MALIUC ORASUL STIINTEI

Motoc Corneliu Stefanita MALIUC ORASUL STIINTEI
3

4
MOTOC C. CORNELIU
STEFANITA
MALIUC
ORASUL STIINTEI
-2016-

5
De acelasi autor:
Monografia satelor Partizani si Ilganii de Sus
www.facebook.com/monografie.partizani.ilgani.maliuc
cornel.motoc@gmail.com
Tiparit de ZOOM print & copy center, Iasi
ISBN 978-973-0-21228-0

6
CUPRINS
ARGUMENT/p.7
PREFATA/p.8
I. EVOLUTIA ISTORICA A OSTROVULUI
MALIUC
I.1.TARASCHINA/p.11
I.2.HARTI VECHI ALE OSTROVULUI/p.16
I.3.COMISIA EUROPEANA A DUNARII/p.21
I.4.INFIINTAREA LOCALITATII MALIUC/p.32
II. ACTIVITATEA DE CERCETARE
II.1.ISTORIA CERCETARILOR STUFICOLE/p.37
II.2.CONSFATUIREA DE LA MALIUC/p.46
II.3.VALORIFICAREA STUFULUI/p.62
II.4.ORASUL MALIUC/p.68
II.4.1. Etapa 0/p.69
II.4.4. Etapa 3//p.75
II.5.LABORATOARE/p.78
II.6.EXPLOATAREA MECANIZATA/p.86
II.7.ELICOPTERUL IN EXPLOATAREA
STUFICOLA/p.108
II.8. ARUNDO DONAX/p.112

7
II.9.PISCICULTURA/p.120
II.10.CERCETARI SILVICE/p.125
II.11.CRESCATORIA DE FAZANI/p.132
II.12.APICULTURA/p.133
II.13.STATIA METEOROLOGICA/p.134
II.14. SOLUL/p.137
III. VIATA SOCIALA A SATULUI
III.1.BLOCURILE/p.140
III.2.HOTELUL/p.145
III.3.UTILITATI/p.147
III.4.SCOALA/p.150
III.5.BISERICA/p.156
III.6.PRIMARIA/p.162
III.7.BRUTARIE/p.163
III.8.ATELIERUL MECANIC/p.165
III.9.MAGAZINE/p.167
III.10.DISPENSARUL/p.170
III.11.PARCUL/p.171
III.12.ACTIVITATI CULTURAL-SPORTIVE/p.174
III.13.BIBLIOTECA/p.181
III.14. TURISMUL/p.182
BIBLIOGRAFIE/p.185
ANEXE/p.187

8
ARGUMENT
Existenta unui sat alcatuit preponderent din blocuri in
inima deltei poate parea pentru straini un lucru de neinteles, dar
nu si daca ii studiem istoria si aspectele care au dus la infiintarea
acestei localitati. Greu si-ar putea imagina cineva care viziteaza
pentru prima oara Maliucul, ca acum mai bine de 50 de ani aici a
fost cel mai mare centru de experimentare a ”aurului verde”din
lume. Nici o alta planta nu a fost mai cercetata ca stuful, in
Romania, la Maliuc existand mai mare concentrare de ingineri,
oameni de stiinta si cele mai moderne laboratoare. Asa ca pe buna
dreptate pot spune ca “oraselul Maliuc” era un “Silicon Valley” al
Romaniei, a carui istorie ma onoreaza sa v-o impartasesc.
Proiectul initial al localitatii era sa se dezvolte pe etape, pana
atingea un numar de 2000 de locuitori si transformarea in oras.
Daca astazi cel mai mic oras din Romania are 1600 de locuitori,
putem sa gandim ca acest obiectiv era pe deplin realizabil. Din
pacate, dupa 1965 cand la conducerea Partidului Muncitoresc
Roman, Nicolae Ceausescu il inlocuieste pe Gheorghe Gheorghiu
Dej, planul de dezvoltare al localitatii este stopat. Un alt motiv al
inghetarii dezvoltarii localitatii a fost esecul cercetatorilor de aici
in aclimatizarea stufului italian Arundo Donax, care era
principalul obiectiv. Localitatea era promovata de autoritatile
comuniste si data ca exemplu in crecetarea si dezvoltarea
socialista. Totusi, chiar daca localitatea nu si-a mai urmat etapele
propuse de dezvoltare, aici s-a continuat munca de cercetare pana
in anii 90 cand activitatea a fost oprita definitiv.

9
PREFATA
La numai 24 de mile maritime de “marea cea
mare”(Pontul Euxin) se afla asezata localitatea Maliuc, pe malul
stang al “batranului crai” care dupa ce cutreiera jumatate din
Europa isi depune zestrea milenara adunata de prin munti si vai, la
picioarele amantei sale furtunoase si intunecate.
Daca toate celelalte localitati, din Delta Dunarii, au un
trecut istoric sau au aparut ca o necesitate pentru stabilirea unor
populatii, indeosebi dupa revenirea Dobrogei la Romania, dupa
mai bine de 465 de ani de stapanire otomana, Maliucul este o
asezare noua, cu o istorie de numai jumatate de secol. Cu toate
acestea avem prea putine documente oficiale sau alte marturii
scrise. Putinele informatii au putut fi culese si prelucrate de la cei
care astazi inca mai locuiesc pe aceste meleaguri si care cu greu
isi mai aduc aminte de orasul Maliuc-orasul din delta asa cum
invatau copii la scoala la orele de geografie sau “orasul stiintei”
cunoscut in lumea specialistilor.
In salbaticia ei, una din bogatiile Deltei, stuful reprezenta
o materie prima excelenta pentru industria celulozei. Dupa
modelul sovietic oferit tarilor lagarului socialist(in 1921 Lenin
semnase ordinul referitor la infiintarea primei statiuni de cercetare
a stufului la Spovednik din Delta Volgai) a venit si randul
comunistilor romani de a pune in practica valorificarea aurului
verde(stuful).
Directivele Congresului al VII-lea al P.C.R. din 1955 cat
si consfatuirile din iulie 1955 ale specialistilor biologi si hidrologi
de la Maliuc sau a cele organizate intre 28 mai-2 iunie 1956 sub
indrumarea Academiei R.S.R.cu privire la problemele Deltei au

10
fost incurajatoare pentru punerea in aplicare a exploatarii stufului.
In insula Maliuc cea mai veche asezare a “cuceritorilor
Tarii Stufului”, in laboratorul statiunii de cercetare isi desfasurau
activitatea peste 70 de oameni de profesii diferite: geologi,
chimisti, ingineri mecanici, strungari etc. Printre ei s-a aflat si
biologul Marin Luta, fost component al echipei nationale de
baschet a Romaniei, ing. Porumbaru pe care insularii l-au poreclit
Porumbaru Senila, cehii Cermar si Vaclav de la institutul de
proiectare din Praga, Egon Weiss din R.D.G. sau nenea Brull-
batranul inginer bucovinean ramas singur dupa ce si-a pierdut
familia intr-un lagar din Transnistria.
Hotaratoare, insa pentru soarta Maliucului a fost
consfatuirea tinuta la Maliuc intre 17-19 martie 1958 la care a
participat Mihail Florescu in calitate de ministru al Industriei
Chimice, profesorul Busnita, dr, Rudescu, dr.Homer(reprezentant
al comisiei de protectie a frumusetilor naturii) cati si alti
reprezentanti.
La aceasta consfatuire factorii de decizie au hotarat si au
definitivat planul dezvoltarii Maliucului. Pe langa cercetarea
stiintifica privind biologia stufului si aclimatizarii trestiei italiene
Arundo Donax, inginerii au avut ca sarcina adaptarea sau
proiectarea utilajelor pentru recoltarea stufului. Trebuia gasit un
tractor care sa nu apese cu o presiune mai mare de
100gr/cm ² (pentru a nu distruge rizomul-radacina stufului).
Personal ministrul Florescu a asistat la testarea
seceratorilor: Vuzs (R.S.C.), Seiga (Danemarca), Meteor (R.D.G.)
si KDS(R.S.R.). Pentru confortul specialistilor cat si a
muncitorilor au fost ridicate si primele locuinte(blocurile mari si
mici) cat si utilitatile de care avea nevoie o asezare urbana
proiectata pentru cel putin 2000 de locuitori. Dintre marile

11
realizari ale orasului Maliuc azi a mai ramas in”picioare” cladirea
institutului, uzina de apa, uzina electrica, hotelul Salcia,
dispensarul(reabilitat de asociatia Casiana Tulcea si ambasada
S.U.A.), caminul cultural(clubul statiunii) cu o biblioteca de
cateva mii de volume nefunctionala cat si blocurile de locuit aflate
intr-o continua stare de degradare, scoala care va intra in
restrangere de activitate din lipsa copiilor, brutaria in prezent
abandonata, dar care fusese ridicata pentru a asigura painea
muncitorilor de la coloanele din balta si ale satenilor din
imprejurimi.
Dupa 1989 in Maliuc au mai aparut un releu pentru
telefonie si o biserica pe care oamenii de stiinta au uitat sa o ridice
sau nu au putut. Maliucul, orasul din inima Deltei Dunarii si locul
unde s-au luat multe doctorate de catre cercetatorii aflati temporar
pentru o tema de cercetare, se prezinta astazi ca o asezare linistita,
fara prea mari perspective de dezvoltare, cu o populatie aflata in
descrestere si imbatranita. Aparut ca o stea in constelatia stiintei si
a tehnicii, Maliucul prinde tot mai mult din aspectul sau urban de
alta data, poate si prin viziunea celor care si-ar dori sa vada
salbaticia deltei avute cu multe decenii in urma.
Autorul acestei monografii, continuand studiul istoric al
satelor Deltei, incepute cu Partizani si Ilganii de Sus incearca sa
surprinda contextul aparitiei acestui sat, evolutia lui fulminanta,
dar si perioada de declin.
La Maliuc totul este trecator, iar urmasii “insularilor” de
odinioara nu au timp sa se gandeasca nici macar la cele vesnice
pentru ca Maliucul este printre putinele localitati din tara care nu
are cimitir.
Profesor Gruia Ion

12
CAPITOLUL I. EVOLUTIA ISTORICA A
OSTROVULUI MALIUC
I.1 TARASCHINA
Cu toate ca localitatea Maliuc este una foarte tanara,
existenta locuitorilor in acesta zona a Deltei este foarte veche.
Atat de veche, incat cercetarile recente au descoperit
existenta unei civilizatii in acesta zona, cu mai mult de 4000 de
ani inaintea lui Hristos. Noile descoperiri au aruncat in aer multe
ipoteze ale genezei si evolutiei Deltei Dunarii. Chiar daca zona in
care au fost descoperite aceste vestigii antice este mai aproape de
localitatea Mila 23, ele sunt situate pe raza localitatii Maliuc in
punctul numit Taraschina.
Descoperirile arheologice au demonstrat ca asezarile
apartin culturii Gumelnita1
, iar populatia care locuia aici se ocupa
cu agricultura si cresterea animalelor. Specialistii care cerceteaza
acest sit arheologic sustin ca „în stadiul actual al cercetarilor,
putem afirma ca nivelul Marii Negre a crescut rapid, începând cu
6500 a.Ch. (moment în care nivelul marii se situa la aproximativ
100 de metri în raport cu nivelul 0 de acum)”2
.
Aceasta crestere brusca a nivelului marii a provocat mari
schimbari ale peisajului si a contribuit la formarea Deltei Dunarii.
Ipoteza existentei acestor asezari aici, a fost lansata pentru
prima oara de cercetatorul Simion Gavrila, care a si intreprins
1
Gumelniţa este numele dat de arheologi unei culturi neolitice din a doua
jumătate a mileniului V î.e.n. Aria de răspândire a culturii cuprinde Muntenia,
Dobrogea precum şi Bugeacul. Spre sud ocupă majoritatea Bulgariei, atât la
nord cât şi la sud de Balcani, ajungând până la Marea Egee în nordul Greciei.
2
Lorent Carozza, cercetător la laboratorul Geographie de l'Envi-ronnement
din Toulouse, care coordonează acest proiect.

13
sapaturi arheologice, dar care din lipsa de finantare au fost stopate
in anul 1970. Ele au fost reluate in anul 2008, cand o echipa de
cercetatori romano-franceza, cu finantare de la Ministerul
Afacerilor Externe Franceze, au redeschis vechiul santier
arheologic.
Acest sit, vechi de aproape 7000 de ani, constituie cea mai
veche dovada documentata a locuirii umane în zona mai sus
amintita. Sapaturile arheologice si sondajele în adancime indica
existenta unei succesiuni de niveluri de locuire ce formeaza o
stratigrafie de aproape trei metri grosime.
Un colectiv de arheologi români si francezi reuniti în
Mision archéologique – Delta du Danube a demarat un serios si
ambitios proiect de cercetare a siturilor arheologice preistorice din
Delta Dunarii si din sectorul inferior al Dunarii de Jos.
Cheia demersului acestui colectiv romano – francez este
situl arheologic neolitic de la Taraschina. Desi acum este situat în
inima teritoriului inundabil al deltei, în momentul existentei sale
(4800–4580 a.Chr.) asezarea de la Taraschina se afla în apropierea
unui fost brat al Dunarii sau a unei vaste lagune, adica la
interferenta dintre un peisaj terestru si unul lagunar.
Consecintele acestei descoperiri sunt importante pentru ca
au permis colectivului arheologic romano–francez sa creioneze un
scenariu al evolutiei Deltei Dunarii, în stransa legatura cu
fenomenul transgresiunii neolitice a Marii Negre. Momentul de
inceput al formarii actualei delte este în jur de anul 6000 a.Chr. si
este corelat cu momentul incetarii ridicarii rapide a nivelului
apelor pontice, ceea ce înseamna ca, la acea vreme, delta era o
mare laguna/un golf marin care inainta pana in zona actualelor
lacuri din sudul Basarabiei.
Între anii 5600 a.Chr.si 5400 a.Chr., delta se transforma

14
într-un complex fluvio-lacustru format prin combinarea unei
lagune cu apa dulce cu un cap de golf marin. Dupa anul 4450
a.Chr., datorita aparitiei unui cordon de nisip, complexul lagunar
cu apa dulce se extinde, iar dupa anul 4000 a. Chr. vechiul golf
marin se transforma în delta .
HARTA SITULUI ARHEOLOGIC TARASCHINA DIN
DELTA DUNARII

15
FRAGMENTE DE CERAMICA SI SILEX DESCOPERITE LA
TARASCHINA

16
“In anul 2013, pe baza informatiilor oferite de domnul
Haralambie Buhaev, echipa misiunii arheologice Delta du Danube
a putut identifica în zona sa de studiu un nou sit arheologic –
Dambul lui Haralambie. Punctul mai sus amintit se gaseste în
dreptul unei foste platforme de stocare a stufului, pe malul stang
al canalului Sontea, în fata micului canal artificial Bucla, care face
legatura cu bratul Sulina . Materialul arheologic aflat în posesia
domnului Haralambie Buhaev a fost adunat de pe mal, din
sedimentul depus de utilajul de dragare, dupa finalizarea lucrarilor
de întretinere a canalului Sontea.”3
Cercetarile efectuate la suprafata au permis stabilirea
existentei unei locuiri eneolitice4
contemporana cu asezarea-tell
din punctul Taraschina. Recoltarea mecanizata a stufului, care a
jucat un rol important în dezvoltarea economica a Deltei Dunarii
între anii 1960-1980, a impus si pregatirea unor platforme pentru
stocare înainte de transportul pe calea fluviala.
O structura de acest tip, amenajata cu sediment rezultat în
urma actiunilor de dragare, se regaseste si pe suprafata de teren
corespunzatoare descoperirilor arheologice. Sedimentele au fost
excavate, din canalul Sontea si depuse pe mal, unde s-a creat o
formatiune ce a atins o înaltime de 3-4 m, o latime de cel putin 10
m si o lungime cuprinsa între 50 si 80 m.
Datele înregistrate par a indica faptul ca pe parcursul
acestei activitati a fost afectat nivelul arheologic.
3
Florian Mihail , C. Micu, L. Carozza, J.-M. Ccarozza, T. GROPARU , E.
Messager, A. Burens , S. Ailincai, M. Danu , C. Mihail, DÂMBUL LUI
HARALAMBIE” – Un nou sit eneolitic in Delta dunarii in revista Pontica
XLVII, Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie, Constanta, 2014, p.126
4
Eneolitic= Ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de
piatră, de os etc. și a uneltelor și podoabelor de aramă.

17
I.2. HARTI VECHI ALE OSTROVULUI
Hartile vechi ale zonei actualului Maliuc sunt inexacte si
nu prezinta reteaua hidrografica reala din acele timpuri. Aceasta
retea hidrografica a fost intr-o continua schimbare si s-a
definitivat abia in secolul XIX, cand au inceput ample lucrari
antropice de regularizare. Hartile prezentate in acest subcapitol
evidentiaza evolutia hidrografica a acestei zone in perioada cand
cartografierea devenise mai apropiata de realitatea de pe teren.
In 1845 capitanul Spratt realizeaza o harta sub egida
C.E.D., care impresioneaza prin rigurozitatea ridicarii topografice.
Aceasta a fost foarte mult folosita de geografi, marcand un
punct de cotitura in analiza evolutiei taramului deltaic, fiind
socotita o harta fundament a tuturor comparatiilor viitoare.
“La 18 octombrie 1857 inginerul Charles Hartley prezinta
Comisiunii Europene a Dunarii fundamentalul sau raport-care a
ramas pana astazi clasic-asupra amelioratiunii navigabilitatii
Dunarii de Jos, in care da o descriere foarta exacta asupra
regimului general al apelor si prezinta patru harti ale gurilor
Dunarii ridicate de el”5
.
Inchiderea Dunarii vechi cu un dig de piatra dupa taietura
a VIII-a a bratului, de catre Comisia Europeana a Dunarii, a facut
ca aceasta regiune sa fie slab alimentata cu apa din Dunare.
”Comisiunea Dunareana rectificand canalul Sulina, taindu-
i toate coturile si imbracandu-i malurile cu piatra a astupat toate
5
Grigore Antipa, Cateva probleme stiintifice si economice privitoare la Delta
Dunarii, Librariile Socec, Bucuresti, 1914, p.67

18
garlele care duceau apa in aceasta regiune lasand numai pe acelea
care aduceau apa din balta in Dunare”6
.
Astfel, nemaicirculand apa pe Dunarea Veche, aceasta a
inceput sa se colmateze, disparand foarte multe canale si japese.
Unul dintre acestea era si canalul Cranjala care facea
alimentarea Ghiolului Fortuna cu apa din Dunare. Dupa
terminarea celui de-al doilea Razboi Mondial acest canal a fost
sapat, iar podul de piatra care estompa trecerea apei pe Dunarea
Veche a fost inlaturat. Pamantul scos de dragi in urma acestei
decolmatari a fost pus in capatul estic al ostrovului Maliuc si a
creat o platforma inalta, care a inlesnit, dupa putin timp,
construirea acestei localitati.
HARTA TURCEASCA REALIZATA IN 1826
6
Ibidem, p.58

19
HARTA CAPITANULUI SPRATT DIN 1867
HARTA MEDINA DIN 1856

20
HARTA LUI CHARLES HARTLEY DIN 1857
HARTA MILITARA AUSTRO-UNGARA DIN 1910

21
HARTA TOPOGRAFICA REALIZATA IN AUSTRIA IN 1918
HARTA REALIZATA DE ARMATA SUA IN 1954

22
I.3. LUCRARILE COMISIEI EUROPENE A
DUNARII
Existenta localitatii Maliuc se datoreaza si Comisiei
Europene a Dunarii, care incepand din anul 1856 executa aici
ample lucrari hidrotehnice de regularizare a bratului Sulina.
Regularizarea cursului Dunarii a fost proiectata de marele
inginer englez Charles Hartley si executata de inginerul danez
Charles(Karl) Kuhl.
Practic, prin pamantul depus de draga in urma taieturii a
opta a bratului Sulina, aici s-a putut ridica o localitate, in locul
unde era numai apa si stufaris.
ZONE IN CARE S-AU EFECTUAT LUCRARI DE CATRE
C.E.D. INTRE 1865-1884

23
In aceasta zona a bratului Sulina au fost efectuate lucrari in
doua mari etape. Prima etapa isi propunea asigurarea unei
imbunatatiri a circulatiei navelor, iar cea de a doua, scurta
lungimea bratului prin inlaturarea buclelor.
In prima etapa au fost executate lucrari in urmatoarele
puncte:
Cioban-garla (mila7
35). In urma dragajelor din anul 1872
de 8454 m.c. s-a ajuns de la adancimea de 3.81m la cea de 5.18 m,
iar pentru consolidarea malurilor au fost folosite 8484 m.c. de
piatra.
Veniko (mila 37). Lucrarile au inceput in octombrie 1872,
bratul ajungand la o latime de 137 m. Malurile au fost imbracate
cu piatra pe o distanta de 427 de metri, asigurandu-se o adancime
minima de 4.57m in urma unor dragaje de 131927 m.c. De
7
Vechea numerotare a milelor inainte de rectificarea bratului.

24
asemenea, malurile au fost protejate pe o distanta de 2042m,
folosindu-se 4788 m.c. de fascine si 11718 m.c. piatra.

25
Monodendri (mila 34). In anul 1867 au fost efectuate
dragaje de 13645 m.c., iar malurile au fost consolidate cu piatra pe
o distanta de 884 m. S-au folosit 2261 m.c. de fascine si 11354
m.c. piatra. Din acest punct pana in spatele satului Ilganii de Sus
exista un curs de apa paralel cu bratul Sulina care se numea
Papadia. Zonei delimitate de acestea i-a ramas numele Papadia,
inca de pe vremea C.E.D., unde este mentionat in harti si
documente.
Kolo-Ayros (mila 32). Aici s-au facut dragaje de 16937
m.c., iar malurile au fost imbracate pe o lungime de 3639 m cu
4344 m.c. fascine si 13.514 m.c. de piatra.
Cea de-a doua etapa a regularizarii bratului Sulina a
constat in eliminarea diferitelor coturi ale Dunarii. Doua dintre

26
cele zece mari taieturi au avut loc pe actualul teritoriu al satului
Maliuc conform impartitrii facute de inginerul Charles Kuhl.
FASCINE FOLOSITE LA PROTECTIA MALURILOR
Taietura a III-a Papadia (1883-1884 intre milele 36-36).
Aceasta taietura a fost facuta pe o lungime de 890 m si s-a
obtinut o adancime de 4,88 m. Astfel, bratul s-a scurtat cu 658 m
in urma excavarilor facute de 622.813 m.c. de noroi. Malul stang
a fost imbracat cu piatra pe o lungime de 731 m, iar cel drept pe
488m.

27
TAIETURA PAPADIA

28
Taietura a VIII-a Gorgova-Veniko(1894-1897 intre
milele 24-27). Lungimea taieturii a fost de 6646 m, iar largimea
fundului a fost de 91.46 m. Adancimea a fost de 4.49 m si s-au
excavat 5.246.331 m.c. de pamant, bratul scurtandu-se cu 2530 m
si suprimandu-se cu patru coturi.
In urma acestei taieturi intre vechiul curs al Dunarii si noul
curs s-a creat un ostrov, pe care astazi il numim ostrovul Maliuc.
Pentru ca noul curs al Dunarii sa isi mentina o adancime
constanta, vechiul curs a fost blocat cu diguri de piatra la ambele
capete. Cea din urma taietura a fost foarte importanta pentru
navigatie, de aceea inaugurarea ei a fost facuta cu mare fast de
reprezentantii Romaniei si ai C.E.D.
”Aceasta inaugurare este un rasunet al interesului
manifestat pentru lucrarile Comisiunei Europeane de Maiestatea
Sa Regele Carol, caci la ea au participat doi membri ai Guvernului

29
Regal, Ministrul Presedinte si Ministrul Lucrarilor publice. In 26
Octomvrie 1897, la 8 1/2 oare dimineata, Membrii Comisiunei
Europeane a Dunarei, prezidata de D. de Lodygensky, Delegatul
Rusiei si de Secretarul Comisiunei primesc pe vaporul a Orientul,
tras la cheul dela Galati, pe D. Sturdza, Presedintele Consiliului
de Ministri al Romaniei, I. Bratianu, Ministrul Lucrarilor Publice,
insotiti de DD. General Murgescu Comandantul flotei romane,
Dimitrie I. Ghica Secretarul General al Ministerului Afacerilor
Straine, Terucanu Prezidentul Consiliului Tecnic al Lucrarilor
publice, Chiriac Inspectorul Cailor Ferate, Vartic Colescu
Secretarul Academiei Române, de Engelbrechten publicist, Kleser
publicist. Indata ce toti invitatii s-au suit pe vapor, Orientul s-a
pus in miscare, precedat de o Canoniera Romana, de Brickul
«Mircea» si de yahtul «Carolus Primus». Vasele de razboi
romanesti ancorate in port saluta pornirea Ministrilor prin o salve
de artilerie. La 12 1/2 oare, «Orientul se opreste la Ceatalul Sf.
Gheorghe, pentru a lua pe puntea sa pe D. Kahl Inginerul-
Resedinte al Comisiunei, precum si pe DD. Magnussen Inginer-
ajutor, Gemmell Inspector- Mecanic, si Henriksen Hidrograful
Comisiunei. La o oara dupa, miaza-zi Orientul soseste la a 37-lea
mila la intrarea in noua taietura. Ceva mai sus, de-a lungul
malului drept, asteptau Stationarul Britanic «Cockatrice» si
Stationarul rus Prezonuapen. La bifurcatia vechiului si noului
canal asteptau deasemenea doua Canoniere Romanesti si vasul
inspectiunei Principele Ferdinand al Romaniei. Canonierele trag o
salva de lovituri de tun, si Orientul inainteaza pentru a rupe
cablul, care inchide intrarea in taietura”8
8
Dimitrie Sturza, Insemnatatea lucrarilor Comisiei Europene de la Gurile
Dunarii in Analele Academiei Romane, seria II, tomul 35, Bucuresti, 1913,
p.269

30
Accidentele navale produse in zona ostrovului Maliuc au fost
studiate de domnul Constantin Ardeleanu si vi le prezint mai jos,
cu mentiunea ca sunt trecute milele vechi si noi inainte si dupa
regularizarea Dunarii de catre C.E.D.:
 26 ianuarie 1872. Slepul grec Eftanissos s-a scufundat din
cauza dezghetului la mila 36.
 14 noiembrie 1879. Slepul englez Two Brothers s-a lovit
de mal la mila 36 si s-a scufundat.
 5 aprilie 1884. Bricul Odisseus sub pavilion elen incarcat
cu grau s-a scufundat la mila 36 in urma abordajului cu
vaporul englez Nigel.
 14 aprilie 1891.Remorcherul elen Ithaque s-a scufundat la
mila 35 in urma coliziunii cu salundra nr.17 a C.E.D.
 7 noiembrie 1892. Barca rusa de cabotaj Ecaterina
incarcata cu tigla s-a scufundat la mila 34 in urma unei
coliziuni cu patul de piatra al malului.
 23 aprilie 1896.Vaporul englez Trenegles a esuat la mila
35 in urma unei ambaree.
 20 septembrie 1897. Vaporul roman Bucuresti a esuat la
mila 26 in urma prinderii unei parame la elice.
 3 septembrie 1901.Vaporul austro-ungar Bitinia a esuat la
mila 25,5 din cauza cetii.
 11 octombrie 1901. Un slep german a fost avariat la mila
23,5 in urma abordajului cu vaporul englez Glenroy.
 21 mai 1910. Salandra nr.17 a C.E.D. a naufragiat la mila
24 in urma coleziunii cu canoniera regala romana Fulgerul

31
INAUGURAREA TAIETURII A VIII-a (26 octombrie 1897)
AMENAJAREA CANALULUI SULINA

32

33
I.4. DENUMIREA LOCALITATII MALIUC
Pentru infiintarea unui centru de cercetare stuficol in Delta
Dunarii, a fost ales un ostrov marginit de vechea si noua taietura a
bratului Sulina. Se pare ca, in locul unde s-a decis amplasarea
cladirilor destinate cercetarii exista locuinta unui pescar cu
numele Maliuc. De la numele acestuia locul a fost numit Maliuc la
fel si intreg ostrovul.
Daca cercetam hartile vechi ale Comisiei Europene a
Dunarii, nicaieri nu ne este mentionat acest nume. In zona gasim
alte nume de locuri si garle ca Papadia, Rusca, Monodendri,
Veniko, Kalo-Ayros, dar locul nu a fost numit dupa acestea. De
altfel, documentele pastrate in arhive pana la sfarsitul celui de-al
doilea razboi mondial nu mentioneaza nicaieri numele de Maliuc.
Daca facem o paralela intre numeroasele garle care legau
Dunarea de balta si numele lor, observam ca majoritatea au
numele unor oameni care aveau in zona o coliba sau o locuinta de
pescuit, ca: garla Rusului, garla Aseica, garla Turcului, garla lui
Mos Colea, garla lui Mos Ion, Arehova, Arhipenco etc.
E posibil ca la aceasta confluenta a vechiului si noului
brat, acest MALIUC sa fi avut o locuinta folosita la pescuit.
De altfel, satul Vai-de Ei(Vulturu) de vis-à-vis a fost
infiintat in 1927 din pescari veniti din Tulcea. Nu stim daca exista
una sau mai multe locuinte, dar Maliuc era cu siguranta fie
primul, fie o persoana mai importanta care a locuit aici.
Daca cercetam etimologia numelui Maliuc observam ca
este de origine ucraineana si vine din cuvantul “Maluk” care
inseamna “copil mic”. Acesta era un nume des folosit in secolele
IX-XIV in toate clasele sociale. Potrivit unei alte ipoteze numele

34
Maliuc ar putea proveni dintr-o porecla data unui om mic de
inaltime care locuia aici, tot de origine ucraineana.
Putem trage concluzia ca dupa al doilea razboi mondial un
pescar de origine ucraineana a trait aici, de unde locul si-a luat
numele lui. Marturie poate sta si poza de mai jos care este facuta
la sfarsitul anilor 40 si care prezinta o locuinta pescareasca facuta
exact in aceasta zona, poate chiar locuinta lui Maliuc.
POZA DIN ZONA ACTUALA A LOCALITATII MALIUC
REALIZATA LA SFARSITUL ANILOR “40
”In anul 1956 cand s-a tinut consfatuirea care a
reglementat dezvoltarea economica-stiintifica a Deltei Dunarii,
ostrovul Maliuc era mai mult o mlastina in care crestea stuful din
abundenta. Se gasea doar o suvita ingusta de nisip, scaldata de

35
revarsarea apelor in timpul viiturilor. Sedintele s-au tinut intr-o
sala a carei pereti erau confectionati din panouri din stufit. Mesele
la care s-au asezat specialistii, erau de o lungime neobisnuita,
incheiate din scanduri negeluite, abia acoperite cu modeste
invelitori. Participantii au dormit in calele vapoarelor dormitor cu
care venisera. Este interesant de evocat evolutia acestui ostrov
Maliuc. Terenul ca o fasie de grind, candva umblat doar de
mistreti a fost continuu inaltat si largit. S-a pompat deasupra lui
apa cu mal si nisip. O draga scotea amestecul de mal si nisip de pe
fundul bratului Sulina invecinat si-l arunca impreuna cu apa pe
ostrov, printr-un tub de grosimea unui om. Dintr-o data se varsau
650 m³. Pe marginea ostrovului fusese construit un gard, dintr-o
impletitura deasa de ramuri de salcie, care lasa apa sa treaca
inapoi in Dunare, dar oprea malul si nisipul. Ca urmare ostrovul
si-a schimbat curand aspectul geografic, transformandu-se intr-o
insula de vegetatie bogata si umbroasa. Aici a fost fondata
localitatea Maliuc devenita de la inceput, centrul dezvoltarii si
studierii stiintifice a stufului.”9
Infiintarea centrului experimental de la Ostrovul Maliuc a
insemnat si pentru proiectarea cladirilor din zona deltei inceputul
unor experiente. Primele cladiri executate in ostrovul Maliuc au
fost amplasate prin similitudine cu cladirile localnicilor, pe
umpluturi locale(pomistele), protejate impotriva viiturilor mari
prin pereuri de piatra bruta. Pentru asigurarea circulatiei intre
cladiri si in timpul inundatiilor, s-au executat ulterior diguri de
legatura intre platformele locale izolate.
Creandu-se posibilitatea de executie a platformelor prin
hidromecanizare, s-a trecut la formarea de platforme mari care
9
Ioan Petrescu, Delta Dunarii-aspecte-resurse, Editura Scrisul Romanesc,
Craiova, 1975, p.295

36
permit o asezare comoda a cladirilor dupa un plan judicios de
sistematizare cu o retea de drumuri si alei.
Pentru ridicarea constructiilor din Maliuc s-au avut in
considerare mai multe solutii experimentate aici:
 -case din panouri prefabricate din lemn cu fundatiile pe tarusi
de lemn
 -cladiri cu schelet de lemn si captuseli de stufit cu sarpante de
lemn si invelitori din stuf
 -cladiri in acelasi sistem insa dezvoltate pe parter si etaj cu
plansee din lemn
 -cladiri din zidarie de caramida cu plansee din elemente
prefabricate din beton si acoperis de lemn, cu invelitoare de
stuf, pe fundatii directe, talpi sau radieri din beton armat pe
perne de nisip.
Incercarile de la Ostrovul Maliuc, extinse apoi si la
Unitatea Stuficola Rusca, au permis constructorilor stabilirea
unor principii de proiectare si constructie care sa asigure un
caracter definitiv.
Proiectarea constructiilor de la Maliuc nu s-a facut doar
luandu-se in calcul apropierea de terenurile experimentale din
ostrov ci au tinut si de alte considerente:
 Amplasarea asezarilor trebuia facuta pe grinduri exstente,
asigurandu-se o reducere a volumului de lucrari de
terasamente.
 Amplasarea asezarilor trebuia facuta, pe cat posibil in
apropierea unui sat existent, asigurandu-se prin aceasta
dezvoltarea satelor existente si ridicarea nivelului de trai al
locuitorilor.

37
 Amplasarea trebuia facuta langa un canal cu apa in
permanenta circulatie pentru a se asigura accesul
ambarcatiunilor si alimentarea cu apa.
 Amplasarea trebuia facuta tinand seama de posibilitatea
racordarii la o retea de comunicatii pe uscat.
In unitatea stuficola de cercetari de la Maliuc, administrata
independent, constructiile care urmau a fi ridicate au fost
impartite, conform proiectului, in constructii anexe (necesare
utilajului) si social-culturale (necesare muncitorilor).
Pentru administrarea zonei erau necesare administratii,
puncte de cazare pentru inspectii si control, puncte de studii si
experimentari.
Pentru asigurarea conditiilor de munca si de trai a
muncitorilor, trebuia realizata cazarea, cantina, depozite si
magazine alimentare, brutarie, ghetarie etc.
Pentru asigurarea conditiilor social-culturale trebuiau
executate puncte sanitare, spalatorii, cluburi, cinematograf, scoli
elementare si scoli de calificare profesionala.
Pentru asigurarea necesara utilajelor trebuiau asigurate
constructii anexe: remize, garaje, depozite de combustibil,
depozite piese de schimb, ateliere de reparatii etc. In afara de
constructii si de instalatiile lor curente(lumina, apa, canalizare)
era necesar sa se execute lucrari de utilitati comune: statie de
epurare, castel de apa, iluminat exterior, instalatii de forta
electrica, pichete incendiu etc.
Toate aceste considerente au fost luate in calcul in vederea
proiectarii Statiuni de Cercetare Maliuc. Dezvoltarea localitatii a
fost gandita a se dezvolta pe etape cu toate constructiile necesare
intemeierii unui mic orasel.

38
CAPITOLUL II
ACTIVITATEA DE CERCETARE
II.1. ISTORIA CERCETARILOR STUFICOLE
Bogatia naturala a stufului din zona noastra a fost descrisa
inca de pe vremea scriitorilor antici, Herodot(485-429 i.e.n.) fiind
primul care remarca prezenta unor imense stufarii. Strabon(63
i.e.n.-19 e.n.) aminteste ca intre gurile Dunarii se aflau multe
insule plutitoare (plauri), iar Pliniu cel Tanar relateaza in Historia
Naturalis ca cea mai joasa din cele sase guri ale Dunarii (Peuce)
este inghitita de o mlastina acoperita de stuf.
Prima harta mai exacta a Deltei Dunarii a fost facuta de
rusi in 1930 in care “se vede bratul Papadia si Rusca inconjurand
o insula mare, Zelenoi (insula verde), desigur un masiv mare de
stuf care se intindea intre actualele mile 34 si 24 pe bratul Sulina
si cuprindea actualele regiuni Papadia, Maliuc si Rusca. La fel,
multi istorici antici si medievali relateaza in scrierile lor despre
necuprinsele zone cu stuf existente la gurile Dunarii.
Pana la venirea Comisiei Europene a Dunarii aceasta zona
nu a fost interesanta din punct de vedere economic, in ceea ce
priveste aspectul stufariilor si pescuitului. Dupa anul 1856, cand
C.E.D. a inlesnit navigatia pe gurile Dunarii si a cartografiat
foarte exact Delta, au inceput sa soseasca in aceasta zona oameni
de stiinta si economisti de renume, care au vazut potentialul
economic al acestor bogatii.

39
Acum numerosi cercetatori viziteaza zona si ii dedica
numeroase studii, care faciliteaza inceputurile unor lucrari de
asanare a stufariilor si transformarea lor in regiuni agricole.
Din cauza posibilitatilor tehnice limitate de la acea vreme,
aceste lucrari nu s-au finalizat, ramanand totusi in topologia locala
ca "grindul olandezilor" si "grindul frantujilor".
O prima incercare de valorificare superioara a stufului s-a
realizat in anul 1909, prin construirea la Braila a unei fabrici de
celuloza papetara, folosind procedeul cu bisulfit de calciu. Ca
istoric, construirea acestei intreprinderi, a fost considerate
considerate, pe plan mondial, prima initiativa de fabricare
industriala a celulozei papetare din stuf. Deoarece la acea data,
fabrica era aprovizionata cu stuf rezultat numai din recoltarea
manuala, neluand in consideratie consecintele tehnice si
economice specific Deltei Dunarii, pentru o exploatare organizata
ca mecanizare si transport, in anul 1911 s-a reprofilat pe o alta
materie prima.
Cea mai importanta personalitate care a studiat si s-a
implicat activ in problema exploatarii Deltei Dunarii a fost
biologul roman Grigore Antipa(1867-1944). Pioner al cercetarii in
multe domenii si sustinut de regele Carol I, care a avut incredere
in geniul sau, acesta s-a implicat activ in studierea Deltei Dunarii
scriind numeroase studii despre aceasta. ”Astfel, Grigore
Antipa a publicat in 1910 prima harta exacta de ansamblu a Deltei
la scara de 1:200000, dupa lucrarile topografului Copetinski, in
care pentru prima data sunt redate cu o exactitate uimitoare
stufariile imense a Deltei. Aceste lucrari sunt secondate de
lucrarile de nivelmente 10
si batimetrie 11
executate in
10
Nivelmentul reprezinta ansamblul de metode, procedee şi operatii geodezice
care se folosesc pentru determinarea înaltimii diverselor puncte de pe suprafata

40
Delta…propunand punerea in valoare a acestui teren virgin prin
piscicultura intensiva, agricultura si valorificarea stufariilor.”12
A avut ideea exploatarii industriale a pestelui din aceasta
zona, dar fara a afecta populatia de pesti. A venit cu propunerea
dragarii si constructiei unor canale noi care sa faciliteze
exploatatiile piscicole si stuficole din zona, in acest sens scriind si
doua lucrari monumentale: Pescaria si pescuitul in Romania
precum si Valorificarea stufariilor Deltei Dunarii.
L-a adus pe regele Carol I de nenumarate ori in Delta
pentru a-l convinge de importanta investitiilor in aceasta zona.
terestra.
11
Batimetria este o ramura a hidrometriei care se ocupa cu masurarea
adancimii apei in mari, lacuri şi rauri pentru a determina relieful subacvatic.
12
L. Rudescu, C.Niculescu, I.Chivu, Monografia stufului, Editura Academiei
Republicii Socialiste, Romania, Bucuresti, 1965, p.124

41
Grigore Antipa s-a remarcat si prin opozitia pe care a facut-o
inginerului Anghel Saligni, care propunea desecarea unor teritorii
mari din delta si transformarea lor in terenuri agricole. Tot el a
intemeiat Muzeul de Istorie Naturala (in care celebrele diorame au
fost copiate de muzee din intreaga lume), Spitalul Elias, Institutul
de Biooceanografie Constanta, Statiunea Hidrobiologie Tulcea,
Crescatoria Piscicola Nucet, Institutul de Cercetari Agronomice si
Institutul de Geologie al Romaniei. Tot Antipa, impreuna cu un
consortiu, a infiintat la Tulcea in anul 1908 o fabrica de celuloza
pe baza de stuf recoltat din Delta, care a functionat pana in anul
1916, cand a fost distrusa de bombardamente.
“Dupa 1944 studiile si cercetarile au fost continuate
incepand din 1948 prin grupa de cercetari si experimentari de stuf
a Centralei Industriale a Hartiei cu sediul la Tulcea, numita Statia
Experimentala Stuf, care avea sarcina de a intreprinde studii
asupra valorificarii stufariilor Deltei din punctul de vederea al
biologiei stufului, al amenajarilor stuficole, al mecanizarii

42
exploatarii, al valorificarii papetare al stufului si al valorificarii
subproduselor sale”13
Continuand studiile lui Antipa, au fost create mai multe centre
de cercetare:
 1948-Centrul de cercetare de la Crisan, desfiintat dupa
crearea centrului de la Maliuc.
 1949-Fabrica experimentala de mucava din Tulcea,
transformata in 1950 in Fabrica de mucava Stuf.
 1950-Centrul de cercetare Maliuc, transformat in 1953 in
Statia experimentala Stuf Maliuc.
 1952-Amenajarea experimentala Rusca (proiectata in anul
1952 si realizata intre anii 1957-1960).
 1955-Amenajarea experimentala Matita I
In anul 1949 grupa stuf dependenta de centrala industriala a
hartiei si a celulozei a trecut la I.C.E.P.S. de unde in anul 1950 a
trecut la I.C.E.C.H.I.M. In anul 1951 grupa Stuf a trecut la
Ministerul Industriei Lemnului (I.C.E.I.L.), desfacandu-se intr-o
sectie de biologie, amenajari si exploatare mecanizata a stufului si
o sectie de celuloza si hartie din stuf.
“In 1952 s-a intocmit pentru prima data un studiu informativ
asupra unei amenajari stuficole in Delta, anume asupra regiunii
Rusca din insula Sf.Gheorghe-Delta Dunarii, studiu ce a stat la
baza viitoarelor lucrari de acest fel in Rusca, precum si in alte
unitati stuficole din Delta. Pentru prima data a fost analizata
situatia biologica a stufariilor din ostrovul Maliuc si Matita inainte
si dupa lucrarile de amenajare.”14
13
L. Rudescu, C.Niculescu, I.Chivu, Monografia stufului, Editura Academiei
Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1965, p.125
14
Ibidem, p.126

43
In anul 1953 a fost creata de catre M.I.L.H.C., Statia
Experimentala Stuf cu sediul in MALIUC, atasata de I.C.E.I.L.
Cercetarile au continuat pana in anul 1955 cand sectiile de stuf si
hartie au trecut sub conducerea Institutului de cercetari si
experimentari pentru stuf si hartie din cadrul Ministerului
Industriei Chimice. In cadrul acestui minister s-au infiintat trei
unitati separate cu activitati convergente:
Institutul de cercetari si proiectari pentru celuloza, fibre- stuf
(I.P.C.F.S). care fundamenta principiile biologice si hidrologice
pentru amenajarea zonelor stuficole spre a deveni recoltabile si
stabilea tehnologii pentru recoltarea stufului.
Totodata, el proiecta toate lucrarile hidroameliorative, cat
si lucrarile de constructii necesare amenajarilor stuficole.
Statia de experimentari de la MALIUC-S.E.S.D.D. facea studii
biologice si hidrologice ale stufului cautand sa stabileasca
conditiile optime de exploatare a acestuia.
In directia mecanizarii, atelierul mecanic construit la
Maliuc, ca si intreg Ostrovul Maliuc, ca zona experimental,
creeaza conditiile optime ca Institutul, impreuna cu cercetatorii
statiei sa poata experimenta si imbunatati masinile existente si sa
proiecteze masini noi, in scopul trecerii lor in productie. Statia
experimentala Maliuc a realizat o serie de cercetari, mai ales in
ceea ce priveste biologia stufului, natura si proprietatile fizico-
chimice ale solului, conditiile hidrologice, analizele chimice ale
apei, cat si unele experimentari mecanice care au adus un sprijin
efectiv actiunilor de proiectare, intreprinse in timp. Aceste studii,
care s-au facut pentru prima oara in tara noastra, au servit ca baza
pentru studiile oricarei regiuni stuficole din lume.

44
Trustul de Amenajare si Valorificare a Stufului-T.A.V.S.
infiintat la 01.01.1956 realiza sarcinile de plan in domeniul de
recoltare a stufului.
Actiunea de proiectare din anii 1956-1958 a fost foarte
dificila si a fost considerata perioada de formare atat ca conceptie,
cat si ca metodologie. Din cauza faptului ca experienta pe acest
gen de lucrari in tara si in strainatate era extrem de redusa s-a
inceput o serie de cercetari si experimente de laborator. Dupa
intocmirea proiectelor de amenajare a unitatilor experimentale
Maliuc, Rusca si Matita I, s-a trecut pe scara larga la proiectarea
amenajarilor de mari si mici unitati stuficole naturale.
In 30.04.1970 hotararea de Ministri numarul 528 stabilea
infiintarea CENTRALEI DELTA DUNARII, care avea in
subordinea sa agricultura, piscicultura, pescuitul, stuficultura,
silvicultura şi exploatarea lemnului, industrializarea pestelui şi a
produselor agricole şi silvice, producerea nutreturilor combinate,
cercetarea, proiectarea şi ingineria tehnologica, turismul, pescuitul
şi vanatoarea sportiva, desfacerea productiei la intern şi la export,
exploatarea, întretinerea şi repararea tractoarelor, masinilor
agricole şi a lucrărilor hidroameliorative, construirea şi repararea
de utilaje tehnologice şi nave, efectuarea transporturilor navale şi
auto, executarea în antrepriza a lucrărilor de îmbunătătiri funciare,
construcţii agricole şi a altor lucrări de construcţii-montaj din
Delta Dunării, activităti conexe, coordonând intreaga activitate
economica din delta.
La 1 octombrie 1983 Institutul de Studii si Proiectari Delta
Dunarii Tulcea se reorganizeaza in Institutul de Cercetare,
Proiectare si Productie Delta Dunarii cu sediul in comuna
Independenta, coordonat de Academia de Studii Agricole si
Silvice.

45
In anul 1990 se desfiinteaza Centrala Delta Dunarii si ia
fiinta Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii
A.R.B.D.D.
O personalitate foarte importanta care a contribuit mult la
dezvoltarea stuficulturii a fost si biologul de etnie germana, nascut
la Cernauti, Ludovic Iosif Urban Rodewald(1908-1992).
Savantul a fost membru corespondent al Academiei
Române, membru al Societătii Americane de Limnologie si
Oceanografie, al Societatii Americane de Microscopie si al
Societătii Internationale de Limnologie. A facut facultatea de
biologie din Cernauti, s-a specializat in Berlin, Stockholm, Lund,
Uppsala, Göteborg, iar in anul1936 a preluat functia de Director
General al Institutului germano-roman al Deltei Dunarii.
Dupa razboi, din cauza presiunilor politice, a luat numele
de Rudescu, cu care a semnat toate lucrarile de specialitate. Din
anul 1948, a fost cercetător la Institutul de Celuloza si Hartie din
Bucuresti, iar apoi la Institutul de Biologie. Doctor în stiinte
naturale, specialitatea biologie, hidrobiologie si stuficultură, a
fost, din anul 1967, sef de sectie la Institutul de Biologie „Traian
Săvulescu” din Bucuresti. A vizitat in nenumarate randuri
localitatea Maliuc si a urmarit indeaproape lucrarile de cercetare
de aici. De asemenea, a fost unul din initiatorii construirii
combinatului de la Chiscani-Braila si a Statiunii de Experimentare
de la Maliuc.
A colaborat cu specialisti din Irak si Pakistan în domeniul
valorificarii stufului din Mesopotamia si a studiat deltele fluviilor
Tigru, Eufrat, Indus, Gange si Brahmaputra. A colaborat, de
asemenea, cu Academia de Stiinte a URSS în studiul deltei
Niprului si a fluviului Volga si cu specialistii din Cehoslovacia si
Polonia în studiul macrofitelor acvatice.

46
Activitatea sa de cercetare se reflecta numeroase studii de
specialitate, dar cea mai importanta lucrare la care a fost coautor
este„Monografia stufului din Delta Dunarii” din anul 1965.
Poza alaturata il prezinta pe profesorul Rudescu la Maliuc
tinand in mana un mic maldar de stuf.

47
LUDOVIC IOSIF URBAN RODEWALD
RUSESCU(1908-1992)
II.2. CONSFATUIREA DE LA MALIUC
Dezvoltarea economiei Romaniei urma modelul sovietic, in
asa numitele planuri cincinale. Ele au fost o serie de actiuni de
planificare economică centralizată, la nivel national, concepute
pentru a duce la dezvoltarea rapidă a economiei.
Congresul al VII-lea al Partidului Comunist Roman din
decembrie 1955 a trasat sarcina de valorificare a stufului din Delta
Dunarii, in scopul asigurarii sporirii productiei de celuloza si
celofibra. In acest context din exploatarea economica a Deltei
Dunarii a fost facuta o prioritate, iar in cel de-al doilea cincinal
din 1956 s-au stabilit liniile care se aveau de urmat pentru
realizarea acestor proiecte.
Ele au fost concretizate printr-o intalnire organizata de
Comisia de Hidrologie a Academiei Romane, impreuna cu
Ministerul Industriei Chimice, in ostrovul Maliuc, intre 29 mai si
1 iunie 1956. Dupa aceasta consfatuire s-a luat decizia dezvoltarii
statiunii de cercetare Maliuc si transformarea ei intr-o localitate.
Sedintele acestei consfatuiri au fost prezidate de academicianul
Traian Savulescu, Presedintele Academiei Romane si, la ea au
participat 180 de ingineri, tehnicieni si oameni de stiinta din
ministerele interesate de amenajarea integrala a Deltei.
„Niciodata, in decursul vremurilor, nu s-au dezbatut
problemele Deltei atat de larg si competent, ca la consfatuirea de

48
la Maliuc. Geografia fizica si umana a Deltei, geomorfologia,
hidrologia, hidrobiologia, fauna si flora Deltei, pedologia,
agricultura, silvicultura si zootehnia in Delta, economia piscicola
a Deltei, stuful si perspectivele exploatarii lui, navigatia si caile de
apa, principiile de amenajare a Deltei Dunarii, toate acestea au
constituit obiectul celor 61 de referate prezentate, precum si a
dezbaterilor.”15
Lista lucrarilor prezentate la consfatuirea de la Maliuc:
I. Geografia fizica si umana a Deltei.
I.1.Geomorfologia Deltei Dunarii
I.2.Probleme de geomorfologie legate de planul de amenajare
complexa a Deltei Dunarii
I.3.Geografia fizica si umana a Deltei Dunarii
I.4.Foraje in Delta Dunarii. Interpretare geomorfologica si
hidrogeologica.
II. Climatologia Deltei
II.1.Clima Deltei Dunarii
III. Hidrologia Deltei si lucrarile hidrotehnice
III.1.Hidrografia si hidrologia Deltei Dunarii
III.2.Hidrologia in cadrul planului de amenajare complexa a
Deltei Dunarii
III.3.Hidrologia Deltei Dunarii si lucrarile hidrotehnice
III.4.Lucrarile hidrotehnice executate pe Dunare si la gura
bratului Sulina
III.5.Lucrari hidrotehnice in Delta Dunarii
IV. Flora si fauna Deltei
IV.1.Consideratii asupra florei si vegetatiei Deltei Dunarii
15
Hidrobiologia, vol 1, Editura Academiei Republicii Populare Romania,
Bucuresti, 1958, p.193

49
IV.2.Necesitatea si perspectivele studiului faunei din Delta
Dunarii
IV.3.Cercetari entomologice in Delta Dunarii si sarcini in
viitor
IV.4.Repartitia mamiferelor in Delta Dunarii in problema
aclimatizarii unor noi specii.
V. Hidrobiologia si ihtiologia Deltei
V.1.Caracterizarea hidrobiologica a apelor din Delta Dunarii
V.2.Aspectul ihtiologic al Deltei Dunarii
VI.Pedologia Deltei
V.1.Solurile din Delta Dunarii
VII.Agricultura in Delta. Perspective de dezvoltare
VII.1.Consideratii de ordin pedoameliorativ in Delta Dunarii si
probleme de cercetare in aceste domenii.
VII.2.Experimentarea privind agrotehnica plantelor care
reusesc pe nisipuri
VII.3.Masurile de valorificare si imbunatatire a pasunilor si
fanetelor din Delta Dunarii
VII.4.Necesitatea si modul de organizare in Delta Dunarii
privind sectorul pomicol, viticol si legumicol
VII.5. Principii si probleme privind dezvoltarea agriculturii in
Delta Dunarii
VII.6.Problema amelioratiunilor agricole in Delta Dunarii
VII.7.Probleme de amelioratii agricole in Delta
VII.8.Perspectivele de dezvoltare ale agriculturii in cadrul
planului de amenajare complexa a Deltei Dunarii
VII.9.Problema colmatarii dirijate in Delta Dunarii
VII.10.Lucrari de hidroamelioratii agricole executate in Delta
Dunarii

50
VII.11.Perspective de dezvoltare a economiei agricole in Delta
Dunarii
VIII. Zootehnia in Delta. Perspective de dezvoltare
VIII.1.Cresterea animalelor in Delta Dunarii
VIII.2.Situatia cresterii animalelor in Delta Dunarii
IX. Silvicultura in Delta. Perspective de dezvoltare.
IX.1.Silvicultura in Delta Dunarii
IX.2.Cercetari silvice in Delta Dunarii
IX.3.Probleme silvice in cadrul planului de amenajare complexa a
Dunarii
X. Economia piscicola a Deltei. Perspective de viitor.
X.1.Economia piscicola a Deltei si perspectivele de viitor.
X.2.Valorificarea Deltei Dunarii din punct de vedere piscicol.
X.3.Amenajarea piscicola a Deltei Dunarii si unitatile lagunare.
X.4.Economia piscicola si perspectivele de dezvoltare.
XI. Stuful si perspectivele exploatarii lui.
XI.1. Stuful si perspectivele exploatarii lui (ing.M. Cojoc)
XI.2. Stuful si perspectivele exploatarii lui (ing.Greceanu si
ing.Stefulescu)
XI.3. Stuful si perspectivele exploatarii lui in Delta Dunarii
(ing.Rudescu si ing.Niculescu)
XII. Industriile si energetica in Delta
XII.1.Problema identificarii si interpretarii fotogrametrice in
vederea cartarilor de specialisti
XIII. Navigatia si caile de apa.
XIII.1. Navigatia si caile de apa
XIII.2. Solutionarea navigatiei la gura Sulinei
XIII.3. Navigatia prin gurile Dunarii
XIII.4. Probleme de navigatie in cadrul planului de amenajare
complexa a Deltei Dunarii

51
XIV. Urbanistica si comunicatiile terestre.
XIV.1. Aspecte de sistematizare regionala in problema
valorificarii Deltei Dunarii
XV. Cinegetica. Turismul. Rezervatiile naturale
XV.1.Despre infiintarea unor rezervatii in Delta Dunarii si
masurile de ocrotire necesare
XV.2.Delta Dunarii sub aspectul economiei vanatului
XVI. Principiile de amenajare a Deltei Dunarii
XVI.1. Principiile de amenajare a Deltei Dunarii (ing.Mirica)
XVI.2. Principiile de amenajare a Deltei Dunarii( ing.Cioc)
XVI.3. Principiile de amenajare a Deltei Dunarii( ing.Greceanu si
ing.Stefulescu)
XVI.4. Valorificarea Deltei Dunarii prin scoaterea ei de sub
regimul inundatiilor
XVI.5. Unele probleme hidroameliorative si de navigatie in Delta
Dunarii
XVI.6. Principiile de amenajare a Deltei Dunarii (ing.Scodihor)
XVI.7. Contributii la studiul amenajarii integrale a Deltei Dunarii
XVI.8. Principiile de amenajare a Deltei Dunarii din punct de
vedere stuficol-piscicol
XVI.9. Principiile biologice de amenajare a Deltei Dunarii
XVII. Diverse
XVII.1. Consideratii asupra alimentarii cu apa in Delta Dunarii
XVII.2. Problema aprovizionarii cu apa a centrelor populate din
Delta Dunarii
XVII.3. Autovehicolul pentru recoltat si transportat stuf in Delta
Dunarii
XVII.4. Problema folosirii energiei eoliene in Delta Dunarii
Consfatuirea a scos in evidenta mai multe probleme pentru
care s-au deblocat sume importante in rezolvarea lor:

52
-masuri in vederea prevenirii degradarii terenurilor, ca
urmare a exploatatiei stuficole
-necesitatea extinderii cercetarilor la care trebuie sa
conlucreze toate institutiile implicate in exploatarea Deltei
-dezvoltarea laboratoarelor de cercetare
-adancirea studiilor asupra patologiei stufului
-extinderea experimentarilor facute in incercarea de
aclimatizare a stufului Arundo Donax
-destinatia definitiva a terenurilor, care va trebui sa se
hotarasca prin planul general de amenajare a Deltei, care va
coordona toate interesele economice
-arderea masiva a stufului, ca fiind absolut necesara si care
trebuia efectuata in colaborare cu toate departamentele interesate,
inclusiv Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, pe baza
unui plan intocmit din timp.
Studiile prezentate la Maliuc au fost aplicate in toata Delta
Dunarii avand efecte economice majore in economia tarii. In
prima faza s-au extins cercetarile stiintifice, iar experienta
acumulata a fost folosita la scara mare. Pe langa dezbaterile
stiintifice, Consfatuirea de la Maliuc a avut ca efect si dezvoltarea
localitatii, aici investindu-se mari sume de bani in cercetare,
laboratoare si constructii civile la cele mai ridicate standarde ale
vremii.
“Scopul conferintei a fost discutarea la fata locului, in
colaborare cu Ministerul Industriei Chimice a problemelor puse de
o noua actiune, aceea de exploatare a stufului in vederea utilizarii
lui ca materie prima in industria celulozei si a hartiei.
Reprezentantii Ministerului Industriei Chimice au fost
necesari deoarece industria celulozei si a hartiei, pentru care stuful
ar fi constituit o importanta materie prima, apartine unei ramuri de

53
productie din industria chimica. Pe un perete era infatisata
imaginea Deltei Dunarii, fotografiata din avion. Cu acel prilej si in
acest fel s-a inceput a se pune bazele unei organizari, ale
exploatarii stiintifice a deltei.”16
16
Ioan Petrescu, Delta Dunarii-aspecte, resurse, Editura Scrisul Romanesc,
Craiova, 1975, p.294

54
Comisia de hidrologie a ajuns la concluzia ca amenajarea
hidrotehnica a deltei trebuie sa acorde prioritate valorificarii
productiei de stuf si de peste, cu asigurarea navigabilitatii in Delta
pentru ca acestea sa se dezvolte armonios. Din totalul suprafetei
deltei s-a propus ca stuficultura sa foloseasca 44%, piscicultura

55
26%, silvicultura 4%, iar restul de 12% revenind cailor navigabile,
asezarilor omenesti si terenurilor intravilane. S-a decis, astfel, ca
2140 km² din cei 4470 km² din suprafata deltei sa fie folosita de
stuficultura, iar cele peste 214000 ha din delta considerate
stuficole ar da 2,14 milioane tone de stuf uscat anual. Din pacate
aceste cifre nu au fost deloc realiste si niciodata nu s-a depasit 0,5
milioane de tone.
In urma acestei conferinte de la Maliuc s-a demonstrat ca
ca problema stuficola a Deltei este una din cele mai importante
din punct de vedere economic si ca in cadrul amenajarii complexe
ea trebuie sa fie pusa pe prim plan ca importanta in comparatie cu
celelalte ramuri economice existente in Delta.
Consfatuirea de la Maliuc a ajuns la urmatoarele concluzii:
-problema exploatarii stufului este strans legata de gasirea
celor mai ieftine mijloace de recoltare a stufului.
-pentru a se putea realiza recoltarea mecanizata a stufului
in regim natural, in special in zonele de plaur se recomanda sa se
extinda studiul masinilor de recoltat stuf si experimentarilor in
aceste zone.
-deoarece recoltarea stufului in regim natural intampina
greutati, se vor continua studiile biologice asupra stufului, cele de
ameliorare stuficola, precum si cele de mecanizare a recoltarii la
Statiunea Experimentala Maliuc
Imediat dupa aceasta consfatuire, s-a trecut la proiectarea
definitiva a amenajarii ostrovului Maliuc si a unitatii Rusca. S-au
adus utilaje hidrotehnice noi ca dragi, screpere, buldozere si s-au
inceput primele lucrari hidrotehnice de amploare. S-au inceput
experimentari sistematice asupra metodelor de stivuire a stufului
la locul de productie si la fabrica prelucratoare si s-au determinat,

56
pentru prima data, pierderile la recoltarea, transportul si
depozitarea stufului.
“Nu s-au neglijat nici experientele cu urmarirea efectelor
calcarilor utilajelor in campurile de experienta de la Maliuc,
precum si in alte locuri, unde s-a recoltat mecanizat. S-au inceput
studii hidrologice in vederea elaborarii temei pentru sarcina
generala de proiectare a amenajarii M.U.S. Sireasa-Furtuna-
Sontea.”17
“Centrul de cercetari de pe ostrovul Maliuc, unde s-a
desfasurat consfatuirea, va fi amplificat, iar amenajarile vor fi
desavarsite astfel ca sa permita observatii riguros stiintifice si cu
posibilitati de a rezolva cat mai curand problemele ce se pun
recoltarii si conditionarii stufului”18
Pentru a asigura marirea productiei de peste, la conferinta
s-a propus ca numarul canalelor de legatura intre bratele Dunarii
trebuie sporit, astfel incat sa formeze o retea cat se poate de
completa, care sa asigure circulatia pestelui si a apei. Nu sunt
necesare indiguiri si stavilare de retinere, reglarea debitului de
alimentare si evacuare se va face prin dimensionarea canalelor.
Cu toata variatia lor, elementele componente ale Deltei,
baltile temporare, jepsile, terenurile inundabile, trebuie sa fie
legate intre ele, incat pestele sa poata gasi drum liber spre a
circula si a putea ajunge cu usurinta la locurile de care are nevoie
pentru a-si satisface nevoile fiziologice.
17
L.Rudescu,C.Niculescu,I.Chivu, Monografia stufului, Editura Republicii
Socialiste Romania, Bucuresti, 1965, p.130
18
Hidrobiologia, vol 1, Editura Academiei Republicii Populare Romania,
Bucuresti, 1958, p.195

57
S-a dat o atentie deosebita problemelor de navigatie si
cailor de apa, solutionarii navigatiei la gura Sulina, aspectului de
sistematizare regionala in problema valorificarii Deltei Dunarii.
Nu s-a uitat Delta Dunarii nici sub aspectul economiei
vanatului si a rezervatiilor faunistice.
La Maliuc s-a hotarat ca toate “ministerele interesate vor
trebui sa dea un sprijin comitetului de stat al apelor, in scopul de a
realize pana la 31 decembrie 1956 planul de amenajare a deltei
conform Hotararii Consiliului de Ministri nr.2768 din 31
decembrie 1954. Academia prin Comisia de Hidrologie va
coordona si va ajuta la realizarea acestei lucrari, punand la
dispozitie materialul important, adunat cu ocazia consfatuirii si va
constitui colective de lucru din colaboratorii Academiei.”19
Cu toate divergentele mari din solutiile prezentate la
consfatuire a rezultat totusi, ca obiectivul principal caruia trebuia
sa-i fie subordonata amenajarea hidrotehnica a fost valorificarea
pescariilor si stufariilor Deltei Dunarii, bazata pe lucrarile
corespunzatoare de asigurare a navigatiei si ca planul de
amenajare va trebui sa tina in acelasi timp seama si de dezvoltarea
armonioasa si a celorlalte ramuri de productie prezente in Delta.
Intre 17-19 martie a anului 1958 s-a tinut la Maliuc o a
doua Consfatuire, fiind prezidata de Ministrul Industriei,
Petrolului si Chimiei, Mihail Florescu, cu tema: Progresele
realizate in mecanizarea exploatarii stufului.20
Acesta s-a implicat
19
Ibidem, p.196
20
Mihail Florescu (n. Iacobi Iancu) s-a născut la data de 28 ianuarie 1912 în
oraşul Roman, într-o familie de evrei. A studiat la Facultatea de Ştiinţe a
Universităţii din Bucureşti obţinând diploma de inginer chimist. A fost
membru al PCR în ilegalitate. A făcut parte din lotul de comunişti români care
a luptat în Spania în anul 1937 de partea trupelor republicane. După înfrângerea
trupelor republicane în războiul civil din Spania, unii voluntari români au fost

58
mult in crearea Statiunii de Experimentare Maliuc, vizitand
localitatea foarte des si deblocand resurse financiare importante
cercetarii stuficole. In cuvantul de deschidere al acestei consfatuiri
ministrul Florescu preciza urmatoarele:” Statiunea Experimentala
de la Maliuc a deschis drumul ca in urmatorii 10-15 ani sa
recoltam 1-1,5 milioane tone de stuf pe an. In amenajarea Deltei
Dunarii sunt interesate mai multe sectoare ale economiei nationale
indeosebi: stuficultura, piscicultura, transporturile fluviale,
agricultura si silvicultura. Aceleasi lucrari de amenajare vor servi
in mod direct pisciculturii care vor obtine noi terenuri piscicole
sau noi mijloace de circulatie, care vor spori productia de peste.”
internaţi în sudul Franţei, dintre care o parte, precum Mihail Florescu şi Mihai
Patriciu, au evadat şi au luptat în rezistenţa franceză până în anul 1944, dată
după care au reuşit să se reîntoarcă în România.
În 1946, Mihail Florescu a fost ales ca deputat permanent în Marea Adunare
Naţională. A deţinut funcţia de ministru adjunct la Ministerul Industriei
Metalurgice şi Industriei Chimice (1951-1952), ministru al Industriei Chimice
(1952-1957) şi apoi pe cea de ministru al Industriei Petrolului şi a Chimiei
(1957-1965).
În perioada 1965-1968, Mihail Florescu a deţinut funcţia de şef al
secţiei de industrie al CC al PCR, după care a fost numit vicepreşedinte al
Consiliului Economic (1968-1970), ministrul Industriei Chimice (1970-1980),
ministru secretar de stat la Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie
(1980). În anul 1974, Mihail Florescu a fost ales ca membru corespondent al
Academiei Române. A fost membru al Academiei de ştiinţe politice şi sociale
(1970), preşedinte al Federaţiei Române de Atletism (1960) şi distins ca Erou al
Muncii Socialiste (1971). În 1980, era vicepreşedinte al Consiliului Naţional
pentru Ştiinţă şi Tehnologie, ministru secretar de stat.

59
MINISTRUL MIHAIL FLORESCU LA MALIUC
La aceasta conferinta au participat reprezentanti de la
majoritatea ministerelor interesate de problema, a diverselor
organizatii de stat, din partea Academiei Romane, reprezentanti
din Uniunea Sovietica, Republica Ceho-Slovaca si Republica
Democrata Germana. Prima zi a fost dedicata exclusiv vizitarii
principalelor puncte de exploatare din Delta, iar a doua si a treia zi
au fost destinate prezentarii celor 8 referate si 12 conferinte.
Atat din referate cat si din discutiile purtate a reiesit in
mod clar ca desi problema exploatarii mecanizate a stufului este o
problema cu caracter nou, in ultimii doi ani la Maliuc s-au facut
progrese remarcabile in acest domeniu, elaborand pentru prima
data in lume o stiinta tehnica noua-stuficultura.

60
CONSFATUIREA DE LA MALIUC 1958
Consfatuirea a scos, de asemenea, in evidenta importanta
economica deosebita a acestei exploatari. Atat in referatele
prezentate cat si in demonstratiile facute pe teren, s-a putut vedea
ca problema exploatarii mecanizate a stufului trebuie dezvotata
pentru a face fata conditiilor de exploatare specifice deltei.
La inceputul acestei conferinte s-au expus rezultatele
cercetarilor efectuate in cei doi ani de la prima Conferinta si pasii
de urmat in noile cercetari ce aveau sa fie intreprinse.
“In primul an lucrarile s-au concentrat asupra Maliucului:
rezultatele practice ale lucrarilor de amenajare obtinute in ostrov
intre 1856-1857 sunt de netagaduit, cantitatea de stuf la ha a
crescut. Terminandu-se lucrarile canalului din ostrovul Maliuc,
cele 600 de hectare vor da o productie mare, cu toate ca unele
terenuri au fost afectate de tot felul de experimentari cu aparate

61
grele care au trecut peste ele de zeci de ori.”21
Tot atunci s-a luat
decizia dezvoltarii atelierului mecanic de la Maliuc si constructia
a doua noi ateliere la Mila 29 si Km102(Rusca), pentru reparatia
masinilor specifice. De asemena, tot acum s-a stabilit sa se
construiasca noi blocuri la Mila 29 si Km102(Rusca).
La inchiderea lucrarilor Consfatuirii a fost adoptata o
rezolutie care precizeaza liniile de dezvoltare ulterioara:
Cu privire la valorificarea Deltei:
 Descrierea factorilor naturali care intervin in Delta,
geomorfologici, climatologici, flora, fauna etc.
 Aratarea folosintelor social economice din delta si
perspectivele de dezvoltare.
Cu privire la cercetari si studii:
 Se constata ca lucrarile de cercetari si studii de la prima
Consfatuire de la Maliuc au adus rezultate bune din punct
de vedere stiintific.
 Lucrarile de cercetare s-au extins spre noi terenuri
stuficole si s-au urmarit efectele biologice ale lucrarilor de
amenajare.
 S-au executat cercetari in legatura cu productia si asupra
posibilitatii de aclimatizare a stufului italian.
 Conform concluziilor Consfatuirii de la Maliuc din 1956
organizata de Academia Romana, Ministerul Chimiei a
organizat Statiunea Experimentala Stuficola Maliuc.
Cu privire la sporirea bazelor de documentare:
 S-au executat lucrari toponivelitice necesare lucrarilor de
proiectare pentru amenajarile stuficole.
21
Mihail Florescu, Concluziile lucrarii Consfatuirii, in revista Celuloza si
Hartie, iunie 1959, p.206

62
 S-au executat studii geotehnice ce privesc amplasamentele
constructiilor si posibilitatile de executare a
terasamentelor.
Cu privire la proiectare:
 Deschiderea de canale in zonele cu fond stuficol bogat.
 Indiguirea completa a unor zone.
 S-a executat amenajarea completa experimentala la scara
industriala a Amenajarii Stuficole Rusca.
Cu privire la proiectare:
 In colaborare cu U.R.S.S., C.S.R. si R.D.G. s-au construit
utilaje specifice de recoltare a stufului.
 Se imbunatateste recoltorul vertical Seiga.
MALIUC 1958. CLADIRI DISPARUTE

63

64
II.3. VALORIFICAREA STUFULUI
“La una din sedintele de la Moscova ale consiliului de ajutor
reciproc, am incheiat o intelegere cu polonezii, germanii si cehii
in baza careia prietenii nostri s-au angajat sa ne sprijine intr-o
serie intreaga de operatiuni strategice”22
.
Organizarea valorificarii stufului s-a facut in baza
studiului elaborat in anul 1955 de catre M.I.L.H.C. care prevedea
o productie de 403.000 tone de stuf pe o suprafata indiguita de
59000 ha, din care 27000 ha stuf omogen. Fata de 6-7 to/ha in
regim natural s-a preconizat obtinerea prin aplicarea unor regimuri
hidrotehnice a unor productii de pana la 15 t/ha.
22
Miko Ervin, Asalt in tara stufului, Editura Tineretului, Bucuresti, 1961, p.7

65
Incepand din anul 1955 industria chimica a devenit
principalul consumator, iar valorificarea stufului prin construirea
combinatului de celuloza de la Braila a pus pentru prima oara
problema amenajarii unei unitati stuficole din Delta Dunarii, in
scopul asigurarii materiei prime-stuful, obtinandu-se si prin
aceasta o crutare a lemnului padurilor folosit la fabricarea
celulozei.
“Conventia incheiata intre Republica Populara Romana si
Republica Populara Cehoslovaca prevede construirea pe baza
ajutorului reciproc a unei fabrici de celuloza de stuf incepand din
1956”23
. Constructia combinatului de la Chiscani (localitate langa
Braila) a inceput in 1956, iar dupa numai 3 ani isi incepea
23
Gheorghe Gheorghiu Dej, Raportul de activitate al C.C. al P.M.R. la
congresul al II-lea al partidului, 1956, p.84

66
activitatea prima fabrica de carton duplex-triplex. In anul 1961
intra in functiune sectia de electroliza a combinatului de celuloza
si hartie, iar in anul 1964 intra in functiune combinatul de fibre
artificiale. Aici lucrau un numar de 12000 de personae, fiind cel
mai mare combinat din Europa de acest gen si unul dintre cele mai
mari din lume. Balotii de stuf erau transportati din delta la Braila
cu ceamurile, iar de acolo pana la combinat cu vagoanele.
Dupa anul 1989 combinatul a fost considerat nerentabil,
iar o data cu el exploatarea stufului in Delta Dunarii a fost
incheiata.
CEAMURI APARTINAND TRUSTULUI DE AMENAJARE SI
VALORIFICARE A STUFULUI (T.A.V.S.) TRANSPORTAND
STUF LA CHISCANI

67
COMBINATUL DE CELULOZA SI HARTIE DE LA
CHISCANI

68
O scurta perioada de timp a fost dus stuf si la combinatul
de celuloza de la Calarasi care folosea materie prima mixta: paie-
stuf.
ANUL PRODUCTIE
tone
MECANIZAT
tone Procent
mecanizare %
1956 6500 - -
1957 14400 500 3.5
1958 20000 1300 6.6
1959-60 59300 21500 36
1960-61 110000 76500 64.7
1961-62 202000 185000 92.2
1963-64 221000 198500 90
1964-65 226000 200000 88.9
PRODUCTIA DE STUF INTRE ANII 1956-1965
Valorificarii resurselor deltei avea sa fie concretizata prin mai
multe etape. Prima isi propunea activitatea de cercetare de la
Maliuc si crearea infrastructurii pentru activitatea economica.
Prin hotararea consiliului de ministri nr.891/1961 s-a facut
repartizarea deltei pe folosinte:
 Folosinta stuficola
 Folosinta piscicola
 Folosinta agricola
 Folosinta silvica
A doua etapa de valorificare a resurselor naturale ale deltei a
inceput in anul 1970, in urma analizei din anii 1968-1969 a
stadiului valorificarii economice a deltei, de catre ministerele
interesate, cand s-a stabilit o noua repartizare a teritoriului pe
folosinte. Urmare a aplicarii acestor masuri in anul 1980 ponderea
suprafetei destinata folosintei stufo-piscicole s-a redus sensibil
crescand in schimb ponderea destinata folosintelor agricole.

69
Dupa anul 1960 au inceput desecari masive ale unor zone
importante din Delta Dunarii. Astfel, in zona Sireasa au fost
desecate 70 de lacuri, iar in Pardina 130. S-au format patru incinte
indiguite si desecate mari numite poldere: Sireasa (5480ha),
Pardina (27032ha), Carasuhat (2863ha) si Dunavat-Murighiol
(2536 ha)
La 28 martie 1983 Nicolae Ceausescu lansa “Programul de
amenajare si exploatare integrala a Deltei Dunarii”. O data cu
aceasta intra in vigoare a treia etapa de masuri, menita sa duca la
intensificarea valorificarii resurselor deltei. S-a prevazut ca
agricultura sa devina una din activitatile principale, pana la
extinderea la maxim a suprafetelor arabile. Din fericire revolutia
din anul 1989 a stopat aceste planuri care nu puteau duce decat la
distrugerea Deltei Dunarii.

70
II.4. ORASUL MALIUC
Potrivit directivelor conducerii de stat, in anul 1950 ia fiinta
Centrul de Cercetare Maliuc, transformat in anul 1953 in Statia
Experimentala Stuf Maliuc. Dupa celebra Consfatuire de la
Maliuc din anul 1956, S.E.S.D.D. este propusa pentru
transformarea intr-un oras construit de la zero. Acesta era
planificat a fi ridicat in etape pana atingea capacitatea de 2000 de
locuitori. Trebuia sa fie format preponderant din muncitori care
lucrau la marile unitati stuficole din Delta Dunarii. Acestea erau
colonizati din alte parti ale Romaniei si le trebuiau asigurate
conditii de trai decente impreuna cu familiile lor.
Sistematizarea orasului Maliuc s-a facut cu proiectul S.1372,
care a fost avizat de Ministerul Chimiei pentru necesarul de
muncitori din cadrul S.E.S.D.D. si T.A.V.S., cat si de populatia
mixta determinata pentru deservire si lucratori ai organizatiilor de
stat. Concentrarea atator oameni intr-un teritoriu atat de mic nu se
putea face decat prin constructia de noi blocuri si extinderea
platformei de la Maliuc.
Etapele constructiilor de la Maliuc:
Etapa 0 1954-1960 400 oameni
Etapa 1 1960-1965 720 oameni
Etapa 2 900 oameni
Etapa 3 2000 oameni

71
II. 4.1 ETAPA 0 1954-1960 400 OAMENI
In prima etapa s-au construit mai multe cladiri din
stufit(solomit) folosite ca laboratoare de cercetare, ateliere, cazare
pentru cercetatori etc. Acestea s-au degradat in timp si au fost
demolate in anii „70. Primele constructii au fost doua cabane din
solomit acoperite cu stuf batut nemteste, asezate pe malul Dunarii.
CONSTRUCTIE DIN STUFIT(SOLOMIT)

72
PRIMA CABANA DIN MALIUC
CONSTRUCTII DIN STUFIT LA MALIUC

73
II. 4.2. ETAPA 1 1960-1965 720 OAMENI
Pana in 1968 dezvoltarea S.E.S.D.D. si respectiv a
orasului Maliuc s-a facut de catre Ministerul Industriei Chimice.
In acest scop ministerul a intocmit un detaliu de
sistematizare care a fost avizat de catre C.S.C.A.S. cu avizul
numarul 1408/1961. Pentru scoaterea de sub efectul inundatiilor
orasului Maliuc, se construieste o platforma de pamant de 21 ha,
artificial creata. Planul de sistematizare s-a intocmit pentru
intreaga platforma, dar nu s-a realizat decat partial, respectiv
pentru etapa 0 si 1 de constructii. Pe baza acestui studiu si al temei
de proiectare numarul S.2056, s-a proiectat in 1961 si s-a realizat
o prima etapa cuprinzand lucrari de constructii pentru o populatie
de 720 de locuitori numita etapa 1. Acum s-au construit 5
blocuri cu 1 etaj si 4 blocuri cu doua etaje, hotelul, centrala
termica etc.

74

75
PLATFORMA MALIUC

76
II.4.3 ETAPA 2 1965 900 OAMENI
In continuare, dezvoltandu-se activitatea de cercetare s-a
marit si populatia anexa de deservire cu lucratori ai organizatiilor
de stat Maliuc, C.E.C., P.T.T., personal didactic, comert etc care
insuma cca 900 de persoane. In anul 1965 s-a pus problema
dezvoltarii etapei a 2-a, care a fost avizata doar partial si numai
pentru problemele care privesc activitatea de cercetare S.E.S.D.D.
Maliuc, intrucat pentru restul dezvoltarea orasului apartinea
Comitetului Judetean. Aceasta avizare partial a fost facuta cu
numarul 86.203 din 11.11.1969
Din etapa 2 de constructii s-a construit o platforma numai
pentru scoala si scoala propriu zisa. In afara de aceasta mai erau
proiectate 13 blocuri a 3 etaje cu cate 3 scari , 10 blocuri cu 1 etaj
si doua scari, restaurant de 200 de locuri, cantina de 400 de locuri,
camin elevi,cantina elevi, club sindical cu cinematograf, casa de
nasteri, punct farmaceutic, spalatorie de cartier,depozit legume,
sfat popular, ghetarie, diverse magazine etc.

77
PROIECTUL CLADIRILOR PROPUSE IN ETAPA A II-a
II.4.4 . ETAPA 3 2000 OAMENI
Aceasta etapa a constructiilor a ramas numai la stadiul de
proiect. Venirea la putere a lui Nicolae Ceausescu in 1965 a
insemnat si schimbarea prioritatilor in cercetare. Slabele rezultate
obtinute in aclimatizarea stufului Arundo Donax a stopat
dezvoltarea localitatii si astfel Maliucul nu a mai ajuns sa fie
declarat oras de 2000 de locuitori, asa cum fusese prevazut.
Pentru dezvoltarea localitatii, platforma existenta nu era de
ajuns si astfel a existat si un proiect de marire inspre vest a
acesteia.

78
PROIECTUL DE CREARE IN PARTEA DE VEST A UNEI
NOI PLATFORME PENTRU LOCUINTE
Au existat mai multe concursuri de idei privind arhitectura
viitoarelor cladiri din Maliuc, dar au ramas doar la stadiul de
proiect.

79
ARHITECTURA nr. 2, 1969
CONCURS DE IDEI CLADIRI STATIUNEA MALIUC

80
II. 5 LABORATOARE
In cadrul Institutului de Cercetare Maliuc existau mai
multe sectii, fiecare avand propriile laboratoare. Acestea erau
dotate cu cele mai noi instrumente de cercetare ale acelor vremuri.
 SECTIA BIOLOGIE
 Laborator microbiologie-bacteorologie
 Laborator fiziologie
 Laborator ecologie
 Laborator ameliorare
 SECTIA CHIMIE
 Laborator de chimie analitica
 Laborator de chimie fizica
 SECTIA PEDOCHIMIE
 Laborator de chimie fizica
 SECTIA NUCLEONICA
 Laborator de izotopi
 SECTIA GEOTEHNICA
 Laborator de geologie
 Laborator de hidrotehnica
 Laborator de climatologie
 SECTIA MECANICA
 Laborator de tensiometrie
 Laborator de probe mecanice
 Laborator de studii utilaje
 Laborator de studii modele
 LABORATOR DE CINE-FOTO

81
Pentru activitatea de cercetare si experimentare privind
exploatarea stufului s-a realizat in prima etapa, la infiintarea
statiunii, un laborator cu mai multe sectii ce functiona in
constructii provizorii din stufit 24
. Intre anii 1960-1962 s-a
construit un laborator definitiv cu un etaj din caramida(localul
actualei primarii). Acest laborator avea functiuni mixte,
adapostind atat unele laboratoare de sectie cat si partea
administrativa a S.E.S.D.D. Tot in acest laborator exista o camera
frigorifica de 15mp si una destinata sticlariei de laborator de
10mp. Cea mai importanta sectie de cercetare era cea de biologie.
In laboratorul de microbiologie se studia microflora solului
si a apei, efectul erbicidarilor asupra cicroflorei din apa si sol
precum si dinamica de mineralizare a solului.
24
Material termoizolant confectionat din tulpini uscate de stuf asezate paralel,
presate si legate sub formă de panouri.

82
In laboratorul de ameliorare se studia dirijarea factorilor de
mediu si selectie a stufului si a altor plante celulozice, precum si
combaterea daunatorilor animali, vegetali si flora insotitoare.
Acest laborator urmarea posibilitatile de imbunatatire a
stufului comun, protectia rizomilor de stuf la recoltare si desecare,
stabilirea fenotipurilor de stuf, posibilitatile de dezvoltare a
caracterelor biometrice a stufului prin diferite metode ca si
obtinere a unui procentaj cat mai mic de plante straine in amestec.
In laboratorul de fiziologie vegetala se studiau procesele
intime ce se petrec la stuf si la plantele insotitoare, iar in
laboratorul de ecologie se urmarea dezvoltarea stufului sub
influenta factorilor de mediu in concordanta cu folosirea mixta
stufo-agrosilvo-piscicola. De asemenea, studia relatiile stufului cu
vegetatia anexa dura (papura, pipirig, rogoz), care deprecia stuful
si despre posibilitatile de combatere ( hidrologic, biologic,
chimic).
Laboratorul de determinari fizico-chimice a aparut ca
necesar datorita solicitarii tot mai mari a unei game extreme de
variata de determinari ce se extindeau asupra probelor de sol, apa
si planta.
Sectia mecanica cuprindea un larg program de cercetare
asupra comportarii utilajului in exploatare cat si cercetari in
domeniul imbunatatirii performantelor utilajelor din dotare.
Aceasta sectiune isi propunea si proiectarea unor noi
utilaje ca produse noi sau in cadrul micii mecanizari, ca sa
imbunatateasca continuu productivitatea muncii.
Programul de cercetare prevedea posibilitatea executarii in
cadrul statiunii a unor lucrari de laborator de proiectare si de
confectionare de modele. In acest sens a fost prevazut un birou de

83
proiectare, un atelier de modele, un laborator de tensometrie si a
unuia de incercari mecanice.
CLADIREA LABORATORULUI DIN MALIUC
Pentru cercetarile legate de fiziologia stufului, urmarirea
efectului ingrasamintelor chimice si a unor microelemente la stuf
au fost folositi izotopi radioactivi. Izotopii radioactivi folositi au
fost: 32p; 86Rb; 60Co; 192Ir;5 9Fe; 64Cu; 24Na; 35S; 65Zn;
45Ca;47Ca;99Mo. Ei erau folositi in domeniul cercetarilor pe
linie de stuf pentru a cerceta fenomene si procese ce nu pot fi puse
in evidenta cu ajutorul mijloacelor clasice de lucru.
Utilizarea izotopilor in camera de vegetatie urmarea unele
fenomene legate de fiziologia stufului, probleme de fotosinteza,
circulatia si asimilarea unor saruri.

84
Lucrarile efectuate aici, cu ajutorul izotopilor radioactivi,
urmareau si efectul ingrasamintelor chimice si a unor
microelemente la stuf.
O parte a lucrarilor mai sus-mentionate au fost executate
pe teren in parcele si bazine experimentale, iar o alta parte, in
laborator, folosind acvarii vegetale.
Laboratorul de radio-izotopi punea problema iradierii,
ceea ce presupunea masuri speciale. In acest sens laboratorul a
fost amenajat ca o ecluza ce permitea schimbul de imbracaminte
la intrare si la iesire, determinarea contaminarii radioactive si
iradierii si spalarea daca este cazul. La iesirea din laborator
personalul era verificat radioactiv si impartit in doua
categorii:contaminati peste limitele admise de normele
laboratorului si conventional, necontaminati.
Pentru decontaminare erau prevazute masuri speciale in
vederea spalarii. In cazul contaminarii radioactive personalul era
dus in camera de decontaminare care era dotata cu dus cu apa
calda si diversi decontaminanti specifici.
Laboratorul avea ventilatie independenta si a fost
proiectata conform indicatiilor Institului de Fizica Atomica.
Pentru evacuarea apelor contaminate radioactiv din camera
de dilutii a laboratorului nucleonic au fost realizate doua bazine
care urmau sa fie deversate numai dupa un control dozimetric cu
detector automat. Umplerea bazinelor era indicata de o sonerie
special montata in acest scop. In caz de contaminare peste limitele
admise intr-un rezervor, intra in functiune al doilea bazin, iar apa
din primul se evacua dupa decontaminare. Incaperile aveau
suprafata neteda, neporoasa fara adancituri sau crapaturi in care s-
ar putea acumula substante radioactive. Astfel, laboratorul avea
pardoseala din rasina de poliester armat cu fibra de sticla.

85
Instalatiile electrice erau, de asemenea, speciale, prizele
fiind montate sub tencuiala, iar corpurile de iluminat erau netede,
fara ornamente care sa ofere suprafete pe care sa se depuna praful.
Intrerupatoarele lampilor erau ingropate si impermeabile.
Robinetele erau actionate cu cotul si erau dotate cu apa
calda si rece. Mobilierul era integral acoperit cu materiale
plastice. Aprovizionarea cu substante radioactive se facea cu
containere speciale, aduse de la Institutul de Fizica Atomica, cu
greutati variabile intre cateva sute de grame pentru substantele
beta emitente pana la aproximativ 100 de kilograme pentru
substanta din gama active. Depozitul in care erau amplasate aceste
containere era frecvent masurat de radiatii. Containerele erau
asezate pe o pardoseala suplimentara din caramizi de plumb.
Dupa deschiderea fiolelor substanta radioactiva era
transferata in vase pregatite anticipat cu solvent adecvati.
Transvazarea si manevrele principale se faceau de catre un
operator cu telepipete, teleclesti si alte utilaje pentru lucrul la
distanta in spatele unui ecran de protectie.
Comisia pentru Energia Nucleara intentiona sa infiinteze
la Maliuc un laborator pentru masurarea radioactivitatii Dunarii si
a Marii Negre in zona de varsare a Dunarii.

86
IMAGINI DIN LABORATOROARELE DIN MALIUC
La Maliuc exista un regim de secretizare in ceea ce privea
activitatea de cercetare. Toti angajatii erau instruiti sa nu divulge
nici unui strain informatii referitoare sarcinile de serviciu. Se avea
in vederile ca informatiile descoperite prin activitatea de cercetare

87
sa nu fie preluate de straini. Acest lucru trebuia avut in vedere in
contextul in care localitatea devenise turistica, iar numerosi turisti
romani si straini vizitau satul. Orice salariat era instruit din prima
zi de munca cu privire la acest aspect. La nivel de Centrala Delta
Dunarii exista un om care se ocupa special de aceasta problema,
iar in anii 70-80 era Nencu Constantin.
Laboratorul cine-foto era dotat cu aparatura cea mai
moderna la acea vreme. Toate temele de cercetare trebuiau
insotite de poze. Exista aparatura cinematografica de 16 mm si se
puteau turna chiar filme. Toata aparatura era de origine germana,
iar cel care s-a ocupat o lunga perioada de timp de acest laborator
a fost Vadineanu Costel. A existat o propunere in 1969 ca aecest
laborator sa se extinda si sa fie compus din patru incaperi, astfel:
 Camera obscura pentru lucru foto;
 Camera obscura pentru tratarea peliculei;
 Magazie, birou, depozit de pelicula, filme,
aparatura, chimicale, etc.
 Sala de proiectie.
Datorita faptului ca Statiunea Maliuc apartinea de Ministerul
Chimiei, iar din 1964 la conducerea Institului de Cercetari
Chimice venise Elena Ceausescu, aceasta localitate a beneficiat de
sume colosale pentru temele de cercetare. Unele din ele nu erau
realiste, dar trebuiau cercetate ca banii sa fie cheltuiti si intocmite
rapoarte prin care se demonstra ca s-au facut certcetari, dar care
nu au dus la rezultatele scontate.

88
II.6 EXPLOATAREA MECANIZATA
Pana la inceperea exploatarii mecanizate, recoltarea se
facea manual cu tarpanul sau rizeasca. Un om avea o
productivitate maxima de 500kg/zi, iar intr-o campanie de 70-80
de zile nu se putea recolta mai mult de 35 tone/om. Insa
necesitatile industriei erau mult mai mari si astfel la Maliuc au
inceput exprimentari pentru gasirea unor solutii tehnice cat mai
bune pentru realizarea unor productivitati ridicate si protejarea
zonelor de actiunea utilajelor.
Primul atelier mecanic din Maliuc era construit din stufit si
era foarte bine dotat, in el lucrand ingineri mecanici si proiectanti
foarte bine pregatiti. Din cauza faptului ca la nivel global nu
existau utilaje specifice pentru recoltarea stufului, inginerii de aici
au avut o activitate de pionerat in proiectarea unor astfel de
masini. Pentru facilitarea obtinerii unor rezultate cat mai bune a
fost construit un atelier modern din caramida

89
TRICICLU CU RECOLTOR. INVENTIE A DR.
SIMIONESCU. ULTIMUL UTILAJ DE RECOLTAT STUFUL
PROIECTAT LA MALIUC
In general se foloseau utilaje agricole pe care le
reproiectau pentru cultura stufului si care sa indeplineasca conditii
mecanice, tehnologice si economice specifice.
“Din punct de vedere mecanic, agregatele trebuie sa fie
usoare pentru a nu distruge rizomii de stuf, in acelasi timp

90
suficient de robuste pentru a putea patrunde in terenurile de
diferite consistente din Delta si sa realizeze aderenta necesara unei
vehiculari. Ele trebuie sa aiba posibilitati usoare de
manevrabilitate si sa se comporte bine la temperature pana la -
20ºC, sa necesite o intretinere simpla si sa nu aiba nevoie de
deservire complicata. Din punct de vedere tehnologic, agregatul
trebuie sa se poata incadra intr-un proces acceptabil de exploatare
sa evite stagnarile, sa aiba o productie mare si sa reduca la
minimum manopera. Din punct de vedere economic, agregatul
trebuie sa consume material si combustibili ieftini, cu consum
specific redus, sa evite pierderile de stuf la taiere si transport, sa
poata fi deservit cu personal de calificare medie si in numar redus,
iar intretinerea sa fie ieftina”25
.
25
L.Rudescu,C.Niculescu,I.Chivu, Monografia stufului, Editura Republicii
Socialiste Romania, Bucuresti, 1965, p.401

91

92
In proiectele de amenajari stuficole executate, etapizarea
cresterii productiei stuficole s-a facut pe baza etapelor de
semiamenajare, amenajare incomplete si complete in care
productivitatea tehnica de 14t/ha a fost atinsa dupa 3 ani de la
terminarea amenajarii complete, pornind de la 6t/ha in stadiu
natural. Aceste etapizari au fost stabilite intre anii 1953-1956 pe
baza unor experimentari de laborator si semiindustriale de mica
proportie, obtinute in Ostrovul Maliuc, intrucat o experienta
industriala nu exista in acest interval in Delta Dunarii.
Desi in stufariile Deltei Dunarii exista un potential
biologic mediu al biomasei, stuf de circa 20t/ha, cauzele
nerealizarii acestui obiectiv sunt multiple si tin de calcarea
terenurilor stuficole de catre vehicolele de exploatare. O alta
cauza a degradarii stufariilor este si perioada de inundatii
indelungata, refacerea stuficola durand in acest caz intre 3 si 5 ani.
La inceputul exploatarii mecanizate pierderile la
exploatarea stufului se ridicau la o medie de 43% iar reducerea lor
nu se putea face decat prin gasirea de metode inovatoare de
micsorare a pierderilor la recoltarea si transportul stufului, prin
imbunatatirea tehnica a utilajelor si a proceselor tehnologice de
exploatare stuficola.
Pentru exploatarea mecanizata a stufului se foloseau in
principal tractorul, recoltorul si macaralele. Aceste utilaje trebuiau
sa indeplineasca doua conditii principale: presiunea redusa la sol
pentru a nu distruge rizomii de stuf si posibilitatea de acces pe
diferite terenuri din Delta. S-au testat pe parcelele experimentale
din Maliuc mai multe modalitati de deplasare a utilajelor pe
senile, tamburi, pneuri si chiar aeroglisoare. Ele au stabilit ca
actiunea mecanica a utilajelor nu distruge rizomii de stuf daca
presiunea la sol nu depaseste 100g/cm³.

93
CARACTERISTICILE RECOLTOARELOR SI ALE
AGREGATELOR DE RECOLTARE A STUFULUI
EXPERIMENTATE LA MALIUC
Nr. TIPUL GREUTATE
Kg
PRESIUNE
g/cm²
MOTOR
CP
RULARE
1 MILHC 8200 600 90 4Tamburi
metalici
2 IPROM 7000 125 40 Senila metalica
3 UTBV 1 1500 150 32 3Tamburi
metalici
4 UTBV 2 2400 120 32 Senila lemn

94
5 PROTOTI
P
7800 230 40 Senila metal
6 JK 2,1 7700 330 45 Senila metal
7 CSR-
SESDD
5500 115 73 Senila cauciuc
8 ICPSH 5200 330 73 Senila cauciuc
9 UNIMOG 3300 110 25 Pneuri presiune
mica
10 VICTORI
A
11 KDS 5900 297 45 Senila metal
12 DUNARE
A
13 RPS 3700 122 73 Senila cauciuc
14 AVP 4000 140 79 Senila cauciuc
La Maliuc in atelierul mecanic existau depozite de piese
de schimb, precum si strunguri si alte utilaje de confectionat
diferite piese folosite la acele utilaje. Tractoarele experimentate in
ostrovul Maliuc erau vehicole proiectate sa poarte recoltorul si sa
tracteze remorcile. Au fost modificate tractoare agricole existente
astfel incat sa indeplineasca conditii de exploatare specifice
Deltei.
 Sa aiba o forta de tractiune mare pentru a tracta remorcile
pe terenuri dificile.
 Sa aiba o etansare perfecta a pieselor in miscare din cauza
ca acestea merg prin apa si mal.
 Sa aiba o functiune normala la viteza redusa.

95
 Sa prezinte o buna anduranta in conditiile deltei.
 Sa aiba o functionare buna la temperature scazute.
 Sa aiba o manevrabilitate usoara.
Tractoarele experimentate la Maliuc au fost : KDS,
Dunarea, Bombardier-Rolba, Muskeg, MB-8, Unimog, Zetor,
Platypus, Victoria, Ratrak, Plaur 73 etc.
Cele mai folosit tractoare au fost Unomog cu pneuri
pneumatice mari numite si P.J.P.-uri(pneuri de joasa presiune).
Acestea respectau cerintele impuse de planta si sol si au
fost folosite ulterior la scara mare. Aceste pneuri au fost produse
pentru prima oara de danezi de catre firma Seiga Harvester
Company Ltd. Ulterior a fost copiat modelul si a inceput sa fie
produse in Romania. Alte tractoare experimentate la Maliuc au
fost tractorul cehoslovac ZETOR, tractorul R.F.G. Unimog si
tractorul englez Platybus. O buna perioada de timp s-a impus
tractorul de productie romaneasca K.D.S. construit in orasul
Stalin26
. El a fost inlocuit de Unimog care avea atasat pe el
recoltorul Seiga.
26
Orasul Brasov s-a numit Stalin intre anii 1950-1960

96

97

98

99
COSTEL VADINEANU MANEVRAND O MACARA
NAKLADICI

100
Recoltoarele erau dispositive mecanice folosite la taierea
stufului, transportul firelor taiate, legarea si evacuarea
maldarilor. Conditiile care trebuiau sa le indeplineasca erau:
 Greutatea totala redusa.
 Taierea stufului cat mai aproape de sol.
 Legarea maldarilor in conditii bune.
 Productivitate ridicata>12To/8h
VEHICUL PE PERNA DE AER CU MOTOR DE AVION
Cele mai importante recoltoare testate au fost J.K. si Seiga.
Recoltorul J.K. a fost folosit initial la taierea canepei si a inceput a
fi experimentat la Maliuc incepand din 1954.
Productivitatea a fost buna, dar nu s-a impus din cauza
greutatii foarte mari. De asemenea a mai fost experimentat si un
prototip al institutului de cercetare Vuzs din Praga, dar care nu a
dat rezultatele scontate.

101
Recoltorul tip Seiga a fost cel mai raspandit si folosit pe
tractoare KDS si Dunarea. El a fost produs de firma daneza Seiga
Harvester Company Ltd. Copenhaga si a fost adus pentru prima
oara la Maliuc in 1957. Initial a fost folosit la cultura paioaselor si
canepei, dar a fost modificat pentru stuf aparand modelele
imbunatatite Seiga 8, Seiga 9 si Seiga 10.
Pe langa recoltoarele purtate pe tractoare au mai fost
experimentate si agregate tractate dar, care nu au dat rezultate
corespunzatoare. Acestea au fost: JK2, CSR, SESDD, ICPSH etc.
Macaralele trebuiau sa indeplineasca conditia de presiue
specifica la sol cat mai mica. Au fost folosite macaralele
Nakladici(NUJN) de origine cehoslovaca montate pe tractoarele
Dunarea. ”Cercetarile de la Maliuc au introdus la acest utilaj o
imbunatatire esentiala prin inlocuirea greiferului fix cu unul mobil
cu rotire la 120º”.

102
Pe langa aceste utilaje au mai fost experimentate si alte
agregate de exploatare a stufului dar, care nu s-au impus si nu au
intrat in productie.
 Agregatul plutitor cu propulsie. Un motor de 140 CP
printr-un ax cardanic invartea o elice mare care propulsa
utilajul si actiona recoltorul
 Agregatul usor de plaur. Folosea 3 roti cu pneuri mari cu
un recoltor tip Seiga. Inventat de dr Simionescu la Maliuc
 Utilaje pe perna de aer.
Agregatul plutitor cu propulsive aeriana(avea motor de avion)
a fost experimentat cu success in recoltarea stufului din zonele
inundate cu cel putin 0.4m strat de apa, pentru a asigura pescajul
agregatului. Nu s-a reusit sa se taie stuful sub nivelul apei, pentru
recuperarea a cel putin 40 cm din partea de jos a tulpinei stufului.

103
Pe langa tractoare, recoltoare si macarale au fost
experimentate si imbunatatite utilaje de transportat stuf de la
campul de recoltare pana la fabrica. S-au modificat si dezvoltat
tractoare, remorci, ceamuri, transportoare pe banda, pe cabluri,
utilaje de presare a stufului, de legare etc.

104
BANDA TRANSPORTOARE STUF LA MALIUC 1960

105
Funicularele au fost proiectate pentru domeniul frostier, iar
la Maliuc au fost adaptate industriei stuficole, ameliorandu-se din
punct de vedere tehnologic si constructiv. Funicularul putea fi
utilizat atat la scosul cat si la apropiatul stufului in depozite, avand
numeroase avantaje:

106
 Se adapteaza usor la terenuri cu portanta mica unde alte
mijloace nu pot fi folosite
 Fac posibil transportul stufului peste diferite obstacole si
canale
 Sunt instalatii a caror intretinere nu este influientata de
anotimpuri sau intemperii
 Au o productivitate mare(6.25-18.75t/h)
 Exploatarea se realizeaza cu un consum minim de
carburanti
 Forta de munca si pregatirea operatorilor este minima
Studiile efectuate la Maliuc au demonstrat ca in Delta Dunarii
sunt necesare funiculare de tip usor avand o constructive cat mai
simpla, adecvata portantei foarte scazute a terenurilor, cat si a
sarcinilor de transport alcatuite din snopi(maldare) sau pachete de
stuf cu volum mare si greutate mica. Funicularul propus pentru a
fi folosit era de tip monocablu pe o distanta de 500 metri care
transportau maldari standard cu diametrul de 25-30 cm,lungimea
de 4-5 m si o greutate de 9-15 kg.
TIP
FUNICULAR
MOBIL CAPACIT.
MICA
CAPACIT.
MARE
LUNGIME 500 m 500-2000m 2000-4500m
CAPACITATE 3.6-7.2t/h 625-10t/h 18.9t/h
VITEZA 1-2m/s 1.2-1.6m/s 1.75m/s
GREUTATE 20kg 15-30kg 200kg
INALTIME 1.8m 3m 6.5m

107
S-au mai experimentat gasirea de modalitati cat mai
eficiente pentru descarcarea remorcilor, transportul stufului,
stivuirea maldarilor, incarcarea pe ceamuri, manipularea
baloturilor etc. Cat priveste exploatarea si depozitarea stufului s-a
stabilit perioada timpului de lucru, zonarea terenurilor de
recoltare, metode de recoltare, procesele tehnologice, conservarea
stufului, executia platformelor de depozitare, calcularea
pierderilor, incarcarea in ceam etc.

108

109

MALIUC ORASUL STIINTEI

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to MALIUC ORASUL STIINTEI

Similar to MALIUC ORASUL STIINTEI (20)

MALIUC ORASUL STIINTEI