1. Cimbrul de cultura
Cimbrul de cultura (Thymus vulgaris) subarbust cu forma de tufa globuloasa, cu baza
lemnoasa, inalt pana la 50 cm, cu miros aromatic caracteristic. Originara din tinuturile
mediteraneene, aceasta planta se gaseste la noi numai in cultura si de la ea se folosesc
numai partile aeriene atat in scopuri medicinale, cat si alimentare.
Frunzele mici, verzi-cenusii,
cu marginile curbate in interior, acopera ramurile subtiri ivite din tulpinile lemnoase. Din mai
pana in august cimbrul dezvolta conuri de flori mici, dispuse terminal la subtioara frunzelor
superioare, de culoare alba spre roz. Se cultiva in locuri insorite si cu temperaturi ridicate.
Parti utilizate
De la cimbru, in scop terapeutic se folosesc partile aeriene nelignificate, recoltate inainte de
inflorirea completa, cand cantitatea de ulei volatil este maxima. Acestea se usuca in locuri ferite
de soare.
Compozitia chimica
Partile aeriene ale plantei contin flavonoide, acid cafeic, linalol si ulei esential in procent de
1/3

2. Cimbrul de cultura
0.5-2%. Uleiul esential este format din: thymol, metilchavicol, cineol si borneol.
Recomadari medicinale
Datorita componentelor din uleiul volatil, flavonoidelor si acizilor continuti, cimbrul are actiune
diuretica, antiseptica, musculo-relaxanta si calmanta pentru tuse.
Administrare
Infuzie din 2 lingurite de planta uscata, la o cana cu apa clocotita. Acoperiti si lasati sa infuzeze
timp de 5 minute. Se beau 2 cani pe zi, timp de o saptamana. Infuzia poate fi folosita si in uz
extern, pentru tratarea afectiunilor dermatologice, rani, arsuri.
2/3

3. Cimbrul de cultura
Contraindicatii cimbru trebuie folosit doar sub supraveghere medicala.
Nu se esential din femeilor insarcinate si celor hipertensiune arteriala.
Uleiul recomanda persoanelor care sufera de care alapteaza.
Este contraindicat
3/3