură Penală.
Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preşedintelui instanţei,
procurorului care supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior, că se
abţine de a participa la procesul penal, cu prezentarea cazului de incompatibilitate ce
constituie motivul abţinerii.
Declaraţia de abţinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat
cunoştinţă de existenţa cazului de incompatibilitate.
3.5. Abţinerea şi recuzarea expertului contabil
Expertul incompatibil are obligaţia să declare preşedintelui instanţei de judecată sau
procurorului care supraveghează cercetarea penală că se abţine de la efectuarea expertizei cu
prezentarea cauzei de incompatibilitate ce constituie motivul abţinerii.
Declaraţia de incompatibilitate se face deîndată ce expertul contabil aluat cunoştinţă
de numirea sa şi de existenţa incompatibilităţii.
În cazul în care expertul contabil este incompatibil dar nu a făcut declaraţia de abţinere
de la efectuarea expertizei poate fi recuzat în cursul urmăririi penale şi al judecării de către
din părţile care au aflat de existenţa situaţiilor de incompatibilitate.
Recuzarea se face oral sau în scris ca arătarea cazului de incompatibilitate ce
constituie motivul recuzării.
Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de instanţa de judecată prin examinarea
declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare după caz, ascultându-se părţile şi expertul care
se abţine sau a cărui recuzare se cere.
Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea sau recuzarea după caz nu sunt
supuse nici unei căi de atac.

19. - 16 -
În cursul urmăririi penale asupra abţinerii sau recuzării se pronunţă procurorul care
supraveghează cercetarea penală.
Participarea ca expert de mai multe ori în aceeaşi cauză nu constituie motiv de
recuzare.
3.6. Elementele pe care organul îndreptăţit să dispună efectuarea expertizei judiciare le
stabileşte în încheierea de şedinţă sau în ordonanţă
Instanţele de drept civil, atunci când consideră necesar să cunoască părerea unor
experţi contabili, pot numi, la cererea părţilor sau din oficiu, unul sau trei experţi contabili
prin Încheiere de şedinţă, care trebuie să cuprindă:
1. numele expertului contabil sau experţilor contabili numit(ţi) din oficiu sau la cererea
părţilor în proces;
2. obiectivele (întrebările, punctele) la care expertul contabil sau experţii contabili
numit(ţi) trebuie să răspundă. Obiectivele expertizei contabile trebuie să fie
formulate de instanţă concis, fără echivoc şi fără a se solicita expertului contabil sau
experţilor contabili numit(ţi) să se pronunţe asupra încadrărilor legale ale faptelor
supuse judecăţii;
3. termenul în care trebuie să se efectueze expertiza contabilă, ţinându-se seama de
faptul că raportul de expertiză contabilă trebuie depus la instanţa care a dispus-o cu
cinci zile înainte de termenul de judecată. Dacă termenul iniţial fixat de instanţă
pentru depunerea expertizei contabile judiciare este considerat de către expertul
contabil sau experţii contabili numit(ţi) ca fiind inadecvat (prea scurt), el (ei) este
(sunt) îndreptăţit(ţi) să solicite instanţei un termen adecvat, minim necesar pentru
efectuarea unei expertize contabile judiciare de calitate;
4. plata expertului contabil sau experţilor contabili numit(ţi), care trebuie să fie
remuneratorie. Dacă expertul contabil sau experţii contabili numit(ţi) pentru
efectuarea expertizei contabile judiciare consideră onorariul stabilit de instanţă
neremuneratoriu, el (ei) este (sunt) îndreptăţit(ţi) să solicite instanţei mărirea
acestuia.
Obiectivele expertizei contabile judiciare se limitează din punct de vedere al
conţinutului şi perioadei la fapte şi împrejurări care au generat litigii.
Obiectivele expertizei contabile respectiv întrebările la care trebuie să răspundă
expertul se stabilesc deci de către organele de urmărire penală sau instanţele de judecată din
oficiu sau la cererea părţilor când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei sunt
necesare cunoştinţele unui expert.
Obiectivele care se dau spre rezolvare expertului contabil se stabilesc şi se
consemnează în scris în ordonanţă de către organele de urmărire penală sau în Încheiere de
şedinţă de către instanţele de judecată.
Actul de dispunere a expertizei contabile concretizată în ordonanţă sau în încheiere
după caz trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente:
- organul care a dispus efectuarea expertizei;
- numărul dosarului şi părţile implicate în litigiu;
- scopul efectuării expertizei contabile;
- încadrarea juridică a faptelor deduse spre soluţionare;

20. - 17 -
- obiectul expertizei contabile respectiv întrebările la care se solicită răspunsuri;
- actele şi alte documente ce urmează a fi avute în vedere pentru expertizare;
- numele expertului desemnat şi a expertului parte aduşi la recomandarea părţilor
aflate în litigiu;
- onorariu provizoriu cuvenit expertului desemnat;
- termenul de depunere a raportului de expertiză.
Întrebările la care răspunde expertul contabil (obiectivele expertizei) trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie formate cu obiectivitate în mod clar şi concret şi în strictă ordine de
succesiune logică în limita competenţei drepturilor şi obligaţiilor expertului
contabil;
- să se refere la problemele ce necesită cunoştinţe teoretice şi practice de
contabilitate;
- să fie în strânsă legătură cu conţinutul cauzei ce se judecă şi să decurgă din
împrejurările concrete ale cauzei (litigiului);
- să epuizeze toate aspectele neclare în dosarul respectiv, să cuprindă toate
împrejurările cauzei astfel încât să prevină formularea ulterioară de noi obiective;
- să nu solicite expertului contabil încadrări juridice ale faptelor cercetate.
În cazul în care obiectivele expertizei contabile nu sunt suficient precizate expertul
contabil trebuie să solicite organului care a dispus efectuare expertizei contabile să
concretizeze în scris problemele care trebuie să formeze obiectivele expertizei.
Expertul contabil sesizează organul care a dispus efectuare expertizei contabile atunci
când în timpul efectuării expertizei se ivesc situaţii care necesită extinderea obiectivelor fixate
sau pentru a răspunde la anumite întrebări este necesară efectuarea prealabilă a unor expertize
tehnice, grafologice sau de altă natură.
3.7. Stabilirea onorariului, plata onorariului şi decontarea altor cheltuieli cuvenite
expertului
Reglementarea profesională de stabilire a onorariilor experţilor contabili pentru
activitatea desfăşurată este Regulamentul din 12/01/2009 publicat în Monitorul Oficial, Partea
I nr.87 din 13/02/2009 privind stabilirea criteriilor şi modalităţilor pentru determinarea
onorariilor, indemnizaţiilor şi compensaţiilor cuvenite experţilor contabili şi contabililor
autorizaţi, precum şi societăţilor de profil, membri ai Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România.
Onorariile stabilite pentru expertizele contabile dispuse din oficiu în cursul procesului
penal, conform art. 116, 124 şi 125 din Codul de procedură penală, în cauzele privind
infracţiuni prevăzute în Codul penal sau în legi speciale, prin care a fost prejudiciat avutul
public, vor fi avansate de la bugetul de stat prin bugetele Ministerului Justiţiei, Ministerului
Public sau Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, după caz, urmând ca sumele să
fie recuperate de la persoanele vinovate la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive.
Onorariile se calculează în funcţie de tarifele orare sau zilnice în vigoare, pentru
fiecare participant la misiune, la nivelul fiecărei firme, fiecărui profesionist. Un profesionist
contabil nu trebuie să propună servicii profesionale pentru onorarii subestimate.

21. - 18 -
Când se propune un onorariu unui client, profesionistul contabil trebuie să se asigure
că nu este sacrificată calitatea sa şi că se respectă normele organismului internaţional cu
privire la calitate.
Cheltuielile şi diversele rambursări – deplasări de exemplu – se înregistrează distinct.
Perceperea de comisioane sau plata de către un profesionist contabil ca liber profesionist,
este strict interzisă.
Criteriile de care se ţine seama în stabilirea onorariilor sunt:
a. competenţa şi cunoştinţele necesare serviciului prestat;
b. nivelul de formare, instruire şi experienţă a persoanei participante la misiune;
c. timpul afectat (ore, zile);
d. riscurile şi gradul de responsabilitate a misiunii.
Organul judiciar care dispune efectuarea unei expertize contabile şi care numeşte
expertul contabil trebuie să stabilească şi plata acestuia. CECCAR a elaborat Regulamentul
privind disciplina onorariilor, indemnizaţiilor şi criteriile pentru restituirea cheltuielilor
pentru prestaţiile profesionale ale experţilor contabili şi contabililor autorizaţi şi aprobarea
tarifului profesional. Potrivit acestui Tarif profesional, pentru activitatea desfăşurată în
beneficiul unui client, profesionistului contabil i se cuvin compensaţii pentru:
- restituirea cheltuielilor de călătorie şi sejur;
- indemnizaţii;
- onorarii.
Compensaţiile pentru restituirea cheltuielilor şi pentru indemnizaţii sunt cumulate în
fiecare caz, dacă nu se prevede altfel prin Tariful profesional.
În situaţia în care onorariul stabilit nu este îndestulător, expertul contabil este
îndreptăţit să solicite majorarea onorariului pe baza unui decont justificativ al cheltuielilor

22. - 19 -
Tema nr.4. EFECTUAREA EXPERTIZEI CONTABILE JUDICIARE
4.1. Metodologia efectuării expertizei judiciare
Procedura efectuării expertizei presupune examinarea materialului documentar,
examinarea unor documente aflate la părţi sau la terţi, analiza explicaţiilor părţilor şi a
martorilor, analiza actelor de control şi de expertiza anterioare, studierea concluziilor
experţilor tehnici, etc.
În vederea întocmirii raportului de expertiză contabilă, expertul contabil trebuie să
studieze materialul documentar adecvat. Studierea materialului documentar adecvat constituie
premisa şi condiţia necesare întocmirii unui raport de expertiză contabilă temeinic
fundamentat, bazat pe documente justificative şi evidenţieri contabile, şi nu pe prezumţii,
declaraţii ale părţilor şi/sau ale martorilor.
Documentarea lucrărilor privind expertizele contabile are un caracter particular şi se
limitează strict la ceea ce este necesar pentru a răspunde la obiectivele (întrebările, punctele)
fixate expertului contabil de către organul în drept să dispună expertiza contabilă judiciară,
prin Încheiere de şedinţă (în dosarele civile) sau ordonanţă a organului de urmărire şi
cercetare penală (în dosarele penale), sau la obiectivele contractului privind expertiza
extrajudiciară.
Procedural, efectuarea expertizei contabile presupune: examinarea materialului
documentar aflat la dosarul cauzei; examinarea unor documente, acte, evidenţe aflate la părţi
sau terţi (expertiza la faţa locului); analiza explicaţiilor părţilor şi martorilor; analiza actelor
de control financiar şi expertiza contabilă anterioară în aceiaşi cauză; studierea concluziilor
expertizei tehnice.
Lucrările expertului contabil se menţionează într-un raport de expertiză contabilă care
se înaintează instanţei.
Termenul de depunere a lucrării se fixează de organul care a dispus efectuarea
expertizei.
În funcţie de situaţia constatată cu ocazia expertizei contabile, expertul întocmeşte
actele:
-raportul de expertiză contabilă;
-decontul de cheltuieli privind costul expertizei;
-nota de deficienţe;
-răspunsuri în scris la observaţiile şi obiecţiunile formulate de părţi;
-suplimentul de expertiză;
-proces verbal de imposibilitate a efectuării expertizei contabile.
Decontul de cheltuieli - documentul pe baza căruia îşi încasează expertul, onorariul.
Procesul verbal - când documentele societăţii nu sunt puse la dispoziţie de agentul
economic.

23. - 20 -
4.2. Documentele care se pot încadra ca „material documentar” în cazul unei expertize
judiciare
Orientativ, materialul documentar într-o expertiză contabilă judiciară se compune din:
-Dosarul cauzei, aflat la instanţa de judecată care a dispus proba cu expertiza contabilă;
-Documentele justificative şi registrele de contabilitate aflate în păstrarea părţilor implicate în
proces;
-Procesele verbale întocmite de organele de control abilitate;
-Particularizat, in cazul expertizelor contabile dispuse in dosarele penale, expertul contabil are
dreptul sa ia cunostinta despre continutul dosarului penal numai cu incuviintarea organului de
cercetare si urmarire penala(politie, parchet) sau a instantei de judecată;
- Explicatiile date de catre parti (chiar in scris) nu constituie material documentar. Expertul
contabil trebuie sa aibe in vedere explicatiile partilor, dar trebuie sa le analizeze in raport cu
actele justificative si contabile expertizate, mentionand in raportul de expertiza contabila
concordanta sau neconcordanta dintre explicatiile partilor si actele examinate.In cazul
expertizelor contabile dispuse in dosarele penale, partile implicate pot da explicatiile necesare
numai cu incuviintarea si in conditiile stabilite de organul de urmarire penala sau de instanta
de judecata.
Materialul documentar examinat de expertul contabil nu poate fi ridicat de catre acesta
de la partile care il au in pastrare.
4.3. Conţinutul raportului de expertiză contabilă
În finalul cercetărilor, expertul contabil întocmeşte raportul de expertiză contabilă.
Pentru a fi administrată ca probă în justiţie, expertiza contabilă trebuie să prezinte un nivel
calitativ ridicat, să contribuie efectiv la soluţionarea cauzei respective.
 Raportul de expertiză contabilă judiciară conţine de regulă trei capitole:
Capitolul I. Partea introductivă trebuie să cuprindă cel puţin următoarele paragrafe:
 identificarea expertului numit să efectueze expertiza contabilă judiciară – nume,
prenume, domiciliu, număr carnet, poziţia din Tabloul Corpului;
 identificarea organului care a dispus efectuarea expertizei: numărul si data
încheierii de şedinţă (în cazul dosarelor civile) sau al Ordonanţei de numire (in
cauzele penale), identificarea părţilor din proces si a calităţii procesuale a lor
(reclamant, pârât, inculpat) iar in cazul expertizelor contabile extrajudiciare in
acest paragraf se identifică clientul cu adresa, domiciliu, număr contract;
 identificarea împrejurărilor in care a luat naştere litigiul in care s-a dispus ca
mijloc de probă expertiza contabilă (procesele civile si penale) sau a condiţiilor in
care a fost contractată expertiza contabilă;
 enumerarea obiectivelor expertizei contabile; în cazul celor judiciare aceste
obiective se preiau ad literam din încheierea de şedinţă iar in cazul celor
extrajudiciare formularea se preia din contract;
 identificarea perioadei si a locului in care s-a efectuat expertiza contabilă;
 nominalizarea materialului documentar care are legătură cu obiectivele expertizei;
 menţionarea datei de depunere a raportului de expertiză contabilă, dacă s-au
solicitat alte termene decât cel stabilit de instanţă si dacă in cauză au mai fost
efectuate alte expertize contabile;

24. - 21 -
 precizarea onorariului provizoriu stabilit de instanţa de judecată si dacă in acelaş
dosar au mai fost efectuate si alte expertize contabile judiciare, cu indicarea
numelui expertului/experţilor;
 dacă părţile care au participat la expertiză au dat explicaţii în cursul expertizei.
În acest capitol sunt identificate următoarele: datele de identificare ale expertului
contabil - experţii trebuie să se autoidentifice prin nume, prenume, domiciliul stabil, numărul
carnetului de expert contabil şi poziţia în Tabloul Corpului -, organul care a dispus efectuarea
expertizei - denumirea şi data actului de numire al expertului, numărul dosarului şi părţile
implicate în proces, precum şi calitatea procesuală a părţilor -, circumstanţele care au
determinat litigiul în cauza - acestea rezultă, de regulă, din acţiunea civilă şi/sau plângerea
penală; se menţionează obiectul dosarului judiciar şi partea care a solicitat proba cu expertiză
contabilă judiciară admisă de organul judecătoresc -, obiectivele (întrebările) expertizei - în
redactarea acestui paragraf, rolul expertului este pasiv, acesta nefiind abilitat să schimbe
formularea obiectivelor organului juridic care a dispus expertiza -, materialul documentar
folosit - materialul documentar de bază rezultat din obiectul dosarului judiciar în care s-a
dispus expertiza şi din ansamblul obiectivelor fixate expertizei contabile judiciare -, perioada
de editare a raportului de expertiză şi data stabilită pentru depunerea raportului - data
depunerii trebuie să fie cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată.
Capitolul II. Desfăşurarea expertizei contabile cuprinde:
 descrierea în amănunt a operaţiilor de efectuare a expertizei contabile;
 obiecţiile sau explicaţiile părţilor;
 analiza obiecţiilor ori explicaţiilor părţilor în lumina celor constatate de expertul
contabil.
Sunt redate în paragrafe distincte obiectivele expertizei, explicitarea modului de
soluţionare - prin specificarea materialului documentar analitic expertizat pe care se
fundamentează concluzia - şi răspunsul dat de expertul contabil pentru fiecare obiectiv, acesta
trebuie să fie clar, concis şi fără ambiguităţi la obiectivul stabilit.
Capitolul II Desfăşurarea expertizei contabile trebuie să cuprindă cel puţin următoarele
paragrafe:
- Fiecare obiectiv (întrebare) al expertizei, cu descrierea amănunţită a operaţiilor
efectuate de expertul contabil cu privire la structura materialului documentar, a actelor şi
faptelor analizate, a surselor de informaţii utilizate;
- Fiecare paragraf trebuie să se încheie cu concluzia (răspunsul) expertului contabil la
obiectivul (întrebarea) formulată, care trebuie să fie precis, concis, fără ambiguităţi redactat
într-o manieră analitică, ordonată şi sistematizată şi fără aprecieri ale expertului asupra
calităţii documentelor justificative. Este de menţionat că expertul analizează evenimente şi
tranzacţii şi nu încadrarea juridică a acestora. În cazuri deosebite, în care expertul contabil, în
executarea misiunii sale, se confruntă cu acte şi documente care nu întrunesc condiţiile legale,
care exprimă situaţii nereale sau care sunt suspecte, el nu trebuie să le ia în considerare în
stabilirea concluziilor sale la obiectivele expertizei contabile, dar trebuie să menţioneze
aceasta în raportul de expertiză contabilă. În fiecare astfel de paragraf trebuie prezentat
ansamblul calculelor şi interpretarea rezultatelor acestora. Dar dacă aceste prezentări ar
îngreuna înţelegerea expunerii de către beneficiarul raportului de expertiză contabilă, este
recomandabil ca ansamblul calculelor să se facă în anexe la raportul de expertiză contabilă, iar
în textul expertizei contabile să se prezinte doar rezultatele calculelor şi interpretarea acestora.

25. - 22 -
- Daca raportul de expertiză este întocmit de mai mulţi experţi care au opinii diferite, într-un
paragraf al capitolului II fiecare expert trebuie să-şi motiveze detaliat şi documentat opinia pe
care o susţine.
Pentru fiecare constatare se menţionează materialul documentar pe care se sprijină şi
dispoziţiile legale în limita cărora a fost făcută constatarea, cu indicarea textelor
corespunzătoare.
Examinarea problemelor se face în raport cu materialul documentar şi dispoziţiile
legale avute în vedere de organele care au stabilit anterior un prejudiciu (de exemplu, organele
de control), motivându-se documentat şi legal deosebirile de opinii ale expertului contabil faţă
de cele ale organului de control. Actele dubioase, fictive sau suspecte nu se iau în considerare
de către expert la calcularea prejudiciului, dar se menţionează în raportul de expertiză
contabilă. Constatările consemnate în raportul de expertiză contabilă se redactează în aşa fel
încât, din coroborarea cu actele anterioare prin care s-a constatat prejudiciul, să se obţină
concluzii în conformitate cu faptele şi dispoziţiile normative.
În raportul de expertiză contabilă se menţionează şi eventualele documente noi
utilizate de expert, care n-au fost avute în vedere de către organul care a stabilit iniţial
prejudiciul.
Capitolul III. Concluzii
În acest capitol se înscriu răspunsurile la întrebările puse şi părerea expertului contabil
asupra obiectului expertizei. Răspunsurile la obiective se formulează clar, concis şi precis.
Capitolul trebuie să conţină câte un paragraf distinct cu concluzia (răspunsul) la
fiecare obiectiv (întrebare) al (a) expertizei contabile preluat(ă) în maniera în care a fost
formulat(ă) în Capitolul II Desfăşurarea expertizei contabile.
În conformitate cu examinările materialului documentar menţionat în introducerea şi
cuprinsul prezentului raport de expertiză contabilă, formulăm următoarele concluzii
(răspunsuri) la obiectivele (întrebările) fixate acesteia:
La obiectivul nr. 1 __________________________________
La obiectivul nr. 2 __________________________________
La obiectivul nr. n __________________________________
(Se vor relua răspunsurile din Capitolul II Desfăşurarea expertizei contabile)
În unele situaţii raportul poate să cuprindă şi Capitolul IV Consideraţiile personale ale
expertului contabil.
Acest capitol cuprinde consideraţii sau precizări suplimentare vis a vis de obiectivele
fixate expertizei, cu precizarea că acest paragraf poate fi introdus numai dacă expertul
contabil consideră ca i-ar fi util organului judiciar. Acest paragraf trebuie uzitat cu precauţie
deoarece simpla lui existenţă într-un raport de expertiză judiciară vine în contradicţie cu
principiul deontologic privind secretul profesional şi confidenţialitatea în misiunile privind
expertizele. Practic, expertul relevă mai mult decât i se cere, fapt pentru care se recomandă a
fi evitat acest capitol final.
 Alte aspecte privind întocmirea raportului de expertiză contabilă
Atunci când există necesitatea de documentare a unei constatări din raportul de
expertiză contabilă care implică o prezentare mai detaliată se întocmesc anexe.
Anexele trebuie să fie corecte şi corelate cu datele din raport.
Raportul de expertiză contabilă se semnează de expertul contabil pe fiecare filă,
inclusiv pe anexe. Orice modificare de cifre este autentificată de expert prin semnătura sa.

26. - 23 -
În situaţia în care expertiza contabilă se efectuează de mai mulţi experţi (inclusiv cei
recomandaţi de părţi), se întocmeşte un singur raport de expertiză.
Dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate se consemnează în cuprinsul raportului
sau într-o anexă. Dacă între experţi este dezacord total, fiecare expert contabil întocmeşte
raport de expertiză separat.
Experţii contabili şi experţii tehnici numiţi în aceeaşi cauză se pot consulta reciproc,
dar redactează rapoarte de expertiză separate, deoarece întocmirea unui raport comun
presupune asumarea răspunderii pentru toate concluziile raportului, adică şi cele din afara
specialităţii.
În raportul de expertiză contabilă este obligatorie menţionarea privind efectuarea sau
nu de alte expertize contabile în aceeaşi cauză, deoarece dacă s-au mai efectuat expertize
contabile în aceeaşi cauză, cu obiective (întrebări) similare şi/sau corelative, atunci expertul
contabil trebuie să-şi motiveze concluziile (răspunsurile) şi vizavi de concluziile expertizelor
contabile anterioare. Mai mult dacă concluziile expertizelor contabile consecutive sunt diferite
şi/sau contradictorii, în spiritul colegialităţii şi al respectului reciproc, este recomandabil ca
experţii contabili implicaţi să se întâlnească pentru a discuta concluziile la care au ajuns.
Aceasta deoarece expertizarea profesională a aceluiaşi material documentar ar trebui să
conducă la concluzii relativ similare, eventual doar nuanţate.
Dacă în aceeaşi cauză s-a dispus o nouă expertiză contabilă care ajunge la concluzii
diferite faţă de prima din cauza utilizării altor criterii si metode de investigaţie, organul în
drept care le-a dispus are posibilitatea de a se opri la aceea pe care o consideră mai
fundamentată sub aspect ştiinţific, respectiv de mai bună calitate. Nici expertizele contabile
extrajudiciare nu trebuie să facă rabat din punct de vedere al calităţii. Independenţa si
competenţa profesională a expertului contabil trebuie să asigure o documentare si o
fundamentare ştiinţifică si expertizelor contabile extrajudiciare.
În raportul de expertiză contabilă, prezentarea materialului trebuie să fie completă, să
răspundă la toate întrebările puse, iar concluziile să fie suficient motivate, pentru ca instanţa
să fie în măsură să aprecieze asupra valorii acestor concluzii.
Concluziile expertizei contabile constituie numai elemente de convingere, lăsate la
libera apreciere a judecătorului, ca toate celelalte probe. Indiferent dacă foloseşte sau nu
concluziile expertizei contabile instanţa are obligaţia să motiveze poziţia sa.
 Anexele raportului de expertiză contabilă
Anexele raportului de expertiză contabilă, indiferent de tipul acestuia (obişnuit, cu
observaţii sau cu imposibilitatea efectuării expertizei contabile), fac parte integrantă din
raportul de expertiză contabilă şi se întocmesc de către experţii contabili cu scopul de a detalia
o constatare cuprinsă în raportul de expertiză contabilă. Prin întocmirea acestora se
degrevează conţinutul raportului de expertiză contabilă de prezentări ample, cifre multiple sau
alte elemente de natură similară.
Anexele la raportul de expertiză contabilă trebuie întocmite atunci şi numai atunci
când există necesitatea de documentare a unei constatări din raportul de expertiză contabilă.
Nu pot constitui anexe la raportul de expertiză contabilă documentele justificative sau
registrele contabile originale sau reproduse prin tehnici de multiplicare.
Anexele raportului de expertiză contabilă sunt un produs al muncii experţilor
contabili.
 Condiţiile de redactare a raportului de expertiză contabilă

27. - 24 -
În redactarea raportului de expertiză contabilă este necesar să se asigure:
 redactarea corectă şi clară a problemelor date spre rezolvare expertului;
 analiza cu competenţă a tuturor întrebărilor formulate de organul care a dispus
efectuarea expertizei contabile, a materialului documentar pus la dispoziţia expertului;
 argumentarea constatărilor expertului pe bază de documente legale;
 întemeierea analizei efectuate de expert pe materialele ce i-au fost puse la dispoziţie şi
nu pe presupuneri, asimilări sau aprecieri care nu au la bază documente legale şi date
reale din contabilitate;
 corelarea datelor documentare cu alte elemente ce influenţează situaţia analizată;
 neluarea în considerare a actelor nevalabile prezentate de părţi direct expertului
contabil, ocolindu-se organul care a dispus efectuarea expertizei;
 necomiterea de către expertul contabil a unor imixtiuni în atribuţiile organului judiciar;
 aplicarea în mod corespunzător a actelor normative;
 folosirea concluziilor expertizei tehnice, în cazul în care s-a dispus în cauza respectivă
efectuarea unei astfel de expertize;
 prezentarea cauzelor diferenţelor stabilite faţă de rapoartele de expertiză anterioare sau
actele de control în situaţia în care s-au mai efectuat expertize contabile sau control în
aceeaşi cauză;
 concordanţa deplină între constatările făcute şi concluziile raportului de expertiză
contabilă;
 stabilirea precisă a valorii prejudiciului;
 contribuţia efectivă a concluziilor expertului contabil la elucidarea obiectivelor supuse
expertizei.
 Formele de completare a expertizei contabile sunt:
 Explicaţiile verbale:
– desluşiri orale pe care expertul contabil le prezintă organului care a dispus efectuarea
expertizei, în faţa căruia este chemat;
– reprezintă o audiere a expertului contabil care, în calitate de specialist, prezintă
organului judiciar concluzii asupra cazului supus cercetării.
 Lămuriri suplimentare în scris
Această formă de completare a raportului de expertiză contabilă se dispune atunci
când sunt necesare clarificări contabile care, implicând unele examinări în plus, nu pot fi
efectuate printr-un simplu dialog oral al organului care a dispus efectuarea expertizei cu
expertul contabil.
 Suplimentul de expertiză contabilă
Se dispune de organul de urmărire penală sau instanţă de judecată când constată, la
cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, şi anume:
– concluziile raportului de expertiză contabilă nu satisfac integral cerinţele organului
juridic;
– nu s-a răspuns la toate întrebările;
– sunt întrebări care n-au fost suficient clarificate;
– concluzia la o întrebare este în contradicţie cu materialul probator pus la dispoziţia
expertului;
– pe parcursul soluţionării cauzei au apărut noi obiective – obiecţiuni;

28. - 25 -
– s-au omis, de către organul beneficiar al expertizei, întrebări cu importanţă pentru
clarificarea justă a cauzei.
Poate fi efectuat de acelaşi expert sau de altul.
Are caracterul unei Expertize în continuare, limitată însă la obiectivele adăugate sau
neclarificate. Se redactează separat, ca o lucrare de sine stătătoare şi nu ca o continuare a
raportului de expertiză, dar urmează aceleaşi reguli ca raportul iniţial.
Organul beneficiar poate dispune din oficiu completarea raportului de expertiză
contabilă, pentru stabilirea adevărului, peste voinţa părţilor, în scopul evidenţierii tuturor
împrejurărilor esenţiale ale cauzei. Această completare din oficiu contribuie la prevenirea
oricărei erori în cunoaşterea, dovedirea şi caracterizarea situaţiilor constante. În acest fel se
stabileşte relaţia exactă între concluzii şi realitatea obiectivă. Pentru părţi, completarea
expertizei contabile constituie o garanţie procesuală pentru aflarea adevărului.
Formele de completare sunt adaosuri la lucrarea de bază, fac parte integrantă din
raportul de expertiză contabilă şi au putere de expertiză.
În cazul în care organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoieli cu
privire la exactitatea raportului de expertiză contabilă, dispune efectuarea unei noi expertize
contabile, de către alt expert contabil.
4.4. Actele de expertiză contabilă judiciară – conţinut şi valorificare
Pentru a fi administrată ca probă în justiţie, expertiza contabilă trebuie să prezinte un
nivel calitativ ridicat, deoarece contribuie efectiv la soluţionarea cauzei respective. În vederea
asigurării nivelului său calitativ ridicat, raportul de expertiză contabilă nu este considerat
satisfăcător din oficiu, ci este supus în prealabil unei exigente aprecieri critice.
Expertiza contabila judiciara nu are forta probanta absoluta, ponderea ei in rezolvarea
cauzei fiind egala cu orice alt mijloc de proba, deci eficienta ei ca mijloc de proba este
determinata de contributia sa la solutionarea cauzei.
În sistemul de neierarhizare a probelor, expertiza contabilă nu este acceptată ca
superioară altor probe. Caracterul ştiinţific şi aportul expertizei contabile la rezolvarea cauzei,
rezultă după analiza amănunţită a întregului material din dosar.
În consecinţă, eficienţa raportului de expertiză contabilă, ca mijloc de probă cu
fundamentare ştiinţifică, depus la dosarul cauzei, este determinată de contribuţia sa la
soluţionarea cauzei.
Capacitatea de a evalua plenar concluziile raportului de expertiză contabilă revine
organului care a dispus efectuarea expertizei, deoarece aceasta răspunde de hotărârea ce se
pronunţă pe baza probelor.
Valorificarea expertizei contabile în activitatea judiciară presupune însuşirea
concluziilor acesteia de către organul beneficiar. Sunt, însă, cazuri în care, după examinarea
de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, care a dispus efectuarea
expertizei contabile, a raportului de expertiză contabilă, se ajunge la concluzia că acesta este
necorespunzător.
În asemenea situaţii, organul care a dispus efectuarea expertizei poate dispune, la
cererea părţilor sau din oficiu, măsuri de refacere sau completare a expertizei contabile.

29. - 26 -
Tema nr.5. EXPERTIZA CONTABILĂ ÎN PROCESUL CIVIL
În cazul procesului civil, expertiza contabilă este solicitată să exprime punctual de
vedere privind stabilirea drepturilor şi intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite a
hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii, conform procedurii stabilite de lege.
Părţile în procesul civil sunt persoana interesată în apărarea dreptului său subiectiv nesocotit
sau încălcat şi persoana care a tulburat exerciţiul normal al dreptului subiectiv.
Expertiza în materie civilă şi comercială se reglementează de Codul de procedură
penală şi diferitele legi specifice, de exemplu, expertiza contabilă.
Expertiza contabilă este necesară şi poate fi dispusă de instanţă în situaţiile în care
lămurirea faptelor, ce formează obiectul unui proces sau a legăturilor dintre anumite
împrejurări invocată de părţi şi acele fapte încalcă cunoştinţa din domeniul financiar-contabil.
Obiectivele expertizei contabile în materie civilă pot consta în litigiile cu caracter civil
care dau prilejul efectuării expertizei contabile şi anume: asociaţiuni între societăţi; operaţii cu
imobile; cumpărări-vânzări cu caracter civil; operaţiuni de mandat; contracte de serviciu;
partaje.
Expertiza contabilă în procesul civil se efectuează de expertul contabil care este un
consultant, nu se substituie judecătorului, nu se confundă cu judecătorul, nu este martor.
În procesele civile, expertiza poate fi efectuată în instanţă şi în afara instanţei.
5.1. Consideraţii generale privind procesul civil
Procesul civil este activitatea desfăşurată de instanţă, părţile aflate în litigiu, organul
de cercetare şi alte organe sau persoane care participă la înfăptuirea justiţiei în pricinile civile
precum şi raporturile dintre aceşti participanţi în vederea realizării sau stabilirii drepturilor ori
intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite a hotărârilor judecătoreşti sau altor titluri
executorii conform procedurii stabilită de lege.
Procesele privind drepturile juridice civile, comerciale, de muncă, administrative şi de
altă natură civilă se judecă de către instanţă.
Aflarea adevărului presupune că toate pricinile ce se judecă să fie stabilite aşa cum s-
au petrecut în realitatea lor şi în acest sens judecătorii sunt datori să stăruie prin toate
mijloacele legale pentru a descoperii adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea
faptelor, iar probele să fie apreciate de judecător potrivit convingerii sale intime.
În categoria probelor administrate în procesele civile se include şi expertiza contabilă.
Pentru declanşarea unui proces civil este necesară introducerea unei acţiuni civile.
Acţiunea civilă este mijlocul legal prin care o persoană cere instanţei judecătoreşti
recunoaşterea sau realizarea dreptului său prin încetarea piedicilor puse în exercitarea sa de o
altă persoană sau printr-o despăgubire corespunzătoare.
Acţiunea civilă presupune trei elemente:
- părţile
- obiectul
- cauza acţiunii civile
PĂRŢILE în acţiunile civile sunt:
a. persoana interesată în apărarea dreptului său obiectiv nesocotit sau
încălcat de către o altă persoană;
b. persoana care a tulburat exerciţiul normal al dreptului subiectiv;

30. - 27 -
c. terţe persoane.
OBIECTUL acţiunii civile constă în ceea ce se cere prin acţiunea introdusă respectiv
pretenţia reclamantului: plata unei sume de bani, constatarea unui drept , protejarea unui
interes.
CAUZA acţiunii civile este:
- temeiul juridic al cererii respectiv fundamentul legal al dreptului pe care
una din părţile îl invocă împotriva celeilalte părţi (temeiul de drept)
- neînţelegerea sau conflictul care există între reclamant şi pârât cu privire la
temeiul dreptului subiectiv (temeiul de fapt sau motivele)
- scopul către care se îndreaptă voinţa celui care reclamă sau se apără
Cauza acţiunii civile trebuie să îndeplinească o serie de condiţii şi anume:
- să existe;
- să fie reală;
- să fie licită;
- să fie morală.
5.2. Actele procesului civil
a. actele părţilor aflate în litigiu:
- cererea de chemare în judecată formulată de reclamant
- întâmpinarea formulată de pârât
- cererea reconvenţională formulată de pârât când şi acesta vine cu
pretenţii împotriva hotărârii judecătoreşti
b. actele instanţei de judecată:
- încheierile de şedinţă
- hotărârea judecătorească
- dispoziţia de comunicare a hotărârii judecătoreşti
- dispoziţia de punere în executare a hotărârii judecătoreşti.
c. actele altor participanţi la proces:
- raportul de expertiză întocmit de expert
- depoziţia de martor
d. actele organelor auxiliare justiţiei:
- dovezile de comunicare a actelor de procedură
- procesele verbale de luare la cunoştinţă a măsurilor asiguratoare
e. actele de executare ale executorilor judecătoreşti.
În funcţie de natura lor actele pot fi:
- judiciare care se îndeplinesc în faţa instanţei aşa cum sunt:
 interogatoriul părţilor
 depoziţiile martorilor
 pronunţarea hotărârii judecătoreşti
- extrajudiciare care se îndeplinesc în cadrul procesului civil dar în afara
instanţei cum este cazul:
 expertizelor;
 somaţiilor;
 actelor de executare silită.

31. - 28 -
5.3. Măsurile asiguratorii
Prin măsurile asiguratorii instanţa urmăreşte prevenirea dispariţiei sau degradării
bunului în legătură cu care s-a născut litigiu, iar atunci când în discuţie sunt acţiunile
personale, diminuarea activului patrimonial.
Măsurile asiguratorii sunt:
- sechestru judiciar;
- sechestrul asigurator;
- poprirea asiguratorie.
Sechestru judiciar constă în indisponibilizarea bunului şi numirea de către instanţă a
unei persoane căreia i se încredinţează pe timpul cât durează procesul, bunul în litigiu spre
păstrare şi conservare.
Sechestrul judiciar se aplică asupra unui bun anume determinat şi care face obiectul
litigiului între părţi.
Sechestru asigurator constă în indisponibilizarea unor cantităţi de bunuri mobile ale
pârâtului, bunuri ce urmează să fie executate silit pentru realizarea creanţei reclamantului
(creditorului) în situaţia în care acesta câştigă procesul iar pârâtul devenit debitor nu-şi
exercită obligaţia de bună voie. bunurile asupra cărora se instituie sechestrul asigurator fac
parte din patrimoniu pârâtului dar nu formează obiect al litigiului.
Poprirea asiguratorie costă în indisponibilizarea prin hotărârea instanţei a sumelor de
bani sau a altor titluri de credit pe care debitorul le are de primit de la un terţ care îi este
datornic pentru ca ulterior în baza titlului executoriu obţinut creditorul să-şi îndestuleze
creanţa din această sumă prin validarea popririi.
Cauza judiciară şi dezbaterile orale în timpul procesului civil de la pornire până la
definitiva rezolvare se materializează în încheieri de şedinţe.
Încheierea de şedinţă nu este altceva decât un proces verbal al celor petrecute în
şedinţă, constituind o oglindă scrisă a dezbaterilor orale care permite să se urmărească
evoluţia procesului şi soluţionarea sa.

32. - 29 -
Tema nr.6. EXPERTIZA CONTABILĂ ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ
Efectuarea expertizei contabilă este necesară şi poate fi dispusă de instanţă conform
prevederilor art.201 Cod de procedură civilă, în situaţia în care în lămurirea faptelor ce
formează obiectul unui proces sau a legăturilor dintre anumite împrejurări invocate de părţi şi
acele fapte sunt necesare cunoştinţe din domeniul financiar contabilitate.
Obiectivele expertizei contabile în materie civilă pot consta în diverse litigii cu
caracter civil aşa cum ar fi: asocieri în participaţie dintre societăţile comerciale şi dintre
societăţi şi persoane fizice, operaţiuni de vânzare – cumpărare cu imobile (tranzacţii
imobiliare), operaţiuni de mandat, contracte de servicii, partaje etc.
Expertiza în materie comercială se efectuează într-o gamă largă de litigii de această
natură care pot fi grupate astfel:
1. litigii între comercianţi sau între comerciant şi un particular privind operaţiuni
comerciale.
2. litigii în materie de societăţi comerciale.
- stabilirea părţii din profit ce se cuvine unui acţionar, asociat sau manager
- răspunderea civilă a managerului faţă de asociaţi, terţi sau stat pentru faptele
sale.
- gestiunea patrimonială frauduloasă a societăţii dacă sunt bănuieli fondate pe
grave neregularităţi.
3. litigii în materia asigurărilor. În acest domeniu expertiza se efectuează pentru a
stabili valoarea bunurilor asigurate la data producerii unei calamităţi. Se pot face
expertize şi în situaţia când există suspiciuni că asiguratul a avut un interes direct
să provoace un eveniment extraordinar aşa cum este cazul incendiilor sau să
participe la înscenarea unui furt.
4. litigii în materie de moratorii şi de concordat juridic
Moratoriu:
a) amânare pe o anumită perioadă a plăţii datoriilor unui debitor acordată acestuia
de către instanţa de judecată înainte sau după declararea lui în stare de faliment.
b) amânare cu caracter general a plăţii unei datorii acordată de lege pe o anumită
perioadă în care există împrejurări speciale, aşa cum ar fi: război, calamităţi naturale, crize
economice etc.
Concordat: convenţie încheiată de un comerciant cu creditorii săi prin care acesta
obţine o reducere a datoriei sau o amânare a plăţii.
În aceste litigii expertiza este necesară pentru a se stabili cauzele încetării plăţilor şi dacă
activul depăşeşte valoarea pasivului (averea materială este mai mare decât datoriile) prin
verificarea registrelor şi a bilanţului contabil.
5. litigii în caz de faliment. În cazul societăţilor intrate în incapacitate de plată,
expertiza poate fi dispusă pentru a stabili situaţia materială a falitului prin
inventarierea şi evaluarea bunurilor din avere.
Expertiza contabilă în litigiile civile şi comerciale se efectuează urmare:
- propunerii de către părţile aflate în litigiu şi în aceste situaţii instanţa trebuie să
o admită.
- dispunerii din oficiu de către instanţă după punerea în discuţia prealabilă a
părţilor.

33. - 30 -
6.1. Numirea expertului contabil pentru efectuarea expertizelor contabile într-un proces
civil sau comercial
În efectuarea expertizei contabile, expertul contabil este în postura de consultant care
ajută pe judecător în rezolvarea unor probleme de specialitate ale procesului (civil sau
comercial). Atunci când pentru lămurirea unor împrejurări instanţa are nevoie de părerea unor
persoane care au cunoştinţe în domeniul financiar contabil numeşte unul sau trei experţi
contabili cărora le stabileşte punctele nelămurite la care trebuie să se pronunţe (obiectivele).
În realizarea expertizei contabile şi întocmirea raportului trebuie avute în vedere
următoarele considerente privind poziţia expertului contabil şi anume:
1. expertul contabil nu se substituie judecătorului. Atunci când instanţa este pusă în
faţa unor probleme pe care nu le poate rezolva singură (nu se poate cere
judecătorului să aibă o instrucţie universală) în vederea înlesnirii descoperirii
adevărului poate recurge la ajutorul experţilor. Judecătorul recurge la cunoştinţele
de specialitate ale expertului contabil, dar aceasta nu înseamnă că expertul se
substituie judecătorului, care la rândul său are dreptul la liberă apreciere a
administrării probei cu expertiza contabilă pentru a-şi forma convingerea intimă
asupra adevărului în cauza ce se judecă.
2. expertul contabil nu se confundă cu judecătorul. Expertul examinează materialele
în baza dispoziţiei judecătorului, iar concluziile sale ca mijloc de probă se supun
aprecierii şi verificării de către judecător întocmai ca celelalte probe administrate
în proces.
3. expertul nu este martor. Martorul relatează instanţei fapte percepute şi cunoscute
personal, expertul cunoaşte faptele procesului şi instanţa îi cere părerea din punct
de vedere al cunoştinţelor sale de specialitate în domeniul financiar – contabil.
Expertul se numeşte direct de instanţa de judecată afară de cazul în care părţile se
învoiesc în şedinţa de judecată asupra persoanei expertului. În lipsa unei astfel de învoieli
expertul se numeşte de către instanţă dintre persoanele nepropuse de părţi prin tragere la sorţi.
Expertiza contabilă poate fi efectuată numai de către experţii contabili care au această
calitate dobândită conform prevederilor legale.
În funcţie de etapele procesului civil sau penal şi de calitatea lucrărilor de expertiză
desemnarea expertului contabil se face astfel:
a) este numit de instanţă din oficiu sau la cererea părţilor în cazul expertizei
dispuse pentru prima dată în litigiu respectiv.
b) este numit pentru a face o expertiză contradictorie (contraexpertiză) atunci
când instanţa nu este lămurită asupra adevărului de către prima expertiză ce
urmează a se efectua de regulă de 3 experţi. Contraexpertiza poate fi efectuată
şi la cerere motivată a părţii nemulţumite de conţinutul primului raport de
expertiză contabilă. (art.105 Cod procedură civilă)
c) este numit să efectueze un supliment de expertiză, suplimentul de expertiză se
efectuează de acelaşi expert care a participat la expertiza propriu zisă. (prima
expertiză sau contraexpertiza) dar care urmăreşte obiective suplimentare la
cererea instanţei (altele decât cele din raportul iniţial).

34. - 31 -
6.2. Abţinerea şi recuzarea expertului contabil într-un proces civil sau comercial
În situaţia în care există posibilitatea ca expertul contabil să nu fie obiectiv cu ocazia
efectuării expertizei contabile, acesta trebuie să se abţină de la efectuarea expertizei, în caz
contrar poate fi recuzat sau se poate constata nulitatea raportului de expertiză.
Împrejurările care duc la abţinerea în efectuarea expertizei contabile se comunică
preşedintelui instanţei sau altui beneficiar al expertizei (parchet, organe de cercetare, poliţie)
pentru a se analiza temeinicia acestora.
Recuzarea este dreptul pe care-l au părţile din proces de a cere în cazurile stabilite de
lege, ca expertul contabil să se retragă de la efectuarea expertizei contabile.
Cazurile de abţinere sau de recuzare după caz a expertului contabil se întâlnesc în
următoarele situaţii:
- Când expertul contabil, soţul sau soţia, ascendenţii ori descendenţii lor au un
interes în judecarea cauzei sau este soţ, rudă sau afin până la gradul IV inclusiv
cu una din părţi;
- Între expertul contabil şi una din părţi a existat o judecată penală în ultimii 5 ani
dinaintea recuzării;
- Este tutore, curator sau consilier al unei părţi, pentru care primeşte o
remuneraţie. (curator = persoană care administrează bunurile şi apără interesele
altei persoane care deşi are capacitate civilă nu-şi poate exercita drepturile sau
executa obligaţiile din cauza bătrâneţii, infirmităţii fizice sau a altor boli).
- Şi-a spus părerea cu privire la cauza ce se judecă
- A primit de la una din părţi daruri sau făgădueli de daruri ori alte îndatorări
- Există vrăjmăşie între expertul contabil, soţul sau una din rudele sale până la
gradul al IV- lea de rudenie inclusiv, şi una din părţi, soţie sau rudele acesteia,
până la gradul al III –lea inclusiv.
Recuzarea expertului contabil poate fi cerută în 5 zile de la numirea sa când se
cunoaşte deja momentul sau de la data când s-a ivit motivul de recuzare.
Cererea de recuzare adresată instanţei sau altui beneficiar al expertizei şi soluţionarea
în şedinţa publică (în cazul instanţei) cu citare obligatorie a părţilor şi a expertului contabil
recuzat.

35. - 32 -
Tema nr.7. EFECTUAREA EXPERTIZEI CONTABILE ÎN PROCESELE CIVILE
Obiectivele expertizei contabile şi întrebările formulate clar şi exact la care trebuie să
răspundă expertul se stabilesc de instanţă prin încheiere de şedinţă.
Expertiza se poate efectua:
- În instanţa, dacă problemele asupra cărora urmează să se pronunţe expertul
contabil pot fi lămurite prin simpla expunere a părerii expertului, în această
situaţie expertul contabil este ascultat de instanţă în şedinţă publică iar părerea
lui este consemnată de grefier într-un proces verbal (note de şedinţă)
- În afara instanţei, în cazul în care pentru efectuarea expertizei contabile sunt
necesare verificări şi analize de documente, măsurători, confruntări, declaraţii;
Procedural, fără a fi limitative, efectuarea expertizei contabile presupune realizarea
următoarelor activităţi:
1. Examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei
2. Examinarea altor documente aflate la părţi sau la alte terţe persoane care au
legătură cu cauza, prin expertiză la faţa locului;
3. Analiza explicaţiilor părţilor
4. Analiza actelor de control financiar şi de expertiză contabilă efectuate anterior
în aceeaşi cauză;
5. Studierea concluziilor expertizelor tehnice, acolo unde este cazul.
1. Examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei:
Se face la sediul instanţei de judecată sau al altui beneficiar al expertizei. Dacă
materialul aflat în dosar este insuficient pentru efectuarea expertizei contabile, expertul
contabil solicită motivat organului beneficiar, completarea acestuia.
În cazul proceselor civile, completarea dosarului se impune în situaţiile în care lipsesc
înscrisurile ce trebuie supuse expertizării.
2. Examinarea altor documente aflate la părţi sau la alte terţe persoane care au
legătură cu cauza, prin expertiză la faţa locului:
Se efectuează atunci când expertul contabil apreciază că pentru a răspunde
obiectivelor ce i s-au dat spre rezolvare nu îi sunt suficiente documentele existente la dosarul
cauzei, şi în acest caz este necesară extinderea cercetării şi asupra altor acte, evidenţe tehnic –
operative şi contabile care se află la părţile în litigiu.
Pentru expertiza la faţa locului expertul contabil are obligaţia să anunţe părţile prin
citare despre data, locul şi când începe şi se termină lucrările la sediul acestora.
Citarea (anunţarea) de către expertul contabil a părţilor despre data şi locul efectuării
expertizei contabile sau cercetării documentelor este necesară în toate cazurile în care se
cercetează şi alte documente la sediul uneia din părţi sau la terţe persoane care au legătură cu
litigiu.
Expertiza contabilă este valabilă dacă părţile au fost citate cu scrisoare recomandată,
dar acestea nu s-au prezentat la data, locul şi ora comunicate.
Expertiza contabilă făcută fără citarea părţilor poate intra sub incidenţa nulităţii,
nulitatea decurgând din necitare, poate fi invocată de oricare din părţi la primul termen după
depunerea raportului de expertiză contabilă.