1. REPREZENTAREA
1. Definiţie: Reprezentarea este procesul psihic cognitiv senzorial de reflectare
mijlocită, selectivă şi schematică a proprietăţilor concrete mai mult sau mai
puţin semnificative ale obiectelor şi ale fenomenelor date in experienţa
perceptivă anterioară a subiectului.
2. Asemănări între percepţii şi reprezentări:
sunt procese de cunoaştere;
sunt fenomene intuitive, imagini concrete ale unor obiecte sau fenomene;
determină efecte fiziologice (atât perceptia, cât şi imaginea unei lămâi
declanşează salivaţia);
sunt legate de mişcare;
au un înţeles, o anumită semnificaţie.
oferă informatii despre obiecte şi fenomene (percepţia oferă un volum mai
mare de informaţii, imaginea perceptivă fiind mai clară faţă de
reprezentare).
3. Deosebiri între percepţii şi reprezentări:
percepţia se produce în prezenţa obiectului, iar reprezentarea se produce în
absenţa obiectului;
perceptia reflectă clar, precis, obiectul, iar reprezentarea nu este o
reproducere fidelă a datelor perceptive, constituind o prelucrare a lor ;
imaginea perceptivă este bogată în conţinut (cuprinde însuşiri esenţiale şi
neesenţiale ale obiectului), iar reprezentarea este schematică (cuprinde
numai însuşirile considerate importante).
4. Calitatea reprezentărilor este influenţată de:
calitatea percepţiei (acurateţe, precizie, completitudine),
contextul în care a avut loc receptarea obiectului dat (legătura cu motivaţia,
cu trăirile afective, cu activitatea),
frecvenţa contactelor perceptive cu obiectul;
durata care se scurge între momentul perceperii obiectului şi reactualizarea
imaginii secundare.
5. Clasificarea reprezentărilor
Jean Piaget consideră că după prezenţa elementului de noutate, există
reprezentări:
a. reproductive, bazate pe percepţii anterioare; se realizează cu ajutorul
memoriei;
b. anticipative, se referă la mişcări sau schimbări care nu au fost încă
percepute; sunt rezultatul operaţiilor gândirii şi procedeelor imaginaţiei.
In funcţie de predominarea unei modalităţi senzoriale, există reprezentări:
vizuale, auditive, gustative, motorii.
2. După gradul de generalitate, exista reprezentări:
a. individuale, care reflectă imaginea unor obiecte, fiinţe etc. deosebit de
semnificative pentru o anumită persoană;
b. generale, care reflectă şi caracteristici comune mai multor obiecte cu
ajutorul sintezei şi operatiilor de clasificare. Conţinutul lor este format din însuşiri
semnificative, caracteristice.
M.V. Eysenck şi M.T.Keane fac diferenţa între reprezentările externe şi
reprezentările interne( picturale –imagini şi lingvistice).
6. Rolul reprezentărilor în cunoaştere şi activitate
Permit "progresul" percepţiei;
Constituie "materia prima" pentru gândire şi operaţiile sale, pentru
imaginaţie şi procedeele acesteia;
Reprezintă un punct de plecare în evoluţia gândirii,
Permit concretizarea gândirii verbal-abstracte;
Constituie una dintre sursele de informaţie importante pentru subiectul
uman concret;
Sunt instrumente de planificare şi reglare a conduitei umane, prin integrarea
în diferite tipuri de activităţi (de joc, de învăţare, de rezolvare de probleme,
de muncă, de creaţie);
Pot deţine o funcţie carthartică, adică de detensionare nervoasă, chiar şi
pentru o perioadă scurtă de timp;
Reprezentările definesec ceea ce este realitatea pentru subiect (omul nu
reacţionează la realitate aşa cum este ea, ci aşa cum îi este prezentată,
respectiv aşa cum o anticipă şi o aşteaptă);
Permit orientarea noastră în spaţiu, la nivel mintal se poate vorbi despre
’’hărţi psihologic’’ care ne permit orientarea într-un anumit spaţiu.
Recapitulare
- Se realizează în urma perceperii repetate a obiectelor;
- Este o imagine secundară ( nu presupune acţiunea direct a stimulilor
asupra organelor de simţ);
- Este o imagine complexă;
- Este o imagine unitară;
- Este o imagine schematic( reflectă însuşirile caracteristice );
- Poate fi modificată voluntar
