Colina antenelor de bruiaj - de Lica Sainciuc

1. intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane
Licã SAINCIUC
COLINA
ANTENELOR
DE BRUIAJ
CHIªINÃU 2000

3. Lică Sainciuc
COLINA
ANTENELOR
DE
BRUIAJ
ediţie electronică
CHIŞINAU 2000

4. Vreau să mulţumesc pentru ajutor celor fără de care această carte n-ar fi văzut lumina zilei:
Violeta Popa Vitalie Popa
Glebus Sainciuc Prof. A.Marinciuc
Tamara Nesterov Rodica Iuncu
Vsevolod Ciornei Natalia Dubina
Iulian Filip Nicolae Pojoga
Claudia Partole colaboratorilor Bibliotecii Naţionale
Dmitri Reutov şi
Petr Starostenko Iuliu Gheorghiciuc
Iury Colesnic
Coperta 1: Biserica Sf. Ilie / Intersecţia străzilor Cojocari, Iacub, Popii și Marian.
Coperta 4: Chișinăul secolului 18. Desen.
Editor literar Nicolae Pojoga
THE JAMMING AERIALS HILL
The book inserts some issues published in the course of the last ten years following Perestroika on the fate of the historic
medieval Downtown of Chisinau (capital of the Republic of Moldavia) that has been systematically demolished since the end
of World War II. In spite of some superficial changes in cultural attitude of authorities, there may be detected no essential
shift in the domain of the care and protection of monuments.
© Lică Sainciuc
Published in the Republic of Moldavia

5. A OPTA COLINĂ
Volumul conţine atât articole din presa periodică pe
parcursul a mai bine de zece ani, reluate cu fidelitate (
urmărindu-se probabil continuitatea şi - din nefericire -
actualitatea problemei), precum şi altele, completate cu
date la zi, constituind astfel o noutate în domeniu.
Elementul de “Scrisoare deschisă către…” al
publicisticii alăturat investigaţiilor se face suportul unui
studiu de referinţă. “Colina Antenelor de Bruiaj” este o
carte rară, fie şi pentru faptul că nu păcătuieşte
sentinţe. Autorul atenţionează. Subiectele abordate, de
asemenea.
Nu vom căuta aici metodologie şi tipic, căci vom da de
gustul amar al părerilor de rău pentru tot ce n-am ştiut,
mai trecând odată peste aceste pagini ca prin “...şirul
odăilor una într-alta, una într-alta, de ieşeai în altă
parte, în cu totul altă stradă, şi până treceai abia de
zăreai un pic de lumină...”.
Aşa se face că Marea Demolare Sistematizată a
Târgului Vechi constituie prin efectele ei unicul
document palpabil: Vedem numai dacă a fost distrus.
N.P.

6. Acuarelă, 1990
Biserica-martir Sf. Ilie (1799 - 1961). Se afla în zona magazinului "Buchinist".
Piaţa oblongă de alături de asemenea era numită Sf.Ilie. Astăzi ea poartă denumirea "Bulevardul
Cosmonauţilor", probabil din considerente, că Ilie era primul cosmonaut, în călătoriile sale pe caldarîmul
cerului.

7. PREŢUL MEMORIEI
"...Străzile şi pieţele sunt un amestec izbitor de elemente
apusene şi răsăritene. Lângă malurile Bâcului mai puteţi găsi
oraşul vechi cu alei şi străzi şerpuitoare pitoreşti. Dar se face
multă reconstrucţie, şi cu încetul casele vechi dispar...
(Ghid turistic prin Europa. Londra. 1977)
Fără un Kremlin sau o Cité, pornind totuşi, de la un nucleu, de la un germene din
care s-a dezvoltat şi a crescut, Chişinăul a devenit o urbe modernă şi atrăgătoare, o
capitală "cu umeri albi de piatră". Dar tot mişcându-se aşa viguros spre viitor, a cam
rămas fără trecut... cam fără memorie.
Or, trei perioade de istorie a Chişinăului s-au întruchipat în trei zone istorice:
1. Oraşul Vechi, de la întemeiere în sec. 15 şi până la începutul sec. 19. In 1677
Miron Costin îl consideră "orăşel", ceva mai târziu, la începutul sec. 18, aici sunt
desemnaţi doi pârcălabi, astfel Chişinăul întrece ca mărime alte târguri moldovene ca
Hârlău, Târgu-Frumos, Bacău, Vaslui, care aveau câte un pârcălab. Cam haotic, dar nu
chiar de lepădat, acest orăşel spre începutul secolului trecuta avea în palmares "şapte
biserici şi 448 de prăvălii". Teritoriul Oraşului Vechi era cuprins între rîul Bâcu şi străzile
Negruzzi, Frunzeb şi Zaikin;
2. Perioadei a doua îi corespunde Oraşul Nou (începutul sec. 19 — jumătatea sec.
20), cel cu plan regulat. Se întinde spre gară, str. Livezilorc, piaţa Frunzed;
3. Şi în fine, Oraşul Modern — perioada sovietică — cu o expansiune
surprinzătoare pe toate dimensiunile.
Trei zone cu trei destine diferite: Oraşul Modern se dezvoltă, Oraşul Nou se
păstrează, iar Oraşul Vechi se distruge.
a
Cel de-al 19-lea.
b
azi: strada Columna.
c
azi: strada A. Mateevici.
d
intersecţia străzilor Ştefan cel Mare, Ion Creangă şi Calea Ieşilor. [azi Piaţa Cantemir]
5

8. Culpabilă de a fi oblică, cu toate
meritele de stradă veche, istorică, că
pe aici trecea drumul cel mai scurt
de la casa unde stătuse Pușkin până
la cea a boierului Vartholomeu,
această strada este condamnată de
instanţe. I-au mai rămas zile, poate
luni: crima-i prea mare – străzile
viitorului luminos au voie să fie
numai ortogonale...
Fotografia a fost făcută
în noiembrie 1987.
Astăzi (august 1988 - N.N.)
aceste clădiri nu mai există.
Da, anume Oraşul Vechi, cu o istorie semimilenară, are de suferit cel mai mult: a
fost distrus şi ars în timpul războiului, este demolat după război, procesul continuă şi în
prezent.
6

9. Clădirea Muzeului Bisericesc.
Demolat prin 1965.
“...În casa bătrânească a mitropolitului Gavriil, din faţa bisericii s-a înrefiinţat Muzeul Istoric-Bisericesc al
Basarabiei, în trecut ctitoria neuitatului Iosif Parhomovici".
Gheorghe Bezviconii
Proiectul de sistematizare elaborat în perioada imediat postbelică sub conducerea
lui A. Şciusev1, deşi recroieşte reţeaua de străzi (mă rog pe atunci domneau alte concepţii
în materie de urbanistică, de ecologie şi ... de istorie), prevede păstrarea intactă a unor
monumente mai principale ca Soborul Vechi, bisericii Sf. Ilie, Muzeul Bisericesc,
bisericuţa lipovană ş.a.
Iar ceva mai târziu începe distrugerea totală a Oraşului Vechi. Este elaborat un
plan nou, care prevede păstrarea doar unei singure case vechi — celei în care probabil
trăise Puşkin.
Mai apoi, la începutul anilor 80, s-a pornit să se vorbească de o "zonă puşkinistă",
ce ar cuprinde partea vestică a Oraşului Vechi. Vorbele continuă şi astăzi. Anume vorbe,
căci aria virtualei zone şi suportul ei material imobil se reduce pe an ce trece. In genere
Oraşul Vechi are "noroc" de Puşkin, că se pot aduce "considerente" de felul că "pe aici şi
pe aici a călcat piciorul lui!", de parcă să nu fi fost poetul surghiunit aci, locul trebuia
făcut una cu pământul...
7

10. Anul trecut am publicat la rubrica "Scrisoarea săptămânii" un material intitulat
"Iarăşi despre oraşul vechi". Se iscă întrebarea: oare s-a schimbat ceva de atunci? Cu
adevărat s-a schimbat: au mai fost demolate clădiri, străzi... (Fotografia alăturată a fost
făcută în noiembrie 1987. Astăzi aceste clădiri nu mai există). Demolările continuă.
Ultimele zile ale pieţei Sf. Ilie.
Potrivit planului general de sistematizare a oraşului, bulevardul Frunze
(Cosmonauţilor)a vine să taie cu fiecare zi cartierele vechi. Intersectându-se cu bulevardul
Tineretuluib deja existent, va forma o încrucişare enormă, ce va pune astfel definitiv cruce
Oraşului Vechi.
a
azi: Cantemir / Cosmonauţilor — magistrală în construcţie.
b
azi: bulevardul Renaşterii
8

11. Dezvoltarea părţii istorice a
municipiului se conformă ultimei
variante a Planului General, care
prevede desfiinţarea totală a
structurii medievale care se mai
păstrează. Potrivit lui vor fi
demolate străzile O.Goga (Goliei
și Opștii — ocolul târgului de
cândva), Ţirelman (Popii),
Sârbească, Bălănescu, porţiunea
veche a străzii Armeanu, vestigii
ale străzilor Căprienei,
Armenești, Arh.Mihail etc...
Bulevardul Cantemir–
Cosmonauţilor vine să taie ce a
mai rămas din cartierele vechi.
Cine să apere Oraşul Vechi? Cică avem o Societate pentru ocrotirea
monumentelor2, un Minister al culturii, câteva uniuni de creaţie. Acum mai avem şi un
Fond al culturii. O fi şi alte organizaţii obşteşti.
Mai rămâne şi opinia publică.
E clar că majoritatea populaţiei nu e de baştină din Chişinău. Ar putea oare faptul
acesta să fie motiv de nepăsare? Probabil că nu. Mânăstirea Căprienei nu este apărată
doar de căprieneni!
9

12. Piatră mormântală din peretele
bisericii, 1817.
Stâlp funerar, 1815
Era pe timpuri și un mormânt pe
care scria: "Aici zace trupul
robului lui Dumnezeu Paul Gh.
Gore, din neamul Boierilor
Moldovei Leoa, Membru Onorar
al Academiei Române, f. Vice-
Mareșal al Nobilimei Basarabene,
Deputat al Nobilimei judeţelor
Orhei și Chișinău, n. 27–VII–1875
† 8–XII–1927"
Foto E.Marvan.
Din când în când se fac auzite lamentări asupra clopotniţei distruse a catedralei,
care a fost zidită abia în 1836 şi despre care Ştefan Ciobanu zicea “Clopotniţa din faţa
catedralei, destul de înaltă, nu reprezintă nimic deosebit”. Dar nici un cuvânt pentru
bisericile Sf. Ilie sau Soborul Vechi, ctitorii din secolul 18.
Cei investiţi cu păstrarea monumentelor au grijă să instaleze plăci doar pe clădiri
destul de recente şi n-ar fi de mirare să dăm într-o bună zi de o placă pe care să fie scris:
"Monument de arhitectură din a doua jumătate a sec. XX. Ocrotit de stat". Se recurge la o
confundare voită a noţiunilor. Or, comparând un 'monument martor al evenimentului' cu
un 'monument ridicat în cinstea evenimentului', vom vedea că doar în primul caz
monumentul are valoare istorică. Aprecierea vestigiilor trecutului se face după criterii
estetice subiective: dacă-i frumos, îl păstrăm, dacă urît — ba. Gusturile însă mai
evoluează, se mai schimbă. De asemenea şi gradul de cultură a celor în drept să-şi spună
verdictul.
Deocamdată din Oraşul Vechi au mai supravieţuit, cât de cât, două porţiuni: prima
— cartierele cuprinse între casa Puşkin şi biserica Bunavestire; cea de-a doua — cartierele
din zona bisericilor Sf.Gheorghe – Sf.Haralamb – Armeneasca. Ne-am pomenit cu nişte
rămăşiţe, care totuşi mai pot fi salvate, astfel ca în viitor să se revină încetul cu încetul la
restabilirea centrului vechi, la rezidirea celor mai valoroase monumente de istorie şi
arhitectură demolate, ale căror planuri şi fotografii s-au păstrat (cum de fapt se procedează
în alte oraşe ale Uniuni Sovietice).
10

13. Casa proprietarului Jelescu. In ediţiile Comisiunii Monumentelor din
Basarabia figurează drept “casa Bulgaru”;
Foto din arhivele familiei Jelescu. ≈ 1900.
Planul cartierului din vecinătate, 1834.
Casa se află la intersecţia străzilor Cojocari și Hâjdău, “...de pe
vremea Turcilor”. Parţial se mai păstrează și azi. S-ar mai putea
restaura. Nu este inclusă în lista sovietică nici cea post-sovietică a
monumentelor.
 Casa Jelescu/Bulgaru,
Foto Comisiunea Monumentelor . ≈ 1920.
11

14. Oraşul Vechi ar trebui să fie declarat zonă interzisă pentru experienţe urbanistice
de câmp liber (sau de junglă braziliană3); să fie aplicate doar proiecte individuale ce se vor
încadra organic în ambianţa istorică, cu o strictă respectare a reţelei vechi de străzi.
Subterfugiile de felul că Oraşul Vechi este şubred şi insalubru, nu rezistă în faţa
experienţei moderne din domeniul reconstrucţiei oraşelor cu zone istorice. Azi este nevoie
doar de dorinţă şi investiţii, probabil investiţii mari.
La ce preţ însă poate fi evoluată memoria?
1988
NOTE
1
A.V. Şciusev, arhitect rus, născut în Basarabia, s-a făcut cunoscut ca autor al
mausoleului lui V.I.Lenin.
2
Un citat din rezoluţia Societăţii pentru ocrotirea monumentelor de istorie şi
cultură din 26 iulie 1990: “V съезд Общества решительно осуждает акты
вандализма над памятниками истории и культуры и считает, что все, что создано
руками мастеров прошлого и настоящего, должно быть сохранено. В особенности
(S.N.) памятник В.И.Ленину на площади Победы, созданный скульптором
С.Меркуловым при участии нашего знаменитого земляка А.Щусева”
3
Aluzie la oraşul Brasilia, proiectat pe un loc virgin, nelocuit de oameni — NR.
12

17. Cronologia târgului până la 1812
1600...
1400... 1608 Buiucani: iaz & mori
Bâc: 6 părţi
1430~40 sat de ceea parte a Bâcului, în
dreptul Chişinăului lui Albaş, la 1609–1610 ştiutori de carte la Chişinău
Fântâna Mare. 1610 Buiucani: ai lui Dumitrache
1436 hotar lângă Chişinăul Acbaşului 1616 hotar NV Boiucani / Chişinăul -
1437 Visternicenii C.Roşca
1457-1504 satul Buiucani. Domnia lui 1620 Maria Dumitrache dăruieşte
Ştefan cel Mare Buiucanii mânăstirii Galatei
1466 boierul Vlaicu: Chişinău, 1641 mânăstirea Sf.Vineri din Iaşi
Albişoara, mori Munceşti
1642 preotul Buiucanilor
1500... Gheţioana, Spinoasa
1642 28 aug Vasile Lupu dispune stabilirea
1502 un oarecare loc Spiroasa hotarelor
(Schinoasa)
1645 Biserica domnească Sf.Ierarh
1517 iaz Nicolae (actuala Armeneasca)
Visternicenii lui Ieremia ctitoria lui Vasile Lupu
1646 satul Munceşti
1661-1665 Visternicenii daţi “târgoveţilor
din Chişinău pentru ca să
mărească hotarul târgului”
1666 2 mar "târgoveţii Chişinăului"
1666 Hruşca de sus — 60 Lei
1669 pârcălabi de Chişinău, Luca şi
Andronachie
1671 29 nov lupta de la Chişinău de pe Bâcu
primul şoltuz (căpetenie de oraş)
1525 o jumătate de sat de cealaltă parte
de Bâc, în dreptul Băii lui Albaş, 1676 cadou trei dughene din Chişinău
la Fântâna Mare, dăruită
mănăstirii Moldoviţa 1677 Miron Costin: oraş
1548 Hruşca vândută cu 180 Galbeni 1684 “orăşelul Chişinău în ţinutul
tătărăşti Lăpuşnei”
1576 P.Şchiopul (strămoş de al lui sf. sec. 17 doi pârcălabi
Vlaicul) vinde vornicului Dragoş 1683 ars şi devastat de cazaci
cu 500 Galbeni
mori 1690 ars de turci şi tătari
1698, 9 iul Grigoraş Sava pârcălab de
Chişinău
sf. sec. 17 doi pârcălabi
15

18. 1767 Vovinţănii cumpăraţi de Galata
ambasadorul francez în Turcia
Franz de Tott primit de un
“guvernator” al Chişinăului
egumenul mănăstirii Sf.
Arhanghel din Chişinău
Biserica Sâneculaie
1700...
1701 serdar Cârstea
1707 23 apr vizita lui Antioh Cantemir
1712 impozit la hotarul târgului
1720 Vovinţeni
1734 - 1742 V. Mazarachi pârcălab
1738 Buiucanii sunt mutaţi
stabilirea hotarelor de Năstase
Lupu;
1739 ars şi refăcut spre Buiucani
risipită biserica Domnească
Sf.Nicolae
1740, 10 oct vama domnească şi poşta
1741 Lupu Năstasă ridică biserica
Sf.Arhangheli,
în locul bisericii Sf. Nicolae
“fiind înainte domnescă şi în
vremea tulburărilor ce au vinit Piatră memorială din curtea bisericii Sf.Ilie demonstrează
moscalii aice în ţară s-au răsăpit dăinuirea sacralităţii acestui loc:
de tătari din temelie”
Acestu stălpu lau rădikatł robul
lui dmˇnezău šefanł nuôrł pentru
1743, 9 iul Lupu Năstasă dăruieşte bisericii
Sf.Arhangheli un pomenirě lui şi a părinţilor lui:
“Anthologhion” dìakonul nuôrł marìä vasilìe marìä şi
Biserica Sf.Arhangheli este
atestată şi ca mănăstire. aksenìä gahiţa ce sau robit de tătari
1747 rezidirea bisericii Sf.Arhangheli vlět aˇwˇpa mai aˇì
"din temelie" - 2 preoţi şi diacon Acest stâlp l-a rîdicat robul lui Dumnezeu Ștefan
1748 expansiune spre Buicani Nour pentru pomenirea lui și a părinţilor lui:
1752 – 72 biserica Măzărache; clopotniţa diacon Nour, Maria, Vasilie, Maria și Acsenia,
1818 Gahiţa ce s-a robit de tătari. Văleat 1781 mai 11.
16

19. 1772 primul recensământ al Moldovei 1807 biserica Bunăvestirea
ctitorită (!!)
1774 162 de impuneri
1811, 30 aug Catastihul (statutul) breslei
1777 refacerea bisericii Invierea ciubotarilor din Chişinău
Domnului de Constantin
Râşcanu (actuala Constantin şi 1812 anexarea la Rusia
Elena)
1781 “Stâlpul lui Nour” din curtea
bisericii Sf.Ilie
1788 ars: resturile prăvăliilor formau
un patrat de piatră de cca. 600m
6–7 biserici
1789 ars
biserica Bunavestirea
de piatră, ruinată
1790 "dascăl de învăţat copii"
dascălul Ştefan copie
“Alexandria” la comanda
negustorului chişinăuan Donie
1793 ars
1794 biserica Sf. Ilie primeşte în dar
un “slujebnic” editat la Iaşi
1795 Biserica Bunăvestirea
din lemn (!)
1797, 12 dec acord dintre 57 negustori şi
mănăstirea Galata de
reglementare a relaţiilor
economice, patrimoniale şi fiscale
1798 70 prăvălii; 30 crâşme
Biserica Sf.Ilie; refăcută de
Toader Sabău în 1806
1800 harta moşiilor, care urma să fie
aprobată de divan
1800... Interiorul
Bisericii Sf.Ilie
1803, 28 mai ordin de deschidere a şcolii
domneşti la Chişinău
1805 întăriţi Buiucanii & Vovinţenii "Nicio biserică nu este mai bogată ca
pe Bâcul la Galata
aceasta în atâtea icoane, mari și mici, așezate atât în
1804 Teodor Măcărescu reface biserica
Sf.Arhangheli pridvor, cât și în tot cuprinsul bisericii propriu
zise." - scria
1804 începe rezidirea bisericii
Sf.Vineri; terminat la 1830 Șt. Berechet în anii 20.
1806 biserica Sf. Ilie refăcută de
Toader Sabău
17

20. Biserica-martir Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil - "Soborul Vechi" (1747 - 1962). Pe locul ei se află terenul
de sport al Liceului Comercial (în spatele cinematografului "Moscova"). Alături se înălţa până prin 1967
clădirea Muzeului Bisericesc.
.

21. ISTORIA IN CURS DE DISPARIŢIE
Corespondenţă particulară ce prezintă interes general
Scrisoare de departe
MULSTIMATE LICĂ SAINCIUC,
Vă rog să primiţi manuscrisul meu: Biserica Sf. Arhangheli — Soborul
Vechi din Chişinău, pe care îl încredinţez pentru predare solului poporului moldovean
dna Leonida Lari.
Manuscrisul meu este redactat demult, în 1985 şi urma să-l public într-o
revistă istorică de aici. Dar s-a întârziat!
Acum d-voastră aţi avut curajul să publicaţi în "Literatura şi arta" nr. 35
din 25 august 1988, despre SOBORUL VECHI şi să ridicaţi glas împotriva
demolării lui. Pentru completarea documentară asupra monumentului moldovenesc,
Vă rog luaţi asupra d-voastră sarcina, ca să se publice manuscrisul meu,
autorizându-vă să ştergeţi ceea ce se va considera de prisos.
La 8 sept. 1988 V-am adresat scrisoare de felicitare pentru articolul d-
voastră publicat, care rămâne un document itoric şi pentru care cititorii şi glasul
strămoşilor va striga din morminte: mulţumim nepoate!
Mulţumindu-vă şi eu pentru ceea ce veţi face pentru publicarea
manuscrisului meu, Vă exprim preţuirea mea.
Dr Paul MIHAIL în al 84-lea an.
5 noiembrie 1988
Bucureşti
19

22. 20

23. În loc de prefaţă
Mestecenii de Chişinău
Articolul din "Literatura şi arta" era însoţit de câteva fotografii din Oraşul Vechi, însă nu
ştiu cum au reuşit să le micşoreze până la dimensiunile unor purici, astfel că nici nu
credeam să ia cineva în seamă cele mai vechi monumente ale Chişinăului ce nu mai există
(de fapt strada dintr-o imagine îşi mai trăgea ultima răsuflare, "dar s-au luat măsuri"
imediate şi eficiente aşa că nici aceea nu mai e), şi cu atât mai mare mi-a fost mirarea
când am primit din Bucureşti un răvaş de la Paul Mihail, după cum se vede fost preot la
biserica Sf. Arhangheli... (Soborul Vechi), biserică ce rămânea mai multe secole centrul
geografic, cultural, istoric al Chişinăului.
Aşa cum şi-a încetat nominal existenţa Aralul din momentul când s-a desfăcut în
mai multe lacuri, la fel poate fi considerat dispărut pentru noi Oraşul Vechi după ce
demolările au lăsat doar câteva insule disparate din spaţiul lui cândva compact, când a fost
şters de pe faţa pământului anume centrul centrului — Piaţa Veche, Piaţa Ilie cu străzile
adiacente, cu tot complexul arhitectural-istoric.
Cui îi serveşte această totală distrugere?
Cui îi serveşte totala tăinuire a acestei distrugeri?
Deoarece e vorba de nimicirea patrimoniului cultural, pare că avem de-a face cu o
ideologie ce cu tot dinadinsul vrea să şteargă nişte mărturii care nu-i convin.
Să fie ateismul? De ce atunci când s-a ajuns la Glasnost se vorbeşte numai de
Clopotniţa Catedralei noi, chiar de o virtuală rezidire a ei, şi nimic despre Soborul Vechi,
Sf. Ilie etc.? Care-i diferenţa dintre aceste monumente? Toate sunt foarte clericale, doar
că Clopotniţa e făcută după — şi celelalte înainte de 1812.
Se încearcă restituirea denumirilor vechi — se propune ca străzii Puşkina Gorka
să-i fie întors numele de strada Inzov, pe când şi mai veche este “Măcărescu”! Casa în
care a trăit Şciusev e făcută muzeu, iar prin casa în care a trăit Maria Cebotari a fost
croită o stradă, şi anume strada Kotovskia. Poate pentru că Grigore Ivanovici a fost mai
revoluţionar decât Maria şi deci e vorba de ideologie comunistă?
 Centrul vechi al Chișinăului. Situaţia la 1946.
Foarte multe clădiri au avut de suferit în urma războiului,
însă structura medievală rămânea intactă. Distrugerea a început în timp de pace.
21

24. Soborul Vechi, vedere dinspre est, 1943.
Şi tot pe motivul acestei ideologii este păstrată "tipografia "Iskrei" şi nu cea
Eparhială? Atunci de unde-i predilecţia pentru Zaikin faţă de Zamfir Arbore, căci,
oricum, scriitorul era oleacă mai socialist decât luptătorul?
Poate, din patriotism se schimbă strada Iaşilor în Jukovskib (până la revoluţie), iar
din internaţionalism — drumul Costujenilor în Grenoble (după)?
Oraşul Vechi, medieval, este numit "Zona Puşkin" din patriotism sau din
internaţionalism? Şi de ce atunci să nu se cheme Kremlinul "Zona Ion Druţă"?
Poate e vorba de naţionalismul rus, cel velikoderjavnic? Atunci de ce se face
Tighina — Bender, că tot Tighina e parcă mai slavoneşte?
Şi doar o singură ideologie, o singură mentalitate ar putea explica toate
nedumeririle — ideologia de hoţ: furi, dar zici că n-ai furat, că era al tău dintotdeauna
sau că era al nimănui.
a
azi: V. Alecsandri.
b
azi: N. Iorga.
22

25. Şi în cazul nostru, când ai furat o bucată de ţară zici că a fost a ta de când e lumea
(adică de pe timpul sciţilor, slavilor, Hoardei de Aur, Rusiei Kievene etc.) ori că cel a cui
era a lepădat-o (turcii, de exemplu) şi tu ai găsit-o...
Ori că era a nimănui, un pustiu (iată şi Puşkin ţi-i martor1), iar dacă cumva pe
undeva pare că nu prea fusese pustiu — îl CREEZI.
Că de dărâmat nu e greu.
Şi deloc nu-ţi este mai drag Puşkin decât Eminescu, doar că primul este mai
potrivit în calitate de bâtă.
Şi, în mod ideal, "Zona Puşkin" ar fi fost să arate ca o piaţă imensă, bine asfaltată,
cu o şatră de beton în centru (că nu puteau exista case pe aci) şi o statuie de inox a
poetului de vreo sută de metri înălţime şi încă vreo trei mesteceni. Şi atât.
Şi lasă oamenii de bună credinţă să se oţărască la Puşkin şi la mesteceni.
Dr. Paul MIHAIL
Monument de arhitectură Biserica Sf. Arhangheli, soborul
vechi din Chişinău (1747-1802)
Chişinăul, menţionat întâia dată în documente la 1436, aşezat pe pârâul Bâc, era punct de
legătură între capitala Moldovei prin târgul Lăpuşna cu hanatul tătărăsc. Localitate ridicată pe
moşia Buicani şi Vovinţeni, acestea intră ulterior în stăpânirea mănăstirii Galata de lângă Iaşi,
ctitoria lui Petru Şchiopu.
Mănăstirea Galata primeşte această danie la 1620, aprilie 28, de
la Maria Dumitraşcu postelniceasă, proprietara satului Buicani, judeţul
Lăpuşna. Constantin Cantemir voievod la 1690, august 11, în urma
unei judecăţi reîntăreşte mănăstirii Galata stăpânirea asupra moşiei
Buicani. Grigorie Ghica voievod întăreşte şi el, la 1739 ianuarie 20,
mănăstirii Galata înţelegerea făcută cu târgoveţii din Chişinău, care şi-au
făcut case şi dughene împresurând hotarul Buicanilor, ca să plătească un
impozit anual (bezmân). La 1741 octombrie 24, Grigore Ghica întăreşte
hotărnicia satului Vovinţeni, vecin cu Buicani, ca fiind tot a mănăstirii
Galata. La 1767 iulie, printr-o mărturie hotarnică, încredinţată de
serdarii de la Orhei, se arată că moşia Vovinţeni este cumpărătură a
mănăstirii Galata. La stabilirea hotarelor din partea mănăstirii Galata a
luat parte egumenul Bisericii Sf. Arhangheli din Chişinău. La 1805 iulie
13, prin cartea Divanului Moldovei se întăreşte mănăstirii Galata
stăpânirea asupra moşiilor Buicani şi Vovinţeni pe Bâcu la ţinutul
Orheiului.
Ultimul document este din 25 aprilie 1813, dat în Chişinău, prin care vechilii mănăstirii
Galata din Iaşi acordă din moşiile sale Buicani şi Vovinţeni "care acum se numesc Chişinău, şi pe
23

26. care este şi biserica Sf. Arhangheli metoh", loc trebuincios pentru zidirea Mitropoliei, cu şcoale de
Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni.
Istoricul bisericii Sf. Arhangheli începea încă din sec. al XVII-lea când exista o biserică în
acelaşi loc, zidită pe pământul "domnesc". La 1739 această biserică "domnească" fusese risipită de
tătari, în războiul ce-l avuseseră cu muscalii pe pământul Moldovei. Voievodul Grigorie Matei
Ghica a învoit, în 1747 iulie 27, ca Lupul Năstasă biv agă, care fusese serdar în vremea risipirii
bisericii "domneşti", să rezidească biserica din temelie, cu toată cheltuiala sa, cumpărând acel loc de
pe moşia Buicani care era a mănăstirii Galata. Acelaşi domnitor, la 10 octombrie a aceluiaşi an
1747, arată printr-un document că biserica rezidită de Lupul Năstase este unica biserică denumită
"domnească" şi pentru ea au fost desemnaţi să slujească doi preoţi şi un diacon. Pe aceşti slujitori
domnitorul îi scuteşte "de birurile domneşti şi de plocon vlădicesc şi de toate sarcinile care vor mai
veni". Pentru impozitul "desetinii", adică a zeciuielii, să fie scutiţi de câte 50 de stupi de fiecare
preot şi diacon. Voievodul Grigorie Matei Ghica scuteşte de impozit şi alte împovărăli ("dăjdii şi
angărăli") care se percepeau în acea perioadă, şi pe un paraclisier şi un muncitor ajutor ("un
ţârcovnic" şi un "posluşnic"), tot de la aceeaşi biserică. Pentru întreţinerea însăşi a bisericii, acelaşi
domnitor dăruieşte, de la vama domnească a Chişinăului, câte două ocale de untdelemn şi câte o
litră de tămâie. Voievodul Matei Ghica enumeră, la 1 decembrie 1755, într-un hrisov toate
drepturile şi scutirile ce le are biserica lui Lupul Năstasă.
Biserica zidită de Lupul Năstasă, a dăinuit până în ultimul război ruso-turc (1789-1792)2,
când Chişinăul a fost ars de turci în retragerea lor. După mărturiile martorului ocular maior
secund von Raan, sub cenuşă zăceau şase biserici, între care şi biserica Sf. Arhangheli.
După Pacea de la Iaşi (1792), boierimea şi
levantinii şi-au ridicat casele din nou pe vechea
vatră a târgului, a căror arhitectură cu stâlpi şi
cerdace imita arhitectura caselor de la Iaşi. Aici îşi
aveau reşedinţa boierii Catargiu, Catacazi, Botezat,
Sturza, Donici, Mincu. Aici ridică fraţii
Măcărăscu, maior şi serdar, pe dâmbul vetrei
târgului, în 1806, din nou biserica Sfinţilor
Arhangheli, asemănătoare ca arhitectură cu biserica
Mitropolitului Iacob Stamati din Iaşi, din 1800.
După Pacea din 1812, în 1813 noul
mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni s-a instalat în
clădirile bisericii Sf. Arhangheli şi şi-a luat-o ca
biserică a sa, cu atât mai mult cu cât hramul
bisericii avea acelaşi patron ca şi numele
mitropolitului. Biserica fusese zidită recent, în
1802, la cererea mănăstirii de fraţii maior Ioan şi
serdarul Teodor, fiii protopopului Constantin
Măcărescu, posesori ai moşiei Chişinău "spre
pomenire şi slava sfintei prăznuiri, din partea
noastră cu umilinţă rugăm pe Domnul Dumnezeu
să primească al său dintru ale sale şi să păzească
oraşul şi zidirea în veci".
Feciorii protopopului Măcărescu au ridicat biserica Sf. Arhangheli după modelul bisericii
"Duminica tuturor sfinţilor" a mitropolitului Iacob Stamati din 1800 care fusese zidită de
arhitectul Her Leopold în stil baroc; doar ca mărime aceasta era mai mică, nu avea cele două
cămăruţe din nartex ale bisericii-model. Sfinţită în 1806, când a fost fixată şi placa de marmoră.
24

27. În clădirile din jurul bisericii Sf. Arhangheli mitropolitul Gavriil a înfiinţat tipografia
exarhicească care va tipări cărţi în limba română în perioada 1814-1870. În această tipografie au
văzut lumina tiparului cărţi de slujbă bisericească: Liturghier, Molitvenic, Evanghelie, dar şi cărţi
de învăţătură, abecedare şi pastorale. În reşedinţa mitropolitului s-au semnat acte de organizare ale
provinciei, de la biserica Sf. Arhangheli porneau porunci în limba română "ca toţi fiii de slujitori
(preoţi şi diaconi, cântăreţi) ai bisericii să înveţe a ceti în limba moldovenească şi apoi să fie trimişi
la cele mai mari şcoli ce s-au întemeiat aici".
In 1813 mitropolitul Gavriil găsea biserica Sf. Arhangheli de curând zidită, cu
catapeteasma sculptată artistic şi icoane zugrăvite de Eustatie Altini în stil neoclasic, ca şi icoanele
de la biserica mitropolitului Iacob Stamati. In această biserică a slujit cea dintâi Liturghie din
noua sa reşedinţă. Biserica se va numi de atunci "Soborul", adică biserica în care slujeşte chiriarhul
cu mulţime de preoţi. Mitropolitul Gavriil va sluji în biserica Sf. Arhangheli până la moartea sa,
în martie 1821, şi tot acolo va sluji şi succesorul său Dimitrie până în 1836. La acea dată
sfârşindu-se construcţia noii catedrale a oraşului, bisericii Sf. Arhangheli i se va spune de atunci
"Soborul vechi".
După 1813 în jurul bisericii s-a dezvoltat târgul, a luat naştere "bazarul" (piaţa), unde
negustorii levantini, greci, armeni, evrei, meseriaşi şi săteni îşi valorificau munca. In timp ce
oraşul "nou" începând din a doua jumătate a sec. al XIX-lea se va dezvolta cu precădere în partea
de sus, prin "tăierea" străzilor drepte şi construcţia clădirilor instituţiilor centrale, în partea de jos
(care şi geografic se afla spre vale, spre rîul Bâc) a moşiei Buicani — Vovinţeni a continuat să
existe târgul vechi, cu Soborul vechi, bazarul, cu uliţele întortocheate dar cu denumiri vechi
româneşti.
Imprejurimile Soborului Vechi, 1938
Desen de Petre Chicicu
25

28. Biserica Sf. Arhangheli din 1806 a fost zidită din piatră şi cărămidă, în plan trilobat, cu
nartex, naos şi altar. Despărţirea naosului de nartex se făcea printr-o arcadă, deasupra căreia se afla
cafasul, de unde porneau scările de stejar la clopotniţă. Turnul clopotniţei se sprijinea pe pereţii
nartexului şi avea formă dreptunghiulară cu patru deschideri mari în formă de ferestre. Altarul
format din calotă şi absidă exterioară avea trei ferestre. În naos, în dreapta şi în stânga se aflau
două panouri foarte mari din lemn de stejar lipite de pereţi, în ele se aflau icoana Tuturor sfinţilor
şi Maica Domnului cu trei mâini. Catapeteasma sculptată, cu 8 coloane mari şi colonete mici şi
capiteluri corintiene se etaja în trei registre. Uşile împărăteşti sculptate în stil baroc aveau chipurile
evangheliştilor şi al Bunei Vestiri în medalion pictate. Toate inscripţiile de pe catapeteasmă şi de
pe icoanele portative erau în limba română cu caractere chirilice. Sfeşnice mari de alamă şi candele
de argint împreună cu policandre mari de nichel luminau naosul şi tot interiorul avea lumină
multă şi de la cele trei ferestre mari şi înalte. Cele şapte clopote mari şi mici aveau inscripţii săpate
cu nume vechi şi noi. În anii în care am slujit acolo, până la 28 iunie 1940, biserica păstra tot
inventarul original, afară de cele două străni, arhierească şi domnească, ce fuseseră înnoite.
Asemănarea bisericii Sf. Arhangheli din 1806 cu Biserica Duminica tuturor sfinţilor a
mitropolitului Iacob Stamati din Iaşi de la 1800 este semnificativă. Ambele erau în stil baroc,
aveau cornişă asemănătoare, acelaşi număr de ferestre pe laturi. Bolţile interioare sub acoperiş şi
absidele laterale în interior şi cea de la altar în exterior erau identice. Catapeteasma, prin gruparea
a câte două personaje în icoanele domneşti şi ale prorocilor, erau asemănătoare. Biserica nu era
zugrăvită în interior, ca şi biserica mitropolitului Stamati, pentru că la începutul sec. al XIX-lea
mentalitatea ctitorilor era că pictura interioară a bisericii nu adaugă nimic la arta icoanelor
catapetesmei, a predicii învăţătoare, a cântării corale sau a cărţii tipărite.
In biserică s-au aflat cărţi greceşti şi slavone, tipărite la Veneţia, Lipsca şi Kiev în 1754,
1777, 1831.
Adevărata comoară a cărţilor, tipărită (inventariată) în Anuarul Comisiunii Monumentelor
istorice din 1924, o formau însă cele vechi (în limba română), în legătură în piele, unele păstrate
încă de la biserica din sec. al XVIII-lea. Astfel, Liturghie, Snagov, 1713: cu autograful
mitropolitului Gavriil; Triodion, Iaşi, 1743; Evanghelie, Iaşi, 1762; Penticostar, Bucureşti,
1769; Octoih, Bucureşti, 1792; Psaltire, Iaşi, 1794; Evanghelie, Râmnic, 1794; Psaltire,
Movilău, 1796 iunie 28; Apostol, Blaj, 1802; Minei pe septembrie, octombrie, noiembrie, Buda,
1804; Minei pe ianuarie, februarie, martie, Buda, 1805; Manei de obşte, Chişinău, 1817;
Irmologhion, M-rea Neamţ, 1927; Penticostarion, Chişinău, 1853; Ceaslov, Chişinău, 1862,
ş.a.
La aniversarea într-un stat unitar a provinciilor româneşti, în martie 1943, biserica Sf.
Arhangheli a fost vizitată de capul statului. In Comunicatul ce s-a publicat cu acest prilej s-a
menţionat că această vizită s-a făcut ca simbol că în biserică s-a întreţinut şi s-a dezvoltat spiritul
românesc.
În martie 1944 linia frontului Iaşi-Chişinău ce a trecut pe acolo a fost decisivă pentru
desfăşurarea ulterioară a războiului. Oraşul a fost ars şi pustiit. Biserica Sf. Arhangheli a scăpat
totuşi nevătămată de bombardamente şi distrugere. De pe dâmbul pe care era zidită, albă şi zveltă,
se asemuia cu o corabie care chema la linişte şi rugăciune.
În reconstrucţia oraşului distrus, autostrada care pornea din centru spre cartierul Râşcani
atingea şi biserica Sf. Arhanghelia , monument istoric recunoscut oficial . Deşi Institutul de
istorie al Academiei a intervenit pentru conservarea lui, autoritatea a decis dărâmarea. Spun
a
Din păcate, aici dr. Paul Mihail greşeşte. Caută omul vreo motivare, prea absurdă pare
demolarea. Biserica nu încurca la nimeni, astăzi pe locul ei se află terenul sportiv al tehnicumului de
comerţ.
26

29. martorii oculari localnici că atunci când tractorul trăgea cu odgonul turnul şi zidurile bisericii, s-a
auzit un vaiet adânc de pe pietrele bisercii, ca plânsul vântului care s-a risipit în aer şi s-a stins în
depărtări. Erau spiritele acelora care au zidit, au slujit, s-au botezat, s-au cununat sau s-au
prohodit acolo şi, din tainicele bolţi ale bisericii ele îşi căutau loc de adăpostire. Văzduhul cerurilor
le-a îmbrăţişat şi ele vor dăinui, ca să vestească anilor, vremurilor, stăpânilor, existenţa în veac a
vetrei locaşului unde a fost preamărit Dumnezeu în limba românească.
Iulie 1990
P.S.: Documentarea s-a făcut pe baza studiului: Paul MIHAIL, Alte acte româneşti de la Constantinopol IV), în
"Anuarul Institutului de istorie şi arheologie "A. D. Xenopol", Iaşi, XII, 1975, doc. N 3, 9, 10, 31, 38.
NOTE
Din câte a scris Puşkin, s-a ales drept motto la monumentul poetului anume: “...Здђсь
1
лирой сђверной пустыню оглашая, скитался я...”. Пустыня — pustiu, deşert.
La anul 1767 în jurul bisericii exista şi o mănăstire. Un document al vremii menţionează
2
pe un oarecare “...Antim egumenul mănăstirii svetii Arhanghel din Chişinău...”
Sfăntul şi Dumnezăeskul lăkaşu acesta a
Sfinţilôr Arhangeli Mihail şi Gavrìil şi
din vekío a svăntului ìerarh Nikolae din
tărgul Kişinăului ţinutul Lăpuşnìi, dinou
şi ťemelìe zidită şi îpodobită de noi
fraţii maìoru Íôanu, şi sărdaríol ťeôdor
fii Prôtoíerei Konstandin Makareskul spre
pomenire şi slava cinstirei acešìi
prăznuiri din parte noastă ku umilită inimă
rugăm pe Domnul Dumnezeu să priimaskă al
său dintre ale sale şi să păzaskă ôraşul şi
zidire acastă îveci Aminu 1806 íonie 2.
Sfântul și Dumnezeiescul lăcaș acesta a Sfinţilor
Arhangheli Mihail și Gavriil și din vechi a Svântului
Pisania bisericii Sf. Arhangheli – Soborul Vechi. Ierarh Nicolae din târgul Chișănăului ţinutul Lăpușnii,
din nou și din themelie zidită și împodobită de noi
fraţii maior Ioan, și sărdariul Theodor fii Protoierei
Constandin Macarescul spre pomenirea și slava
cinstirei aceștii prăznuiri din partea noastă cu umilită
inimă rugăm pe Domnul Dumnezeu să priimască al
său dintru ale sale și să păzască orașul și zidirea această
în veci Aminu 1806 iunie 2.
În paginile 28-29 centrul Târgului Vechi –
Soborul şi Muzeul Bisericesc
27

30. ↑Acuarelă ↑ Foto E.Marvan

32. 30

34. Chişinăul documentat de hotarnicul
Ozmidov:
ПЛАНЪ городу Кишиневу: снятъ и сочиненъ 1817 года
Въ семъ городђ исключая публичныя и казенныя строенiя, находится собственно
обывательскихъ домовъ:
Каменныхъ 33.
При техъ каменныхъ домахъ, службы каменныя, фахверковыя и
деревянныя.
Домовъ фахверковыхъ выстроенныхъ въ прокладку стђнъ камнемъ и
кирпичемъ 35.
Каменныя службы при двухъ изъ сихъ домовъ.
Домовъ деревянныхъ на каменныхъ фондаментахъ, которыя съ
каменными погребами, подъ деревянными и черепичными крышами. 870.
Каменныя службы при шести изъ сихъ домовъ.
Домовъ деревянныхъ подъ камышевыми крышами, изъ коихъ
нђкоторые на каменныхъ фондаментахъ и съ каменными погребами 1191.
И того собственно обывательскихъ домовъ въ городђ Кишиневђ 2129
Изъясненiе строенiй въ старомъ городђ Кишиневђ
1 Соборная церковь во имя Св 10 Торговыя бани.
Архистратига Михаила. 11 Кладьбище для христiянъ
2 Шесть приходскихъ церквђй. армянскаго исповђданiя.
3 Армянская церковь. 12 Кладьбище еврейское.
4 Старообрядческая часовня. 13 Шламбаумы съ караульными при
вьездахъ въ городъ.
5 Казенной ветхой домъ.
14 Водяныя мельницы съ
6 Гоутбвахта.
плотинами.
7 Деревянныя купеческiя лавки.
15 Фонтаны и колодцы.
8 Деревянныя мясныя и рыбныя
16 Въ кварталахъ обывательскiе
лавки.
домы.
9 Школа еврейская.
32

35. 17 Обывательскiе огороды.
Изьясненiе строенiй въ новомъ городђ названномъ
Александровскою частiю, начатомъ постройкою по проекту съ
1813го года.
18 Митрополитанскiй домъ съ 26 Отвђденныя мђста подъ
церковiю во имя покрова постройку обывательскихъ
Пресвятыя Богородицы и при домовъ.
немъ семинарiя. 27 Площадь для продажи разныхъ
19 Домъ армянского Архiепископа. сьестныхъ припасовъ, на коей
20 Каменная городская больница. отведены мђста для построенiя
лавокъ.
21 Каменный острогъ.
28 Мђсто для кладьбища греко-
22 Деревянные провiантскiе
христiянского.
магазины.
29 Мђсто для кладьбища христiянъ
23 Артиллђрiйскiе конюшни.
Армянского Католическаго и
24 Публичный садъ лютеранскаго исповђданiй.
25 Обывательскiе домы.
Изьясненiе проекта для предполагаемыхъ казенныхъ, публичныхъ
и партикулярныхъ построенiй въ новомъ городђ названномъ
Александровскою частiю.
30 Соборная церковь. 35 Площадь лђсная, дровяная и
31 Кварталъ для присудственныхъ сђнная, на коей предположено
мђстъ. устроить лавки, съ сараемъ для
мђры и вђсовъ по среди той
32 Кварталъ для дому Генералъ-
площади.
губернатора.
36 Kварталы для отводу мђстъ
33 Кварталъ для дому Гpaжданскаго
подъ обывательскiе дома.
губернатора.
37 Мђста для построенiя торговыхъ
34 Мђсто для дому Вице-
каменныхъ купеческихъ лавокъ.
губернатора.
Бессарабскiй Областной Архитекторъ и Землемђръ Озмидовъ
33

37. Planul oraşului Chişinău:
izvodit şi scornit la anul 1817
In acest oraş înafară de clădiri publice şi de stat, case a localnicilor se află anume:
De piatră 33
Pe lângă acestea, acareturi din piatră, cherestea şi lemn.
Case de cherestea având zidăria din piatră şi cărămidă 35.
Acareturi din piatră pe lângă două dintre aceste case.
Case din lemn pe temelii de piatră, având beciuri pietruite, acoperite cu şindrilă 870
şi olane
Acareturi din piatră pe lângă şase dintre aceste case.
Case din lemn acoperite cu stuf, dintre care unele pe fundamente de piatră şi
având beciuri din piatră 1191
Şi de tot anume case a localnicilor în oraşul Chişinău — a
2129
Lămurirea clădirilor în oraşul vechi al Chişinăului.
1. Biserica Soborului în numele 11. Ţintirimul pentru creştinii de lege
Sf.Arhistratig Mihail. armenească.
2. Şase biserici parohiale. 12. Ţintirimul ovreiesc.
3. Biserica armenească. 13. Rohatcele cu caraulă la întrări în
4. Bisericuţa lipovană. oraş.
5. Casa de stat şubredă. 14. Morile de apă cu iezături.
6. Casa de areşt. 15. Cişmelele şi fântânile.
7. Dughenele negustoreşti din lemn. 16. Casele localnicilor dinăuntru
cvartalurilor.
8. Dughenele de carne şi peşte din lemn.
17. Grădinile localnicilor.
9. Şcoala ovreiască.
10. Feredeiele.
din Bezvicony: la 1860 "...fiecare gardian are in paza lui vreo 82 de case sau 1190 cetăţeni..."
a
— în mediu 14.5 de oameni/casa, de aici putem presupune că la 1817 populaţia oraşului constituia cca.
14.5 2129 = 30870 suflete.
In 1925 în Chişinău erau 7994 de clădiri.
35

38. Lămurirea clădirilor în oraşul nou numit Aleksandrovskaia ciast,
început a se clădi după proiect la anul 1813.
18. Casa Mitropolitană cu biserica 26. Locuri orânduite pentru clădirea
Acoperământul Preasfintei Maicii caselor localnicilor.
Domnului şi cu Seminariul. 27. Piaţa pentru vânzarea a feluritor
19. Casa Arhiepiscopului armenesc. bucate, în care sunt orânduite locuri
20. Ospitalul orăşenesc de piatră. pentru ridicarea dughenelor.
21. Puşcăria de piatră. 28. Loc de ţintirim greco-creştinesc.
22. Magazii de provizii din lemn. 29. Loc de ţintirim pentru creştini de lege
Armenească, Catolicească şi
23. Grajdurile artileriei.
Luterană.
24. Grădina publică.
25. Case ale localnicilor.
Lămurirea proiectului pentru clădirile de stat, publice şi particulare
închipuite în oraşul nou numit Aleksandrovskaia ciast.
30. Biserica Soborului.. 35. Piaţa de cherestea, lemne şi fân, în
31. Cvartalul pentru aşezăminte de care este gândit a pune dughene, cu
ocârmuire. un şopron pentru măsuri şi cântare în
mijlocul acelei pieţe.
32. Cvartalul pentru casa General-
guvernatorului. 36. Cvartaluri pentru rânduirea locurilor
de case a localnicilor.
33. Cvartalul pentru casa guvernatorului
Civil. 37. Locuri pentru ridicarea dughenelor
negustoreşti din piatră.
34. Loc de casă Vice-guvernatorului.
Arhitectul şi Hotarnicul Oblastei Basarabia Ozmidov
36

39. Firele drumurilor întâlnindu-se și contopindu-se vor ţese o mreajă,
unică în felul său ca amprentele digitale la om, și care va imprima
localităţii personalitatea inconfundabilă.
Fotografia din anii ‘30

41. TOATE DRUMURILE DUC
Din vremi nu prea îndepărtate — de prin anul 1436 — ne vine prima pomenire a
nefericitei urbe, ce a avut a se zvârcoli în chinuri până în zilele noastre. O cifră nu ştiu pe
cât de rotundă, dar destul de cabalistică de 555 ani.
Arsă de neprieteni în cursul veacurilor, demolată de prieteni şi de fiecare dată
refăcută de omul locului cum putea şi el drege, mai rău mai bine, însă tot mai mare,
conturându-i-se astfel destinul phoenixian.
1.
Din 1466 datează morile de apă ale Chişinăului la care se adună să macine grâul,
secara şi mai apoi şi porumbul ţăranii din satele învecinate de pe malul drept al Bâcului:
Hruşca, Spinoasa, Gheţioana, Buiucanii, Vovinţenii.
Dar cel mai vechi semn al Chişinăului, firul ce mai poate fi detectat din negura
vremii şi astăzi, era drumul care venea din centrul ţării, trecea prin Căpriana şi, ajungând
la frontieră, traversa Nistrul printr-un vad.
Acest drum de fapt a constituit prima stradă a oraşului, înainte chiar de propria lui
existenţă1. Aici drumul trecea Bâcul, şi deci călătorul afla un loc natural de adăpat şi
popas.
Coincidenţa acestor două elemente — a morilor şi a vadului — dădea oamenilor
prilej de întâlnire în cursul căreia se putea face un schimb de bunuri materiale sau
spirituale.
Piaţa, soluţia miraculoasă a zilelor noastre, şi pe atunci aducea roade. Chişinăul
începe să adune meseriaşi de tot felul, care la faţa locului îşi puteau realiza marfa.
Drept dovadă a creşterii Chişinăului stă preţul la care era evaluată aşezarea la
vindere-cumpărare: 120 de galbeni în 1466 şi 500 de galbeni în 1576. Ce să-i faci, aşa
este economia de piaţă, totul se vinde, totul se cumpără.
Cu meseriaşi şi negustori Chişinăul încetează a mai fi un sat şi în 1666 locuitorii
lui sunt menţionaţi drept "orăşeni".
39

42. Panoramă a Chișinăului văzută dinspre drumul Orheiului la 1860.
Fotolitografie de autor necunoscut.
1436 — 1666
Două secole despart cele două date.
De două secole Smilul, Chilia, Cetatea Albă, Tighina zac cotropite de străini.
Chişinăul caută să le ia locul.
Ţinem socoteala anilor Chişinăului-localitate din 1436. De Chişinău-oraş aflăm
pentru prima dată la 1666. In general, veacul al şaptesprezecelea este veacul de
transformări calitative şi destul de rapide în istoria oraşului: în acel veac, devenit oraş,
Chişinăul începe a îngloba satele învecinate; apar bariere la intrările oraşului unde sunt
percepute incasările; în fruntea oraşului este numit un pârcălab, pe urmă chiar doi, ca în
cele mai mari oraşe ale Moldovei.
40

43. 2.
Ocupaţiile orăşeneşti generau şi o structură orăşenească a aşezării — fără
necesitatea lotului în jurul casei, gospodăriile devin îndesate, lipite una de alta, lipsite de
oricare spaţiu unde puteai respira liber în momentele de reculegere şi reflecţii asupra
trecutului mioritic, şi cu atât mai importantă în viaţa orăşeanului devine Biserica.
De atunci începe şi poluarea — activitatea meseriaşilor şi negustorilor inundă
târgul cu gunoaie. Natural, gunoaiele curg la vale, şi, ce este şi mai natural, oraşul suie în
deal, lepădându-şi murdăria şi mizeria în punctul de pornire — straturile înstărite ale
populaţiei fiind întotdeauna în capul ascensiunii.
In cadrul acestei mişcări se mută şi centrul oraşului2 consemnat de clădirea
bisericii:
mai întâi cea sătească, de lemn, unde se află actuala biserică Mazarache;
41

44. mai apoi prima de piatră, orăşenească, să nu poată lua foc atât de uşor în desimea
de case dimprejur — biserica domnească Sf. Nicolae datată din 1645 — căreia i se zice
astăzi Armenească (cedată armenilor prin 1800);
mai apoi, aşa-zisul Sobor Vechi reclădit "din temelie" în 1747 (ceea ce putea fi
doar o laudă ce da mai multă importanţă celui ce-i refăcea acoperişul ars de tătari şi o
zugrăvea din nou) pe locul care înainte de 1741 ţinuse de Buiucani;
mai apoi, tot mai la deal, Sf. Ilie, zidită pare-se la sfârşitul secolului XVIII, unde
începuse şi ar fi trebuit să se constituie următorul, în ascendenţă, centru al oraşului, dacă
nu intervenea anexarea rusească a Moldovei răsăritene, a cărei capitală devine Chişinăul,
căpătând astfel şi o importanţă mult mai mare. Aşa că centrul cel mai gubernial se
plasează şi mai sus: Catedrala (1830) şi Clopotniţa ce purta clopotele turnate din tunurile
capturate de la turci — ca semn de slobozire a populaţiei basarabene de sub jugul păgân.
3.
Dintr-o sursă de la 1901:
"После присоединенiя Бессарабiи къ Россiи в 1812 г. ...Кишиневъ состоялъ въ
то врђмя изъ несколькихъ кривыхъ улицъ со старыми турецкими постройками"3
Dacă privim lămuririle date la harta oraşului vechi Chişinău (Изьясненiе строенiй
въ старомъ городђ Кишиневъ) din 1817, vedem că la începutul secolului XIX urbea
avea şase biserici parohiale, plus soborul Sf.Arhangheli, plus biserica armenească şi o
capelă lipovană şi dacă mai adăugăm la acestea şi biserica Sf. Constantin şi Elena a
Râşcanilor avem deja zece biserici...
Un sat prăpădit cu 10 (zece) biserici?!a Cam cum vine asta? De ce?
Se face clar de ce, dacă urmărim textul mai departe:
a
Aici se pretează o comparaţie cu Orheiul:
Оргђевъ, уђздн. гор. Бессарабск. губ. Подъ
47°22' с.ш., 28°59' в.д., на лђвомъ возвышен. бер. р.
Реута. Зданiй 1955, въ томъ числђ православн.
церквей 2, неправославн. вђроиспов. 2. Синагогъ
10. Жителей (1897) 13,356.
Большая Энциклопедiя, СПБ, 1904
42

45. 43

46. "...благодаря распоряжениямъ бывшего губернатора Федорова, Кишиневъ
сталъ быстро разрастаться и увеличиваться вверхъ поотдаль отъ Бычка, и
превратился в европейскiй городъ съ правильными кварталами, широкими
улицами и красивыми зданiями, а съ проведенiемъ железной дороги въ 1869 году
Кишиневъ сталъ уже однимъ изъ красивейшихъ городовъ на югђ Россiи".4
4
Elementul constituent în structura aşezării omeneşti, drumul, este etichetat
"strâmb". Învinuirea pare a fi destul de gravă, atunci când rezidă pe confuzia intuitivă cu
"desfrânat" a oricărei abateri de la linia dreaptă.
Drumul de intrare în localitate. Drumul ce duce la fântână, la moară, la vie, la
livadă, la vecini, la Biserică şi cimitir.
Drumul ce leagă satul tău de satele vecine.
Pe un drum mergi cu carul, altul îl parcurgi pe jos — unu-i mai lat, altul este mai
îngust.
Firele drumurilor întâlnindu-se şi contopindu-se vor ţese o mreajă, unică în felul
său ca amprentele digitale la om, şi care va imprima localităţii personalitatea
inconfundabilă.
Cu timpul drumul îşi pierde funcţia primară şi se destramă în crâmpeie de străzi.
Fără o destinaţie anume, fără tenacitatea proprie drumului de a te duce şi tot duce, mai
cotind, mai înconjurând, dar tot de-a te scoate la capăt — strada, descendenta directă a
drumului (însă nu una artificială, trasă cu rigla la moftul cuiva) păstrează amintirea
sutelor de mii de roţi şi picioare ce au tot mers şi mers de-a lungul veacurilor.
O stradă strâmbă, moştenitoarea drumului şerpuitor, unduitor, este o stradă
conformă reliefului, o stradă ce respectă cele întâlnite în cale. Ea nu dă în rîpă, suie
domol dealul. Ea ocoleşte un arbore străvechi, poposeşte lângă fântână, îşi potoleşte
mersul la răscruce.
Nu trece peste mormânt.
Şi nu dă cu oiştea în gard.
44

47. Intersecţia străzilor Turceasca, Mincu, Stavru, Sântavineri...
5
Unele vestigii ale drumurilor pot fi detectate şi astăzi (se dau denumirile actuale ale
străzilor).
Drumul Căpriana — Vadul-lui-Vodă se păstrase până în anii cincizeci aproape în
întregime, astăzi există doar rămăşiţe: str. Kagulskaiaa, str. Kuprianovskaiab. Când te
gândeşti că pe aici a călcat piciorul lui Ştefan!
a
azi: Cahul
b
azi: Căprienei
45

48. Drumurile ce legau centrul arhaic al oraşului.
Drumul direcţia Hânceşti — str. Mincua, mai sus de str. Alexandru-cel-Bun
continuă prin nişte curţi de trecere.
Două drumuri duceau spre Tighina-Căuşeni: unul mai timpuriu — porţiune din
str. Alexandru-cel-Bun, str. Mateevici, porţiune din str. Teobaşevskaiab; al doilea, mai
târziu — stradela Belţki, str. Akimovskic, o bucată de str. Frunzăd, părăsea oraşul pe la
capătul str. Varlaam.
Prin podul peste Bâcu, la capătul uliţei Botezatului (actuala str. Griboedov) se
făcea legătura cu ţinutul Orheiului.
Mai nimic a rămas din drumul spre Buicani/Durleşti — doar o porţiune a str.
Antonovskaia cuprinsă între str. Frunză şi bd. Kosmonavtov.
Drumul spre Munceşti — str. Serbskaia, str. Iakire.
Drumul spre fântâni. — Drumul Fântânilor de cândva — str. Kolhoznaiaf
(resturi).
6
Mreaja străzilor, înnodându-se pe alocuri în configuraţii stelare, forma pieţe —
mici gări — unde drumurile îşi mai trăgeau respiraţia.
Pieţe mici şi pieţe mai mari, cu mai multă sau mai puţină importanţă şi având
diferite funcţii. Pieţe comerciale unde se desfăcea marfă în fiecare zi, altele unde târgul se
ţinea doar o dată pe an. Pieţele de lângă fiecare biserică, marcând microcentre parohiale,
ce adunau lumea de sărbători.
Şi piaţa principală — nodul central, inima oraşului.
Acest nod central migra şi el pe parcursul veacurilor. Cea mai veche piaţă care se
poate desluşi pe harta oraşului era plasată ceva mai spre nord-vest de biserica Mazarache,
unde Bâcul făcea un cot. Această piaţă pare să rămână centrală până la sfârşitul secolului
XVII când oraşul, nemaiîncăpând în hotarele vechi se întinde peste moşia Buiucanilor, o
nouă piaţă se constituie ceva mai sus de actuala biserică Armenească (Piaţa Veche). In
a
azi: George Coşbuc
b
azi: Alexandru Vlăhuţă
c
azi: Habad Liubavici
d
azi: Columna
e
azi: Grigore Ureche
f
azi: Făntălăului
46

49. secolul XVIII oraşul se tot urcă pe coline şi următorul nod de străzi formează Piaţa Ilie.
Mai sus de Piaţa Ilie, dincolo de mahalaua Galbenii (str. Alexandru-cel-Bun), între
drumurile care duceau spre Hânceşti şi Durleşti (aproximativ străzile Vlaicu şi Bănulescu-
Bodoni), se păstra un loc viran ce servea "de izlaz oraşului şi nici o colibă nu se afla pe
dânsul". Aici vor fi cu mulţi ani mai târziu parcul Catedralei şi Piaţa Marii Adunări
Naţionale. Insă încă din epoca medievală, probabil, în caz de necesitate imaşul oferea cel
mai potrivit spaţiu pentru întrunirile generale ale norodului.
Un drum vechi — strada Sf.Ilie
Strada Fântânilor de cândva,
azi — str.Fantalău
7
Impresii şi atitudini la începutul secolului XIX:
Generalul Kiseleff: "...un sat mare, murdar şi prost"... (ca tot moldoveanul...?).
Vice-gubernatorul Wiegel: "...n-am mai văzut un sat mai urît şi mai dezordonat ca
acesta".
La sud-vest de Chişinău va apărea un alt oraş, oraş european şi imperial cu străzi
drepte şi frumoase (pleonasm în mentalitatea cazonă) în contrapunct cu aşezarea
orientală, turcească, cu străzile strâmbe şi urîte.
47

50. Se dă ordin inginerului hotarnic Ozmidov să devină arhitect regional al Basarabiei
şi Ozmidov ia rigla şi trage şi ticluieşte planul oraşului cel nou "nazvannom
Aleksandrovskoiu ciastiu" asemenea unei table de şah, dar şi mai asemenea unul lagăr, să
bucure ochiul, cu un sistem ortogonal de străzi ce desconsidera totalmente şi relieful, şi
structura tradiţională a Chişinăului.
ALEKSANDROVSKAIA CIAST. Ciast — parte. Deocamdată. Cu bătaie lungă.
S-ar putea ca mai târziu întreg oraşul să poarte numele de Aleksandrovsk. Şi de ce nu?
Doar totul aici amintea de gloria armelor ruse. Cu strada Aleksandrovskaia drept
"prospect" principal încununată de monumentele lui Aleksandru I (unde se află Ştefan cel
Mare) şi Aleksandru II (unde se afla V.I. Lenin).
Drept şi frumos. Frumos ca un stroi de ostaşi.
Frumos ca o paradă.
Aşezi toate casele în stroi. Aliniere, drepţi!
De sărbători le atârni medaliile.
Cine-i bre, care nu respectă alinierea? Afară din stroi.
Să-l trecem prin pălci!
Iar "bronepoezdul" nostru stă în ambuscadă. Şi, ca să nu se uite că stă, punem un
tanc în centru, în văzul lumii. Şi generali. Aliniere la ei!
Pentru unitate, dreptate şi frumuseţe străzile să le numim după regimente:
Moskovski, Kievskii, Podolski etc.
Ori după conducătorii de oşti: Suvorovski, Kutuzovski, Kotovski etc.
***
Acum hai să le realiniem: Aliniere la stângaa! Şi să le rebotezăm, că sunt alţi
generali mai vredinci...
***
GHEŢIOANA. Nici general, nici scriitor, nici francmason — aşa, doar un
toponim. Nici tu medalie nu-i prea atârni.
Strada ŢAPULUI. Lungă de vreo cincizeci de metri. Chiar şi numai pentru un
astfel de nume trebuia păstrat acel cartier!
a
alias dreapta, ibd. (N.A.)
48

51. Intersecţia străzilor Sântavineri, Sârbească, Popii și Chiagul.
Pictură. 1976.
8
Chişinăul a reuşit să convieţuiască cu Aleksandrovskaia ciast până la al doilea război
mondial.
In secolul nouăsprezece această fiinţare paralelă servea drept mostră de contrast
izbitor al noului şi vechiului.5 In cel de al douăzecilea oraşul vechi începu să irite: Cum
adică? Până la cel nou n-ar fi trebuit să existe nimic, doar odată cu slobozirea a început
viaţa pe pământul multpătimit, şi când colo — un oraş cu biserici, străzi şi pieţe, cartiere
bătrâneşti pitoreşti ce respiră secole de civilizaţie.
Şi pentru a feri lumea de provocare la nişte raţionări subversive, oraşul vechi,
Chişinăul autentic, a fost privat de dreptul la existenţă. Structura de lagăr a
Aleksandrovskaia ciast îi va lua locul.
S-a recurs şi la substituirea noţiunilor, procedeu consacrat în practica bolşevică —
Aleksandrovskaia ciast a început să fie denumită centru istoric al Chişinăului, pe când
oraşul vechi (sau ceea ce a mai rămas din el) — mahală, margine a oraşului.
49

52. ***
Când un organism este molipsit de boală, virusul stăruie să răzbată la nucleul
celulei, unde se află sfânta sfintelor, memoria, codul organismului — acea informaţie ce
ghidează celula, şi o substituie cu memoria sa, şi atunci celula începe să execute ordinele
străine, şi în loc să-şi facă treaba, să menţină funcţionarea normală a sistemului propriu,
celulele pornesc să reproducă viruşii.
Acest proces poate sfârşi în două feluri: ori organismul reuşeşte să scape de
invadator, ori plaga cucereşte majoritatea celulelor şi organismul moare, dar odată cu el
trebuie să dispară şi virusul infiltrat.
Cel mai "Happy end" pentru organism ar fi să se izbăvească de boală cu desăvârşire,
iar pentru virus să convieţuiască cu el fără a-i aduce moarte. In ultimă instanţă virusul ar
tinde să devină parazit.
Mai este organismul oraşului infectat? O fi reproducând celulele sale un sistem
străin?
***
Prin termenul "mancurtizare" desemnăm lipsire de memorie. Cu ce cuvânt, cum să
numim substituirea memoriei?
Ultima casă din strada Stavrei.
Demolări din 1998.
50

53. Planul orașului, cca 1860.
"Chișinăul, sau mai bine zis partea nouă a orașului, este creaţiunea epocei "ţarului liniilor
drepte" și a careurilor militare, a Impăratului Nicolae I, și ca atare ca formă și exterior foarte mult
se aseamănă cu orașele din sudul Rusiei, care s-au desvoltat în acea epocă, ca Odesa,
Ecaterinoslavul, Elizavetgradul etc." Ștefan Ciobanu, 1925
51

54. 9
Generalii... au pornit un lucru important şi-i de datoria noastră să-l ducem la bun
sfârşit. Unde n-au dovedit ei, tragem noi pătrăţele...
Desigur, să le conferim alt sens, naţional.
In loc de lagăr — castru roman.
Vor exista la început unele piedici ca de pildă câteva biserici ce au mai rămas de pe
timpuri, şi cărora generalii n-au avut destulă inspiraţie să le dea lovitura de graţie la
vremea lor. Piedici, care nu vor putea sta prea mult în calea europenilor la gradul de
civilizaţie de sfârşit al secolului XX, înarmaţi cu buldozere.
Şi mai există vreo câteva străduţe strâmbe ce duceau undeva călătorul, fie la Orhei,
Căuşeni, Hânceşti, Căpriana etc. iar menirea străzilor desigur nu e să ducă undeva sau de
undeva, ci să fie bune de paradă.
S-ar putea restabili şi denumirea de Aleksandrovskaia ciast sub formă de
"Alexandrovscaia cea St." In mijloc putem reface clopotniţa şi s-o numim "columna
traiana", iar în vârf în locul lui Traian să punem o figură de lupoaică cu toiagul păstoriei
în labă simbolizându-l pe bădiţa Mihai.
Şi deoarece toate drumurile duc la Roma iar străzile paralele nu pot duce într-un
loc, putem pune simbolurile latinităţii la fiecare intersecţie...
***
Crima distrugerii şi crima uitării.
Se poate distruge ceva pentru ca acest ceva să fie dat uitării — operaţie de extirpare
a unui obiect. Ori se poate opera direct pe memorie — termen curent "mancurtizare".
Pentru mai multă siguranţă este distrus şi obiectul şi amintirea lui.
Cum să numim astfel de distrugere?
10
Un alineat din "Chişinăul de altădată" de Bezvicony.
"Un lăcaş important este Soborul Vechi — catedrala veche care trebuie să fie identică
cu biserica domnească a Sf. Nicolae, distrusă de tătari la 1739 şi reclădită de aga Lupul
Năstase. Pe o lespede de marmoră din pridvorul Soborului este scris: "Sfântul şi dumnezeiescul
lăcaşu acesta a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi din vechiu a Sfântului Nicolae... s-au
52

55. zidit din temelie la 1806 de fraţii maiorul Ion şi sărdarul Teodor, feciorii protoiereului
Constantin Măcărescu". Acest Constantin-protopopul împreună cu unchiul său preotul Vlasie
Măcărescu, a reînnoit la 1770 mănăstirea Vărzăreşti. Astăzi Soborul Vechi este o mică
parohie condusă de harnicul preot-cărturar Pavel Mihail. În casa bătrânească a mitropolitului
Gavriil, din faţa bisericii s-a înrefiinţat Muzeul Istoric-Bisericesc al Basarabiei, în trecut
ctitoria neuitatului Iosif Parhomovici".
Un scurt comentariu.
Harnicul preot-cărturar Paul Mihail s-a refugiat în regat în timpul războiului. O
stradă din Chişinău purta cândva numele Măcăreştilor: ruşii cei dintâi au rebotezat-o
"Inzovski Pereulok", cei de-ai doilea — au pus numele de "Puşkina Gorka". Pe timpul lui
Bodiul a fost demolat Muzeul; devastat a fost el ceva mai înainte. O fi fost închisă
mănăstirea Vărzăreşti pe timpul când republica moldovenească era condusă de Brejnev?
Cine ne conducea când a fost demolat Soborul Vechi? Nu ştiu. Ori nu ţin minte. Şi cine
este ‘neuitatul Iosif Parhomovici’?
Tristă poveste.
Ei, dar să încheiem cu o notă optimistă, căci în pofida intemperiilor începe odată şi
odată trezirea — şi cu mare satisfacţie în suflet, aflăm că strada "Puşkina Gorka" va fi
înveşmântată de acum înainte în haină naţională: "Colina Puşkin". Chiar că mai adecvat
ar suna "Colina Antenelor de Bruiaj"6.
Sic!
Septembrie 1991
NOTE
1
“...S-au creat mai întâi drumurile, iar curţile s-au ridicat treptat în punctele lor mai
importante. Oraşul românesc avea deobicei o "cale" principală ce mergea uneori paralel cu cursul
apei, pe care erau aşezate instalaţiile meşteşugăreşti (morile, vâltorile). Dar mai exista şi o altă
uliţă, numită "domnească" sau "uliţa curţii domneşti", care mergea paralel cu cea de comerţ sau
cădea perpendicular pe aceasta, trecând tot prin faţa curţii. Din aceste două coordonate stradale
porneau uliţele înguste şi scurte, sau şerpuite, pe care erau înghesuite, destul de neregulet,
atelierele şi casele meşteşugăreşti şi ale negustorilor.”
Corina Nicolesu, Case şi palate vechi româneşti, 1979.
53

56. 2
“... curţile, corespunzând centrelor feudale, sunt mai târzii decât nucleele economice —
târgurile —, care le-au învăluit treptat, înconjurându-le cu străzile populate de meşteşugari şi
negustori.” ib.
3
“După alipirea Basarabiei la Rusia în 1812... Chişinăul de pe timpul acela n-avea decât
câteva străzi strâmbe cu nişte zidiri turceşti vechi. ”
4
“...graţie ordinelor fostului gubernator Fiodorov Chişinăul a început repede să crească şi
să se lăţească în deal de la Bâciok (Bâcul) şi s-a prefăcut într-un oraş european cu cartiere regulate,
străzi drepte, largi şi clădiri frumoase, iar de când în 1869 a fost trasă calea ferată, Chişinăul a
devenit unul din cele mai frumoase oraşe ale sudului Rusiei.”
5
“…De unde pănă la 1870 Ruşii învăţau moldovineşte, înşişi Moldovenii vorbesc de-acum ruseşte.
Din fericire însă, oraşul vechi, cu străzi încă nepavate până azi, rămâne în uitare complectă, conform politicei
oligarhice şi numai astfel se mai pot păstra cele câteva urme neglijate ale aspectului ce-l prezenta Chişinăul în
prima jumătate a secolului trecut...” Constantinescu-Iaşi.
6
Rusia Sovietică practica bruierea (înăbuşirea) emisiunilor radio occidentale. In acest scop
au fost înălţate antene mari în fiecare capitală provincială. La Chişinău ele se găsesc pe aşa zisă
“colină Puşkin”; prezintă un monument de cultură al sistemului sovietic. Nu sunt ocrotite de stat.
54

57. Biserica Râșcanilor: "... ajungi în faţa unei porţi de piatră solidă, prinsă în zidul curţei, care coprinde o
suprafaţă destul de spaţioasă, durat numai din bolovani de piatră, înalt cam de un stânjen. Din depărtare pare
o cetate veche... In curtea niciunei biserici din oraș nu sunt atâtea cruci și pietre mormântale câte sunt aici,
de unde se vede că multor oameni de frunte le plăcea să-și aleagă ca loc de odihnă veșnică acest colţ... Aici se
odihnește familia ctitorului Râșcanu, a Donicilor și a lui Catargi" (Ștefan Berechet)
Mai multe inscripţii de pe mormintele, din a doua jumătate a sec.XIX erau făcute cu litere latine:
FATALA, CRUDA SOARTĂ!
TOT CE E DRAG IN LUME,
CURÊND DIN LUME PERE!
FERICE CARE LASĂ
MĂCAR UN DULCE NUME!
1884
Pisania bisericii Râșcanilor. "Această Sfântă Bisărică
din temelie s-au zidit cu cheltuiala robului
Dumnedzău Constantin Râșcan biv v.spatar 1777"
Ștefan Berechet: “...acest aier este dăruit de
ctitorul acestei biserici [Constantin -N.N.]. Data de
1765 ne dovedește, că biserica este mai veche de
cât data de 1777 pe care o amintește pisania..."
Aierul bisericii Râșcanilor. 1765.

59. TOPONIMIA MAI VECHE A CHIŞINĂULUI
Pe locul Chişinăului actual existau mai multe sate şi cătune — extinzându-se,
oraşul le ingloba. Alte denumiri erau reperele caracteristice ale locurilor...
Visternicenii 1437; Hrusca 1548; Buiucani 1608; Vovinţăni; Iureşti; Măluşteni -
Băcioi; Munceşti 1641; Gheţioana, Spinoasa 1642; Douăsprezece Fântâni; Ciocana; Râşcani;
Poşta Veche (pe Calea Iaşilor - azi: Calea Moşilor); Otăvasca / Atăvasca; (Gura) Galbinii
(Mahalaua Galbinii – strada Alexandru cel Bun; Drumul Galbinei - strada Vlaicul-Pârcalab;); Valea
Pruncului – Valea Dicescu; Valea Curvei; mai apoi Valea Crucii; Fulguleşti; Melestiu;
Sprincenoaia; Şepteani etc.
Străzi şi pieţe
Ştefan Ciobanu scrie: “Istoria Chişinăului... este istoria rivalităţii paşnice între cele
două culturi, cea românească veche şi cea nouă rusească, din care iese învinsă cea dintâi”.
Toponimia veche a străzilor ne este mai mult cunoscută în transcrierea rusă, totuşi
până la jumătatea sec. XIX limba dominantă a majorităţii orăşenilor rămânea cea
românească. Din a doua jumătate a aceluiaşi secol numele de stradă încetează de a mai fi
doar un reper în orientare, şi începe să poarte un caracter politic, stârnind astfel
fenomenul rebotezării străzilor. In decursul a unui veac şi jumătate unele străzi au avut de
suferit nenumărate schimbări, de pildă: Căuşanilor—Каушанская—Николаевская—
Ştefan-cel-Mare—Фрунзе—Columna. Incercări de reconstrucţie a denumirilor primare
româneşti ale străzilor au făcut mai mulţi autori – unele sunt plauzibile, altele mai puţin.
Denumirile sunt date în ordinea cronologică de atribuire. Sunt subliniate
denumirile actuale.
Andrii Андрђевская, Alex. Donici, Sf.Andrei stradă
Antoni Антонiева, Антоновская, V.Stroescu, Anton Pann
stradă
Armenească Старо-Армянская, Gh.Asaki stradă;
se păstrează o porţiune mică
57

60. Armeanu drumul ce ducea la “Armeanu” – curţile arhiepiscopului armean;
Армянская, Cetatea Albă, Armeană, Armenească stradă;
în partea inferioară a actualei străzi.
Azimei > *Aziei > Азiатская, Romana, Свердлова stradă
Astafii > Stafiei? Остаповская, Avram Iancu stradă
Băii Банная, Oituz stradă — dispărută
Bălănescu Балановская, Preotul Poet[…?], Dobrogiei stradă
Balş Бальшевская, Bălcescu, Большевская stradă— dispărută
Bazar Piaţa Veche, Старый Базар piaţă — dispărută
Botezatu Ботизатiевская, Батезатoвская, Paul-Botezatu,
Грибоедова, A.Botezatu stradă
Buicanilor drum. Боюканская; Харузина, Горького, Maria Cebotari
stradă — replanificată
Bulgăriei drum spre Bulgărie; Болгарская, General Dragalina, Bulgară
stradă
Bulgărie mahală. Огородная, Ecaterina Teodoroiu, Grădinilor stradă
Bunăvestire Благовещенская, Тельмана stradă
Căprienei drum. Купрiяновская, Кипрiяновская stradă — în curs de
dispariţie
Drumul Căpriana —
Vadul-lui-Vodă se
păstrase până în anii
cincizeci aproape în
întregime, astăzi există
doar rămășiţe:
str. Cahul,
str. Căprienei.
Când te gândești că pe
aici a călcat piciorul lui
Ștefan!
58

61. Caţîcă Кацыковой stradelă, mai târziu: Кацыковская,
V.Costachi, Олега Кошевого, B. P. Hasdeu stradă
Catelniţă; Cătălin ? Кателиновая, Кательницкiй stradelă; Traian,
C. Stamati
Caraimi Караимскiй, Mircea cel Mare stradelă, mai târziu: stradă —
dispărută
Cazacu Казацкiй, Казачiй, Griviţa stradelă — dispărută
Chiagului ? Кагульская, Cahul stradă
Donici Дончева, Павлика Морозова stradă
Drumul Mare 1. Большая, Павловская, Petru-şi-Pavel, Павлова, Petru
Rareş — parţial proiectată la jumătatea sec.XIX;
2. în continuare: Екатерининская, Râşcanu, Arhanghel
Mihail stradă; se păstrează o porţiune mică;
3. în continuare Misiţilor, Sinanoglu, Ioachim, drumul
Căuşanilor.
Fântâna Mare Фонтанная, Fantalului, Fântâna Blanduziei, Колхозная;
se păstrează o porţiune mică
Feredeielor Фарисеевская, Ion Ghica, Banatului stradă — dispărută
Galbenii drum. Галбинская, Синадиновская, Sinadino, 28 июня,
Vlaicu Pârcălab
59

62. Galbenii mahala. Золотая / Golden Strasse, Харалампiевская, 27
Martie, Стефана Великого, Alexandru cel Bun stradă
Goliei Голiйская, Mitropolit Irinopol — Иринопольская,
Sf.Vineri, Octavian Goga stradă
Grecului Грекуловскiй stradelă — dispărută
Grecească Греческiй, mai târziu: – Сирiйскiй, Plevnei, Brăilei stradelă
— dispărută
Guvernului Губернская, Пушкина, Regele Carol Iiu, Puşkin stradă.
Iacub Яковлевская, Петропавловская, Petru Rareş, Gheorghe
Lazăr, Хаждэу, A.Hâjdău stradă
Ieşanu ? Ясская, Жуковского, Tricolorului stradă
Ioachim Якимовскiй, Stan Poetaş, Habad Liubavici stradelă
Ultima casă din Piaţa Veche.
60

63. Conform Planului
General de Sistematizare
strada O.Goga
nu va mai exista.
Drumul Goliei
de cândva,
împreuna
cu străzile Andrii–
Pietrărie (azi: Sf.Andrei–
Zaikin),
formau ocolul târgului
până la mijlocul sec. XVII.
Ioanei Ивановская; Ion Creangă, Ion Botezătorul stradă
Lancaster Ланкастерская stradă; Iacob Hâncu
Lemnărie Лемнарiйская; la sud de biserica Sf.Ilie, dispărută în a doua
jumătate a sec. 19;
Măcărescu Макареско, apoi Макаревская; mai târziu: Инзовскiй;
Puşkin, Пушкина Горка; Colina Puşkin stradelă
Malu-Bâcului Вокзальная, Calea-Visterniceni, Brâncoveanu,
Набережная, Albişoara
Mardari? > Murdară? Грязный stradelă, mai târziu: Грязная, Crişana stradă —
dispărută
Marian Марьянскiй stradelă, mai târziu: Марийнская,
Мариновский, Petru Maior stradelă
Măzărache Мазараковскiй, Мазаракинскiй, Мазyрокиевская stradelă
— dispărută
Mihail (Arhanghel) Михаилова stradă, mai târziu: Макареско şi
Антоновскiй stradelă şi mai târziu: - Михайловскiй, Alecu
Russo — dispărută
Mincu Минковская, Миньковская, George Cosbuc, И.Крянгэ
stradă;
61