3. A. Contuzia musculara
= urmarea actiunii unui agent vulnerant, intern sau
extern, care produce leziuni de intindere si profunzime
variabila, fara compromiterea integritatii tegumentului
sau mucoasei.
Se identifica doua mecanisme lezionale principale:
I) compresie sau strivire : produce grave alterari la
nivelul tesuturilor prin ruperea acestora, compresie si
disfunctie in aportul sangvin tisular.
II) miscarea diferentiata a unor structuri anatomice partial
fixate, cauzata de decelerare (ex.: ruptura aortei
descendente).
4. Leziunile rezultate depind de :
forta de impact
unghiul sub care agentul traumatic actioneaza
durata si intensitatea actiunii
rezistenta tesuturilor si planul pe care acestea
sunt traumatizate.
Daca agentul traumatic actioneaza
perpendicular pe tesuturi, leziunea ulterioara va fi
mai profunda, mai grava, dar localizata.
Daca actiunea va fi tangentiala, atunci leziunea
va fi mai intinsa, difuza, dar mai putin grava.
5. Ambele mecanisme duc la aparitia la nivelul
tesuturilor a unor deformari fizice de intindere,
forfecare sau strivire.
La nivelul tesutului grasos subcutanat se
distrug traveele conjunctive ce leaga tegumentul
de planurile profunde, se rup capilare de sange,
limfatice si posibil vase mai mari, rezultind
hematoame sau sero-hematoame de abundenta
variabila.
Contuziile profunde pot produce leziuni ale
celorlalte structuri anatomice de la nivelul regiunii
topografice traumatizate: osteo-articulare,
capsuloligamentare, tendinoase, vasculare,
nervoase.
6. Contuziile forte toracice si/ sau abdominale se
pot solda cu leziuni traumatice ale organelor
interne cavitare sau parenchimatoase.
Astfel, traumatismele intense la nivelul bazei
toracelui au uneori drept consecinta nu numai
fracturi costale, pneumotorax sau hemotorax,
dar si rupturi de ficat, splina sau rinichi, prin
impactul brutal al coastelor inferioare asupra
acestor organe.
7. Contuzii la nivelul muschilor :
Hematom
Stupoare musculara
Zdrobire musculara
8. I. Hematomul subaponevrotic
- colectie sanguina
- constituie prototipul
lezional al contuziilor
musculare
- apare prin strivirea si/
sau ruperea partiala a
fibrelor musculare si
lezarea consecutiva a
vaselor sangvine
9. - tegumentele supradiacente de obicei bombeaza,
constatandu-se o tumefactie imprecis delimitata,
uneori difuza, a segmentului afectat
- pacientul acuza durere locala spontana intensa în
repaus, exacerbata de palpare sau contractia
musculaturii interesate
- la palpare se constată o impastare profunda
subaponevrotica de dimensiuni variabile, cu
mobilitate redusa
- prin contractia musculaturii, masa palpabila
persista, se fixeaza, devine practic nedeplasabila
10. - punctia exploratorie extrage lichid hematic,
certificând diagnosticul
- echimoza se exteriorizeaza tardiv, după 2-3 zile,
uneori la distanta de sediul contuziei, in functie de
difuziunea continutului hematie prin comunicaţiile cu
lojele musculare invecinate
- hematoamele voluminoase pot produce fenomene
locale de compresie venoasa si chiar arteriala. Daca
sunt lezate si vase arteriale de calibru mai mare din
interiorul lojei aponevrotice, presiunea ridicata a
sangelui acumulat intr-un spaţiu inextensibil
depaseste substantial pe cea venoasa si chiar pe cea
a surselor arteriale mai mici.
11. - consecinţele pot fi dintre cele mai severe:
instalarea unei tromboflebite profunde,
decompensarea unei arteriopatii cronice obliterante,
ischemie periferica acuta prin tromboza arteriala …
- astfel, diagnosticarea unui hematom cu fenomene
compresive si ischemie secundara, impune
interventia chirurgicala de urgenta
- se practica incizia larga de degajare şi evacuare a
hematomului, efectuarea homeostazei chirurgicale,
lavajul cavitatii restante si drenajul decliv.
12.
13.
14.
15. II. Stupoarea musculara
- contuzie musculara minima, fara expresie
anatomo-patologica
- clinic, se manifesta prin durere si reducerea
fortei de contractie
16. III. Zdrobire musculara
Crush- syndrom
- atritie musculara intinsa
a extremitatilor si care
se complica evolutiv cu
insuficienta renala
acuta si stare de soc
17. Clinic – 3 stadii :
I. strivire propriu- zisa: traumatizatul sufera
pe parcursul a mai mult de 12 ore efectul de
contuzie compresiva forte pe arii largi de
suprafata corporala.
Fiziopatologic, aceasta etapa se
caracterizeaza prin devitalizari intinse ale
maselor musculare strivite, ceea ce duce la
acumulari masive in tesuturile compromise a
catabolitilor toxici rezultati din metabolismul
tisular viciat în conditii de anaerobioza si de
lipsa a substratului energetic.
18. II. edem si soc
III. insuficienta renala acuta
Obiectivele terapeutice majore in cazul
sindromului de strivire sunt reprezentate de:
- tratamentul intensiv al socului
- tratamentul chirurgical adecvat al leziunilor
traumatice.Uneori, ca ultima alternativa, devine
necesara amputatia segmentului compromis
- hemodializarea pacientilor cu insuficienta renala
acuta instalata.
19. B. Traumatisme deschise - plagi
In functie de profunzimea lor si de eventuala
interesare a unor cavitati seroase (cavitate
peritoneala, pleurala, pericardica), plagile se
clasifica in:
- plagi nepenetrante, ce nu deschid cavitati
seroase;
- plagi penetrante, caracterizate prin
realizarea
unei solutii de comunicare cu exteriorul a cavitatii
peritoneale, pleurale sau pericardice.
Fiecare la randul lor se subimpart in plagi simple
si plagi perforante, ultimele fiind insotite de leziuni
ale unor organe cavitare sau parenchimatoase.
20. In funcţie de traiect si profunzime se disting 4
varietati de plagi:
- plagi nepenetrante simple - de exemplu cele
limitate strict la stratul celulo-musculo-aponevrotic
al peretelui abdominal;
- plagi nepenetrante perforante - de exemplu
plagile lombare cu lezarea unui organ
retroperitoneal (rinichi, pancreas, colon);
- plagi penetrante simple - de exemplu cele ale
peretelui abdominal anterior, cu interesarea
seroasei peritoneale, fara insa a produce leziuni
ale organelor intra-abdominale;
- plagi penetrante perforante - avand acelasi
traiect cu cele penetrante simple, dar insotite de
leziuni ale unor viscere sau organe cavitare
intraabdominale.
21. Dupa caracterele morfopatologice, plagile se
pot clasifica dupa cum urmeaza:
1. plagi intepate
2. plagi taiate
3. plagi contuze
4. plagi muscate
5. plagi prin arme de foc
22. 1. Plagi intepate
- orificiu tegumentar mic, uneori chiar punctiform, cu
marginile relativ nete
- leziunile sunt localizate pe traiectul parcurs
de agentul vulnerant, in general „in fund de sac“
- uneori pot fi foarte profunde, penetrante si/sau
perforante
- prin obstruarea orificiului extern (cu cheaguri etc),
rezulta o minicavitate inchisa, ce constituie un
mediu optim pentru dezvoltarea germenilor, motiv
pentru care adeseori au un risc infectios
semnificativ, mai ales cand agentul vulnerant, in
totalitate sau o parte din el, a fost retinut in
tesuturi.
23. 2. Plagile taiate
- margini nete, regulate, usor departate prin
tendinta tesutului adipos subcutanat de a se
„eversa" in plaga, directia solutiei de
continuitate tegumentara fiind variabila in functie
de traiectoria si forma agentului vulnerant.
- cu cat acesta din urma are proprietati de taiere
mai bune, cu atat distrugerea tisulara este mai
redusa, dar in acelasi timp creste si riscul de
lezare in profunzime a unor structuri anatomice
importante ca: trunchiuri nervoase, pachete
vasculare, tendoane, capsule articulare etc.
- desi prezent, riscul infectios este semnificativ
mai redus decat la plagile contuze sau intepate.
24. Factorii principali de
gravitate in cazul plagilor
taiate sunt reprezentati
de:
- hemoragia externa
- profunzimea si traiectul,
ce pot determina
caracterul perforant sau
chiar penetrant, cu
posibile leziuni de organe
cavitare sau
parenchimatoase
25. 3. Plagile contuze
- margini tegumentare neregulate, anfractuoase,
cu zone sau lambouri devitalizate
- tesuturile subiacente prezinta leziuni importante
prin zdrobire
- mecanismul de producere are la baza efecte
mecanice combinate intre ele – strivire intre
doua planuri dure (agentul contondent si
planurile osoase), tractiune, torsiune.
26. Riscul infectios este major datorita caracterului
profund, anfractuos, amploarei devitalizarilor
tisulare ce ofera conditii prielnice de dezvoltare a
germenilor microbieni, mai ales a celor anaerobi.
Mediul sarac in oxigen, existenta resturilor
tisulare, a cheagurilor de sange, a hematoamelor,
pH-ul acid, determina la acest tip de leziuni riscul
cel mai inalt de dezvoltare a tetanosului, a
gangrenei gazoase, a fasceitei şi miozitei
necrozante.
Potentialul septic este amplificat atunci cand in
profunzimea plagii este retinut material teluric
(praf, pămînt), resturi de imbracaminte, fragmente
ale corpului contondent.
27. 4. Plagile muscate
Constituie de fapt plagi compuse, in producerea
lor fiind implicate mai multe mecanisme distincte:
intepare, zdrobire, taiere, dilacerare. Aceasta face
ca elementele de gravitate specifice fiecarui tip de
plaga (intepata si contuza), sa se sumeze, rezultand
in final un profil cu totul aparte din punct de vedere
al evolutiei plagii.
Infectiile sunt de regula polimicrobiene, mixte,
aerobe şi anaerobe, cu atat mai severe cu cat
caracterul contuz al plagii este mai pregnant si
distrugerile de tesuturi mai ample (in suprafata, dar
mai ales in profunzime).
28.
29. 5. Plagile prin impuscare
La nivelul orificiului de intrare distrugerea
tegumentara este minima, relativ comparabila ca
dimensiuni cu grosimea proiectilului.
Odata patruns în organism, prin energia sa
cinetica, acesta produce un efect de tip exploziv.
Acesta este materializat printr-o unda de soc,
care prin propagare in masa musculara produce
mari distrugeri sub forma unui „con de penetratie"
sau „de distrugere“, cu baza spre periferie si cu
virful la locul de oprire al proiectilului.
30. In parcursul sau, proiectilul strabate in functie
de energia sa cinetica, tesuturi moi pe o adincime
variabila, poate intalni structuri osoase pe care le
fractureaza sau nu, ricosand si schimbindu-si
traiectoria.
De aceea, refacerea traseului strabatut de
proiectil nu este intotdeauna usora, putand suferi
deviatii dintre cele mai imprevizibile.
Cand proiectilul are suficienta energie si strabate
toate structurile intilnite in cale, la poarta de
Iesire orificiul tegumentar este mult mai mare si
mai anfractuos comparativ cu orificiul de intrare.
31. Calibrul solutiei tegumentare de „iesire" este de
circa 5-6 ori mai mare decat cel de intrare.O astfel
de plaga, cu un orificiu de intrare si altul de iesire,
se defineste ca fiind bipolara.
O forma particulara este aceea in care proiectilul,
intre orificiul de intrare si cel de iesire, strabate
doar tesuturi superficiale, supraaponevrotice,
realizand asa-numita plaga „in seton".
32. Cand proiectilul ramine retentionat in
organism, plaga este unipolara, iar la locul de
retentie se pot identifica: proiectilul, fragmente
telurice si/sau de imbracaminte antrenate in .
profunzime. schijelor, care produc plagi
Este cazul
anfractuoase, cu devitalizari intinse tisulare si
contaminare microbiana importanta
33. C. Ruptura musculara
- poate aparea prin
traumatism direct sau
prin contractura
musculara brusca
- se poate datora unei
fracturari osoase sau
a unui ligament
- partiala/ totala
34. Clinic:
- durere vie
- tumefiere
- echimoza
- posibil hematom
- impotenta functionala
- la palpare, zona de
depresiune
35. Tratament:
- imobilizarea portiunii
afectate, eventual cu
ajutorul unui bandaj
compresiv
- chirurgical, prin
miorafie
36. D. Hernia musculara
- apare in urma ruperii fasciei musculare de
invelis, cauzata de caderi, plagi anterioare, sau
eforturi musculare intense
- prin fisura rezultata se angajeaza o portiune de
muschi, care imbraca aspectul unui tumori moi,
ovalare, ce apare in repaus dar dispare cand
muschiul se contracta
37. - apare in special la nivelul muschilor biceps
brahial, tibial anterior, adductori si qvadriceps
- fascia nu se vindeca spontan, si necesita
suturarea sa, urmata de o perioada de repaus
de 7-10 zile
41. A. Entezita
- inflamatia insertiilor osoase ale
tendoanelor, ligamentelor sau
aponevrozelor
- se manifesta prin dureri la nivelul
zonei de insertie musculara, ce
apar la sfarsitul unei miscari
fortate
- apare in urma unei contractii
supraliminare
- se recomanda repaus si
imobilizarea zonei afectate in
pozitie de repaus
42. B. Luxatia
- afecteaza tendoanele ce trec prin santuri
osoase, si presupune rasucirea sau iesirea din
sant a tendonului
- apare in urma unor traumatisme directe sau a
unor contracturi musculare violente
- clinic se manifesta prin durere brusca,
impotenta functionala si relief anormal al regiunii
- ca tratament, se practica repunerea in pozitie
normala a tendonului, urmata de imobilizare
zonei afectate timp de cateva zile .
43. C. Sectionarea tendonului
- reprezinta indepartarea fibrelor tendinoase sau
ruptura acestora, determinata de un agent
traumatic
- clinic, se poate identifica
- sectionarea completa, in care capetele
tendonului se indeparteaza, si apare impotenta
functionala
- sectionarea incompleta
44. D. Ruptura tendonului
- reprezinta solutii de
continuitate fara plaga
- apare in urma unor
contractii bruste a
muschiului sau in urma
unor microtraumatisme
repetate
- cel mai frecvent apar la
nivelul tendonului
rotulian si cel achilean
45. Clinic:
- la palpare se identifica
discontinuitatea
tendonului
- se manifesta prin durere
brusca si impotenta
functionala
- se trateaza prin sutura
tendonului, imobilizarea
membrului si recuperare
